tag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post2002754131444744863..comments2023-10-31T11:09:39.268+02:00Comments on rebel_yell: Istoric, teorii, abordari pedagogice si cadrul de lucru in sistemul suedez prescolarLiaLiahttp://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comBlogger45125tag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-89038760976955978542013-10-10T03:04:37.498+03:002013-10-10T03:04:37.498+03:00Eu må bucur ca nu am studiat si lucrat cu copii mi...Eu må bucur ca nu am studiat si lucrat cu copii mici in Romania, ca nu am prea multe "idei fixe" de demontat. Eu am simtit si crezut cumva instinctiv lucrurile despre care invat acum (copilul competent, a invata de la copil, de la material), sunt tare bucuroasa sa aprofundez si sa lucrez dupa filosofia asta :-)LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-12466961410343961302013-10-09T23:55:52.549+03:002013-10-09T23:55:52.549+03:00Eu de 1 an lucrez ca si educatoare in germania, u...Eu de 1 an lucrez ca si educatoare in germania, unde metoda reggio e foarte apreciata si imi dau seama k dupa 6 ani de activitate in gradi, in romania, am o gramada de recuperat, k mult din ceea ce am invatat in scoala si in campul muncii e de fff mult timp depasit aici.asta e! Sper k in viitor si invatamantul din Romania sa evolueze si sa se puna mai mult pret pe calintate! <br />Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/16976621540837042283noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-91993113094987816922012-11-16T00:19:05.130+02:002012-11-16T00:19:05.130+02:00na, ce sa spun-
sistemul de invatamant superior sc...na, ce sa spun-<br />sistemul de invatamant superior scandinav este un vis, in Norvegia ei aloca ceva peste 4 % din produsul intern brut , si in Finlanda suna si mai bine pe linia ''copilu'', vorbesc de studiul Pisa. Nu stiu nimic de pedagogia traditionala suedeza, precursorii.Stiu ca au ceva sector privat, vreo 6 %-<br />Scandinavii au un regim social-democrat axat pe investitii mari de stat, nu private pe toate sectoarele de invatamant ( de la gradi la scoala de meserii tot!), o rata de scazuta de somerie si o baza tehnologica comunicationala ideala. Fericitii astia sunt numa': Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca. <br />Oxfordul nu orientat pe om, ci pe piata, asta se cheama regim liberal, investitie privata; ca omu tot piata inseamna se mai dumiresc si altii , dar ..<br /><br />pai documentarea pedagogica este tot ce-si poate dori un educator pentru educabil ( ca asa se numeste in scripte al mic) si in primul rand pentru el insusi.Ca sa ai in fata tu , ca simplu educator, un expert ( prof. univ., researcher etc)sau o echipa de experti e nevoie ca tara sa poata investi ,si doar o tara puternica isi desface ''mintea/ bugatul'' . In Finlanda au o sectiune speciala, politica de cercetare ! nu poate fi decat un vis sa studiezi/ cercetezi /investighezi copilu in echipa.aduce satisfactii mari.si copilu este un potential imens.<br /><br />ba da, in Romania exista toata teoria pe care ai etalat-o tu aici, cu ce trebuie sa stie el,<br />;ele se numesc OBIECTIVE de toata forma, cadru, generale, specifice etc si apar in programe.Da, se realizeaza, daca Romania a avut 63 de bacalaureati cu maxim pe 2012 trebuie sa crezi ca ele obiectivele de la gradi pana intra 12-a s-au urmarit si atins! rOMANIA scapa franele altundeva,cu ideile sta bine.<br />Deocamdata dascalu are doar o tabla (fIXA, nu pe rotile ), in fericite cazuri creta ( numa' alba) si o clasa tumultoasa,niciodata plina.<br /> Din pacate, vorbim de cultura atunci cand copilu are acas' farfuria plina, egal in ce spatiu si timp.<br /> Se fac, proiecte se cheama temele astea pe un termen dat, investigatii cu date, notite , fotografii etc. Repet,el nu primeste decat sarcina, nu si materialele ! daca tu ca educator ai de realizat obiective la lucru de mana poti sa-ti procuri singur dozele de suc, rolele de hartie ( igienica ) pentru albinute etc .<br /> <br /><br /> Jocul... Aici el predomina 86 % la gradi, ca sa nu zic 90. El are o mie de fete. jOCUL de rol apare in clasele mici si dispare total in alea mari. mare pierdere.<br />da, ce doream eu sa adaug, un curs pe luna, pe 2 e un alt vis.n-am mai auzit,<br />ai timpi sa frunzaresti vreo 10 carti si sa toci 2 carticele.ceva iti ramane in cap pentru ca ei au ideea sa te puna fata in fata intre timp.<br /> da, retorica. ma indoiesc, sper sa gresesc, ca institutorii nostri simpli ( inst. II) n-au avut parte. Inst.I au auzit de Cicero . <br /><br />interesanti italienii astia, au un orasel renumit pentri gradinite, vin turisti, Piadine parca. Sie nemtii au conceptul asta--kinderfreudig- specializat in directia copil, s-ar cam traduce-- dar nu stiu daca au orase. or avea-<br /><br />ps- eu n-as spune ''sunt familiara cu termenii etc etc. '' ci termenii imi sunt familiari. Cum as interpreta eu diferenta .. Specificitatea se pliaza pe ceva si nu pe cineva,omu se raporteaza la situatie.<br /> scrisei mult, dat n-am timp de corespondenta.<br />numa bine.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-342270077602957542012-11-06T22:46:39.885+02:002012-11-06T22:46:39.885+02:00K3loo, oi fi eu mai greu de cap...
(SAU, poate, m...K3loo, oi fi eu mai greu de cap... <br />(SAU, poate, mai interesat de modalitatea concreta, practica, de punere in aplicare a unei teorii frumoase, pt a-i constata - si intelege - fezabilitatea, caci de teorii superbe si inaplicabile din cauza "detaliilor" concrete m-am saturat.) <br />Eu cand citesc un asemenea text ma imaginez in ipostaza celui pus EL sa-l puna in practica, in aplicare, si atunci imi apar cu pregnanta nelamuririle: "da' cand ajung aici - CUM anume (concret) sa procedez?" (Cum pot, cum am voie, cum e cutuma etc.) VictorChhttps://www.blogger.com/profile/14880058464601845410noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-39208057569003511222012-11-06T17:19:55.164+02:002012-11-06T17:19:55.164+02:00Anonim, eu nu vad ca rautacios comentariul tau, ci...Anonim, eu nu vad ca rautacios comentariul tau, ci doar usor la misto, dupa ce nu ai citit cu atentie informatia. Dupa cum ti-a mentionat deja Victor (multumesc!) si eu scrisesem mai sus, e vorba de a lasa copiii sa aleaga intre multele activitati existente. Asta nu inseamna ca daca vor sa se suie intr-o masina si sa o porneasca vor avea cum sau ar vrea sa se joace cu o bormasina, ca nu exista astfel de activitati. A alege ce doresti dintr-un numar de X activitati inseamna exact asta, sa lasi sa aleaga, nu sa impui. Pedagogii si ajutoarele sunt acolo pentru a le fi alaturi, parte din activitati, sa le puna la indemana material, sa ii sustina daca au nevoie, etc. Ceea ce unii vad ca un lucru/activitate copiata, altii vad ca pe un mod de a invata, de a fi "contaminat" cu cunostinte de alti copii. Ceea ce cei mai mult vad ca joc, cei care sunt specializati in meseria asta vad ca explorare si mod de invatare. <br />A lasa copiii sa aleaga si sa decida ce si cum vor sa faca o anumita activitate nu inseamna ca pedagogii se duc la cafele si fumat. Din contra, cu atat e "jobul" mai greu si mai delicat, sa reusesti sa ii lasi pe copii sa fie independenti implicandu-te cat mai putin vizibil, influentand intr-un mod cat mai delicat. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-11022093228155534642012-11-06T17:11:39.606+02:002012-11-06T17:11:39.606+02:00:) Sa stii ca m-am prins eu ca ar fi vorba de rabd...:) Sa stii ca m-am prins eu ca ar fi vorba de rabdarea de a scrie atat de detaliat si a raspunde atat de detaliat, dar na, sunt femeie si ma mai fac uneori ca nu inteleg :) Eu il admir pe Victor ca are atata rabdare sa desfaca firul in 15, desi uneori nu stiu daca nu ajunge sa se piarda in detalii, el stie mai bine. Pe mine, in schimb, ma ajuta, in ceea ce priveste subiectul pedagogie, ca se pun atat de multe si detaliate intrebari, ca vad si alte opinii, vad cum inteleg altii altfel, si pana la urma asta e ideea a ce fac eu acum, sa nu iau de-a gata niste informatie, ci sa o toc marunt pe toate partile. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-33906388128328102922012-11-06T15:46:01.976+02:002012-11-06T15:46:01.976+02:00In sine, nu am nimic cu dvs, doar ca prea despicat...In sine, nu am nimic cu dvs, doar ca prea despicati firu-n 15... Viata e mai complicata de atit, dar nici chiar asa :)K3loonoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-68620455750248236282012-11-05T21:40:15.590+02:002012-11-05T21:40:15.590+02:00Anonimule, te rog sa nu fii rautacios SI sa citest...Anonimule, te rog sa nu fii rautacios SI sa citesti cu atentie si intelegere textele pe marginea carora comentezi. <br />In cazul de fata, Lia precizase deja verbatim ca "...copiii pot alege ce vor sa faca. Unii vor sa iasa la plimbare in padure, altii vor sa stea inauntru, unii sa se joace, altii sa deseneze, altii sa se odihneasca pe canapeluta. Pentru o grupa de 20 de copii exista 2 sau 3 persoane care lucreaza cu ei, un profesor si 2 ajutoare [...] asa ca daca activitatea de baza programata ar fi iesitul la plimbare si cei mai multi copii aleg sa faca asta, profesorul si un asistent merge cu ei, al doilea asistent sta cu copii inauntru cat ei picteaza, se joaca, etc.", deci nu poate fi vorba despre raport 1/1 educatori / copii, ci mai degraba de un raport de ordinul de marime 1/5...1/10. Apoi, daca recitesti textul vei mai constata ca acesti copii POT intr-adevar sa aleaga intre un numar de activitati de profil esentialmente diferit, dar nu intre un numar nelimitat de asemenea activitati ci intre un numar finit de idei pre-oferite, care se preteaza la gruparea in cateva categorii care pot fi supravegheate concomitent de catre o aceeasi persoana. (Un singur educator care sta asezat in cadrul usii care separa "clasa de invatat" de "camera de joaca" poate sa supravegheze concomitent un nr relativ mare de activitati concomitente - INCLUSIV (spre ex) odihna vreunor pici fara chef de activitate activa, daca in vreuna dintre cele doua incaperi sunt plasate si niste canapele, sau daca arhitectura cladirii este astfel conceputa incat sa aiba "colt comun" trei sau patru incaperi cu usile concentrate in jurul coltului comun, deci daca prin usile deschise pot fi supravegheate concomitent - din coltul comun - mai mult de doua incaperi (adica trei sau patru). Iar numarul mai mare de unu al educatorilor inteleg ca isi are importanta lui doar in vederea supravegherii copiilor care desfasoara activitati in locuri diferite: in curte si "inauntru", sau in curte si (spre ex) in parc (cu sau fara loc special amenajat pt joaca copiilor) - sau in padure, sau la muzeu, sau la zoo, sau la vreun film (eventual de animatie) - sau concomitent in mai mult de doua locuri diferite... VictorChhttps://www.blogger.com/profile/14880058464601845410noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-36627273796055862382012-11-05T13:42:18.411+02:002012-11-05T13:42:18.411+02:00Interesant ca fiecare copil poate alege ce sa faca...Interesant ca fiecare copil poate alege ce sa faca... presupun ca la o grupa de 15 copii sunt tot vreo 15 educatori, ca daca fiecare vrea in alta directie, imi imaginez ca nu e lasat totusi nesupravegheat, chiar daca prescoala nu mai inseamna doar supraveghere...<br />Cred totusi ca "alegerea" este totusi "insuflata", ca altfel erau lasati copiii de capul lor, sa faca fiecare intr-adevar ce vrea si nu mai era nevoie de pedagogi... Daca gresesc, atunci se intelege de ce piata muncii are nevoie de pedagogi... fiecare copil are propria personalitate, prin urmare fiecare vrea altceva... noroc ca pana pe la 3 ani au o placere fantastica in a copia ce fac altii, asa ca daca unul e mai curajos si spune primul ca vrea sa urce in copac, vor urca si ceilalti si s-a rezolvat problema ...Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-66758492387495886442012-11-02T22:38:11.964+02:002012-11-02T22:38:11.964+02:00Victor "s-a prins" pt ca "s-a simti...Victor "s-a prins" pt ca "s-a simtit atins" (nu ca asta i-ar influenta in vreun fel atitudinea, dar a remarcat intentia.) <br />Pe de alta parte, se pare ca SI LIA "se simtise atinsa", chiar daca pe nedrept. VictorChhttps://www.blogger.com/profile/14880058464601845410noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-38954044176622729452012-11-02T13:26:21.967+02:002012-11-02T13:26:21.967+02:00Sa mai zici ca exista egalitate intre sexe ! Tu, f...Sa mai zici ca exista egalitate intre sexe ! Tu, femeie, nu te-ai prins ce am vrut sa zic eu cu rabdarea. Victor, barbat, s-a prins imediat. :)))<br />In privinta vecinilor, o sa tin minte (pentru vremuri grele :p) ca vecina de dedesupt i-a spus acum vreo trei ani sotiei ca ea si barbatul ei au fost profesori si sint atit de obisnuiti cu galagia ca nici nu o mai aud si ca , in concluzie, putem fi linistiti ca ei nu ne aud pe noi (si pe copii nostri, implicit). Nu indraznesc insa sa ma intreb ce parere au fata si ginerele dinsei :D.K3loonoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-75955058901480536972012-11-01T04:38:33.236+02:002012-11-01T04:38:33.236+02:00Lia, eu presupun ca ante"vorbitorul" K3l...Lia, eu presupun ca ante"vorbitorul" K3loo se referise nu la rabdarea de care faci dovada in activitatea dumitale profesionala cu copiii ci la cea aratata aici pe blog fata de amploarea comentariilor mele. (Si unde mai pui ca mai SI raspunzi (detailat) la ele, chiar daca eu te-am SI "amenintat" cu inca ALTE comentarii, TOT ample?!?) <br /><br />Dupa "tactul diplomatic" pe care l-ai demnonstrat in raspunsul referitor la motociclete, ai fi buna in diplomatia reala, sau eventual ca judecator de pace (pe partea... impaciuitoare a proceselor). Bravo, Solomoniţo! (Taman dupa principiul rabinului pus sa descalceasca o disputa intre doi impricinati care sustineau teze opuse care se excludeau reciproc: dupa ce asculta reclamantul si argumentele sale ii da dreptate acestuia, dupa ce asculta pârâtul si argumentele LUI ii da si acestuia dreptate, iar la sfarsit ii da dreptate pana si discipolului sau care remarcase "cu voce tare" faptul (evident) ca nu este posibil sa aiba dreptate concomitent amandoi impricinatii.) VictorChhttps://www.blogger.com/profile/14880058464601845410noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-13286422113416866302012-11-01T01:15:22.029+02:002012-11-01T01:15:22.029+02:00Nu stiu la ce te referi cu rabdarea, dar pot spune...Nu stiu la ce te referi cu rabdarea, dar pot spune ca si ce studiez si copiii cu care lucrez si voi lucra ma fascineaza, desi nu e intotdeauna usor. <br />problema cu motocicletele e urmatoarea: daca sunt copiii tai si te bucuri sa ii vezi fericiti facand concurs de motociclete in casa, e bine. Daca esti vecinul de dedesupt si incerci sa te odihnesti dupa o zi grea la munca, e nasol :)))LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-43953135256967275342012-10-31T21:09:45.842+02:002012-10-31T21:09:45.842+02:00Buna. Ai o rabdare de fier.
Copiii fac concurs de ...Buna. Ai o rabdare de fier.<br />Copiii fac concurs de motociclete in casa (au motociclete fara pedale)... o fi bine ? :))K3loonoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-77727951461558204122012-10-30T22:49:07.271+02:002012-10-30T22:49:07.271+02:00Fetelor, mai "fie-va mila" de mine*! &qu...Fetelor, mai "fie-va mila" de mine*! "Ati navalit" peste mine doua deodata, incat m-ati descurajat pana si sa incerc un raspuns "pe scurt": as avea atatea de comentat incat "pe scurt" nu se preteaza, si pt raspuns(uri) "mai pe larg" momentan n-am disponibilitate. <br />Voi incerca sa raspund "mai incolo", daca voi reusi. <br />* Voi "sa n-o luati de capital" si sa reduceti raspunsurile (fiindca ceea ce dezbatem mi se pare intr-adevar foarte interesant si n-as vrea "sa pierd" perspectiva vreuneia dintre voi si/sau ceva din detaliile specifice oferite de fiecare) da' sa intelegeti ca (si "de ce") raspunsurile mele mai intarzie uneori (poate chiar prea mult - mai mult decat daca ar fi vorba despre vreun raspuns simplist) (cu totul sau doar o parte din/dintre raspunsuri). VictorChhttps://www.blogger.com/profile/14880058464601845410noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-81491555939843233002012-10-30T22:39:31.842+02:002012-10-30T22:39:31.842+02:00iar eu multumesc pentru cursul de pedagogie pe car...iar eu multumesc pentru cursul de pedagogie pe care nu am cum sa-l studiez altfel acum! e al naibii de ciudat sa fac filozofia curriculumului, sa reflectez ce vrea toata lumea asta de la mine si de ce si in ce fel. cum spuneam, simt ca imi lipseste foarte tare un "sef" in sensul pe care il are cuvantul asta in gradinitele suedeze. ma uit la colege, mai compilez o data documentele pe care am putut sa le gasesc in engleza si mai am cate o revelatie, dar sentimentul meu este ca bajbai cand ar trebui sa dansez pe varfuri. Miha Furduihttps://www.blogger.com/profile/10905379218843265023noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-77703962647501266112012-10-30T22:16:34.511+02:002012-10-30T22:16:34.511+02:00Miha, iti multumesc din suflet pentru completarile...Miha, iti multumesc din suflet pentru completarile astea pe care eu nu le am inca la dispozitie. <br />Victor, am uitat un detaliu care reiese f bine dinc e povesteste Miha real despre ce se intampla real. Modurile de abordare a documentarii si diferitele metode pedagogice NU se bat cap in cap, nu se refuza una pe cealalta, ci coexista. Ca documentarea asta pedagogica de care vorbesc, cu filmat si notat ce se intampla nu o faci permanent, zi de zi, din proiect si documentare in alt proiect si documentare, ci este o parte din intreaga activitate. <br />Curriculum la care se refera Miha si ai linkul este Planul/programa de invatamant despre care am vorbit mai sus. Are doar 20 de pagini, daca te intereseaza. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-55274433832129882332012-10-30T22:08:18.781+02:002012-10-30T22:08:18.781+02:00S-a realizat pericolul facandu-se evaluari pe term...S-a realizat pericolul facandu-se evaluari pe termen lung (10-20 de ani), nu se poate sa cresti dintr-odata salariile cu 50% ca sa se apuce mai multi studenti sa faca scoala. Cel putin nu asa vad eu lucrurile. Chiar acum se face treaba asta, au inceput sa creasca usor salariile, se face "reclama" facultatilor si scolilor pentru profesori si educatori, sunt discutii permanente cu specialisti, profesori, sindicate, deci lucrurile se misca. Acum 8-10 ani era natalitatea in scadere, in ultimii 5-6 ani a fost un baby-boom, chestii care se pot prevedea, dar nu intotdeauna. <br /><br />Eu numesc ca atunci cand mergeam eu la facultate in Romania "am cursuri de la 8 la 12". Am un curs, o materie sa ii spunem? care dureaza 4 saptamani, avem de invatat acasa mult, de dezvoltat si impartit idei la nivel de echipa de lucru, apoi la seminarii cu profesoara respectivului curs discutam pe larg, in grupul de 30, concepte si idei. In cadrul unui curs de 4 saptamani avem cam 2-3 prelegeri/conferinte (asta e traducerea din dictionar) pe teme din cursul respectiv, tinute de lectori, specialisti. <br /><br />Tocmai ca imparteala e facuta in asa fel incat 4-5 (exista acum un grup de 4, a renuntat una din fete la facultate) sa functioneze cum trebuie. Decidem singure cand si cum si cat ne intalnim, pt ceea ce numesti tu teme mai facile ne alocam 1-2 ore, pentru chestiuni mai complicate avem 2-3 zile la dispozitie, cu intalniri fata in fata de 2-3 ore, cu schimbat mailuri si mesaje, impartit idei, etc. Ca idee: am 3 zile pentru a parcurge o anumita carte si a scoate ideile principale, conceptele principale din carte. Apoi ma vad cu fetele din grupa mea inainte de seminariu si impartim idei. Apoi la seminariu echipa noastra vine cu ideile comune, la fel si celelalte echipe. Indivizii care au alte idei, pareri, interpretari care nu sunt abordate la nivel de grup au timp si posibilitate sa se exprime. Dar da, ca idee, desi am multe zile in care stau acasa, ma ocup de studiat propriu zis minim 8 ore pe zi. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-42835927012115127592012-10-30T21:56:43.319+02:002012-10-30T21:56:43.319+02:00Copiilor li se cere permisiuna si li se explica in...Copiilor li se cere permisiuna si li se explica in mare ca sunt filmati, ca vor fi observati in timp ce exploreaza materiale sau au anumite activitati. Sa ii intrerupi din joc sau sa le spui dinainte ca ii vei filma si urmari cand se joaca, ii face sa isi modifice jocul, sa renunte la el (s-a ajuns la aceste concluzii tocmai urmarind si documentand jocul copiilor, dar scopul era si este stiintific, nu pedagogic). Documentarea pedagogica se limiteaza deocamdata la a documenta actiunile care au o parte de explorare, din care invata cunostinte. Jocul e altceva si prea usor si des (si eu am facut de zeci de ori confuzia) confundat cu explorarea. Cand stau in fund in apa si ploeoscaie din manute si ingana ceva zambind, se joaca. Cand se vede ca sunt concentrati, masoara apa cu galetusa, toarna, pune iar apa, etc. aia e explorare. <br /><br />Sa stii ca si cum invata unul mai mic de la unul mai mare si "mai priceput" sau cum unul din copii ia rolul de lider si "conduce" explorarea este interesant in documentare. Nu e absolut nimic gresit sau de corijat daca unii copii preiau initiativa si altii ii urmeaza, ideea e ce si cum invata unii de la altii, in relatia cu materialul, cu uneltele, cu mediul. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-18442177611342724392012-10-30T21:56:22.852+02:002012-10-30T21:56:22.852+02:00Nu intelege gresit treaba cu clasificarile si nive...Nu intelege gresit treaba cu clasificarile si nivelul de dezvoltare (chiar iti recomand sa cauti teoriile lui Piaget, f interesante). In niciun caz copiii care se presupune ca invata mai incet sau mai greu anumite chestiuni, ca au anumite greutati trebuie scosi din randul celor "normali" (care sunt in "normele" de evaluare). Din contra. Copiii care intampina anumite greutati primesc ajutor suplimentar (de cele mai multe ori un profesor care petrece cateva ore sau chiar toata ziua cu acel/acei copii), dar sunt in clase cu copii "normali" si cu cei care pot ceva mai mult, sunt mai rapizi in acumularea de cunostinte (care primesc "teme" suplimentare sau ceva mai dificile, tocmai pentru a nu se plictisi. Dar, repet, eu discut despre pedagogie si tipuri de activitate la gradinita, copii de 1-6 ani. Ce se intampla la scoala nu pot vorbi decat din ce vad la fetita mea sau la alti copilasi cu care am vb. Oricum, nici la nivel de scoala primara nu se practica separarea copiilor. Aceste evaluari si incadrari sunt folosite tocmai pentru a-i gasi pe cei care au nevoie de mai mult ajutor. Oricum, sistemul lor de educatie nu e de gen competitiv, nu au note pana pe la clase mari (o sa aflu cand incep). Copiii sunt incurajati si laudati cu totii, nu se prea fac afirmatii de genul "esti cel mai bun, esti mai bun decat altii". E o chestie de mentalitate care merita un capitol/text separat. <br /><br />Diferenta dintre planificari anticipate (ai exemplul cu toamna mai sus) si pe parcurs (practic, daca ne referim la minute si secunde, da, si in al doilea caz sunt luate anticipativ, dar teoretic nu) este ca in primul exemplu se stie cum si in ce fel se va intampla si ce va rezulta si la final asta li se transmite parintilor si isi bifeaza pedagogii (am fost in padure, am adunat frunze, au lipit pe cartoane, au invatat despre toamna, la anul, cu urmatorii copii, vom face la fel), pe cand in al doilea caz se pleaca de la ceva de interes pt copii (in vizitele in padure si-au aratat interesul pt o cioara care are cuib acolo, ati vrea sa stiti mai multe despre cioara? DAAAA! pai, cam ce ati vrea sa stiti? pai, cum zboara, ce mananca, etc. Bun, de maine pornim in explorare mai detaliata. Dar ati vrea sa desenati acum cioara? DAAA! si copiii deseneaza ce isi inchipuie ei ca e respectiva cioara. Nu toti copiii sunt la fel de super interesati de cioara, asa ca se face un grup mai mic, merg in padure si se uita cu binoacle, analizeaza, vin ianpoi in clasa si povestesc celorlalti copii ca cioara NOASTRA (a devenit a lor) are cioc lung si incovoiat si penele lucioase. Pe bune? Maine vreau si eu sa vad! de aici pedagogii decid sa faca rost de o cioara impaiata pe care copiii o analizeaza si descopera ei cum are penele, picioarele, ghearele, etc. Si fac niste desene muuuult mai detaliate. Mai departe, se uita la niste filme cu zborul ciorii. Si se apuca copiii si modeleaza in clei sau plastilina pasarea. Si dupa asta primesc si parintii o "tema", cand vin cu copiii spre scoala sau cand merg spre casa sa se uite pe cer cu copiii daca vad alte pasari, a doua zi scriu pe o lista ca au vazut o pasare cu alb si negru, micuta. Si de aici invata copiii si despre alte pasari. Cam asta ar fi f pe scurt un proiect de tip documentare pedagogica. Un proiect care a durat aproape un an si a avut niste directii la care profesorii nici nu s-ar fi gandit (ce detalii au vazut copiii la pasare, ce ipoteze si-au oferit unul altuia copiii). S-a incercat la un moment dat sa se "introduca" tema pasarilor fantastice. Copiii au fost total dezinteresati, pe ei ii interesa pasarea reala. <br /><br />LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-71982665736206469282012-10-30T21:39:23.019+02:002012-10-30T21:39:23.019+02:00eu imi stiu scopurile generice, cele prevazute de ...<br />eu imi stiu scopurile generice, cele prevazute de curriculum, stiu cantece, poezii, povesti, smecherii cu diverse materiale (sau stiu unde sa le gasesc, cand n-am inspiratie), stiu ce vreau pentru fiecare dintre copii: sa invete sa numere, sau sa invete sa foloseasca cutitul, sau sa invete sa lucreze intr-un grup. daca am considerat ca este necesar sa exploram o tema (acum suntem cu sanatatea), o sa le aduc puzzle, jucarele si poezioare despre asta, si o sa povestesc cu ei despre asta... si mai ales o sa-i intreb si o sa-i incurajez si pe ei sa (se) intrebe si sa cautam raspunsuri impreuna. si cautand raspunsuri, vizitand biblioteca sau muzeul, calatorind cu autobuzul lung si albastru numarul 4 sau cu metroul pe linia rosie invatam despre numere, culori, orientare in spatiu si in viata, ce valoare au literele si cuvintele... si poate si niste lucruri despre sanatate pe care nu le stiam pana acum. nici eu. cu toate lecturile intensive, eu nu sunt atoate stiutorul care ii invata cate ceva pe ei, bietii prostovani. si ei nu sunt mai trancalai decat prevede legea (invatamantului) daca la aniversarea celor 4 ani nu fac inca performanta la capitolul "numeratia in concetrul 1-10: formarea, scrierea, citirea si compararea" . eu sunt pedagog si stiinta mea este educatia copiilor mici. ce stiu eu despre sistemele fonologice ale diverselor limbi/magia numerelor intregi/ecosisteme si despre stadiile dezvoltarii psihologice/istoria pedagogiei/taxonomia lui bloom ma ajuta sa construiesc/exploatez situatiile de invatare. <br /><br />jocul cu nisip, apa, malai, orez, pietricele este esential pentru intelegerea notiunilor de capacitate/volum si masa (mai ales cand copilul nu intelege inca "conservarea" marimilor) si are si alte valente educationale. organizarea in-doors presupune un spatiu rezervat pentru asta, haine de protectie, suprafete usor curatabile si putina bunavointa. copiii invata si ca daca se uda trebuie sa se schimbe, daca fac mizerie trebuie sa ajute la curatenie, etc. chiar si in romania, unde aveam 27 de copii intr-o camera, tot aveam intr-un coltz aproape de usa cutia cu nisip unde le ascundeam " comori"; chiar si la noi "personalul de indrumare si control" onor inspectoratul, recomanda sa avem asa ceva in clasa. <br /><br />gradinita este o mini societate, spune curriculumul. un loc unde adultii si copiii isi impart sarcinile, se ajuta, vorbesc, mananca.<br /><br />pare ca va pasioneaza subiectul. va recomand sa cititi curriculumul suedez pentru gradinite. si daca il gasiti si aveti foarte mult timp si rabdare si pe cel romanesc. Mihanoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-74190051965411187222012-10-30T21:38:57.018+02:002012-10-30T21:38:57.018+02:00pe sarite raspund si eu
forurile competente chiar ...pe sarite raspund si eu<br />forurile competente chiar sunt competente: reusesc sa balansesze un raport copii-educatori de 5/1 in conditiile in care copiii beneficiaza de ingrijire si activitati pedagogice pana la 10 ore pe zi pentru care parintii platesc din buzunar cateva farame din salariu dar nu mai mult de aprox 120 de euro/luna/ copil. eu platesc cam jumatate din suma asta. statul finateaza si gradinitele private, nu doar pe cele comunale. oricine decide sa dechida o gradinita isi va vedea cheltuielile cu eprsonalul decontate, inclusiv pentru functii gen CEO, manager, sef de gradinita, echipa de curatenie. gradintia mea este un mare bussiness de famile, unde toata lumea din familie, de la adolescenti la bunici este angajata. iar salariile nu sunt mizere, eu castig "in mana" cam 2000 de euro. ceea ce e jumate decat castiga un inginer electronist, drept pentru care daca as fi crescut in suedia nu m-as fi orientat catre cariera asta. finantatorul se straduieste sa mentina ingrijirea copiilor la standarde inalte iar cresterea checltuielilor cu personalul, in conditiile in care exista asa de multi angajati, este o problema economica destul de dificila. <br /><br />statul suedez probabil ca vede asta ca pe o investitie in viitor, inoameni care il vor sustine in continuare muncind "la alb" particpand la binele natiunii, dovedind respect, solidaritate si responsabilitate. gradinita asterne fundatia pentru invatarea pe tot parcursul vietii, spune curriculumul de 20 de pagini disponibil si in limba engleza pe situl oficial al "scoalelor" www.skolverket.se/om-skolverket/publicerat/2.5006?_xurl_=http%3A%2F%2Fwww4.skolverket.se%3A8080%2Fwtpub%2Fws%2Fskolbok%2Fwpubext%2Ftrycksak%2FRecord%3Fk%3D1068 . curriculumul seteaza niste scopuri care trebuie avute in vedere, dar in centrul educatiei este copilul ala unic nu copilul generic. copilul care e unic prin inclinatiile, personalitatea, istoria sa personala, etc. pentru fiecare copil obiective specifice sunt stabilite periodic si acestea sunt singurele care por fi evaluate in termeni "atins-ne" succes/insucces al educatorilor si familiei, nu al copilului, ca el saracul n-are nicio vina pentru cum este crescut si educat. <br /><br />planificarea tip tabel/orar dinainte este diferita de planificarea "organica" cum ii spun eu, care se genereaza, se dezvolta pe masura ce copiii exploreaza o tema. planificarea la tema "sanatate" consta in cuvantul sanatate scris pe o foaie. fara repere de timp, fara continuturi organizate stiintific. mintea copiilor nu functioneaza asa. la sedintele de planificare discutam daca e cazul sa continuam cu tema noastra sau am gasit inspiratie pentru altceva ce consideram relevant pentru copii (in cazul asta, caca pe un faianta din baie- da, si copiii suedezo-internationali fac gestul ala cand se trezesc cu mana murdara) si ne reconsideram arsenalul de jocuri, poezioare si alte materiale inspirante. poate facem si o lista cu intrebari cheie pe care le vrem ridicate in grupul de copii. saptamana urmatoare reconsideram din nou situatia si atitudinea si nevoile copiilor. <br />Mihanoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-83726837988011994902012-10-30T21:15:15.129+02:002012-10-30T21:15:15.129+02:00Eu nu vad ce e ciudat si nu prea de aplaudat la ni...Eu nu vad ce e ciudat si nu prea de aplaudat la nisip si apa inauntru. Au camere de activitati unde li se umple un bazin de plastic cu nisip si se pot juca si pot explora in voie. La fel si cu apa, li se pun la dispozitie bazine mici sau cutii de plastic, ligheane cu apa, plastic pe jos, ei au haine de schimb (parintii sunt obligati sa lase la scoala macar un schimb de haine, chiloti, ciorapi, tricou, pantaloni). Care ar fi problema? <br /><br />Termenul asta e, copiii sunt documentati (pozati, filmati in timp ce fac anumite activitati, plus pedagogul noteaza ce fac si ce spun, din aceste prime materiale la care copiii au acces tot timpul dupa aia si isi dau cu parerea - inclusiv copiii f mici care rad, plang, dau semne ca nu vor sa vada, deci nu le-a placut sau se bucura f tare, inseamna ca le-a placut, deci din toate aceste prime materiale se fac primele observatii si evaluari: astea se fac cu alti pedagogi, cu copiii, cu parintii. Aceste observatii si evaluari au ca scop mai multe chestiuni: cum interactioneaza copiii cu materialul explorat, ce invata din asta, ce vor sa invete si exploreze mai departe, cum interactioneaza cu ceilalti copii, ce "materie" invata prin explorare (mate, fizica, limba, etc), reactioneaza diferit fetele fata de baieti? Nu exista evaluari bune sau proaste, ci sunt ascultate toate parerile, ale copiilor, parintilor, celorlalti pedagogi. Cel mai important e cum sa se mearga mai departe in proiect, in functie de ce sunt interesati copiii (voi da exemple clare de proiecte pt copii f mici, daca te gandesti dar ce pot sa comunice copiii foarte mici ca ar vrea sa faca). Tot copiii spun parintilor, de ex, ca au invatat ca pasarea X are picioare maro cu dungi, ca daca pui o piatra in apa se scufunda. <br />Faptul ca un copil refuza sa fie pozat nu inseamna ca este eliminat din proiect, Doamne fereste! Dar i se respecta dreptul la intimitate, la a nu fi pozat sau filmat, asa cum parintii sunt intrebati daca sunt de acord ca copiii lor sa fie filmati/pozati. Li se explica foarte clar ca e vorba de un proiect al copiilor, prin care copiii exploreaza si descopera, NU un experiment in care li se spune ce sa faca, cum sa faca si la sfarsit sunt evaluati ca buni, slabi, capabili, incapabili. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-61250440618222431402012-10-30T21:14:54.697+02:002012-10-30T21:14:54.697+02:00Iti voi raspunde mai intai la intrebarile la care ...Iti voi raspunde mai intai la intrebarile la care ramasesem "restanta". "Nu se poate vorbi de "adevaruri" prestabilite la care individul ajunge prin cunoastere, ci realitatea se construieste social si cultural prin discursuri, participam in constructia realitatii..." Daca aprofundezi subiectul (nu era cazul si locul sa o fac eu aici), vei descoperi ca nu la "adevaruri" reprezentand un copac, o prapastie, un munte se refera teoria stiintifica, ci la "adevaruri" insemnand viziunea asupra copiilor (care nu sunt esenta raului, cum se credea in evul mediu, nici seminte de pus in pamant si crescute ca niste plante, nici capete goale pe care le umplem noi adultii cu cunostinte, ci fiecare om ajunge la propria viziune asupra copiilor influentat de mediu, cultura, moment istoric, religie, politica, sistem pedagogic, etc. Exemplu: acum 100 de ani in SUA era normal ca un copil de 12-14 ani sa munceasca, sa ajute familia. Acum in civilizatia vestica este o aberatie, ca parinte si ca angajator ajungi la puscarie, e sclavie. Dar tot acum, in anul 2012, in tari din lumea a 3-a, unde un copil in plus este vazut ca o gura de hranit in plus, este normal si de dorit ca un copil de 12 ani sa munceasca, sa ajute familia - nu exista un "adevar" general valabil despre copii, ci viziuni, discursuri diferite, pentru fiecare individ, in societati, culturi, sisteme politice, religii diferite). Din aceasta teorie constructionista s-a nascut viziunea asupra copilului ca si creator de cunostinte, nu doar receptor si mai departe pedagogia care are ca metoda de lucru documentarea pedagogica. In acest tip de pedagogie nu i se serveste copilului "adevarul" (cioara este o pasare neagra, cu cioc lung si gheare ascutite sau daca amesteci albastru cu rosu da mov sau daca pui in apa o hartie, o bucata de lego astea vor pluti, ca sunt mai usoare ca apa, dar daca pui un bolovan, se va duce la fund), ci ii lasi pe copii sa ajunga la aceste "adevaruri" explorand singuri, daca sunt interesati sa o faca. Voi reveni cu un text cu explicatii si poze si detalii pentru a povesti ce inseamna aceasta documentare pedagogica. <br />Deci nu ne referim la teorii stiintifice descoperite de copii sau manuale de psihologie, ci la libertatea pe care o primesc ca, prin propriile explorari sa ajunga sa inteleaga ce se intampla cu anumite materiale, de ex. Am scris in textul anterior: copiii de 2-3 ani care exploreaza in nisip sau apa cu diverse unelte, galetuse, sticle, palnie invata de fapt matematica si fizica. Invata ca daca pui anumite obiecte in apa, ele plutesc, altele se scufunda. Invata despre volum turnand dintr-o galetusa nisip intr-o sticla. La asta se refera conceptele de "adevaruri" si "realitati". Fiind lasati sa descopere toate aceste chestiuni singuri, pedagogii punand la dispozitie doar materialele, nu spunand de la inceput cam ce sa faca, cam cum sa faca, copiii sunt creatori de cunostinte. LiaLiahttps://www.blogger.com/profile/16464896224573567940noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-6572774327105467888.post-37503344145241814062012-10-30T12:24:37.124+02:002012-10-30T12:24:37.124+02:00Cat de acord sunt cu ce v-a spus profesoara - acas...Cat de acord sunt cu ce v-a spus profesoara - acasa sunteti parinti, nu profesori. Eu as mai adauga - acasa sunteti parinti, nu psihologi. <br />MihaelaAnonymousnoreply@blogger.com