"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 15 septembrie 2011

Prima mea vara suedeza

Am in cap textul acesta de mai bine de 2 saptamani, dar nu l-am scris din superstitie. Pentru ca, daca anul trecut draga mea Adriana imi scria la sfarsit de august ca a venit toamna in Suedia, anul acesta vara suedeza ne-a mai rasfatat cu soare si frumos si in septembrie. Si mi-a fost teama sa nu o gonesc cu scrisul meu.

Vara suedeza e speciala. Scurta, dar intensa. Ca un orgasm mult asteptat. Imi ramasese in cap de acum 16 ani, de la prima vizita in Suedia, tocmai de-aia cand am decis sa vin aici anul trecut, am venit la sfarsit de octombrie, ca sa iau toate relele la un loc: acte, casa, job, frig, iarna. Si ca sa ma pot bucura din plin dupa aia.

Vara mea a inceput in mai, cand au fost primele zile cu mult soare si peste 20 de grade, cu parintii mei in vizita si cu regasirea iubirii mele. Chiar daca nu cred ca am plecat in prea multe zile fara un pulover sau un hanorac pe mine la prima ora dimineata, vara asta mi-a fost tare pe plac. Cu soare cald, dar nu prea fierbinte, cu ploi putine si cu lumina. Ah, lumina! Ma trezeam la 5 dimineata cu soarele deja in geam, imi beam cafeaua pe terasa uitandu-ma la veverite si ascultand pasarelele. Un sentiment de pace deplina.

In iunie a fost Midsommar, cu flori in par, weekend prelungit, veselie si mult alcool. Deh, asta e traditia, deci m-am adaptat.

Desi am muncit cam toata vara, cu doar 10 zile de vacanta, in niciuna din zile nu am venit acasa ca sa ma trantesc pe canapea la televizor. Am fost la picnic, la pescuit, la plimbare prin padure, la povesti si gratare cu prietenii. Pana seara tarziu, stat doar afara.

Cele 10 zile de vacanta le-am petrecut ceva mai in nord, in Sundsvall, in iulie. Casute de lemn, flori, iarba perfect tunsa, grasa si verde, apa, nopti roz. Nu albe, ci roz. Sa ma duc la culcare la ora 1 noaptea pe o lumina rosiatic-albastruie si sa ma trezesc pentru un pipi la 3 dimineata pe lumina galbui-verzuie, sa nu traiesc nici macar un minut de intuneric deplin si negru, mi s-a parut o minune. Si am pescuit la lumina lunii si am zambit norilor de vata de zahar roz si nu mi-a trebuit nici internet, nici televizor, nici telefon. Si am fost fericita. Am petrecut cele zece zile in mijlocul familiei lui foarte suedeze, ne-am rasfatat cu trezit dimineata tarziu si baut cafeaua pe malul apei, ne-am iubit ca adolescentii in padure si ne-am umplut sufletele de noi.

La sfarsitul lui iulie mi-am sarbatorit cele 9 luni in Suedia cu o masa romaneasca si cei mai dragi oameni aproape. Salata de vinete n-a iesit cum trebuie ca vinetele au alt gust aici, dar ciorba de perisoare acrita cu bors (la plic, dar asta e situatia) din Romania si palinca trimisa cu dedicatie tot de acolo au fost asa cum trebuie. Si carnatii cabanosi gasiti intr-un magazin sarbesc au avut exact gustul potrivit.

Pe la mijlocul lui august am sarbatorit Kräftskiva, adica am mancat la greu raci si am baut iar tarie. Deh, traditia!

De vreo doua saptamani ne agitam sa taiem si aranjam lemnele pentru caminul care ne va incalzi la iarna care vine tare repede si brutal aici, diminetile sunt cetoase si reci, seara bate vantul de te taie, ploua aproape zilnic. A venit toamna si pana la vara urmatoare mai e tare mult. Dar imi place sa cred ca port vara in suflet chiar si cand sunt -20 de grade afara. Oricum, noi doi vom mai fura un pic de vara cu cateva zile petrecute in Romania, unde abia acum e vremea si temperatura care-mi plac mie.
Dar prima mea vara suedeza imi va ramane mereu speciala si tare draga. Vara mea de fericire.