"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 6 martie 2014

Despre lacrimi si sisteme

Am realizat ca am lasat balta bietul blog de cand cu facebook-ul. Dar uite cum ma reintorc la el, ca o ticaloasa oportunista, nu pentru ca asa-i frumos, ci pentru ca ce am de spus ar fi un status prea lung pe facebook.

Am vazut ca plange internetul romanesc impreuna cu tatal care plange in bratele fiului sau ca sistemul de invatamant romanesc e de rahat si nu ii apreciaza copilul pentru ceea ce e, ci pentru ceea ce invata si stie. De acord ca asta e sistemul, total haotic, cu multi profesori pafaristi si spagari sau apatici si dezinteresati, cu programe imbacsite si stupide. Dar ma gandesc ca si un copil din Suedia sau Finlanda, unde sistemul e mult mai asezat, ar avea ceva probleme daca ar fi mutat o data la cateva luni la alta gradinita, apoi la alta scoala, pentru ca tata considera ca nu e pentru el "locul", nu il apreciaza pe copil pentru ceea ce e. As fi curioasa ce a inteles copilul din toate mutarile astea, cat de mult intelege ca e vina sistemului, cat de mult s-o gandi ca e o problema cu el, cat de mult o intelege ce vrea de fapt tatal lui. Eu as mai fi curioasa si de alt aspect, cu riscul sa fiu etichetata de carcotasa sau nasoala, cum a reusit sa mute copilul la 4 gradinite si 4 scoli in 8 ani cand toata lumea se plange ca e foarte greu de gasit locuri la gradinite si scoli, ca sunt cozi si spagi enorme?

In aceasi timp, eu am vazut in textul tatalui cum trei sferturi din suparari si frustrari sunt din cauza a ce nu poate el ca parinte sa ii ofere copilului, fricile lui de a face ceva, de a indrazni, de a-i arata copilului ce e bun si frumos, dar probabil ca ochii incetosati de lacrimi ai multor comentatori n-au vazut aspectele astea. Sincera sa fiu, mie imi plac barbatii care isi arata sentimentele inclusiv prin lacrimi, dar toata povestea asta cu plansul in bratele copilului care deja se simte rau si nu prea mai intelege nimic, daca e adevarata, e pe de-o parte dovada de om labil psihic, pe de alta, parca e readaptarea de la "Moartea caprioarei": mananc si plang, mananc/pieptan copilul si plang, pieptan copilul. Ca sa nu o spun pe-aia si mai urata cu "mi s-a umplut sula de ganduri si curul de lacrimi".

Imi aduc aminte de mama curajoasa (aia da curajoasa, tatal nu mi se pare prea curajos ca si-a pus lacrimile pe net si cam atat) care a filmat-o pe invatatoarea care cere bani si urla despre "traditia balcanica" a datului. Nu au fost destule dovezi sa o bage pe aia la puscarie, nu e o criminala, in schimb e o tzatza ordinara, o tupeista infecta, ca multi alti profesori, doctori, functionari, etc care cer si te sfideaza. Ce au facut dupa asta parintii? Au dat revoltati share pe facebook? S-au adunat furiosi in fata ministerului? Au iesit in fata cu miile sa spuna "si la scoala copilului meu se cer spagi, ne-am saturat"? Nu! Cei mai multi au trecut mai departe, la alt subiect, iar parintii de la respectiva scoala s-au reapucat de adunat bani pt cadouri! "Daca asa e sistemul..."

Intr-o discutie cu un domn despre cazul cu invatatoarea si cum parintii s-au pus frumos pe adunat iar bani in loc sa aiba o reactie, mi s-a raspuns "Parintii n-ar trebui implicati in aceasta porcarie, discutam de scoala, nu de ce fac parintii acasa. Daca scoala e buna si isi face datoria, parintii se conformeaza. Daca scoala functioneaza pe baza de spaga si atentii, parintii se conformeaza. In sistemul educational nu au ce sa caute parintii. Exista scoala, profesori si invatatori, e de datoria scolii sa vada ce specimene o populeaza". Genul asta de rationament ma face sa extind ideea si la sistemul administrativ, politic, social, de sanatate, in care ai functionari, politicieni, medici si asistente care cer spagi, fura, te scuipa in ochi, dar tu ca cetatean, alegator, pacient nu ai nicio treaba sa reactionezi, tu trebuie sa te conformezi, ca "sistemul" trebuie sa rezolve problema! Cand spun ca toti suntem intr-un fel sau altul parte din sistem, ca intretinem si construim sisteme in functie de atitudinile sau non-reactiile noastre, se supara lumea pe mine!

Citesc si aud zilnic parinti suparati, obositi si frustrati de cate lectii au copiii la scoala, ce doleante stupide au profesorii, cate spagi si cadouri trebuie date, dar nu am auzit sau vazut, asa cum a fost cu maidanezii sau Rosia Montana, sa iasa parintii satui si suparati in strada, cu miile, cu copiii de mana, sa spuna "refuzam sa ne mai ducem copiii la scoala atata timp cat se cer spagi pentru orice, materia este infecta si aberanta, copilul imi plange si vomita de groaza ca trebuie sa mearga la scoala!". Din cate milioane de parinti sunt in Romania, sa se adune cateva sute mai destepti si mai informati, cateva zeci de profesori care chiar vor sa isi faca meseria cu pasiune, cativa psihologi, pedagogi, juristi, sa puna de o organizatie serioasa, sa studieze sisteme de invatamant functionale, sa analizeze concret care sunt bubele din programa, organizare, mod de predare, de ce s-a ajuns la rezultate catastrofale la testele PISA, sa vina cu idei concrete la minister si guvern si sa se impuna ca partener de discutii. Nu functioneaza din prima, sa cheme parintii in strada pana se deschide o usa. Nu functioneaza nici atunci, mai iesiti o data si inca o data.

Poate v-ati saturat de exemplele mele suedeze, dar pe astea le am la indemana. Am spus de nu stiu cate ori ca sistemul prescolar actual, de calitate si pentru toti copiii, la preturi minime s-a creat in mai bine de 30 de ani de lupte sociale si politice care au inceput cu iesirea in strada a parintilor disperati ca nu aveau unde sa-si lase copiii cat erau la munca. Sistemul scolar nu e foarte competitiv si la ultimele teste PISA s-au inregistrat scaderi destul de serioase in rezultatele copiilor. Sunt discutii si dezbateri foarte serioase, care implica in mare parte deciziile politice luate, schimbarile care nu sunt benefice, salarizarea profesorilor si resursele din ce in ce mai scazute pentru scoli, dar si atitudinea parintilor care lasa toata responsabilitatea actului educational pe seama scolii. Pentru ca parintii sunt vazuti ca parte din "sistem", cu drepturi si obligatii!

Puteti sa va suparati pe mine ca imi permit sa comentez ceva ce nu ma afecteaza personal, ca de departe e usor de dat din gura, dar va spun doar atat: nici in Romania, nici in Suedia nu am avut un covor rosu in fata, am dat de functionari tampiti sau spagari, de profesori nedrepti, de asistente obraznice care asteptau ceva, de servicii proaste, dar nu am asteptat niciodata sa se rezolve problemele/sistemul plangand in batista, ci m-am luptat cum am putut pentru bucatica mea de dreptate, de nota, de hartie sau de injectie. Nu am plecat din tara din cauza sefului care avea un singur argument "faci ca asa zic eu, ca sunt sef", pentru ca nu i-am acceptat argumentul, nici a birocratiei cu care ma luptam aproape zilnic (o fac si aici, cu mare arta), nici a traficului in care eu una ma incapatanam sa opresc la treceri de pietoni, sa nu o tai shmechereste pe trotuar si in care mi-am platit amenda auto spunandu-i politistului ca mi-am invatat lectia, in loc sa ii dau o spaga, nici macar a gunoaielor permanente de peste tot, pentru ca mie nu-mi cadea rangul sa ma aplec si sa adun ce era mai mare si sa duc la un cos. Am ales sa plec din cauza oamenilor cu ceva educatie, cu acces la informatie, cu idei si putere sa faca ceva, dar care au ales sa se blazeze in fata calculatorului, sa se planga si atat, sa ironizeze orice actiune de schimbare, de la plantat de flori, adunat gunoaie, ajutat copii saraci sau salvat maidanezi, care mi-au spus "cu o floare nu se face primavara", "capul plecat sabia nu-l taie", "de ce as ajuta saraci, pe mine m-a ajutat cineva?", "o palmuta la fundulet nu e bataie" sau "eu as strange rahatul cainelui, dar sa fiu eu singurul prost?".

Ieri am cerut cateva link-uri catre gradinite din Romania si am primit cateva zeci, am intrat pe fiecare in parte si m-am bucurat sa vad locuri faine, vesele, cu educatoare zambitoare si tinere, cu copii care faceau proiecte interesante, multa culoare. Deci exista si nu e imposibil!!!

Nu vi s-a facut lehamite sa va fie lehamite? Pe bune va intreb! Sa oftati dupa povesti din alte tari si sa plangeti de plansul unui tata "curajos" care isi pune frustrarile pe net si nimic mai mult? Sa va concentrati numai pe rau si urat, pe frustrari si nemultumiri? Cum ar fi ca o zi pe luna sa va concentrati doar pe ce e bun si frumos in jurul vostru? Sa va ganditi de ce functioneaza si cum poate fi extins si in alte zone. Sa va duceti la la banca, administratia financiara sau posta si sa ii aratai cel mai frumos zambet posibil acriturii de la ghiseu, sa-i vorbiti frumos, nu umil, ci deschis si frumos, apoi sa vedeti ce reactie are? Sa va ridicati in sedinta cu parintii si sa fiti nebunul sau nebuna care spune "stiti ceva, e cazul sa discutam serios materia bagata pe gat copiilor. Si sistemul de cadouri si atentii. Refuz sa mai dau aiurea, refuz sa imi mai vad copilul plangand de stres din cauza tonelor de lectii imbecile. O sa ia copilul note proaste dintr-odata? O sa fie tratat urat? O sa stiu de ce si voi actiona in consecinta". Profesorii vor continua sa astepte "atentii" nu pentru ca invatatoarea aia filmata nu a ajuns la puscarie, ci pentru ca atitudinea parintilor confirma faptul ca a cere spagi e normal.
Cand veti intelege ca tot ce se intampla bun sau rau in jur are intr-o mai mica sau mai mare masura legatura cu fiecare dintre noi, cu atitudinea noastra, cand o sa realizati ca "altii sunt de vina" va include si pe voi, s-ar putea sa intelegeti si ca nu se face primavara in tot sistemul cu o floare, dar se face primavara macar in fereastra unde puneti ghiveciul cu floarea.