"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 7 aprilie 2010

Între "ba o mai avea şi mică!" şi "curvele dracu!"

Există, printre alţii, două categorii de oameni pe care îi consider jalnici, demni de milă, pe alocuri patetici, într-un cuvânt "loser-i". Nu contează câte cărţi au citit, câte şcoli au absolvit, cât de culţi în cap pot fi, prin comportamentul lor nu sunt altceva decât nişte bieţi frustraţi, blocaţi în rotiţe de şoricei, incapabili să îşi vadă de drum. Cam dur, nu? Sau poate prea bând.

În primul rând, sunt cei care nu înţeleg că după o relaţie eşuată (terminată), şirul logic şi firesc al sentimentelor e: tristeţe, ceva lacrimi, două-trei înjurături la adresa ticălosului/ticăloasei, regăsirea echilibrului şi încrederii, zâmbitul şi deschiderea către o nouă posibilă relaţie. Cei la care mă refer (şi nu puţini, din păcate, în general femei), îşi construiesc un soclu de durere, umplu câteva borcane de lacrimi amare, după care pornesc la denigrarea fostului partener. La început, prietenii, familiile, cunoştinţele le sunt alături, chit că nu au o părere aşa proastă despre fost(ă), dar na, aşa e frumos. Discuţiile telefonice, întâlnirile la o cafea, taclalele pe mess, în timp ajung să se rezume la spume şi vome adresate fostului partener. Un nou venit în viaţa suferindului e drăguţ, simpatic, sensibil, frumos, dar ajunge să fie nu un nou capitol, ci doar un termen de comparaţie cu fostul ticălos, bou, tâmpit, nesimţit, neatent, etc. Noul nu devine o nouă şansă la fericire, linişte, zâmbet, iubire, ci doar un obiect de fluturat prin faţa celorlalţi, doar doar vor ajunge bârfe şi la fostul, să moară ăla de ciudă! Ah, şi mai fac ceva rataţii ăştia. Păstrează legătura cu părinţii, prietenii, colegii, cunoştinţele fostului pentru a se arăta frumoşi, cuminţi şi devreme acasă, scopul lor fiind de fapt doar de a se hrăni cu noutăţi, ştiri, informaţii proaspete despre fost. Apogeul acestor manifestări de pierzător cu stea în frunte e atunci când, la un pahar în plus, în patetismul lor jenant, ajung să spună sus şi tare: "băăăă, şi o avea şi micăăăă! Nici măcar un orgasm n-am avut cât am fost împreună!" Cel mai trist pentru aceşti oameni e că nu realizează că nu-i mai ascultă, nu îi mai simpatizează, nu le mai sunt în preajmă prietenii, cunoscuţii, ci au ajuns să îşi bălăcărească propriul trecut în faţa unor necunoscuţi de care se agaţă, necunoscuţi care nici nu înţeleg nimic, nici nu îi bagă de-adevăratelea în seamă. Şi uite aşa ajung nişte acriţi frustraţi, care îşi fac din depresie şi cearcăne titluri de glorie, toţi ceilalţi fiind în final nişte proşti ticăloşi, singurii vinovaţi de nefericirea lor.

A doua categorie de loser-i e reprezentată, de data asta, în general de bărbaţi. Care nu prea au succes la femei şi din acest motiv ajung să arunce cu rahat în orice purtătoare de sâni din Univers. Ei râd cel mai tare, ba mai au şi erecţii, la bancuri misogine cu blonde şi mai mereu au şi un caz concret cu care exemplifică bancul în viaţa reală. Pe ei îi auzi comentând grotesc cu glas ridicat la trecerea unei femei mai puţin dotată fizic de la natură. Ei fac glume proaste şi miştouri de rahat la adresa colegelor de muncă. Ca apoi să comenteze cu prietenii că "vaca aia de la financiar e o dobitoacă cu aere în cap, dă-o dracu de nasoală! Că nu mi-aş trage-o cu ea nici dacă ar fi ultima femie din lume". Yeah, right! Pentru aceşti trişti toate femeile frumoase sunt proaste şi ticăloase, toate "umblă doar după bani, frate" şi, oricum, toate femeile în general sunt curve. Ei sunt ăia cu teorii de genul "locul femeii e la cratiţă şi să crească copii, de bani şi afaceri ne ocupăm noi, bărbaţii". Asta în timp ce ei se duc seara acasă la o garsonieră goală, cu vase nespălate în chiuvetă şi resturi de fast-food pe duşumea. Pentru ei s-a inventat bancul ăla cu "femeia e de trei feluri: căţea, curvă şi curva dracu, adică din aia de doar ridică coada şi apoi îţi dă cu flit, din aia care şi-o trage cu toţi şi din aia care şi-o trage cu toţi numai cu tine nu". Rataţii aceştia au două variante: ori fac un mariaj chinuit cu o persoană ştearsă, umilă, care le hrăneşte ego-ul pricăjit, ori ajung nişte labagii patetici care strigă bălind după femei pe stradă "ce te-aş f**e, curvă ce eşti!"

Extrapolând, aceste două categorii se regăsesc tot mai des printre români, oameni aparent culţi, intelectuali, care îi corectează pe ceilalţi în greşelile gramaticale şi care îţi dau în cap cu numeroasele cărţi citite. Ei scriu pe bloguri, comentează pe forumuri, doar doar îi bagă cineva în seamă în voma lor de rataţi jenanţi şi penibili. Din prima categorie fac parte românii care au plecat din ţară şi care sunt incapabili să îşi vadă de drum, să facă pace cu trecutul şi să se bucure de noua viaţă. Nu, ei trebuie să se transforme în justiţiari, în comentatori aspri dar severi ai realităţilor de aici, chit că nu mai au treabă cu ţara asta sau cu românii. Ei au senzaţii de vomă doar la ideea că trebuie să mai vină prin ţară pentru un act. La început, în poveştile lor, majoritatea românilor sunt de rahat, fără coloană, mârlani, urâţi, murdari, proşti şi cu bube în cap, cei câţiva care le sunt alături în discursul lor sunt ok, de pupat pe creştet, de admirat. Doar că în timp şi cei câţiva deosebiţi se satură de veşnicele jelanii şi frustrări vărsate obsesiv-repetitiv (pe principiul, idei puţine, dar fixe) şi ori încearcă să pondereze demenţele şi să sugereze că e cazul să mai ia cu distonocalm şi să accepte că printre mizerii există şi lucruri frumoase, ori se retrag pur şi simplu. Ei, şi atunci se dezlănţuie iadul! Emigrantul frustrat nu acceptă aşa ceva! Cum e aia să-mi spui şi să-mi arăţi că se poate şi bine? Doar pentru că eşti un mediocru şi un prost poţi să crezi aşa ceva! Dacă te retragi pur şi simplu dintre cititorii şi comentatorii acestor loser-i de străinătate, nu scapi aşa uşor. Ce mai contează că nu cu mult timp în urmă erai pupat în cur, apreciat, curtat şi căutat, acum, că îţi permiţi să ignori vomele de neoprit ale unui personaj incapabil să-şi rezolve bubele de la cap şi frustrările legate de o ţară şi nişte oameni cu care, teoretic, nu mai are nicio treabă, te transformi brusc în ţaţă, prost, de o ţopenie de netolerat, bârfitor, mediocru, unul cu păreri eventual decente, dar în niciun caz la vreun nivel înalt, pe măsura erudiţiei emigrantului nostru. Ce nu realizează oamenii aceştia atât de trişti e că punându-şi mâinile în şold, ridicând ţăţesc şi isteric tonul, în ceea ce cred ei că e corijarea comportamentului "românesc", de fapt ei se uită în oglindă la propriile românisme, frustrări, rateuri, complexe de inferioritate, "ba o mai avea şi mică şi n-am avut niciodată orgasm!".

Din cea de-a doua categorie de rataţi fac parte cei care nu au plecat din ţară (că nu au coaie, că nu ştiu să rişte, că nu au fost capabili) şi sunt atât de ofticoşi şi invidioşi, că nu sunt în stare de altceva decât să îi fac de rahat pe cei care şi-au permis luxul de a reuşi să aibă o viaţă decentă şi normală afară. Ăştia sunt tare mulţi! Pe bloguri, pe forumuri, comentarii la articole de ziar, îşi varsă otrava şi vomele peste tot. Româncele care şi-au văzut de viaţă în străinătate "sigur au dat cu ea în populaţie, ca să agaţe vreun fraier, au turnat un plod şi dacă aşa nu le-a mers au trecut la prostituţie". Bărbaţii români plecaţi în străinătate sigur spală wc-uri sau culeg căpşuni. Fără excepţie. Până şi unui domn fizician care a ajuns în State cercetător pentru securitatea SUA i s-a găsit nod în papură: e un papagal care i-a păcălit pe americani şi sigur a turnat informaţii de maxim interes, furate din super cercetarea românească. Curvele dracu!

Pe oamenii ăştia îi întâlneşti peste tot, că vrei că nu vrei. Ni se întâmplă tuturor să ne lăsăm pentru câteva secunde afectaţi de mizeriile şi ofticile lor. Dar ideea tocmai asta e, că ei din asta se hrănesc, din faptul că-i băgăm în seamă, din supărarea noastră. Ca viermii din putregai. Aşa că hai să-i ignorăm, cu zâmbetul pe buze. Să-i lăsăm cu bucuria meschină a părerii bune despre ei. Că ei la un moment dat răguşesc şi se îneacă în propriile dejecţii.

Dedic cu mare drag povestea asta Antoanetei şi Clarisei, două femei superbe, minunate, adevărate, care pot spune cu mândrie că şi-au ales întotdeauna cum au vrut drumul în viaţă. Doamnelor, sunt onorată că v-am întâlnit. Mă înclin.

29 de comentarii:

  1. nush ce sa zic.......adevarul e ca e nashpa in romania, dar in loc sa ne plingem, trebuie sa ne autosculam atitudinea civica...sa te plingi si sa dai cu cartofi si rosii in cintareata de pe scena e usor, sa fii in locul ei, nu

    RăspundețiȘtergere
  2. Am inceput "s-o ard" pe proverbe, cum ar fi: vulpea(nu esti tu vulpea de data asta) care n-ajunge la struguri zice ca sunt acrii"
    Plus inca cateva informatii: balacareli exista intotdeauna, si eu am mai scuipat venin, altii inca ma mai suiera, nah, traiesc extrem.
    UNII insa le intrec pe toate :)) Si sunt exact cei din categoria mentionata de tine.
    Cei care de fapt pot fi exterminati numai si numai prin indiferenta.
    cu zambetul pe buze, desigur!

    RăspundețiȘtergere
  3. ce sa mai zic... te imbratisez tare! iti multumesc! eu nu am fost in stare sa dezvolt "analiza" asta, sa o pun pe hartie/blog, insa ai zis-o ca si cum mi-ai fi citit gandul...din pacate categoria aia de viermi de comentarii culmea, chiar SE DISTREAZA varsandu-si rahatul pe altii, cum o fi asta? ce placere scarboasa o mai fi si asta? sau poate sunt eu proasta si nu pricep...
    oricum, mi-a trecut, si am reusit performanta sa nu raspund la provocari si nici sa nu mai citesc comentariile acelea idioate. sta-le-ar in gat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Karma, e naşpa în România, e frumos în multe alte ţări. Dar nu putem să anulăm orice urmă de frumos de aici şi să ignorăm orice urmă de rău sau necorespunzător de acolo. E firesc şi sănătos să critici atitudini dăunătoare, dar e musai nevoie şi să găseşti o soluţie, să oferi o variantă. Să mănânci borş ca o meliţă poate face cred cam oricine.

    Sabbra, spre deosebire de alţii, tu ai învăţat din lecţiile dure diferenţa între a scuipa venin şi a-ţi spune punctul de vedere. Aşa cum ai învăţat şi când e cazul să ignori :)

    Clarisa, dacă atât pot, dacă asta e singura lor bucurie şi distracţie, să-i lăsăm bieţii de ei, că în rest sunt nişte trişti şi frustraţi, iubitori de rahat, că doar atât pot! Tu ai viaţa plină de frumos şi de culoare, nu merită nici măcar cu gândul să te murdăreşti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Lia, permite-mi sa ma inclin in fata ta si a articolului acesta. De multa vreme ma tineam sa scriu si eu ceva pe tema asta insa acum nu ar mai avea rost sa spun ceva dat fiind ca ne-ai oferit tu anailza asta atat de amanuntita.
    Un timp am fost si eu reprezentanta speciei d muieri care dupa o relatie ratata ii compara pe toti ceilalti cu ex-ul. Stupid me! Bine ca m-am trezit si am refuzat sa mai fiu penibila.
    Ct despre partea cu loserii masculi, mai devreme sau mai tarziu toate avem de-a face cu macar vrunul dintr-asta care ori te clasifica in una din categoriile amintite de tine ori incepe sa te denigreze doar pentru ca vezi doamne, ai avut tupeul sa-i rezisti lui, masculul feroce care le-o trage tuturor femeilor, care nu sunt altceva decat niste curve. saracul nu stie ca mana lui nu e femeie.

    Pupez si bravo inca o data!

    RăspundețiȘtergere
  6. cand am ajuns spre capat, inainte sa vad cui dedici povestea m-am prins ce si cum, citind evz mai zilele trecute...intr-adevar din perspectiva astora in romanica toti plecati pe-afara ori is hoti/pesti ori curve...iar astia ramasi is fie prosti fie frustrati ca n-au putut. trist daca doar atat ne caracterizeaza

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca sa mai uit de urateniile lumii asteia m-am jucat cu vulpita ta. Dupa ce mi-a trimis toata dragostea ei mirosind florile a hapait ca o nesatula vreo zece cotlete. Daca ma indopa cineva pe mine asa zaceam lata, ea insa a sarit cu gratie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Semafor, probabil cu toţii am fost în anumite momente slabi, şovăielnici, ofticoşi, invidioşi, bârfitori, etc, dar ideea e că nouă ne trece! Şi învăţăm ceva din lecţiile care ne sunt date. Cei de care am scris rămân veşnic repetenţi, dar în capul lor îşi închipuie că au diplome de doctorat :D

    Dush, ne caracterizează multe. De-aia încerc să nu mai generalizez. Tocmai doamnele de la dedicaţii sunt excepţii care mă fac mândră.

    Vio, şi eu mă duc să hăpăi ceva, că după aia ţopăi cu graţie spre ... cursuri :D Că mai nou sunt iar şcolăriţă :p Voi reveni cu amănunte :)

    RăspundețiȘtergere
  9. da, e enervant si snoblike sa arunci cu noroi in romania all the time, fara sa faci nimic ca sa schimbi ceva..schimbarea vine din noi, nu?

    RăspundețiȘtergere
  10. http://paulgabor.com/mizerabila-blogosfera/

    e doar un link nenorocit despre oameni... parerea mea despre ce ai scris o cunosti foarte bine...

    RăspundețiȘtergere
  11. Lie, Lie Ciocirlie, ce se-ntimpla cu tine? Ai ajuns sa scrii ca o inginera, faci clasificari, dai note, doar un tabel Excel lipseste.
    Pe undeva io ma regasesc in toate categoriile definite de tine. Este evident ca o muiere care m-ar respinge pe mine, din fericire pt. ele nu s-a prea intimplat, nu poate fi decit o timpita.

    Da nu de asta ii vorba in propozitie ci de tine! Iti pui prea multe intrebari "existentialiste", auzi una, "Ce e fericirea", acum deunazi vorbeai, auzi doua, de "fapte bune", sau de, auzi briu, "loseri", parca vad ca ajungi la nemurirea sufletului si sensu vietii.

    Lio, trezeste-te, tare rau imi pare ca n-am putut sa te vad, in ochii tai negrii, sa-ti zic vro doua!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma tem ca si Neamtu asta a dat a de-a azvârlita cu ea in populatie, altfel cum o ducea el asa bine in Germania?:)

    Aruncarea cu rahat e de fapt ca aruncarea la ventilator, tot pe tine te împroasca). Multumesc pentru dedicatie. Idealul este sa ramâi pe marginea blogosferei, sau mai bine zis ea sa ramâna pe marginea preocuparilor tale. Pentru ca însusi Internetul e un debuseu pentru frustrari, si mai devreme sau mai târziu dai peste cine stie ce zarghit, care ba te scuipa, ba te pupa, ba-ti da lectii de viata sau îti reproseaza ca-i scade stacheta din cauza coborârii în listele tale. Sezi blând si apropie-te numai de oameni oarecum verificati, restul oricum nu te pot atinge cu nimic.

    RăspundețiȘtergere
  13. mda, in loc sa stam pe net si sa aruncam cu materie maro (asta in cazul in care nu suntem preocupati sa scriem ceva frumos si decent, dar chiar si in cazul asta) mai bine punem mana sa facem ceva. nu ceva maret, ci ceva simplu. ca de exemplu sa ne vedem fiecare de treaba lui... nush, zic si io. ca prea e lumea rea, soro!

    RăspundețiȘtergere
  14. Dacă pe loser-ii în variantele masculine şi feminine descrise de tine am reuşit cumva să-i ignor sau să-i evit cam de când m-am dumirit ce-i cu ei, recunosc că cei care nu ştiu altceva decât să măcăne mizer la adresa celor care au reuşit, celor cărora le e bine, indiferent unde, îmi dau şi mie bătăi de cap...şi constat, e drept că din afară, pentru că nu mi s-a întâmplat direct, că spaţiul ăsta virtual e din ce în ce mai populat cu nişte oameni care încă mai reuşesc să mă mire în sensul cel mai nasol...
    Cu toate astea, voi încerca să-i ignor, aşa cum spui, şi să văd în continuare partea bună a blogosferei şi oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut, schimbul fain de idei şi postările care mă ung la suflet :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Karma, schimbarea vine din noi sau ciocu mic :D

    Paul, parcă și mai trist ...

    Neamțule, de dor de tine am început să scriu ca inginerii! În cinstea ta! Și de fapt, vorba Antoanetei, și tu ești o curvă nu? :D Acu, între noi fie vorba, chiar sunt supărată că iar nu ne-am văzut :(

    Anto, în țopenia și agitația mea îți spun superficial: te pupez :D

    Zazuza, eu îmi petrec aproximativ 1 oră pe zi cu blogurile, în rest dorm cam 5-6 ore și trăiesc. Îmi văd de ale mele, în viața reală :) Lumea nu-i doar rea, mai e și proastă, că are pretenții de intelectualitate, combinație mai mult decât sinistră.

    Rintziki, ești o norocoasă :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Sincer si deschis, pe astia surprinsi atit de bine de tine, io i-as beli ! in piata publica, cu sare :)

    RăspundețiȘtergere
  17. de acord. cu sare. multa.

    RăspundețiȘtergere
  18. Uraganul LiaLia.
    Ai mutat decisiv şi detaliat mai ales pentru consumatorii de "frumos şi absolut".
    Cine citeşte blogurile din diaspora?

    RăspundețiȘtergere
  19. Mimi, crede-mă pe cuvânt, nu-mi face nicio plăcere să scriu articole din astea :(

    Marius, Clarisa, de unde atâta sare??? :D

    Anonim, uraganul ăsta are conotaţie negativă sau pozitivă? :) Multă lume citeşte bloguri din diasporă, foarte multe sunt superbe, scrise de oameni faini şi cu minte relaxată şi luminată, dar mai sunt şi excepţii.

    RăspundețiȘtergere
  20. A devenit un obicei clasificarea popoarelor,populatiilor,natiilor... Am auzit de nenumarate ori afirmatii de genul "toti tiganii sunt hoti", "romanii sunt marlani si hoti", "francezii sunt inganfati", "nemtii sunt reci" si altele asemenea..; In ce ma priveste, consider ca asemenea puncte de vedere demonstreaza infantilismul celor care le afirma.E mai usor sa pui etichete decat sa faci o analiza si mult mai usor sa repeti ca un papagal adevarurile altora decat sa gandesti singur. Inghitirea pe nemestecate a unor idei venite de aiurea este o practica foarte raspandita,din pacate...
    In ce priveste frustrarile femeilor sau barbatilor "sedusi si abandonati", astea vin din prostie...incapacitatea de a intelege ceva din ceea ce li se intampla.

    RăspundețiȘtergere
  21. Conotaţie captivant-pozitivă cu tentă de superb!
    Un stil adânc care te face să citeşti un blog.

    RăspundețiȘtergere
  22. Ia-o ca declaraţie de fidelitate, vulpeo

    RăspundețiȘtergere
  23. ha...desi fiecare sta sub paturica lui si face ce stie el mai bine, aratam de parca am sta sub aceeasi patura cu totii..."ador" pe cei care spun din prima: aia/ala e f...sau nef...???!!! Asta da, lumea expertilor in paturici...

    RăspundețiȘtergere
  24. Nu cred ca e vorba de f... sau nef..., ci de iubire sau ne-iubire. La urma urmei, poti sa te f si sa fii nefericit. Sau poti sa nu te f si sa fii fericit. Asteptarile, bata-le vina, si propria noastra neputinta - care neputinta (impotenta?) se manifesta mai dihai tocmai atunci cind credem cu tarie ca "putem" si ca "stim". A-ha, sigur, tot. E buna sintagma asta "lumea expertilor in paturici", multam, Erys.
    E tare greu sa-ti recunosti limitele si sa continui sa iubesti si sa vezi binele dincolo de vorbe urite si fapte abjecte. In nimicnicia mea, mai am o urma de credinta ca exista frumos in fiecare om (indiferent de fundalul national, cultural, educational etc. - asta nu inseamna ca aceste caracteristici nu au importanta, ba chiar sunt determinante in mare masura, de aici "etichetele"). Unii descopera frumosul si-si tin candela aprinsa, altii o lasa sa se stinga. Decizie personala pe care trebuie s-o accept la cei exteriori mie (chiar si cei foarte apropiati, care fac parte din mine, cumva - acolo e cel mai greu), fie ca imi place sau nu, si mai ales dupa ce-am luat pumnii. Nu pot decit sa schimb untdelemnul meu si, oricum, nici asta nu e foarte usor, hmm - si-atunci de ce sa-i judec pe altii? Loser-ii se vor socoti la Sfirsit; pina atunci, toti avem LIBERTATEA sa schimbam macazul, atit si nimic mai mult - "pututul" si "stiutul" nu ne prea apartin, orgoliosi ce suntem.

    RăspundețiȘtergere
  25. sare? e plina marea... :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Asa, vulpito, mama lor, nu-i scuti, ca merita! :) Cele mai tari posturi iti ies cand ai parte de emotii intense - fie de bucurie, fie de draci..hehe..bine spus - de la inceput pana cand te inclini :) Pup :*

    RăspundețiȘtergere
  27. Acute şi bine scrise observaţiile.
    'teresant şi titlul blogului.
    Voi mai trece, timpul permiţând.
    PS.
    bărbaţii chiar spală wc-uri şi culeg fructe, unde-i problema ?
    :D

    RăspundețiȘtergere