"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 20 mai 2011

La 7 luni - jurnal de Vulpe emigrantă

De ce nu la 6 luni? Păi, pe 20 aprilie, când se făceau 6 luni de când am plecat din România, mă uitam cu ochii în lacrimi la lună, așteptând răspunsuri la dureri și temeri și mă simțeam mai singură și mai tristă ca niciodată. Trăiri normale pentru un om plecat din zona “de siguranță”, încă la început de drum, resetarea la statutul de "single", dublată de resetarea planurilor de emigrare de una singură, dezamăgirile de la prieteni, dublate și ele de un răspuns agresiv și urât care m-a făcut să realizez că nu m-am înșelat în decizia de a închide acele capitole (recunosc, că ar fi fost mai puțin dureros să mă fi înșelat), vremea era încă neprietenoasă, la școală au fost zile libere, peste toate, nu a fost nici de muncă (eu am contract de tip "zilier", dacă nu e de treabă, nu mă duc și nu sunt plătită, așa cum și eu dacă nu am chef sau am treabă, le spun că nu merg). Așa că pe 20 aprilie, în loc de 6 luni de emigrare, mi-am "sărbătorit" a treia depresie din viața mea. Nu cu țigări și alcool ca prima dată, nu cu condus agresiv și ușor sinucigaș și cu dărâmat pereți și renovat casa ca a doua oară, ci mult mai calm, cu boceli, holbat la lună, filme și bomboane. Eu, care nu am fost niciodată vreo lunatecă, am stat de vorbă, i-am plâns și m-am uluit de frumusețea ei mai mult ca niciodată în viață. Ce e bine la căderile astea e că am de unde să mă ridic. În plus, am descoperit cu bucurie că nici picată, speriată și singură, printre zecile de "dar ce o să fac cu...? dar cum o să reușesc să ...? dar o să pot vreodată să vorbesc cum trebuie?", nu a apărut niciodată întrebarea "de ce oi fi plecat?", regretele că am făcut-o sau gândurile să mă întorc. Lia aia veșnic veselă, optimistă, pozitivă și încrezătoare a reapărut (plecase în vacanță vreo câteva săptămâni), m-a luat în brațe și mi-a spus că nu e cazul să mă simt vinovată că n-am chef de învățat, că e absolut normal și omenește să mai fiu și tristă și să plâng.

Dar nu avea rost să vă încarc și pe voi cu prostiile mele, că doar nu era cazul de vreo sinucidere în masă sau vreo boceală în grup, nu? De-aia nu am zis mai nimic.

Luna 7 a început cu Paștele, pentru prima dată fără ai mei, dar alături de niște oameni speciali, care m-au invitat alături de ei cu multă dragoste și căldură. Și a ieșit și soarele și s-a făcut frumos afară, au explodat narcisele și lalele. Și au venit părinții mei la mine. Ah, dacă ar ști cât de mult bine mi-au făcut, s-ar muta cu mine :) Cu ei au venit și lucrurile bune. Am reînceput să muncesc. Pe scurt, ce muncesc eu: dacă e vreun incendiu sau inundație sau deranj mai mare într-o locație, noi mergem după pompieri/primul ajutor și evaluăm pagubele, împachetăm ce mai poate fi salvat și recuperat, curățăm pereți, podele, la sediul firmei curățăm și recondiționăm (mobilier, vase, cărți, etc), apoi dăm înapoi clientului lucrurile curate și parfumate. Lucrăm cu echipament special, mănuși, produse cât mai puțin dăunătoare și frumos parfumate. Cea mai dură treabă a fost la un depozit care arsese, unde am curățat niște țevi enorme care fuseseră cândva acoperite de vată de sticlă și niște pereți înalți acoperiți de tablă afumată. Cea mai drăgălașă treabă a fost la o bătrânică în casă, unde i se afumaseră un pic lucrurile de la o lampă și am curățat cărți, albume de fotografii și colecția de păpuși. Ne-a servit cu cafea și prăjiturele. Și mi-a umplut inima de bucurie și căldură când ne-a zis la sfârșit "vă mulțumesc că mi-ați făcut iar casa frumoasă". Pentru cei care poate strâmbă din nas, trebuie să vă spun că descopăr o voluptate deosebită în munca fizică, pe care nu o bănuiam să existe. În momentul actual al vieții mele, nu aș da munca pe care o fac pe o muncă la birou. Nebună, nu? Ei, bine, mă învață lucruri nebănuite despre mine, iar spiritul meu are coloana mai dreaptă ca niciodată. Colegii mei, marea majoritate suedezi, toți vorbitori de suedeză, sunt niște drăguți și simpatici, mă ajută, au răbdare cu mine să mă exprim eu cu toate mâinile și cu cele 30 de cuvinte suedeze pe care le știu, îmi explică cu atenție, așa că am doar de câștigat din jobul ăsta. Ca să nu mai zic că mă încurajează mereu, mă întreabă de ce am făcut la teste la școală, mă laudă că învăț repede și muncesc în același timp.

Printre muncă, stat cu ai mei, plimbări, am bifat o primă reușită educațională. După 3 luni și 3 săptămâni de când m-am apucat de cursurile de suedeză, deși profesorul îmi spusese că am nevoie de minim 6-8 luni să termin primul nivel, mi-am dat examenul și nu doar că l-am luat cu bine, ci și cu cea mai bună notă și lucrare din grup. La examenul oral am povestit despre prietena mea Adriana și am dialogat cu un coleg chilian despre diferențele dintre vecinii din țările noastre și cei de aici. Am avut ce vorbi! Am primit și răspuns de la instituțiile pentru studii medii și superioare de aici cum că studiile mele din România sunt recunoscute și ok și în Suedia.

Deși tot nu sunt capabilă să mă exprim cât aș vrea să exprim, am început să vorbesc din ce în ce mai mult în suedeză și să înțeleg în fiecare zi câte un pic mai mult. Sunt capabilă să cer la restaurantul chinezesc de peste drum mâncare fără ardei iute, că sunt alergică, să îi explic măcelarului tunisian că am nevoie de organe de miel ca să fac ceva specific românesc de Paște (drob), să cer explicații despre cum să ajung într-un anumit loc. Am râs în hohote chiar ieri la o povestioară foarte amuzantă a unei colege de muncă despre un amic de-al ei care a avut un incident în trafic. Și am citit și prima carte în suedeză. Se cheamă Urăsc pupatul! (Jag hatar pussar!) și da, e o cărticică pentru copii despre un motan urâcios care tare îmi aduce aminte de Miqui al meu.

În rest, am călătorit frumos, am mâncat supă cu tăieței și șnițele făcute de mama mea iubită, m-a răsfățat tatăl meu iubit cu cadouri și cumpărături pe banii lui (săru mâna!), am băut palincă bună (te pup, Dana, mulțumesc!), am făcut poze frumoase.

Și am mai făcut ceva. Pentru prima dată în viață m-am decis să nu îmi mai fac planuri, măcar o perioadă. Să mă bucur de traiul de la o zi la alta (a nu se confunda cu de pe o zi pe alta). Să nu mă mai gândesc mai departe de "mâine muncesc/merg la școală/lenevesc/mă duc la gym". Să nu mă mai zbat și să nu dorm noaptea că nu știu ce casă o să găsesc din toamnă, în cât timp o să pot vorbi mai bine încât să mă apuc poate de alte cursuri sau când o să găsesc un job mai pe pregătirea mea. Nu de alta, dar sunt convinsă că nu o să ajung să dorm în gară, la un moment dat mă voi trezi că turui fără probleme în suedeză, iar jobul e ca și cu iubirea, apare mai mult când e să fie, nu când te dai peste cap să-l găsești. Un singur plan am. Să fiu ok și să ajung prin România un pic, prin toamnă. Să mai stau cu ai mei. Și să mă văd cu oameni care chiar merită. În rest, que sera sera. Și dacă tot am dat-o pe franțuzisme, am primit o dedicație superbă de la Virtualkid, melodie ale cărei versuri nu le înțeleg în întregime, dar îmi merg la inimă și simt că mi se potrivește cumva rotmul și tonul. Poate îmi traduce cineva exact ce înseamnă "Passe, passe, passera la dernière restera".

Cam atât la 7 luni. Mâine începe luna 8. E sâmbătă. Dorm mai mult și o să beau cafeaua pe balcon, cu floricelele mele, la soare. Mai mult de atât nu fac planuri. Să fim sănătoși! Puss och kram!

43 de comentarii:

  1. Zaz asta imi place din ce in ce mai mult. in rest, pup tare Vulpea si tot sper la axa aia Viena-Stockholm :). si pentru orice prieten vechi care s-a dovedit bleah, vine unu' fain. io de exemplu heeeeeeeeeeeeeeheh ;). (mvai, modesta ce sunt, asa cum ma stii ;)). pup tare tare vulpea pe nas!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de sanatoase sunt lucrurile acestea pe care le povestesti, Lia! Lucruri mai putini bune pe care ti le asumi (ca intotdeauna), lucruri minunate care sunt incredibile, spiritul tau cu coloana dreapta. Pe mine ma inveti multe lectii despre lucruri despre care nici nu scrii. iti doresc sa-ti fie bine si cand o veni luna a noua sa ne povestesti despre a opta la fel de parfumat. Te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos povestit si atat de curat.....
    Dupa umila mea parere versurile alea se traduc cam asa: "trec, trec, vor trece toate dar ultima se va pastra/va ramane". Si cam asa e tot ce e sa se duca se duce si ramane ce e sa ramana.......

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos povestit, ca de obicei! Felicitări pentru examen! Nici nu aveai cum să nu fii fruntaşa clasei, pentru că eşti puternică, luptătoare şi motivată în a-ţi atinge visele. Şi mai mult, capabilă să înveţi bine şi repede şi norocoasă de un mediu cu colegi suedezi unde îţi poţi dezlega limba mult mai repede şi bine.
    Iar decizia de carpe diem - extrem de înţeleaptă. Trebuie să fii încrezătoare că lupta, curajul şi dorinţa de a reuşi îţi vor fi răsplătite, mai devreme sau mai târziu. Mult spor şi baftă în continuare! Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  5. In afara de depresie, drumul meu a fost la fel. :) Mult succes Lia, il meriti din plin. Si da, va veni ziua cand chiar daca nu te vei putea exprima 100% in suedeza, vei putea rezona cu ei.

    Te pup tare draga mea, drum lin mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  6. Oana, Miru, Smara20 mai 2011, 09:50

    Nu-mi vine sa cred ca au trecut deja 7 luni!! Sa iti fie bine, sa fii curajoasa si sanatoasa, sa ai parte de oameni buni si frumosi si sa-ti traiesti viata din plin! Te imbratisez!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. E un plan bun asta, sa te bucuri de traiul de la o zi la alta, la foc mai domol, dupa tot stresul la care ai fost si vei mai fi supusa. Jobul asta al tau e o noutate pt mine, ce companie face asa ceva in Suedia, e vorba de cei care au un anumit tip de asigurare sau se ocupa statul? Bafta multa si zile insorite :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Parca te si vad povestind cu verva, cu fata toata luminata, cu gura pana la urechi (de veselie), dand din maini, aratand in stanga si in dreapta... Mi-e dor de o discutie lunga cu tine, despre toti si toate, despre ce a fost si ce poate sa fie, despre orice, din care eu am invatat enorm. Si de un frape... stiu, la tine, fara frisca :)
    Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  9. Aşa, bre! "Tot înainte", cum se spunea pe vremuri, he-he!
    Sănătate, să-ţi fie, că balconul, floricelele, cafeaua şi dimineţile îţi vor fi tot mai frumoase şi gustoase. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Les passants passant, j'passe mon temps a les r'garder penser, leurs pas pressés, dans leurs corps lésés, leurs passés se dévoilent dans les pas sans se soucier

    Que, suspicieuse, à l'affût,
    je perçois le jeu de pan, leurs visages comme des masques me fait l'effet repugnant, que faire semblant, c'est dans l'air du temps.

    refrain :
    Passe, passe, passera
    la dernière restera

    L'enfant n'est fait que de fêtes,
    le fait est que l'effet se reflète à sa capacité de prendre le fait tel qu'il est
    sans se référer à un système de pensée dans sa tête.

    L'automne dèja, c'était l'été hier encore, le temps me surprend, semble s'accélérer, les chiffres de mon age, m'amènent vers ce moi rêver

    refrain :
    Passe, passe, passera
    la dernière restera

    Chaque mois se joue dans des cycles différents,
    c'est marrant ces remous qui m'animent à travers l'temps d'un état à un autre,
    j'oscille inexorablement

    Par les temps je cours à l'équilibre
    chaque jugement sur les gens me donne la direction à suivre
    sur ces choses en moi à changer
    qui m'empêche d'être libre

    Les voix se libèrent et s'exposent dans les vitrines du monde en mouvement,
    les corps qui dansent en osmose,
    glissent, tremblent, se confondent et s'attirent irrésistiblement

    Par les temps je cours à l'expression,
    chaque émotion ressentie me donne envie d'exprimer les non-dits
    et que justice soit faite dans nos pauvres vies endormies

    refrain :
    Passe, passe, passera
    la dernière restera

    fetele trecatorilor, parerile gresite, timpul accelerat(orele),vietile trec, vor trece iar ultima va ramine(mai mult in memorie)

    RăspundețiȘtergere
  11. Chiar ma intrebam ce e cu tine, de ce nu mai scrii. Ma bucur sa vad ca ai inceput sa "urci" din nou, moral vorbind. Ti-am mai spus, cred, ca in mare parte tu scrii si pentru mine atunci cand vorbesti despre greutatile adaptarii, despre "iarba emigratiei", despre temeri.... eu n-am curaj sa scriu despre toate astea, inca.

    Te imbratisez. It's good to read you again :)

    RăspundețiȘtergere
  12. ma bucur sa "aud" ca esti bine ! nu mai intrasem de mult pe jurnalul tau.......... :)
    sa ai o primavara frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  13. Fac ce fac si iar sunt miezul cu mac, din cozonac!

    RăspundețiȘtergere
  14. lie, draga, nu s-a vazut ploaie care sa nu se opreasca, asa ca vezi-ti linistita si fara planuri de drumul tau si toate or sa se puna in ordine la vremea lor. te pupam!

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna Lia,
    eu sunt Diana, ti-a scris Ana despre mine. Ma bucur mult ca esti optimista si ai si de ce sa fii. Sper in curand sa vin si eu pe acolo si eventual sa ne intalnim/ pupam.

    RăspundețiȘtergere
  16. Măi să fie,dar ăştia au ajuns la un nivel sofisticat al serviciilor!Şi da,munca fizică face bine la minte şi la trup,cunosc şi eu din experienţă.Când mi-e rău aş şmotrui mai abitir!
    Felicitări,Lie...cafeluţă plăcută cu floricelele şi sănatate multă ca să pui mâna pe toate!
    Puss och kram,şi cum zice Zaz...trecutul va trece şi va rămâne în urmă!

    RăspundețiȘtergere
  17. draga Rebelutzo (sau preferi Lia ?:), iti admir sinceritatea, puterea si mai ales spiritul tau frumos! Stiu ca acuma nu iti faci planuri, dar simt ca, intr-o buna zi, o sa ni se intersecteze cararile...(si poate chiar aici, langa NY...suna bine, asa-i?)
    te imbratisez, Adamutza

    RăspundețiȘtergere
  18. Ce frumoasa e normalitatea Lia.
    Iti urez sa nu iti mai faci planuri si sa savurezi placerea clipei.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ce bine ca e din nou soare pe strada ta! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Vulpea mea preferata... Ce dor mi-a fost sa te citesc. Esti puternica, adevarata, minunata. Mi-e tare drag sa te descopar, putin cate putin. Va fi bine. Sa ai incredere. Si muuulta rabdare.

    RăspundețiȘtergere
  21. Traducerea este :Trece, trece, va rămâne ultimul.
    Ma bucur ca esti bine, restul vine de la sine. Succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  22. Bravo, Liule, ma bucur ca se inghesuie lucruri bune in calea ta! Poate ne vedem in august, asa's planurile in momentul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  23. în toamnă vin să te vad! jur pe roşu!
    te pup, fată hăi!

    RăspundețiȘtergere
  24. Îţi mulţumesc pentru toate vizitele pe care le faci pe blogul meu. La bună recitire!

    RăspundețiȘtergere
  25. TRECE,TRECE,VA TRECE, ULTIMA VA RAMANE

    RăspundețiȘtergere
  26. Nu pot decat sa-ti zambesc cu mult draaaag :) O sa fie foarte bine!

    RăspundețiȘtergere
  27. La implinirea celor 7 luni se aduna de toate: noutatile inca apar de peste tot, insa ti-ai construit deja si lucruri familiare, dorul te incearca in continuare, dar la fel te incearca si bucuria, si incantarea fata de oamenii noi din viata ta, esti strain si totusi incepi sa fii de-al casei :)) E o perioada tare interesanta si ma bucur tare mult ca a ta e documentata in timp real! La mine au trecut 2 ani si nu-mi mai pot conjura in gand la fel de usor trairile din perioada mea in Japonia :) Am eu o banuiala ca in viitor vei vrea sa recitesti ceea ce ai scris acum si atunci, cand vei reciti, vei vedea cat de departe ai ajuns si vei fi foarte, foarte mandra de tine! :D
    Hugs si pupez, draga Lia! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Zazuzo, și eu visez la axa aia Viena-Stockholm, deși am promis că nu mai fac planuri :D Om vedea noi cum o atingem :) Te pupez!

    Denisa, îți mulțumesc din suflet că-mi ești aproape. Ce rost ar avea să maschez, să ascund realitatea? Pe cine aș minți, pe voi sau pe mine? :)

    Ceska, am aflat că ar fi și un joc de copii, un fel de "ultimul scapă turma" :) Pupez!

    Svea, și tu ești un model pentru mine, și o confirmare că ușor ușor se face podul :) Te pupez și baftă și ție!

    Salmi, eu m-am liniștit foarte tare când toți oamenii veniți aici de mai mult sau mai puțin timp mi-au spus că au avut cel puțin un astfel de episod, e firesc. Unii l-au avut după 4-5 ani, tocmai când se așezaseră toate. Așa că nu mă simt specială :))) Te îmbrățișez cu mult drag și îți mulțumesc, sper să ne întâlnim curând :)

    Oana, eu nu mă gândesc nici că au trecut repede, nici că au trecut încet. Nu de alta, dar dacă încep să mă gândesc cum trece timpul în general, mă apucă iar vreo depresie :)) Pupez!!!

    Anca, la foc mic se face cea mai bună ciorbă, la cazan :D Serviciile pe care le oferim noi sunt prin asigurator, nu de la stat. Ai asigurare la casă/birou/cârciumă, dacă ai probleme prin asigurator se rezolvă. Toate bune și frumoase și ție!

    Iuliana, draga mea, să știi că de un frappe mi-e dor și mie, că pe aici nu am văzut să facă :) Și dacă vin prin toamnă, cu siguranță ieșim la unul :) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  29. Neliniștitu, să trăiești, boierule! Și așa să fie, cum zici tu! Pupez :)

    Karma, te pupez!

    Ingrid, it's good to write again :) Nu știu cât curaj am să scriu lucrurile așa cum le simt, dar cu siguranță e o terapie tare bună să le pun pe hârtie. Pupez!

    Cristi, bine ai revenit :) De vreo săptămână tot Stockholm-ul miroase a liliac, e peste tot! Și mie care-mi era teamă că nu există pe aici. Așa că primăvara e superbă!

    VV, nici măcar nu sunt la Londra să am vreo problemă mare cu ploile :p Vă pupez tare și cu dor, musai o bere și un cico în toamnă!

    eshgheman, bine ai venit! Știu niște locuri tare faine cu cafea bună :)

    Rodica, sunt servicii de toate felurile, dar parcă n-am văzut în viața mea atât de mulți oameni care își montează singuri mobila, își zugrăvesc singuri, e impresionant. Dacă ai ști ce bine dorm noaptea după o zi de muncă fizică :) Te îmbrățișez cu mult drag!

    Adamutza, spune-mi cum ți-e ție drag :) Din toate locurile din State, doar la NY și New Orleans îmi doresc într-adevăr să ajung cândva, așa că nu se știe niciodată :) Te pupez!

    Turnofftheglory, și când te gândești că sunt oameni care cred că normalitatea e ceva banal și plicticos :) Toate bune și ție!

    Thea, e bine să mai fie și umbră și nori câteodată, ca să mă pot bucura cu adevărat când apare iar soarele :)

    RăspundețiȘtergere
  30. Neamțule dragule, de ce oftezi așa? Ți-e rău, te doare ceva? Nu mă speria :) Te pupez tare!

    Angela mea preferată, și eu mă bucur să scriu iar :) Învăț multe și despre răbdare și despre mine și despre multe. E tare fain! Te pupez tare!

    MMA, îți mulțumesc de gândurile bune. Și eu pentru sănătate mă rog, că restul vin de la sine :)

    Raluca, în august aici, prin septembrie (SPER) acolo :) Pupez!

    Georgiana, dau semn din timp, promit! Musai o cafea bună și un pahar (sau mai multe) de vin, da? :D Pupeeez!!!

    Cristian, toate bune, om fain!

    Mihai dragule, are mama o vorbă: toate trec, toate se șterg, dă-i-nainte, Goldenberg! :D Nu știe nimeni cine e Goldenberg, dar eu știu că e unul care nu renunță și nu se lasă niciodată dărâmat :) Pusică!

    Ever, tu pregătește ieșirea aia la șpritz cu Shmeny, că nu mai scapi de mine la toamnă! :D

    Mirona, ce frumos ai făcut tu rezumatul :) Exact așa e. Am ambiții mari, la un moment dat să scriu o carte despre emigranți, cu siguranță mă vor ajuta gândurile astea puse pe hârtie la cald. Te îmbrățișez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  31. Scrii tare misto, dar asta ti-am spus-o de fiecare data! Si faptul ca te admir pentru tot si toate cate le faci ti l-am mai spus! Acum vreau sa adaug ca imi pare tare rau ca a trebuit sa traiesti dezamagiri, dureri, temeri, dar ma bucur mult ca nu te-ai lasat doborata, berbeaca mea draga! Cu Dumnezeu inainte!

    Te pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  32. Trece repede timpul, in curand o sa aniversam si noi un an.
    Normalitatea nu e ceva banal si plictisitor, normalitatea iti aduce cadou timpul. Timp pe care il poti folosi pentru a savura mirosul de liliac si cafeaua pe balcon.

    RăspundețiȘtergere
  33. ehe, Liuta eu te tot pandesc pe mess da' na...
    noi am cules aseara primile ridichi din gradina naostra asa ca eu pricep f bine chestia asta cu trait mai domol/ ''de la o zi la alta'' :)

    RăspundețiȘtergere
  34. băi Lia, nu-mi place atitudinea ta. Adică, eu nu te înţeleg. Să mă scuzi, whatever. Băi, eu am stat cu ai mei 4ever. Mai am 1 lună să-mi termin facultatea şi I'm out. Deci m-am săturat să stau pe lângă ei. Şi pleccc...departe...cât mai departe. Şi am să-mi iau rucsacul în spinare şi am să plec acolo unde se opreşte degetul pe hartă. Nu e prima oară când plec de nebună. Eu mă plictisesc foarte repede. Şi îmi permit. Sunt tânără. O să spăl vase şi am să fac autostopu până mă plictisesc. Şi când mă plictisesc o iau de la capăt.

    Familia, prietenii nu se mai ridică la nivelul meu. M-am schimbat, vreau altceva. Oricum, mereu am fost o singuratică şi o neînţeleasă, aşa că îmi va fi uşor să-mi iau zborul. Şi plec acolo unde mă simt bine. Şi plec în rai, căci am eu o vorbă când mă întorc din vest: vin din rai în iad. Toţi ne complacem în joburi de căcat, toţi suntem uitaţi de prieteni, toţi plecăm de acasă odată şi odată. Diferenţa dintre Ro si vest e că aici te trezeşti, vezi aceleaşi clădiri de căcat, aceeaşi oameni depresivi imbracati cu aceasi haine spalate de 10 ani uscate pe balcoane de 100 de ani, acelasi sistem, aceeasi viata. Prefer să risc si sa ma aventurez in necunoscut, decat sa traiesc pentru o siguranta plicitisitoare.

    Băi, nu mă duc să fac bani, să îmi fac vila, mă duc să văd lumea - pentru asta vreau să trăiesc. Şi când nu mă mai ţin picioarele şi melancolia pune stăpânire pe mine, mă voi întoarce.

    Daca nu acum cand sunt tanara, atunci cand??? Cand ma mai intalnesc cu acest gust nebun al tineretii?

    Încearcă să vezi partea buna din orice lucru de căcat. Şi dacă ţi se acreşte, next!

    RăspundețiȘtergere
  35. Iuliano, eu chiar mă bucur cănd mai și pic, tocmai că e atât de frumoasă ridicarea :) Chiar mă amuzam zilele astea cu cineva că nu sunt doar Berbeacă, ci mai am și ascendentul tot în Berbec, deci mai rău ca mine nu se poate :)) Te pupez tare!

    Kingsnake, ai punctat perfect treaba cu timpul cadou :) Să ne vedem cândva sănătoși cu zâmbet pe față, cu normalitatea noastră cu tot :) Vă îmbrățișez cu drag!

    Mirci, dragul meu drag, sper că de mâine așa să apar și eu, dar e pe la 5 jumate la tine! Am avut mult de muncă, de recuperat la somn, de băut și trăit intens :) Dar am multe de povestit, așa că abia aștept să ne găsim! Pupez!!!

    Asirensong, mai citește o dată, poate înțelegi :p Eu nu am mai stat cu ai mei de la 16 ani, acu la 33 e firesc să mă bucur atât de prezența lor, mai ales că eu am și cei mai grozavi părinți din lume, cei mai buni prieteni ai mei, iubiții mei. Singurul motiv pentru care nu aș fi plecat din țară, dar pentru că ei știu cum sunt eu și ce mă face fericită și mai ales, știu că acolo eram nefericită, m-au susținut și mă susțin în continuare. Eu rucsacul îl am în spate de multă vreme, aventura în suflet de și mai multă vreme, iar în rest, sunt un om normal, care își mai permite și să plângă sau să fie trist, că e firesc :) Ți se pare că am văzut altceva decât partea bună chiar și dintr-o depresie? Și ca să vezi că sunt mai mult decât ok, dar rămâne doar între noi, tocmai am experimentat și one-night-stand-ul suedez și e mișto, am băut o palincă și am mâncat șunculiță și brânzică și ceapă cu un prieten genial, am mâncat o casoletă de înghețată că așa mi-a cerut organismul meu, iar eu îl ascult că știe mai bine (deci clar nu am de ce să mă simt vinovată) și am ascultat toată ziua muzică rock de mare angajament. Tot nu-ți place atitudinea mea? :) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  36. Ah, si eu sunt Sagetator cu ascendent in Sagetator, deci cam inteleg despre ce vorbesti... Iar fii-mea, berbeaca de seamana cu tine in anumite privinte, are ascendentul in Leu! Asa ca stiu cum e cu semnele astea de foc, dar le iubesc tare! Te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  37. 1. Am citit doar postarea, deci nu am citit ce au avut ceilalti de zis.
    2. Ma bucur ca citesc o postare care are ceva de comunicat!
    Si eu am plecat din Romania, sunt de 10 luni in Germania. Pana acum nici mie nu mi-a parut rau ca am plecat de acolo, desi ganduri negre am tot avut, dar cea mai buna decizie a ramas ca am plecat. Continua tot asa! Iti tin pumnii!

    RăspundețiȘtergere
  38. DPolly, îți mulțumesc de vizită și mă bucur de plecarea ta pe care nu o regreți. Asta e esențial, oriunde am fi, cu oricine ne-am împărți viața, să nu regretăm alegerea făcută și să ne bucurăm din plin de ce ni se întâmplă. Și eu îți țin pumnii!

    RăspundețiȘtergere
  39. Pot sa spun ca mi-a fost fria pana azi sa citesc textul asta? Mi-a fost frica ca n-am timpul necesar sa traiesc mai lng senzatia aia pe care ti-o da piele facuta ca de gaina. Azi am timp...

    RăspundețiȘtergere
  40. frumos spus, fata draga! abia acum am reusit sa citesc ce-ai scris... am fost "cazuta" intr-un butoi de ...depresie (ca melancolie deja ar fi fost curcubeu/parfum). si am asteptat sa ajung la fundul butoiului ca sa ies din nou la suprafata! acum iese soarele iar si am bagat butoiul in debara, pt folosinte ulterioare ;)deci m-am apucat de restante - adica postul tau, treburile mele suflet, etc. Tare imi place de tine, fata! ar fi trebuit sa citesc ce-ai scris mai sus cand eram in butoi, poate ieseam mai repede ;) te pupic dulce, Fra

    RăspundețiȘtergere
  41. Nu are cum sa nu fie bine; sunt mormale si momentele triste, ne evaluam gandurile de pana acum. Te pup si succes in toate.

    RăspundețiȘtergere
  42. In traducere libera (literara) :

    "Trece, trece şi va trece
    doar ultima n-o sa plece"

    Snsul este asa cum l-a explicat karma police...dar stiai si tu.

    RăspundețiȘtergere