"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 14 octombrie 2011

Romania dupa aproape 1 an

Iar imi incep un text spunand ca il aveam in cap de vreo 3 saptamani, doar ca de data asta pur si simplu nu am avut timp sa il pun pe blog. O saptamana in Romania a insemnat multa munca inainte si dupa, pentru a ne putea permite aceasta pauza. Ne-am intors direct in agitatie cu pregatirile pentru iarna (da, e pe drum deja), eu cu alergaturi pentru noul job pe care l-am inceput (revin cu detalii), scoala si vechiul job, plus multe altele. Asa ca sper sa ma iertati ca am ramas atat de mult in urma.

In primul rand, ca sa fiu sincera, trebuie sa spun ca daca nu imi era asa de dor de ai mei, de mama si tata, de Mara, frate-meu Cristi si draga mea Cati, pe care nu ii mai vazusem de aproape un an, cel mai probabil nu m-as fi grabit sa fac vizita asta. Nici nu refuzam ideea, dar nici nu muream de vreun dor anume. Prima impresie? Cu bune cu rele, Romania/Bucurestiul arata si sunt mai ok decat ma asteptam, decat ii descriu cunoscutii si necunoscutii pe bloguri, articole, comentarii. E adevarat ca nu am avut treaba cu administratia, dar de cand am treaba cu acest segment special de lucratori ai statului in Suedia, am ajuns la concluzia ca birocratia si capetele patrate nu exista doar in Romania.

In schimb am mers foarte mult cu masina, prin Bucuresti, pe afara, la toate orele zilei si noptii. Si aici mi-am intarit parerea pe care o aveam de dinainte sa plec: 80% din problemele din traficul bucurestean si romanesc sunt cauzate de oameni, de participantii la trafic. In Stockholm am stat blocata in trafic si 30 si 45 de minute, dar nu am auzit un claxon, nu am vazut pe nimeni sa mearga pe banda de autobuz ca e mai jmecher, iar de cate ori am vrut sa schimb banda am dat semnal si am fost lasata de cel din spate. Si nimeni nu se crede mai prost decat ceilalti ca face treburile astea. Cat despre parcari, ce sa spun? In Stockholm nu exista ideea de a lasa masina, nici macar pentru 1 minut, pe vreun bulevard. Si nu, nu te asteapta o mega parcare la fiecare colt de strada, din contra, poti uneori sa gasesti un loc de parcare la mare distanta de locul unde vrei sa mergi. Se parcheaza pe langa trotuar pe anumite stradute, dar platesti. Si nu putin. Mergi la supermarket, ai intre 1 si 3 ore de parcare gratuita, dar neaparat pui in geam un fel de ceas de carton pe care ai indicat la ce ora ai lasat masina. Nu faci treaba asta, amenda. Mergi la cineva in vizita, ai o zona unde se pun masinile oaspetilor, dar niciodata prea aproape de unde ai tu de mers, in plus, parcarea se plateste. cei care stau la bloc platesc pentru un loc de parcare aproape de casa. In concluzie, orice fel de parcare se plateste. Oriunde, oricand.
In Bucuresti si unde am mai iesit din oras nu am platit nicaieri, dar am dat ture de blocuri si cladiri ca sa gasesc loc de parcare fara riscul de a bloca, stanjeni. Am dat voie tuturor celor care au semnalizat ca vor sa se bage in fata mea, n-am claxonat niciodata, nu m-am bagat pe linii de tramvai sau pe strazi cu sens interzis, am mers fix cu viteza care era indicata. Si ar fi trebuit sa ajung relaxata unde aveam de ajuns. Dar n-a fost asa. Pentru ca ma durea capul de cate claxoane total inutile mi-au spart urechile, aveam inima in gat de cata frica am inghitit vazand cum imi vin din fata, pe sensul meu, cretini care erau prea buni ca sa stea in coloana de pe sensul lor, nauca de cat de haotic se conduce. Si sa mor de m-am gandit vreo secunda ca toate astea se intampla din cauza dictatorului de basescu si a incompetentilor de politicieni sau ca aici se conduce decent pentru ca exista familie regala.

Cainii de pe strazi, morti, vii sau plini de scabie, mi s-au parut mult mai multi ca acum un an. Nu inteleg cum se mai poate lupta pentru dreptul acestor animale extrem de chinuite de a nu fi eutanasiate, dar lasate sa fie calcate de masini, mancate de raie si capuse, dar astept pe cei care ies in strada sa imi explice punctual. Si nu, nu e un misto, sunt foarte serioasa. Sa mi se explice cum e mai bine pentru un caine sa umble hamesit si bubos printre masini fata de a i se curma suferintele cu o injectie.

Ce m-a lovit intr-adevar ca o problema foarte serioasa este calitatea aerului. Dupa aproape un an aici, cu atata vegetatie si masini cat mai putin poluatoare, dupa 2 zile in Bucuresti aveam ochii iritati, muci si stranutam isteric.

In rest, drumuri reparate, poduri finalizate, mancare, bautura, tigari la mai putin de jumatate din preturile de aici, benzina si motorina la aproape jumatate. Si nu, salariul meu si al lui David la un loc nu e cel putin dublu fata de al multor cupluri pe care le cunosc, e ceva mai mic. Asta ca sa mai risipim din povestile cu 'dar si la ce salarii au ei!'.

Ce am scris mai sus sunt constatari, nu critici. Si, oricum, eu m-am dus in Romania pentru cu totul altceva. Sa ii vad, pup si stau la povesti cu ai mei dragi. Si prieteni reali si faini. Cu care am incins sprituri si dansuri la nici o ora dupa ce aterizasem, pana dimineata. Am dansat pe Dark Lady al lui Cher cu Raluca, asa cum dansam de cand eram copile, si cu Cristina si Mika ca in Club A, unde ne punea Mircea muzici speciale pentru noi, m-am pupacit si prostit cu dragul meu Camil, am stat la povesti cu Nick si Boeru, cu Dan si Pagy, si am primit bomboanele si tortul pe care le mancam cu Gabi acu multi ani cand lucram impreuna. Si am mai baut ceva sprituri si dupa ce au plecat musafirii, cu Cristi si Cati si am ras si ne-am bucurat. Si m-am umplut de drag si fericire sa-i am pe toti alaturi, sa ma (re)vada alaturi de omul cu care mi-au trebuit ceva ani sa ma regasesc si sa fiu eu, omul care le-a spus pe rand prietenilor mei cat de mult ma iubeste si cat de norocos e sa aiba asa o fata ca mine in viata lui.

Si m-am mai umplut de zambete, drag si bucurie cand m-am intalnit la cafele, barfe si povesti cu cele mai faine gagice, blogeritele mele cu care faceam evenimente, vedeam filme, adunam haine si bani pentru copilasi. Si am primit flori frumoase si cercei cu broaste si esarfa si floare de pus in cap. Sunt tare bucuroasa ca v-am vazut Sana, Nina, Shmeny, Ciupercuta, Raluca, Rontziki, Ada, Marmotzica, Mirona, Zazuza. Si am mancat sarmale si mamaliga cu trei tipi grozavi, Escu, CdMitroi si Bogdanic. Nici o umbra din amintirile fostului job nu mi-a stricat fericirea de a ma vedea cu fetele mele drage, Vio, Ralu, Dana si Mire. Si am strans-o in brate pe micuta Stefania si pe cea mai puternica femeie din lume, Nina. Din nefericire, toate pozele facute cu aparatul meu s-au pierdut, asa ca imi raman pozele din cap.

Mi-am vazut si rudele, vara-mea Roxi care mi-a fost vesnic aproape de cand am plecat, Andreea si Alexandra, nepoatele mele frumoase, varu-meu si piticul lui Sasha, Jeni, Mishu, matusa-mea Nuti care ma citeste mereu si se bucura pentru mine, Liviu, varu-meu Dragos venit din Canada dupa vreo 10 ani, Neli, vara-mea Cristina care asa m-a strans in brate la despartire!

Mai aveam multi oameni de vazut si pupat, as fi vrut sa stau mai mult cu mama si cu tata, sa simta si mai mult ca sunt bine, pe drumul meu, sa beau mai multe cafele si povesti cu Cati, sa dansez si sa ma joc mai mult cu Mara. Daca ajung cumva la iarna, cu siguranta voi sta mai mult cu ei. N-a fost deloc usoara despartirea de ei, dar a fost tare placuta reintalnirea cu fetita blonda si dragalasa care ne-a sarit de gat la intoarcere, bagatul in patul nostru, facut focul in camin.

Mi-a spus David ceva zilele trecute care m-a facut sa imi dea lacrimile de fericire: 'For me Romania is beautiful. It's your parents garden, your brother's house, your family's smiles, your friends being so happy to see you again. For me Romania is my beautiful girl with the most beautiful brown eyes that sits besides me in my sofa, like I dreamt for 15 years and now it's for real'.

23 de comentarii:

  1. Doamne, cat ma bucur pentru tine, Lia!
    Binele pe care tu il faci oamenilor, e de mai multe feluri. Mie de exemplu, imi daruiesti optimism si incredere ca va fi foarte bine si pentru mine intr-o zi, totul e sa vreau si sa am curaj sa-mi urmez visurile.
    Multumesc pentru exemplu :)

    Iulia (stii tu, aia nascuta pe 25 martie ;))

    RăspundețiȘtergere
  2. Lia-Lia, esti o fata desteapta si o frumoasa si imi place de tine!
    Bravo!
    Cred ca asta rezuma cam tot ce aveam de spus :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. Superb!!! Sa fii fericita toata viata!!! Te pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  4. :) ma bucur rare mult pentru tine, Lia.

    RăspundețiȘtergere
  5. Super om, David al tau ;) Sa fiti fericiti impreuna oriunde in lume. Kis and Hug :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne, Lia! Postul asta si cel acum ceva vreme cu firescul tau de zi cu zi (din august, cred) sunt cele mai frumoase si adevarate randuri pe care le-am citit in ultimele luni! si crede-ma citesc zilnic o gramada de pagini de net, de carte sau de ziare. atata iubire si realitate gasesc in ce ai scris tu; iubire de ai tai de acasa, de prieteni, iubire pentru al tau om tot de acasa, noua ta casa. si, printre randuri, iubire de tara, chiar daca ai ales sa-ti cauti implinirea pe alte meleaguri - si bine ai facut! te admir Liuta draga. si-l admir pe David al tau pentru ca te face fericita si are grija de tine si iubeste Romania pentru ca Romania lui esti tu!
    te pup cu mult drag, Fra

    RăspundețiȘtergere
  7. Omule, mi-a fost drag sa te reintalnesc si sa stam la barfa. Te-ai schimbat si nu te-ai schimbat. Acum vezi totul cu alti ochi, mai limpezi, dar ti-a ramas franchetea si veselia. Asta ca sa dau si io glas impresiilor mele de pe urma revederii. Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur enorm pentru tine, ca ti-ai gasit fericirea si te-ai regasit si trimit multe multe >:D< de pe coasta de Vest :) si imi doresc mult sa ne vedem!

    Mai am o chestie care ma roade si vreau s-o prezint un pic, mai ales legata de traficul pe meleaguri nordice, nu e critica, e constatare :D dar tb s-o spun, un pic in completare la ce ai zis tu. In rest sunt total de acord cu tine, cu Ro (mai ales Bucuresti si drumurile nationale cu 1 banda pe sens, unde iti poti vedea moartea cu ochii)
    In primul rand, suedezii nu sunt mai civilizati. Sunt si ei oameni ca peste tot, si gasesti si aici oameni deosebiti sau mai putin deosebiti, la fel ca in in Ro sau peste tot in lumea asta :). PAR mai civilizati pt ca au un anumit confort financiar - nu extraordinar (iti dau dreptate la faza cu ''pai la banii lor'') si pun mare pret pe confortul psihic propriu, sunt 'conflict avoiding' si cel mai important, daca ar fi necivilizati ar primi amenzi pe care nu si le permit. That's all...Sistemul lucreaza cat de cat pentru ei, este chiar fool-proof si nu sunt obligati sa gaseasca modalitati de ocolire, ca in RO.De aici si slow-motion la servicii si atitudine pasiva in business.Nu generalizez, constat doar tendintele :)

    Cat despre trafic, sa avem pardon, dar mie imi e mai frica aici decat in Ro (ok, nu am mai fost in Bucuresti, unde aglomeratia si stresul isi spun cuvantul). Dar macar in Ro exista o fluenta a traficului, si te poti baza ca oamenii respecta regulile cat de cat si le stiu, macar pe cele de baza si stii cam la ce te poti astepta!.
    De ce mi-e frica aici? pt ca aici nu stiu la ce sa ma astept... se intampla fest ca unii sa puna frana brusca in fata ta IN SENSUL GIRATORIU ca sa dea prioritate celor care intra, multi iti taie calea cand esti in sens, si cei din spate nu stiu ce inseamna distanta de siguranta fata de masina din fata. Se intampla sa te trezesti cu unul venind pe contrasens pt ca vorbeste la telefon sau ii e frica de biciclistul de pe pista de biciclete de pe partea lui si il ocoloeste.. pe contrasens (vezi doamne, poate pica...)! Mmm, sa mai vedem... intesresctie: are drept de trecere, dar in dreapta lui/ei, la 6-700 metri, vine o masina... de ce sa nu o asteptam sa treaca, pe aia + toate masinile care vor trece vreodata pe drumul ala? Doar avem tot timpul din lume. Sau... te trezesti ca iese de pe o strada secundara si iti taie calea, te observa si pune frana! ca s-a speriat!Sa nu mai zic ca semnalizatoarele sunt total inutile pentru multi, ca doar vedem ce fac, nu? Am putea scade costul masinilor semnificativ! :D Poate asa scoatem SAAB-ul din ''hibernare'' :)
    Cel mai tare e cand cineva intra in tine, pt ca semnalizezi stanga, 'dar s-a gandit ca totusi o iei la dreapta', in concluzie te ocoleste prin stanga ... sa nu uitam de ''depasirea suedeza''™ care dureaza 15 minute pt ca cel care depaseste o face cu 1km/ora mai mult decat are cel care e depasit. Habar nu au ce inseamna daca multumesti din avarii... au impresia ca ai o neregula si pastreaza distanta - e un tool bun, in majoritatea cazurilor, impotriva celor care stau lipiti de tine in trafic :D

    Acuma, asta e si consecinta faptului ca populatia nu e asa densa.. In S-holm, fiind totusi capitala si mai multe masini, s-a creat totusi o disciplina. Accidentele sunt usoare, pt ca tot ce stiu e sa mearga incet (mult sub limita legala, cand e frumos afara - nu si cand ploua sau e zapada si atunci fac pushing de nu te vezi si esti pe punctul de a face cu hertz-ul pt ca nu stii cand poate intra in tine.. inca un mister pt mine) DAR reparatiile costa triplu fata de RO sau chiar DE si dureaza ... programarea numai vreo 2 luni, apoi reparatia...2-3-4 saptamani... In Ro totul e gata in 2 sapt. Avantaje si dezavantaje :D
    Dar e interesant si face extrem de bine experienta de a trai intr-o alta tara. Te readuce cu picioarele pe pamant :)

    RăspundețiȘtergere
  9. ce bine ca ai revazut oamenii tai dragi, draga Rebelutzo! M-o emotionat ce ti-a spus iubitu tau! My son's name is David :) Deci am si eu un David fffff special in viata mea! Poate veniti la vara incoace :) O mare imbratisare, Adamutza

    RăspundețiȘtergere
  10. Iulia, cu totii avem un drum mai mult sau mai putin trasat in viata, dar in rest suntem noi cei care decidem cum si cu cine vrem sa traim. Am avut multe momente in viata cand realizam ca ma blazez, ca traiesc asa, caldut, dar cu siguranta nu special. Si am plecat mai departe, chit ca nu a fost intotdeauna usor. Ma bucur tare mult ca te ajuta sa citesti ce scriu, ma onoreaza :)

    Inka, am rosit de incantare :) Multumesc!!!

    Iuliana draga mea, te imbratisez! Sa se intoarca la voi toate gandurile bune!

    Tina, iti multumesc din suflet, toate bune!

    Bia, te pupez! Si tu sa fii fericita!

    Fra, draga mea draga! Tie mai mult ca oricui ii doresc sa iti gasesti si tu Omul special. te imbratisez tare tare!

    Bogdanic, pupez! Super cool costumul :p

    Cris, poate reusim sa ne vedem candva :) Legat de trafic, ai dreptate, asa sunt suedezii. Dar tocmai de-aia ii prefer pe mocaitii si aiuritii de suedezi care in cel mai rau caz intra in tine cu 10 km/h si nu regret nicio secunda perioada cand ajungeam acasa cu lacrimi in gat si imi faceam 10 cruci ca am ajuns intreaga. De idealizat nu am facut-o niciodata, nici nu am de gand sa o fac, dar diferenta de atitudine in trafic chiar m-a lovit, desi nu trecuse asa mult decand incercam si eu sa supravietuiesc acolo zi de zi.

    Adamutza, te pupez cu drag! Cred ca e ceva special cu Davizii astia :) Pupez!!!

    Karma, daca e si cu zambet pe buze, ma bucur ca te fac sa plangi :) Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  11. ca traficul este shi viatza... in concluzie rom este asha cum este numai din cauza oamenilor... ma bucur ca tzi-ai gasit linihstea dupa multe incertitudini..
    itzi recomand sa conduci in california pe faimoasa highway 1 sau in hawaii pe hana highway...
    tocmai imi fac vacantza in hawaii shi HANA highway este chiar pe marginea vulcanului pe insula maui... nu exista decit o banda pe care se circula in ambele sensuri... drum sherpuit la fiecare 30m... la un moment dat am auzit sirena pompierilor care urcau la vreun incendiu shi se apropiau din sens invers... am avut doar 4-5 secunde sa pun mashina linga peretele de roca vulcanica, pentru ca pompierii veneau repede de dupa cotitura... au trecut relativ incet la 3-4cm distantza... shi asha trece fiecare mashina in parte...
    nimeni nu claxoneaza nici macar o singura data...

    RăspundețiȘtergere
  12. Oana, Miru, Smara17 octombrie 2011, 14:28

    Ce dor mi-e de tine!! M-au bucurat nespus randurile acestea si mai ales starea ta de suflet! Tine-o tot asa Lia draga! Pupam toate 3!

    RăspundețiȘtergere
  13. Ce sa-ti spun mai multe decat ti-am spus deja? :)Eu ma bucur ca esti asa cum ESTI si ca simti asa cum SIMTI :) Si mai mult m-am bucurat ca am dansat de mi-au sarit picioarele si ca m-am simtit comod, natural, bine, alaturi de voi :) Sa ajungi cu bine la iarna daca o fi...iar daca nu, sunt impacata ca esti safe :)
    te pup!

    RăspundețiȘtergere
  14. yoy frumos :)

    frumos omul tau si ma bucur asa mult ca esti atat de OM (sunt convinsa ca intelegi ce vreau sa transmit)

    pup:)

    RăspundețiȘtergere
  15. ce bine că ți-a fost bine!
    poate data viitoare am și eu bafta să te văz.
    pup iu tare!

    RăspundețiȘtergere
  16. Bine ca mai dai si tu, din an in paste, cite un semn de viata, ca-ncepusem sa-mi fac griji!

    RăspundețiȘtergere
  17. De multa vreme nu am mai citit cu atata placere o postare de blog. Vorbesti "cu glas egal" despre doua lumi atat de diferite.

    RăspundețiȘtergere
  18. jocker12, multumesc, si eu ma bucur ca mi-am gasit linistea, desi am momente in care sunt tare trista ca a trebuit sa ii las pe ai mei dragi pentru ca acolo nu ma mai regaseam. Sper sa apuc si eu intr-o zi sa conduc pe unde spui tu, macar pt adrenalina :D

    Oana, si eu va pup pe toate trei! Si sa stii ca mi-e tare drag sa ma uit la poze cand imi trimiti :)

    Sabbra, eu imi doresc sa ajungi si tu pe la noi, sa mancam somon si sa ne uitam la veverite si sa dam de mancare vulpoiului. Te pup cu mare drag si dor!

    Rodica, sper din suflet sa reusim sa ne vedem si noi data viitoare. Te pupez!

    Monica, eu sper ca sunt om si ca nu voi inceta niciodata sa fiu, dar in schimb ca voi reusi sa evoluez si sa cresc. Iti multumesc pentru gandurile bune!

    Georgiana, tare mi-ar placea sa stam si noi la o cafea de vorbe! Te pupez!

    Neamtule, bine ca esti tu ala care trimite zilnic porumbei calatori cu vesti! :p Te pup tare! si multumesc :)

    Virtualkid, ma inclin :)

    RăspundețiȘtergere
  19. mno, ce sa mai zic decat ca fain, vulpe, ca m-am nimerit si eu in tara in saptamana aia :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Ahhh, ma bucur tare mult ca am putut sa te vad, sa te strang in brate si sa te ascult cum povesteai cu atata pofta de viata. Straluceai pur si simplu!! Mi-a placut tare mult sa te vad asa. Ti pupacesc si iti tin pumnii sa fie totul bine acolo .

    RăspundețiȘtergere