Despre diverse amestecate

# A mai trecut un an. Unii am imbatranit, altii ne-am mai maturizat, unii s-au mai acrit si inrait, altii ne-am facut mai intelepti, mai intelegatori. Cu bune si rele, cu dureri si bucurii, sa nu va para rau ca l-ati trait, sa nu va atarnati de el ca a trecut. Pentru mine a fost un an de munca multa, nu doar fizica, de devenire, de intelegere a faptului ca prin efort, concentrare, 90% transpiratie si 10% inspiratie, the sky is the limit. Si nici macar cerul.

# La sfarsitul lui august am inceput facultatea si ma pregatesc intens sa devin profesoara la pitici de 1-6 ani. Ritmul e intens, nu tocesc ca sa scriu din memorie la un examen de X ore, ci citesc si gandesc si compar multe carti si articole, ca apoi sa exprim cu cuvintele mele respectivele teme de discutie. Fiecare examen/lucrare vine cu o pagina pe care mi se explica ce inseamna plagiatul si cat de aspru se pedepseste. Daca fac vreo prostie, risc sa mi se anuleze respectivul curs si sa trebuiasca sa il fac inca o data, prostiile mai serioase pot duce la eliminarea din facultate si imposibilitatea de a-mi continua studiile fara sa explic de ce mi s-a dat un sut in fund. In concluzie, se pune accent pe ce poti tu, ca individ, se pedepseste serios furtul si frauda.

# In decembrie am avut si primele doua saptamani de practica, la o prescoala unde voi face practica pana termin facultatea. Grupa la care am fost repartizata are 18 copii de 1 an si ceva pana la 2 ani si ceva. In paralel, exista grupa de 3-4 ani, 20 de copii, multe activitati sunt comune, asa ca observ, ma joc, mananc, ajut, dansez, strang in brate, sunt responsabila, alaturi de celelalte 6 persoane care lucreaza acolo, de 38 de copii. Este fascinant sa descopar cat de capabili sunt niste copii atat de mici, cat de mult pot eu invata de la ei. A fost surprinzator sa realizez si cat de mult din ce invat teorie se aplica si exista in practica. Mai ales legat de comportamentul adultilor fata de copii, de cum ne comportam diferit fata de fete si baieti, desi teoretic stim ca nu e cazul, cum decidem noi ce si cum sa faca copiii, le ghidam activitatile, dintr-o anumita comoditate si rutina, in detrimentul creativitatii si influentei lor in "regulile jocului", ceea ce sunt invatata ca ar trebui sa primeze. In curand incep a doua practica, de data asta de o luna. Sper sa reusesc sa dezvolt atunci un text separat.

# V-am spus care e institutia mea suedeza preferata? Posta. Ca tot citeam ca se pune problema privatizarii postei in Romania. PostNord AB este o companie publica detinuta in proportie de 40% de Danemarca si 60% de Suedia, cu activitati de transport, posta, mesagerie, logistica in ambele tari. In afara de sediul central, posta are cate un sediu operativ in fiecare kommuna, unde sunt masinile si postasii. In rest, in fiecare magazin de tip supermarket, tabac, chiosc de ziare gasesti de cumparat timbre. Cutii postale sunt peste tot, la fiecare colt de strada. La magazinele mari exista cate un "colt" al postei, unde de obicei lucreaza tot angajatii din respectivul magazin, si unde trimiti si primesti pachete. Tot aici gasesti si cutii, plicuri speciale. Oamenii trimit si primesc prin posta acte, documente importante, fara prea mult stres ca s-ar putea pierde. Plicurile ajung chiar si in aceeasi zi, local. In ciuda faptului ca Suedia e una din cele mai tehnologizate tari, suedezii adora sa foloseasca si posta clasica, isi trimit scrisori, felicitari cu tot felul de ocazii. Pentru Craciun, Posta scoate timbre speciale, de sezon. In afara de faptul ca poti cumpara timbre si trimite plicuri in absolut orice magazinas si colt de strada, fara sa fie nevoie sa faci "un drum pana la posta", mai e ceva ce ma face sa ador si eu la randul meu sa trimit scrisori si felicitari: timbrele sunt ca stickerele, cu adeziv pe spate, nemaifiind nevoie sa le lingi si sa te ingretosezi.

# Am vazut zilele astea 2 documentare despre ABBA si Roxette. Cat de mult succes si bani au avut si au, stiam. Ca aveau si au niste studiouri de inregistrari la scala industriala, imi inchipuiam. Ce m-a impresionat, insa, a fost decenta si modestia cu care vorbesc si traiesc oamenii astia. Nu tu aere de vedete, ci doar povesti si opinii de bun simt, respect si prietenie pentru fiecare om din trupa si staff. Casele lor mari si frumoase, dar nu palate, nimic opulent. Decenta. Ceva intr-adevar specific suedez.

# Inainte de Craciun a aparut un articol in presa despre invazia de cersetori tigani veniti din Romania si Bulgaria. I-am vazut si eu din plin pe la colturi de strada, intrari in supermarketuri, metrou, ba chiar si in campusul universitatii. Nu am vazut niciodata sa primeasca ceva. Nici macar o koroana. Asta pentru ca suedezii au o cu totul alta educatie si cultura a donatului. Sunt printre cei mai generosi din lume, dar o fac organizat, catre cazuri speciale, Crucea Rosie, Salvati copiii, organizatii pentru animale, etc. Sunt tare curioasa cum va evolua situatia, ca spre deosebire de cersit, care nu e ilegal, furtul din magazine si casele oamenilor se pedepseste prompt.

# In Romania, la ordinea zilei, oamenii sunt agitati, mai mult sau mai putini agresivi in limbaj, cauta conflicte si cand nu e cazul, adora sa isi puna mainile in sold si sa isi arate tzafna. Devenisem si eu asa, in trafic, la job, cu pietenii, ca na, asa face toata lumea. De doi ani in Suedia, am descoperit ca am devenit foarte calma, mult mai ingaduitoare si non-conflict, desi am stat si la cozi lungi, si in trafic blocat, si la ghisee cu functionari idioti. Dar asa sunt suedezii, educati sa evite conflictul, sa nu ridice glasul, sa se duca la o plimbare prin padure in loc sa se ia la paruiala cu barbatul/nevasta. Copiii nu iau bataie (Suedia e prima tara care a scos in afara legii batutul copiiilor de mai bine de 30 de ani si realitatea dovedeste ca cei mai multi suedezi stiu, inteleg si respecta asta; Romania e pe lista tarilor care au interzis bataia, dar practica e un pic diferita), prin urmare copiii nu prea urla prin magazine, nu se prea dau cu fundul de pamant. Scoala face multe campanii anti-mobbing si se vede. Nici macar cainii nu prea latra pe aici. Tot calmul si non-agresiunea suedeza se duc naibii de doua ori pe an, de Midsommar si mai ales de Craciun. Zile libere, neamuri pe care in general reusesti sa le eviti, dar de Craciun nu prea ai cum, alcool si da, explodeaza somonul suedez. Am fost si eu martora la o explozie in familie si pot declara, cu mana pe inima, ca suedezii nu sunt deloc moi si incapabili de reactii, ci ar face tzantari 10 taximetristi in plina Rahova, doar din doua karate din vorbe. Impresionant.

# Ca tot am zis de cresterea agresiunii de Craciun, mi-am adus aminte ca am citit un articol despre suedezii care pleaca din tara de sarbatori. Primele trei motive sunt: simt nevoia de soare, scapa de cumparatul cadourilor, evita sa se intalneasca cu rudele. Sinceri si practici suedejii astia.
# Daca tot am vorbit mai devreme de donat, am vazut de cand am venit aici cum biserica suedeza (protestanta) nu iti sare cu patrafirul la usa de Craciun si Boboteaza contra unei sume modice, dar se ocupa activ si foarte angajat de campanii umanitare, ajutorarea homeless-ilor si a familiilor sarace (da, exista si aici). Biserica nu are treaba cu zona politica, asa cum politicienii nu stau la rand la pupat icoane, au alte treburi de facut. Oamenii de rand nu se declara religiosi, in schimb ies in ger pe strada cu casolete cu mancare si ceai cald pentru oamenii strazii, pentru ca asa e omeneste. In paralel, in tara moderna si civilizata si parte din UE Romania, institutia puternica a BOR scrie comunicate de presa cum ca omul (geniul, comunistul, nenorocitul, deosebitul, nu conteaza, fiecare cu parerea lui) Sergiu Nicolaescu nu are voie sa fie incinerat, ca o ultima dorinta, ca nu e in spiritul ortodox al neamului. Au scris multi despre asta, nu mai dezvolt eu, mie mi-a placut ce a scris Turambar (pe care cu bucurie l-am regasit de curand, si ca bloger si ca om de-adevaratelea, pe facebook, dupa ce acum cativa ani nu am mai vrut sa il citesc ca eram eu rebela fara cauza si nu citeam blogeri mari si cu trafic, ca ii consideram fitosi si ingamfati - domnu Turambar, te rog sa ma scuzi, eram si eu mica pe vremea aia). Cel mai misto mi s-a parut faptul ca BOR a vrut sa dea bani de inmormantare crestin-ortodoxa familiei, in conditiile in care nu am prea auzit de situatii similare la oameni de rand, ba din contra. Dupa cum comentam la acelasi Turambar pe facebook, vikingu m-a instiintat ca vrea sa-l incinerez cand o muri si sa-l imprastiu in partea de ape unde prindem noi bibani. Tinand cont ca avem acasa si serpi si mi-a scris mie aici pe blog un anonim furios-drept-credincios ca serpii sunt diavoli si de-aia ne merge rau, cred ca e cazul sa ma apuc de construit o biserica ortodoxa din aur si nestemate aici in curte, in spatele magaziei, doar doar imi recapat si eu dreptul la coliva.

Sa aveti un an mai mult bun decat nebun, oameni dragi!