"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 13 decembrie 2010

De prin hățișurile emigrării suedeze

După cum mă așteptam, deși nu prea tare, după prima lună de miere (aia ușor inconștientă, când te simți cumva turist și totul e minunat) a venit luna primelor realități.

Încă din prima zi aici, noi ne-am depus la Skatteverket (Taxe și impozite și evidența populației) cererea pentru numerele personale (CNP-ul nostru sau personnummer la ei). Fără aceste numere nu exiști. Nu te poți băga la școală, nu te poți angaja, nu poți deschide un cont în bancă, nu poți să-ți faci un abonament la telefon sau la o sală (pentru abonamentele noastre la super gym-ul unde mergem a garantat draga noastră româncă-suedeză Adriana, altfel nu le luam). Am dat copie după pașaport, asigurare de sănătate (cardul european), extras de cont cum că avem ceva bani să ne întreținem o perioadă, cât ne căutăm de muncă, și cel mai important, declarația Adrianei că stăm la ea, pe banii ei, până găsim job. Foarte amabilă, funcționara ne-a spus că durează 2-4 săptămâni maxim. După 2 săptămâni, am fost să întrebăm care e mersul. Iar foarte amabil ni s-a spus că trebuie să așteptăm 4, că atunci sigur primim un răspuns. Am mai lăsat de la noi câteva zile și după fix 4 săptămâni și 5 zile, neprimind niciun semn că mai trebuie să aducem ceva, dar neprimind nici numerele, m-am dus să văd ce și cum. O doamnă foarte drăguță a căutat în calculator și foarte intrigată îmi spune: ”Au trecut 4 săptămâni, totul pare în regulă cu actele voastre, TREBUIA să primiți un răspuns, așa că neapărat sunați mâine la doamna X care se ocupă de dosarele voastre”. Și sun. Următorul dialog este 100% exact, doar că l-am tradus din engleză.
Bună ziua, am și eu dosarele ăsta și ăsta, care e statusul, de ce nu am primit răspuns? ”Ăăă, păi, o să primiți săptămâna asta”. Zâmbesc în telefon, mulțumesc, dar am inspirația să întreb dacă e totul ok. ”Ăăă, păi, trebuie să-mi mai aduci asigurare de sănătate”. Poftim?! Păi, am depus-o de atunci! ”A, da, o am aici. Ăăăă, da, trebuie să-mi mai aduci dovada că ai bani să te întreții”. POFTIM??? Păi, ți-am adus extras de cont! ”A, da, am aici”. Pauză apăsătoare. ”Da, mda, mai trebuie o declarație de la persoana la care stați că vă poate întreține și pentru ce perioadă”. Păi, a dat-o deja! ”Mai trebuie. O să trimit prin poștă o hârtie cu ce mai am nevoie”. Și trimiți azi? ”A, nu, poate zilele următoare”. Doamnă, a trecut deja termenul indicat chiar de voi, avem nevoie de personnummer ca să ne înscriem la școală, să găsim job. ”Nu-i ușor de găsit job, dar nu ai nevoie de personnummer”. BA DA! ”Da, eu trimit prin poștă, așteptați”. Te mai sun să te mai întreb de status. ”Nu mă mai suna niciodată!”. Blocată, șocată, sufocată, o sun p Adriana care la început a crezut că am înțeles eu greșit. După jumătate de oră mă sună înapoi, în aceeași stare de isterie ca și mine. ”Aia e nebună! Nu știe ce are de făcut! Foarte senină mi-a spus că ea a avut altă treabă și nici măcar nu s-a uitat la dosarele voastre. După cum vorbea, chiar cred că avea o problemă la cap. Dar mâine sun la Skatteverket și mă plâng de ea și cer să vă mute dosarele la altcineva”. M-am simțit brusc înapoi în România. Nu-mi venea să cred și nici nu vedeam vreo rezolvare. Dar, spre deosebire de România, la jumătate de oră după ce Adriana a sunat și a spus situația, a sunat-o înapoi chiar șeful cel mare de la Skatteverket și și-a cerut scuze pentru neplăceri și i-a promis că totul se va rezolva cât mai rapid, i-a dat numărul lui personal, în caz că mai sunt probleme. Și în fix 8 zile aveam personnummer. Asta se întâmpla acum 10 zile.

A doua zi am purces la următorul pas, care deși nu obligatoriu, mi-ar fi ușurat din identificatul pe aici: obținerea unui ID card. Tot de la Skatteverket. Unde aflu cu stupoare că același pașaport din 2008 cu care primisem personnummer (cel mai important lucru de avut aici, mă repet), nu e bun pentru ID card, îmi trebuie pașaport biometric! Așa că pentru moment am renunțat, că oricum nu e ceva extrem de important acum.

Dar, din păcate, adunate una peste alta, am căzut în butoiul cu negativism. Am avut câteva zile în care mă sufocam, eram mereu cu lacrimile în gât. Durase mult și aiurea cu numerele alea, nu puteam să iau ID card, nu am găsit încă job, nu ne-am apucat de școală...aaaaa, panică! Gata, totul era deja ratat, un eșec.

Și-au mai trecut câteva zile, în care am vorbit cu cei de acasă. Și-au mai pierdut câțiva job-ul, foștii colegi de serviciu sunt disperați cu banii tăiați și condițiile mizerabile, din toți cunoscuții mei (oameni cu studii superioare, cu creier, tineri, cu potențial), doar unul și-a găsit un job nou. Și brusc mi-am adus aminte de planurile de dinainte de plecare, pe puncte și timpi estimați. Găsit chirie – cel mai urgent; luat numere personale pentru a funcționa legal și oficial – cât mai rapid; apucat de școală – cât mai repede după numerele personale; găsit job – e nevoie de timp, 2-4 luni; să ne ajungă banii 3-4 luni. Ce s-a întâmplat în 2 luni: am găsit unde să stăm până acum, din 27 decembrie ne mutăm pentru cel puțin 6 luni într-un apartament drăguț, central, cu chirie bună; mai cu ceva întârziere, am obținut personnummer; am fost zilele trecute la școală, ne-am înscris, așteptăm confirmarea când în ianuarie încep cursurile (plus am aflat informații că se pot face tot felul de cursuri de formare profesională, gratis); nu am găsit încă job, dar decembrie nici nu e vreo lună bună de așa ceva, oricum noi aplicăm la ce găsim; am făcut calcule de bani, am trăit foarte ok 2 luni și ne mai ajung cel puțin încă 3-4, iar de acasă ar trebui în curând să ne vină o chirie, o datorie, ceea ce ar însemna măcar bani de chirie și transport lunar. În caz de Doamne ferește, ai noștri ne pot ajuta de acasă, dar nu vrem să ajungem acolo. Peste toate astea, Adriana și ai ei ne-au primit ca pe niște membri ai familiei, ne încurajează, ne ajută cu o vorbă, cu un telefon, cu o informație, și asta înseamnă enorm.
Așa că una peste alta, nu sunt toate roz, dar sigur nu sunt negre. Deși m-am lovit de birocrația din administrație, la bancă unde mi-am deschis cont am fost servită impecabil, la magazine găsești întotdeauna produse bune și dacă nu e promoție la carne și fructe aici, e sigur la următorul magazin, distanțele sunt mari, dar orarul autobuzelor e sfânt și oricât de aglomerat ar fi, nu s-a întâmplat vreodată să stăm în picioare, deși ninge de vreo 3 săptămâni ai întotdeauna pe unde să mergi decent și civilizat. Eu am primit un mega compliment la magazinul de băuturi alcoolice, mi s-a cerut un act să dovedesc că am mai mult de 20 de ani. Ha! Apropo, să elucidăm un pic misterul poveștilor cu alcoolul de neatins de scump ce e. În cârciumi da, un pahar de vin e între 7 și 12 euro, de exemplu (nu mă întrebați de bere că nu consum, dar tot așa, e scumpă pentru noi, dar când ai salariu îți permiți din când în când o ieșire), dar la magazinul de alcool (unde găsești tot ce-ți dorește inimioara) am luat o sticlă de vin roze spaniol, din 2008, foarte bun, cu 6 euro și ceva, iar o sticlă de vin roșu de colecție, din Chile, din 2007 (cadou pentru cineva) a fost 12 euro. Nu e ieftin, dar nici să nu te poți apropia.

În rest, trebuie să spun că cea mai tare investiție a fost și este abonamentul de 200 de euro pe un an întreg la gym. Pentru că la cât gătesc aproape zilnic, nu avem activitate, eu am lăsat și mare parte din țigări, aș fi pus multe kile pe mine deja. Dar drumul până la sală, activitatea de acolo (spinning, box, abs&ass, tras de fiare, ba chiar și dansuri africane), drumul înapoi spre casă, prin zăpadă și aer curat, chiar ne mențin în formă. Ca să nu mai zic de sănătatea mintală. Aici am realizat că da, sunt o ciudată, mie chiar îmi place iarna! Asta frumoasă, cu zăpadă multă și albă și curată, cu frig care îmi face obrajii roșii, cu peisaje de vis și poveste.

Despre românii de aici nu pot spune încă prea multe, deși deja am avut câteva experiențe care mi-au format o părere, din astea extreme. Cei ca Adriana și familia ei, veniți de mulți ani aici, care sunt suedezi mai mult decât onorabili și cei care au pornit pe acest drum de mai mult timp, ca Svea și Salmi, sau de mai puțin, ca noi, care vrem să le facem pe toate frumos, pas cu pas. Și extrema cealaltă: cât așteptam la Skatteverket să vorbesc de actele noastre, în acea mulțime de oameni (emigranți din toate colțurile pământului, care vorbeau în șoaptă și stăteau în banca lor) au apărut doi indivizi care vorbeau taaare românește. Doi jmecherași de cea mai proastă calitate, cu dinți stricați, trening de firmă Abidas, care vorbeau numai în dezacorduri și spuneau taaare cum ar f..e-o pe aia, cum i-ar da o m..e lu ailaltă, uite-l pe ăla ce față de bou are, moamă ce i-aș f..e în gură pe indienii/arabii/chinejii ăștia de căcat, proștii ăștia de suedeji, etc. Nu de teamă, nu de nimic, doar de scârbă totală, venită din rărunchi, nu am putut să le adresez nici măcar o înjurătură. Dar m-a marcat faza. Ca peste două zile să văd la știri (a naibii întâmplare, nu mă uit niciodată, că nu înțeleg, nici de atentat nu am aflat decât a doua zi de la Adriana) ceva cu Polis, mâini întinse la metrou, o hârtie pe care am descifrat din suedeză 23 rumänska utvisas.

Dar noi vrem să fim parte din prima categorie. Vrem să învățăm, să tragem, să ne luptăm și da, chiar cred că merită agitația și stresul și nesiguranța și panica primelor luni, pentru ce va urma. Știu că vor mai fi zile urâte, ciudate, lacrimi (nu mi-aș fi închipuit vreodată că o să plâng mâncând sarmale, dar uite că am făcut-o, după ce m-am bucurat că ne-a ajuns coletul de acasă, cu sarmalele mamei), dor, dar există și o certitudine pe care nu mi-o pot explica, cum că într-o zi va fi foarte bine și de acolo mai departe tot așa. Vă mulțumesc din suflet pentru gânduri și încurajări, înseamnă enorm. Sper să vă placă iarna mea frumoasă. Vă pupez


49 de comentarii:

  1. mai rari oameni ca Adriana. imi pare rau ca nu esti atat de bine pe cat ti-ai fi dorit, dar ma bucur pentru ca am credinta ca totul va fi mai mult decat ok

    RăspundețiȘtergere
  2. lasa dragule, toate se aseaza pe drum, trebuie doar sa ai rabdare si sa calci toti pasii incet si calculat.
    Hugs si un stol de pupici la voi!

    RăspundețiȘtergere
  3. Shmeny, da, Adriana e îngerul nostru păzitor :) Mi-aș dori ca într-o zi, pe de-o parte să îi pot întoarce tot ce face pentru noi, pe de altă parte să pot face și eu ce face ea pentru cineva.

    Dush, asta cu răbdarea trebuie să o învăț :)) Că io sunt Berbeacă turbată, la mine totul trebuie să se rezolve ieri :))) Vă pupez și eu tare tare tare!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. exista magazine de etnobotanice?
    stii tu de alea de primarele le inchide si a doua zi vine ORDONANTA DE URGENTA DE LA GUVERN SA LE DESCHIDA?nu?????
    atunci poti sa faci linistita un copil
    eu nu mai am....l-am pierdut.Pe bune si definitiv.

    RăspundețiȘtergere
  5. Deocamdata e bine zic eu..Daca sinteti corecti ve-ti reusi.Suedia se zice ca e tara lui "asteapta putin"..Important e ca incepeti scoala si sa invatati limba..apoi v-a fi mai usor.Bafta mare va doresc in continuare

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce ţi se întîmplă seamănă cu o expediţie în necunoscut a la Jules Verne. Cu cît mai grele încercările la care eşti supusă, cu atît mai mare bucuria reuşitei. Dă-i înainte, nu te lăsa, Vulpiţo!
    BTW: Dacă te sun pe roaming, te arde şi pe tine la portofel???

    RăspundețiȘtergere
  7. Succes si rabdare, Lia draga! Marcela

    RăspundețiȘtergere
  8. Karma, în afară de câțiva puști beți și gălăgioși sâmbătă seara pe la metrou și câțiva care cerșesc pentru ceva droguri, nu știu ce probleme sunt aici, dar cu siguranță nu ce aud că se întâmplă acasă :( Îmi pare tare rău de ce-mi spui ...

    Mămica, și eu zic că deocamdată e ok și normal. Te pupez și îți mulțumesc de încurajări!

    Valule, doar mă știi că până nu dărâm zidul cu capul nu mă las :))) Am putut eu să fiu fericită în România, nu m-oi împiedica în Suedia :) noi vorbim cu cei de acasă pe skype și pe mail, telefonul costă și pe-o parte și pe alta. Te pupez!!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. Marcela, mulțumesc! Înseamnă enorm vorbele astea :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Vulpea mea preferata, eu cred cu tarie si dau in scris ca acolo e locul vorstu si ca o sa va fie bine muuult mai repede decat v-ar fi fost daca ramaneati aici.

    Va tin pumnii stransi, ma rog pentru voi si, daca e nevoie, va dau un numar de telefon si adresa parintelui Mihai Radu din Malmo. E cel care ne-a oficiat noua cununia religioasa in Danemarca. Un Om de exceptie.

    Capul sus, pui de urs. Ai sa vezi, merita toata framantarea de acum.

    RăspundețiȘtergere
  11. :) Ma bucur ca esti bine!Si ca ai scris mult-mult si-am citit mult-mult :)
    Era de asteptat sa nu fie totul roz dar e important ca nu te-au descurajat intamplarile mai putin pozitive :)
    Poate o sa mai simti lacrimi de nervi sau scarba de oameni dar crede-ma...nu se compara cu ce e aici...si-o spun cu toata bunavointa :))
    te pup si astept un email cand ai chef&timp!
    big hug!

    RăspundețiȘtergere
  12. Nimic din ce te deranjeaza, cat de putin, nu trebuie sa te descurajeze; esti o curajoasa, daca ai facut pasul asta, good for you; am o vara care a emigrat in Suedia in anii 90, are familie are slujba super- e translator suedeza-maghiara-romana- si nu s-ar mai intoarce in tara pentru nimic in lume; sta langa Malmo, a umblat mult prin lume, dar cu Suedia cica nu se compara nimic; asa ca keep on fighting! succes! Sys

    RăspundețiȘtergere
  13. Ca de obicei m-am amuzat puțin și tot ca de obicei "mi-ai" mai crescut optimiscul cu două grade :)
    Nu stiu de ce și eu am sentimentul că va fi bine, s-au rezolvat destule și mă bucur că vezi asta, e nemaipomenit că vezi si partea plină a paharului... Curaj, Lia dragă...

    Te pupă din Clujul înzăpezit (azi a nins și la noi ca în povești), Bia :*

    RăspundețiȘtergere
  14. LIELIE,
    Trebuie să fie bine!!Trebuie!
    Îți țin pumnii și aștept să citesc aici, cât mai curând, că vă este foarte bine!
    Mult noroc!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, birocratia din pacate, cateodata, isi mai da in petec si aici. DAR cum ai subliniat si tu, se poate rezolva cu o plangere, un telefon, un email cui trebuie. Fara spaga, fara cunosinte, fara nimic...nu e un lant al slabiciunilor
    aceasta incompetenta, care din pacate exista in lumea intreaga. Cu ID-urile nu-ti bate capul, dar deloc. Nu ai nevoie de ele. Intra pe pagina skatteverket si comanda-ti de acolo personbevis, vine prin posta in cateva zile. Cu acela si cu pasaportul sau buletinul romanesc nu ai probleme nicaieri unde trebuie sa te legitimezi. Hartia primita de la Migrationsverket cu personnummerul sa il pastrezi bine, cu ala dovedesti in strainatate mai apoi cand calatoresti, ca locuiesti in Suedia, personbevisul e OK dar numai in Suedia. Bine, pe noi ne-au crezut si elvetienii dar dupa ce ne-au atras atentia ca acea hartie ii interesa pe ei :), adica de la migrationsverket. ID nu poti sa iti faci fara pasaport biometric, cum spuneai. DAR poti sa iti faci daca o cunostinta cetatean suedez merge cu tine si da declaratie ca tu esti tu :). Cel putin asa era pana in vara...nici noi nu avem ID suedez, nu am avut timp sa ne mai ocupam de ele, sa mergem cu cineva la skatteverket... Din fericire suedezii sunt OK si la magazine, la scoli, oriunde ai nevoie sa te legitimezi, sa ai asupra ta ce am scris mai sus. Altfel, daca mergi in locuri unde ai nevoie de personnummer, de majoritatea datilor e suficient sa il spui doar, te cred. :)

    Va fi bine Lia, stiu ca e greu, stiu prin ce treci acum, desi eu nu am trecut decat prin a 10-a parte din ce treci tu...noi am avut suportul material de la inceput dar totusi grijile cu acomodarea, grijile zilei de maine tot au fost...dar daca incepeti scoala, inseamna ca ati inceput sa mergeti pe drumul propus. De acolo nu exista decat o singura directie, da? :)

    Pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  16. Nu te supara degeaba, Vulpito.Greu e peste tot; din Romania se vede totul in roz cu auriu, dar si-n alte tari sunt oameni care nu-si fac treaba bine sau ii incurca pe ceilalti. Diferenta este ca daca muncesti, chiar esti recompensat cu o viata mai buna. Incearca sa gandesti ca ei, altfel iti va fi greu; nu te descuraja, partea mai dificila este sa intri in sistem, pe urma totul vine de la sine.
    Io nu am drept de munca in Gibraltar pana in 2012 pentru ca sunt romanca, nici daca ma casatoresc maine cu Clive, pentru ca sunt femeie si legea de aici ii avantajeaza pe barbatii casatoriti cu bastinase si nu invers; nu am dreptul la asistenta medicala gratuita sau medic de familie pentru ca n-am rezidenta, asa ca sunt obligata sa fiu sanatoasa, he,he, he...; rezidenta se obtine doar daca ai un job, sau multu bani sau esti casatorit cu un bastinas; cetatenia se obtine dupa 3 ani de casatorie, etc. Asa-i ca te simti mai bine acum ?

    RăspundețiȘtergere
  17. Din mesajul de pe Facebook, am crezut ca mi-ai citit blogul din scoarta in scoarta! Dar se pare ca nu ;) Cum ti-am zis si pe Facebook, nu scriu decat partea cosmetizata, dar despre birocratia suedeza referitoare la personummer am scris deja! In toata perioada asta am asteptat cu sufletul la gura deznodamantul povestii numerelor personale pentru ca stiu prin ce am trecut si cum functioneaza sistemul. Pe de alta parte, nu am zis nimic ca sa nu-ti stric entuziasmul de inceput si sa ai curaj sa lupti in continuare. Plus ca pataniile astea difera in functie de norocul si steaua fiecaruia. Oricum tre sa vorbim sa-ti mai dau ceva tipsuri cum sa treci peste taraganeala si lipsa de profesionalism prezente cateodata in sistemul suedez :( Din experienta personala!

    RăspundețiȘtergere
  18. >.< si imbratisare si pupici muuulti de tot! o sa fie bine! meriti asta, om frumos!

    RăspundețiȘtergere
  19. mey, e bine că lucrurile încep să se aşeze pentru voi:P
    iarnă faină >:D<

    RăspundețiȘtergere
  20. mult succes, dragi romani:)

    http://www.youtube.com/watch?v=5BnmPUCKK0E

    RăspundețiȘtergere
  21. Ţin pumnii în continuare şi mă bucur că vezi partea plină a paharului, nu e deloc puţin ce ai reuşit să pui cap la cap până acum într-un loc complet nou, la un început de drum. O să se aşeze totul aşa cum vrei tu şi nu mă îndoiesc că vei avea puterea şi răbdarea să le faci să se întâmple :)
    Până una alta, ai de la mine o leapşă cu amintiri, care sper să-ţi facă plăcere :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Angela, draga mea, îți mulțumesc de gândurile bune! Asta simt și eu, că avem acum de tras, de trecut peste momente grele, dar cu un scop și cu o finalitate, ceea ce acasă din păcate nu se mai întâmpla. Te pupez și numai bine îți doresc!

    Crisu, abia după 27 dec vom avea acces ok la net să pot sta să mă întind la povești, nu să fur câte o secundă de net :))) Pup și strâng în brațe tare tare!

    Sys, să treacă sărbătorile astea care mă fac ceva mai sensibilă și mai melancolică, și pun armura aia bună și iau sabia aia cea mai ascuțită și la lupta cea mare! :))

    Bia, întotdeauna am fost de partea paharului plin, dar acum mai mult ca niciodată trebuie să văd așa lucrurile, nu e loc de lăsat pe tânjeală sau pe exagerat cu pesimismul. Dar na, dacă nu vă spun vouă, cui să spun? :D

    Ginuța, săru mâna! Așa să fie!

    Salmi, mulțumesc de informații. Noi am luat personnummer de la Skatteverket, nu am ajuns încă la Migrationsverket. Acolo ar trebui să mergem pentru drept de rezidență, după 3 luni aici. Dar așteptăm să prindem un job înainte de a merge pentru rezidență, ca să avem și șanse să-l primim :D Mâine mergem să vedem și de școala, exact când începem. Pupez!

    Danangib, nu m-am supărat pe ce s-a întâmplat, mai mult m-am supărat pe mine că deși mă așteptam să fie și mai dificil, să nu meargă totul uns, m-am desumflat la prima poticneală! Dar nu dezarmez eu așa ușor :)

    Svea, am mers în spate până prin iulie 2009, dar uite că nu mi-a rămas în cap cu personnummer. Dar după sărbători ne prindem noi la niște povești pe chatul de la facebook sau pe skype. Mulțumesc!!!

    Ever, te pupez înapoi! O să fie și mai bine, trebe :)

    Camelia, doar un job ne mai trebe și deja ne-am liniști considerabil :) Pupez!

    Magister-ludii, mulțumesc! :)

    Rontz, pupez!!! O să mă uit de leapșă după 27 decembrie, că acu mă zbat și transpir pt câte o liniuță de rețea și nu prea pot scrie :( Pup!!!

    RăspundețiȘtergere
  23. Să nu care cumva să lăsați garda jos că luați bocanci în dos. Direct din Tarragona, ramburs... Răbdare și tutun. Sărbători fericite să aveți!!!

    RăspundețiȘtergere
  24. bravoooooooooo.....fetita se cheama lectia rabdarii cu rezultate, sa inteleg ca mos Nicolae a venit cu personnummer asa ca asteptam de la mos Craciun restul!!! sa fiti cu bucurie de sarbatori, nu cu lacrimi ca te bat rauuuu! te pup mult!Raluca B.

    RăspundețiȘtergere
  25. eu iti tin in continuare pumnii. ai sa vezi ca lucrurile se vor aseza in scurt timp.
    sarbatori fericite :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Lia, imi place atat de mult cum povestesti si savurez fiecare cuvintel al tau! M-am intristat un pic la inceputul povestirii tale, ca apoi sa ma deschid incet, incet si sa ma bucur ca aveti sperante si perspective.

    Ma rog in continuare pentru voi sa va fie bine! Sunt sigura ca veti reusi!

    Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  27. Chiar ai o fatzuca de pustanca, asa ca nu ma mir ca ti-au cerut aia dovada ca ai pana in 20 de ani! Sa ramai mereu la fel de tanara si frumoasa si pe dinauntru si pe dinafara!

    Te pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  28. Oana, Miru, Smara14 decembrie 2010, 13:44

    Ma bucur enorm pentru vesti si ca aveti moralul totusi bun si sunteti sanatosi! Se vor rezolva toate, incet incet. E musai! Nu?! Sigur veti reusi acolo! Iar pozele sunt parca desprinse din cartile cu povesti de iarna din care ii mai citesc Smarandei! Superbe imaginile de acolo! Va tin pumnii si ma gandesc cu drag la voi si ma rog sa va fie cat mai bine acolo! Pupam tare tare!!

    RăspundețiȘtergere
  29. Hmmm! Lady, ma inciti. Nu poci sa ma abtin.
    Ma bucur ca ai realizat in Suedia ca iti place iarna cu adevarat. Era mai naspa daca realizai asta in Egipt.
    Complimentul ala cu ID-ul l-am primit si io la viata mea. Dupa ce s-au uitat insa in pasaport a venit contra-complimentul - despre mine vorbesc.
    Io-ti urez tarie pentru ca stiu ca-ti trebuie. Am trecut si io prin asta (la dimensiuni ceva mai mici), dar voi aveti norocul ca sunteti doi. Va puteti sprijini unul pe celalalt cu conditia sa fiti in contra-timp (nu te gandi la prostii! - sa nu fiti blue amandoi in acelasi timp).
    Dorul de casa, cu tot ce inseamna el: mancare, limba, petreceri, injuraturi etc., o sa persiste mult si nu va trece niciodata definitiv. Dar nu vei regreta alegerea facuta. Simt io asta.
    La urarea de "iarna frumoasa" ti-asa raspunde io, dar ma duc sa dezghet masina. (La voi face primaria asta? :P )
    Bahta si putere!
    O sa mananc un sorici in plus si pentru matale.

    RăspundețiȘtergere
  30. Piedici vor fi, dar tineti capul sus!
    Veti invinge pana la urma!

    Sarbatori fericite si numai ganduri bune :)

    RăspundețiȘtergere
  31. Bucuriile te asteapta!Ia-le pe rand si totul va fi bine!Stiu ca suna a cliseu,dar chiar va fi bine!
    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  32. dear, nu te mai vaita ,....tu acolo mai ai o sansa....plange-i pe cei ramasi ....eu unu asa fac...inca nu pot degaja...multa bafta,unii dintre noi chiar citesc (si asteapta )cu nerabdare "scrisu"tau

    RăspundețiȘtergere
  33. Lia, toata bafta din lume, sa va iasa toate asa cum va doriti! (si sa stii ca si eu ma gindesc tot mai des la directia aia...)

    RăspundețiȘtergere
  34. ziua buna!

    am uitat de bloguri o perioada destul de indelungata si uite ce aflu acum!
    admiratia mea pentru curajul vostru si un gand bun, acela de a va ajuta Dumnezeu (vedeti, ca nu baga in traista) sa reusiti!
    mult noroc si sarbatori fericite!

    poe

    RăspundețiȘtergere
  35. e bine LieLie, e bine
    a venit frigu' si aici si tare-mi place si mie; ma gandesc la tine cu drag, iti tin pumnii sa ai rabdare si te imbratisez :*

    RăspundețiȘtergere
  36. Felicitari pt personnumbers, pt inscrierea la scoala si pt ca mergi inainte. Eu nu te stiu decat puternica si stiu sigur ca asa esti, asa ca momentele de panica despre care vorbesti cred ca sunt doar momente de pauza, de incarcat bateriile.
    Cat despre acasa, gandeste-te ca tot mai mult spun "ar trebui sa plecam de-aici". Tu esti deja acolo si ai facut primii pasi. Nici nu poate fi altfel decat bine in viitor, dupa ce veti face si primii pasi mari in anul ce vine.
    Cred ca zambetul tau e si mai frumos cu obrajii rosii :)

    RăspundețiȘtergere
  37. Sorry (vrea si Robert sa tasteze): *tot mai multi ...

    RăspundețiȘtergere
  38. n-a zis nimeni ca o sa fie usor, da' ia te rog nu te desumfla dupa prima piedica, pentru ca e prea repede si nu asa te stiu. capul sus si asculta-ti si inima, si creierul. oricum, sunt convinsa ca ai sa iei mereu cea mai buna decizie pentru tine. te pupez, ai grija si nu te lasa! go, Lia, go :)!

    RăspundețiȘtergere
  39. Paul, dragule, am promis că o să fiu sinceră și o să povestesc despre tot ce se întâmplă, așa că era normal să spun și de astea mai puțin frumoase. Dar asta nu înseamnă că nu ne luptăm în continuare, nu? :) Te pupez și sărbători frumose și vouă!

    Ralu, și după Crăciun să vină un job ceva și tot e bine :))) Te pupez!

    Blomamaind, mulțumesc! Așa să fie! :) Sărbători fericite și ție!

    Iuliana, abia aștept să îmi intru în verva obișnuită și să pălăvrăgesc mai mult din astea amuzante :D Te pupez!

    Oana, iubita mea, vă pupez și eu cu dor! Mulțumesc de gândurile bune, abia aștept să vă povestesc de întâmplări frumoase :)

    Bogdanic, într-adevăr foarte importantă asta cu neapucatul melancoliei în același timp. Cât de cât ne-a ieșit până acum. Dar să știi că în afară de dor de ai mei, cu care de altfel mă văd aproape zilnic pe skype, chiar nu mi-e dor de nimic de acasă. Mâncare mai mult sau mai puțin tradițională mi-am făcut fără probleme (ciorbă de fasole cu afumătură, chiftelluțe marinate, musaca, ca să nu mai spun de din astea mai exotice), de înjurat chiar înjurăm mult mai puțin ca acasă (oare de ce? :p), iar ai mei abia așteaptă să ne așezăm puțin ca să vină în vizită. Mey, mașina nu ți-o curăță primăria, în schimb de la șosele la cea mai îngustă aleiuță și trotuar, da. Nu până la asfalt, dar se curăță zăpada, se adaugă un pietriș foarte anti-derapant și nu te înfigi în zăpadă (ca să nu mai zic că nu există mocirlă sau noroi) pe nicăieri.

    RăspundețiȘtergere
  40. Diana, mulțumesc! :) Sărbători fericite!

    Rodica, îmi place cum sună clișeul tău, așa că bagă cu încredere :) Te pupez!!!

    Marius, știi vorba aia, mă vait pe banii mei :))) Cât de plâns pe alții ... hmmm, nu e genul meu :D Promit că o să fiu mult mai activă după 27 decembrie, când ne așezăm la casa noastră (închiriată :p)

    LMN, să se așeze ele cât de cât și promit să fac o listă cu chestiunile de care ne=am lovit, link-uri, informații, pentru cei care mai au nevoie. Sărbători fericite!

    Poe, mulțumesc! Nu suntem noi genul care așteptăm cu traista întinsă :)

    Jane jane jane, te pupez tare tare și cu multă căldură, în ciuda gradelor cu minus :)

    Juliana, am obraji veșnic roșii :) Acu și tu, mă mai plâng și eu, că doar nu pot să stau doar cu rânjetul pe față, dar nu e tragedie! Pe 12 ianuarie începem școala :) Te pup tare tare și pe tine și pe Robert și hai, și pe Victor :)

    Zazuleee, dar nu clachez, bre! Și nici nu mă desumflu! Dar chiar am spus că voi fi sinceră, că voi povesti exact care e ideea cu emigratul, să nu îți închipuie cineva că e a walk in the park! Eu sunt Berbeacă cu capul tare, nu mă las ușor, dar na, mă mai alint și eu cu voi :p Pupez!!!

    RăspundețiȘtergere
  41. Of, n-o mai lua asa dramatic,momentan am vazut ca sunteti in grafic...si poate va mai ridicam si noi moralul cu ganduri bune de aici(ro):D.chiar suntem alaturi de voi ,macar cu gandul si cu sufletul..si va tinem pumnii..

    RăspundețiȘtergere
  42. Oamenii in general sunt cumsecade. Mai greu este cand intalnesti oameni fara fudament, radacini.
    Bucuros sa te citesc linistita.

    Rabdare si perseverenta. Nu ai decat de castigat.

    Weekend placut Lie.
    Mihai

    RăspundețiȘtergere
  43. ...pumnii stransi stransi si la vara cu putin noroc ne si vedem acolo :)

    RăspundețiȘtergere
  44. Urmăresc pașii voștrii.Vă țin pumnii și vă urez succes în integrarea cât mai rapidă în noua viață.

    RăspundețiȘtergere
  45. vezi aici http://zoltybogata.wordpress.com/about/

    RăspundețiȘtergere
  46. Salut Lia,

    te-am gasit intamplator la Daia, colindand (sa fiu in ton cu Craciunul) pe net.
    am citit cateva post-uri si trebuie sa spun ca iti curge sange sanatos prin penita.
    Plus ca ai mult curaj.

    Iti urez sa razbesti cu bine in aventura ta, si cand iti e mai greu, gandeste-te ca la anul pe vremea asta o sa iti fie bine.

    Sa ai sarbatori pline de inteles, acum ca esti departe de casa.

    Craciun Fericit,

    Razvan

    RăspundețiȘtergere
  47. draga lia, imi place povestea ta, si iti doresc succes. dar zi-mi eu de exemplu cum m-as putea descurca intr-o tara straina, fara ajutor? vorbesc 3 limbi straine la un nivel destul de bun, as fi in stare sa invatz si altele, dar pe mine cine ma poate ajuta? parintii mei n-au posibilitati, si in romania ma sufoc din toate punctele de vedere de la economic la cultural.. de ex. vin in suedia, cu maxim 300 de euro in buzunar, ce pot sa fac? in suedia sau in orice alta tara din ue...pt k toata lumea spune, ah eu am emigrat, dar am plecat cu mii de euro din tara:d eu n-am casa mea, n-am bani etc etc.asta nu e un comentariu rautacios, vreau doar sa mi dai un sfat, unul care chiar sa ma ajute cu adevarat, pentru ca simt, ca tu esti o persoana de treaba:) multumesc:D astept un raspuns printr-un comentariu la blogul meu, sau mesaj in profil vezi tu:) sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  48. Lie, Lie, draga Lie,
    Ai sa vezi ca o sa fie bine, exact cum prin nameti si zapada aia frumoasa la un moment dat e frig, ingheti, dar stii ca te asteapta casuta ta calda, primitoare si care la un moment dat devine familiara si "acasa".
    Stii ca era o vorba - home is where your heart is :-)
    Birocratia e naspa peste tot, daca il gasesti si pe Kafka, vezi ce-ti zice si el sireacu' :)) macar tu ai avut sarmale si esti si sanatoasa :-)
    Fruncea sus, si inima tare! Te pup pe tine si pentru gajic, ca pe el il pupi tu. Am ZIS :-) te deleg pe tine :)
    Sarbatori frumoase!
    Ana

    RăspundețiȘtergere
  49. Credeam ca doar in Romania te omoara birocratia, dar vad ca indolenta birocratilor iti mananca nervii peste tot.
    In ceea ce priveste romanii din lume, peste tot sunt si uscaturi.

    RăspundețiȘtergere