La mulți ani! Fiți fericiți!

Acum vreo săptămână m-am apucat de scris un text, așa, o recapitulare a anului 2010, dar neavând net, nu am postat. Când am recitit acum câteva minute am strâmbat din mutră, ca și cum aș fi gustat ceva îngrozitor de amar. Și tocmai mi-am dat seama că anul 2010 nu a fost așa îngrozitor, job de rahat, șef de și mai mare rahat, vară prea călduroasă și prăfoasă, bani tot mai puțini, decizia (deloc ușoară) de a o lua de la capăt undeva necunoscut, cu o limbă necunoscută, cu griji, cu așteptări, cu dor. Pentru că eu nu am fost niciodată omul jumătății goale de pahar, ci omul bucuros că mai are și o picătură de apă în pahar când îi e sete.

Pentru mine 2010 a fost, de fapt, anul în care am realizat câți oameni minunați am în jur, mai reali sau mai virtuali, cât de multă lume îmi dorește binele, câți oameni mă iubesc. A fost anul întâlnirilor și al reîntâlnirilor cu oameni care, într-un fel sau altul, mi-au schimbat viața în bine. Cu un gest, cu un zâmbet, cu o strângere de mână, cu o îmbrățișare, cu simpla lor existență.

Am cei mai minunați părinți din lume! Iubiții mei Gigi și Doina. Și o familie superbă. Fratele meu Cristi, draga mea Cati, adorabila Mara, verișoara mea Roxi și nepoatele mele Andreea și Alexandra, mătuși sufletiste. Prieteni adevărați, oameni superbi: Iulia, Mircea și Mika, Cristina, Claudiu, Camil, Alina și Pedro, Mihai, Nick.

Amintirea jobului se rezumă, de fapt, la multe figuri de oameni buni, care fără să mă cunoască foarte bine mi-au urat toate cele bune la plecare, care și acum mă întreabă de sănătate și îmi doresc să-mi fie bine. Și îmi mai amintesc de fumatul pe scări și poveștile cu Raluca, Mirela, Daniela. Tot de la jobul ăsta cunoscuți Violeta și Sorin, care au depășit de mult stadiul de colegi și s-au transformat în prieteni.

După cum am mai spus-o, blog-roll-ul meu nu e o simplă înșiruire de alte bloguri, ci o listă frumoasă de prieteni, de oameni pe care îmi place să-i citesc, să-i cunosc din scris, oameni care îmi faceți onoarea de a mă citi, de a-mi comenta. Și mai sunt și cei care îmi spun o vorbă bună deși nu au blog, nu îi cunosc la față, dar care îmi transmiteți energii pozitive. Mă înclin în fața voastră a tuturor și vă mulțumesc din suflet că existați.

În 2010 m-am revăzut la cafele și povești, cu mare mare plăcere și drag, cu oameni cunoscuți cu un an înainte. Varanus, draga mea Tiză, Jane-cea-cu-părul-scurt, Adina, Rhodi, Ada, Misaki, Ocserver, Marmotzica, Crocoditza, Mary VV și Dan (aș fi vrut tare mult să o am și pe Tetris alături la cafele), Viorica, Jane, Rontziki, Escu, CdMitroi, Saturnianul. Aș fi vrut tare mult să apuc să mai beau o cafea împreună cu Rodica, Irina, Lav, cu Oana (și o salată la Cafeneaua actorilor?), cu draga mea Iuliana, cu Miju la Sibiu.

Am ieșit la filme și bârfeturi și răsfățuri de gagice cu Sana, Ciupercuța și multe alte domnițe minunate. Am stat la povești și papa bun cu Teodora, Bogdan și fetițele lor minunate, cu Silviana și Adi, cu Găbița și Radu, prietenii gagicului, care m-au adoptat și pe mine fără rezerve. Ca și toți ai lui.

În 2010 am cunoscut și fața în față (că ne mai știam din scris), câțiva oameni cu adevărat speciali, pe care îi simt aproape de sufletul meu oricâte mii de km ne-ar despărți: Antoaneta, Paul, Zazuza, Nina, Oana, iYli, Evergreen, Nenea, Tomata Andreea, Zully. Tare mult mi-aș fi dorit să-i întâlnesc și pe Jenikă, Clarisa, pe Ginuța, Angela, Iuliana, Virtualkid, Flavius, Bianca, Lupul Alb, Karma, Petronela, Păpădie aurie, Mimi care se miră, dar cel mai mult și cel mai mult, pe iubitul meu Neamțu Țiganu. Dar timpul nu-i pierdut, nu-i așa? Sper ca în curând să le cunosc și pe deja suedezele Salmi și Svea.

În 2010 am reîntâlnit-o pe Adriana, cunoscută acum 15 ani, în prima mea vacanță în Suedia. De data asta m-a așteptat pe peronul gării din Stockholm, pentru a se transforma pe loc în înger păzitor și prietenă de suflet.

La sfârșitul lui 2010 mi-ați dovedit, mult peste așteptări, că sunteți oameni darnici, cu suflet mare și ați făcut mulți oameni amărâți fericiți de sărbători. M-ați făcut cel puțin la fel de fericită.

Pentru 2011 îmi doresc sănătate, putere și energie, că restul se fac ele, încet încet, cu răbdare și încredere. Îmi doresc tare mult ca ai mei să fie sănătoși, să ne revedem curând cu bine. Vouă tuturor vă doresc să aveți mai multe motive să zâmbiți, mai puține griji care să vă încrețească fruntea, mai multă liniște și pace în suflete, bucurii de la cei dragi, iubire multă de dat și de primit, mai multă răbdare și înțelegere. Vă mulțumesc că existați în viața mea, mă faceți un om tare bogat. La mulți ani! Fiți fericiți!