Diverse disparate

* De cand lucrez cu copiii si aici si merg in atatea scoli, observ si ma bucur ca, daca va fi sa am un copil, va face parte din sistemul acesta de invatamant. Dupa 14 ani de lucrat in Romania cu copii de diferite varste, ajunsesem deja la concluzia ca, desi ne batem in continuare in piept cu caramida ca romanii au cultura generala gratie sistemului de invatamant, nu ca strainii ignoranti care nu stiu nimic, copiii care imi treceau prin maini erau tot mai confuzi, derutati si obositi de respectivul sistem. Nici nu stiau ceva concret, nici nu se bucurau, nici nu stiau ce le place sa faca. Simt practic zero, perspective de a face ceva dupa terminarea a 12 clase, la fel de zero. Aici copiii nu au multe materii, nu stiu sa rezolve ecuatii cu 3 necunoscute din clasa a 6-a, nici nu turuie anii de domnie ai nu stiu carui rege. Dar inca de foarte mici, de la dagis (gradinita) stiu sa se descalte cand vin de afara inauntru, se chinuie singurei sa se imbrace/dezbrace, se joaca afara, merg in plimbari in padure, stiu de la cativa anisori sa faca din putina plastilina, culori si hartie tot felul de animalute, jucarii si cadoute de Craciun, sunt creativi si deseneaza superb. Iar cei mai mari, dupa terminarea a 10-12 clase se pot angaja in diverse joburi practice, pentru ca din timpul scolii se face practica si invata si sa dea cu pensula, si sa faca curatenie, si sa aranjeze marfuri pe raft sau sa lege firele de la motorul unei masini. Cativa se duc la facultati, se fac avocati, ingineri si doctori. Dar cei mai multi intra in paine imediat dupa scoala, pentru ca societatea suedeza functioneaza foarte bine cu cateva elite, coordonatori si proiectanti, dar mai ales cu o forta de munca impresionanta si foarte bine pregatita, mai ales practic.

* Am cunoscut doi unchi de-ai iubitului meu, doi neni extraordinari. Unul are 85 de ani, Stig, 50 de kile cu tot cu ambalaj si zici ca acum se prabuseste. Dupa care incepe sa vorbeasca. Despre politica mondiala, economie, Europa, despre faptul ca facebook-ul l-a obosit ca avea prea putina informatie reala si prea multe prostii, asa ca si-a anulat contul. Am ramas cu gura cascata cand i-a explicat altcuiva de la masa care e treaba cu broadband-ul. M-am simtit cu adevarat onorata cand mi-a spus ca vorbesc extraordinar de bine suedeza in atat de scurt timp si ca abia asteapta urmatoarea intalnire sa mai dezvoltam problema politicii europene, ca in sfarsit si-a gasit un interlocutor pe masura. Cel de-al doilea erou al meu, Evert, are 89 de ani si pescuieste, umbla cu masina toata ziua si are cel mai minunat zambet din lume. E insurat de 64 de ani cu Ulla, dar cand am fost la el acasa mi-a zis ca aici locuieste el cu Inga (joc de cuvinte suedez, Inga fiind un nume, dar si inga=nimeni), pentru ca sotia lui sufera de dementa senila si e internata la un azil. Nu il mai recunoaste, a chemat si politia o data, spunand ca e un strain la ea. Dar el o viziteaza zilnic si ii duce un buchetel de flori. Si este iubirea vietii lui.

* Intre 9-20 noiembrie se va desfasura Stockholm Film Festival. Si in fiecare zi cand merg cu autobuzul ma bucur de posterul festivalului: profilul lui George Pistereanu
(care anul trecut, tot aici, a primit premiul pentru rol masculin), in filmul lui Catalin Mitulescu 'Loverboy'. E tare, tare fain sa vezi si astfel de bucati de Romania, nu doar tiganii din metrou care cersesc si canta la acordeon, dupa care injura porcos ca suedezii sunt chitrosi. Sper sa vad si eu filmul lui Mitulescu si le tin pumnii sa mai plece acasa cu ceva premii.

* Printre foarte multii clienti intalniti cu jobul meu de facut curatenie si igienizare dupa incendii, inundatii sau altele, madam Börjesson imi va ramane mult timp in memorie. Am fost sa-i aranjam superbul apartament de 4 camere, dupa un incident cu ceva mancare uitata pe aragaz. Madam are 92 de ani, ne-a intrebat de 10 ori cine suntem si de la ce firma, nu a retinut niciun nume, dar ne-a povestit despre sotul ei mare medic stomatolog, acum dus, despre calatoriile in toata lumea sau despre pranzurile cu familia regala, din vremurile de glorie. Toata casa ei era un muzeu, cu niste detalii extrm de scumpe si de bun gust. Cu o biblioteca impresionanta. Ce a fost extrem de obositor pentru noi si fascinant cand m-am gandit la ea si cei 92 de ani ai ei, a fost ca madam stia exact unde si cum trebuie sa fie fiecare obiect. A trebuit sa scot din biblioteca nu stiu cate carti, pentru ca nu am fost atenta la faptul ca acea carte X trebuie sa fie pe raftul cu carti de dragoste, ca Vilhelm Moberg nu are cum sa stea pe acelasi raft cu Hjalmar Söderberg (nu mai stiu exact de ce, dar stiu ca mi-am facut temele acasa si am aflat cine e unul si cine e celalalt). Nici in bucatarie fetele nu au scapat de scosul si repusul fiecarui borcanas asa cum trebuie. Geniala a fost madam cand ne-a spus foarte serios ca ea nu a avut niciodata atatea pauze ca noi (in program de 9 ore, noi avem 7 ore si 45 min de munca, doua pauze de 15 min de cafea si una de 45 de pranz). Cand am intrebat-o ce a muncit, ne-a spus hemmafru (casnica). Tough job! In ultima zi de lucru la ea ne-a rugat sa o ajutam sa se decida cu ce sa se imbrace cand merge la vizita la doctor: cu jeansii albi si camasa rosie, plus poseta si pantofi asortati sau cu rochia verde-albastru, in conditiile in care ea vrea neaparat sa se dea cu rujul chanel rosu pal. Mda, cand o sa ajung la 92 de ani sper sa fiu madam Börjesson.

* Saptamanile astea m-am mai uitat la tv, ceea ce nu mai facusem de multa vreme. Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca Robinson (varianta suedeza a reality-show-ului Survival) si lectiile de supravietuire ale lui Bear Gryll de pe Discovery sunt sponsorizate de Dacia Duster. Cool.

* Inchei cu cea mai tare stire auzita vreodata in viata mea. Eram in masina, pe drum spre Norrland unde am pescuit. Si pentru ca e o zona in care de obicei nu se intampla nimic (asta pentru orasenii agitati, obisnuiti cu incidente dramatice zilnic). Radio local. Stirea zilei, spusa pe un ton foarte serios. O profesoara de la scoala X din localitatea Y a dus ideea de protest la extrem, urcandu-se pe o masa din sala de mese si efectuand un dans erotic. Femeia era profund suparata de calitatea proasta a mancarii, mai ales a clatitelor servite in acea zi. Dansul a fost executat cu toate hainele pe ea si nimeni nu a fost ranit. Cine isi inchipuie ca Suedia nu e un loc amuzant, se inseala amarnic! Pupez.