rebel_yell: Cum m-a lovit trecutul romanesc la Muzeul Nobel

vineri, 16 noiembrie 2012

Cum m-a lovit trecutul romanesc la Muzeul Nobel

La textul ce urmeaza m-am gandit mai mult ca oricand inainte sa il scriu. Poate nu va fi foarte concret, sigur o sa amestec lucruri si voi lasa pe dinafara discutiei altele. Dar asa mi-au venit si sentimentele si gandurile si intrebarile si lacrimile in gat. Amestecate. Nu stiu cat de bine pot descrie cuvintele si citatele de mai jos niste senzatii si sentimente foarte personale. M-am gandit foarte mult daca nu cumva exagerez in reactii, m-am intrebat de ce oare asemenea sentimente? Nu mi-am dat niciun raspuns, stiu doar ca am simtit ceva ciudat, apasator, greu, ca niciodata.

M-am dus la Muzeul Nobel pentru ca au o expozitie dedicata Hertei Müller, scriitoare germana de limba germana si romana, originara din Romania, laureata a Premiului Nobel pentru literatura in 2009. Nu i-am citit decat o carte, Inca de pe atunci vulpea era vanatorul, mi s-a parut greoaie, apasatoare, mai ales ca am citit-o intr-o perioada grea pentru mine, cand ma luptam cu propriile intrebari si frustrari de imigranta aflata la inceput de drum. Nu m-am dus nici din sentimente nationale. M-am dus de curiozitate pur si simplu.

Nu stiu la ce ma asteptam, dar am ramas uitandu-ma fascinata ca un bebelus care are atarnate deasupra patului multe jucarii care se invart, la sutele de hartii atarnate pe snururi, in toata sala. Erau sute de copii dupa rapoartele de urmarire a securitatii, declaratii ale celor care o urmareau, analize pe textele scriitoarei. Auzisem de toate astea, dar nu imi cazusera niciodata in mana, nu stiam ce insemnau in adevaratul sens al cuvantului. Am petrecut ore intregi citind aceste hartii. Din pacate nu am avut voie sa fac poze cu blitz si de-aia pozele au iesit foarte slab calitativ, dar din unele se intelege.

"Sursa va informeaza urmatoarele: in legatura cu proza scurta semnata de Herta Müller as putea spune ca autoarea reda sub o forma deosebit de abstracta, as putea spune grotesca, scene din copilaria sa".

"In scrierile sale abordeaza teme cu un continut social-economic, strecurand idei interpretative si tendentioase la adresa statului nostru",

"Scrierile ei arata un pesimism social exagerat, iar unele, asa cum sunt: <de altfel, oamenii tac cand ar trebui sa vorbeasca si vorbesc cand ar trebui sa taca> constata autoarea; <de obicei trecutul este mai important decat prezentul - viitorul este doar o amenintare. Dorintele in acest oras sunt interzise, se rade mult, se plange si se aplauda mai ales> - au un continut direct ostil",

"Müller Herta este cunoscuta cu preocupari nationaliste si ostile regimului social-politic din tara noastra, astfel: in scrierile sale denatureaza realitatile politice, economice si sociale ale vietii satelor cu populatie germana din Banat, iar pe timpul sederii in RFG a acordat un interviu in care a facut aprecieri tendentioase privind regimul scriitorilor de limba germana din Romania, invocand o pretinsa cenzurare a lucrarilor acestora".

Mi-am adus aminte (si acasa am cautat respectivele articole) de cateva chestiuni spuse dupa ce Herta Müller a castigat premiul Nobel in 2009. Nu citez din tot felul de ziaristi sau cetateni furiosi de pe forumuri care au facut-o praf, nu are rost. Dar mi-am amintit de ce a spus chiar ea: "In Romania nu este normal sa iti critici tara. Cineva care tine la tara in care traieste si vede ca lucrurile nu merg cum trebuie, e obligat, e de datoria lui sa spuna ce nu e in ordine. Restul mentalitatilor sunt ramase din dictatura. Orice om care gandeste altfel, in Romania e perceput ca dusman. Nu adversar, ci dusman!". Tot ea adauga: "CNSAS-ului, de exemplu, nu i s-a acordat importanta cuvenita, cum a fost, de exemplu, in cazul institutiei similare din Germania. In Germania, sunt sute de mii de oameni care vor sa isi vada dosarul, iar problema STASI, a politiei secrete din fosta RDG, s-a discutat peste tot, la toate nivelurile. Interesul a fost enorm si este enorm pana in ziua de azi. In Romania, multi nici nu stiu ca exista CNSAS, iar cei care stiu spun ca nu ii intereseaza. Persoanele care ar trebui sa dea exemplu, inclusiv scriitorii, spun ca nu vor sa afle ce e in dosarul lor".

Mi-am adus aminte de discutia extrem de aprinsa dintre Herta Müller si Gabriel Liiceanu de la Ateneul Roman. O discutie fabuloasa, pe care am citit-o si ascultat-o de multe ori (gasiti pe net inregistrari, aici este articolul din Romania Libera). Ar trebui sa citim si ascultam cu totii discutia asta, nu pentru ca Herta Müller a luat premiul Nobel, nu pentru ca ne place sau nu ne place cum scrie ea sau Liiceanu, ci pentru a intelege ceva mai mult din ce a insemnat trecutul nostru ca tara si neam. Nu pentru a scuza in continuare aberatiile de acum, ci pentru a le intelege mai bine. La fel cum cred ca fiecare roman ar trebui sa isi petreaca ceva timp citind declaratii de la securitate, rapoarte de urmarire, chit ca nu ii priveste personal. Ci pentru ca asa se inteleg bucati din trecut, mentalitati, reactii, manifestari atat de prezente azi.

Cautand aseara articole si inregistrari cu si despre Herta Müller, ca sa nu citez aiurea din memorie, am gasit si ce imi aminteam ca a fost jalnic si patetic pentru mine la acea ora, parerea lui Nicolae Manolescu. Citind ieri pasaje din declaratiile la securitate, m-a lovit mult mai tare opinia lui Manolescu din anul de gratie 2009: "Ceea ce este ciudat este ca publicul nu parea sa fi remarcat ca nu doar scriitorii erau aruncati in groapa cu lei a judecatii de apoi a colegei lor de breasla, ci si poporul roman in intregul lui. Un mesaj nu doar rautacios, ci si incorect. Herta Müller il transmisese si cu alte ocazii, desi nu cu audienta din 27 noiembrie. Mesajul consta in criticarea fara menajamente a comportamentului romanilor in anii dictaturii comuniste si a lipsei de atitudine civica a scriitorilor". Daca ar fi folosit cuvantul "tendentios" in loc de "rautacios", senzatia de deja-vu vizavi de comentariile din declaratiile de la securitate m-ar fi lovit si mai tare. Poate am trait eu senzatii exagerate.

CTP comenta, in stilu-i caracteristic: "Doamna Herta Müller, o persoana absolut onorabila, este o scriitoare de expresie germana, si nu de expresie romana. Daca nu pleca in 1987 din Romania, nu primea acest premiu. Cotributia Romaniei la opera Hertei Müller este viata traita de dansa sub Ceausescu in anii 70-80. Se poate spune ca principalul contributor la premiul ei este Nicolae Ceausescu. Am vazut conferinta de presa a proaspetei laureate Nobel: a vorbit tot timpul de dictatura, nu de literatura. Parca era Nelson Mandela. Poate ii era mai nimerit Premiul Nobel pentru Pace". Aveti mai jos si speech-ul de la primirea premiului si conferinta, va puteti da singuri cu parerea. Eu am regasit in ambele texte durerea si groaza din Inca de pe atunci vulpea era vanatorul.

Nu am nimic cu Manolescu, Liiceanu, Patapievici, alti multi scriitori si oameni de cultura din Romania. Dar atunci, in 2009, am fost uimita, scarbita, socata de tiruri de acuze mai directe sau mai imbracate in dantele diplomatice care au vizat-o pe Herta Müller. Nu i se analiza opera, nu i se critica stilul literar, ci se ataca faptul ca si-a permis sa spuna cu duritate si cuvinte directe: Romania si romanii trebuie sa isi curete bubele din trecute ca sa aiba sansa unui viitor, sa punem plasturi parfumati peste puroi nu vindeca, ci doar ascunde cangrena. Mai putin ca niciodata, romanii nu au nevoie de menajamente si pupaturi pe frunte fara valoare, ci au nevoie de o baie in gheata, de palme peste fata, doar doar se trezesc. La 23 de ani de cand securistii urmareau oameni, ii faceau pe alti oameni sa toarne, sa parasca si cand nu aveau ce sa toarne, transformasera un popor in turnatori inspaimantati si de umbra lor, in spatiul public romanesc faptul ca un politician activ este un securist dovedit are aceeasi importanta, sau chiar mai putina, ca faptul ca o tanara de 27 de ani a ajuns intr-o functie fara experienta in spate, deci clar e o pitipoanca.

M-a intrebat prietenul meu Mircea de ce ma mai intereseaza, ar trebui sa fiu departe de toate astea. I-am raspuns ca teoretic asa e, practic, nu stiu, ma doare in continuare, parca si mai tare.

Pentru cei interesati, aici este discursul de multumire cand a primit premiul Nobel, aici textul de la conferinta. Dati clik-uri si exista si inregistrari video.

Aici sunt pozele facute de mine.

Later edit: dupa ce am scris textul, am gasit si ce a spus Andrei Plesu despre Herta Müller: "In ceea ce priveste impacarea scriitoarei cu propriul trecut si cu tara in care s-a nascut, Herta Müller nu se poate linisti. O sa ramana toata viata un om in ofensiva, pe care nimic nu il va schimba. Romanii nu vor percepe gestul istoric al comitetului Nobel si nici nu vor invata sa isi asume istoria si sa isi recunoasca vinovatia colectiva, pentru ca in afara celor care l-au trait nemijlocit, trecutul nu poate fi o zona de interes general".

25 de comentarii:

Rodica16 noiembrie 2012 la 00:16
N-avem leac!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
val mănescu16 noiembrie 2012 la 09:14
FRAGMENT din ZDRUNCINAREA ( Carte începută în 1987, încă neterminată)

N-ai spus bancul cu Ceauşescu la vînătoare de pliznăi ? N-ai rîs ? Nu ţi-ai bătut joc de şeful statului ? Ce credeai, Că nu ne-am prins ? Ne-am prins, gagiule, Că nu suntem aşa de proşti pe cît ne credeţi voi ! De-aia ştim tot, Că suntem deştepţi şi-avem oameni peste tot ! Ia spune, soră-ta de la Adjud n-a făcut avort anul trecut ? N-ai înjurat miercuri cînd ai ieşit de Alimentara de la colţ ca n-ai apucat să iei lapte pentru ăla mic ? Dar în lift, pe 26 ianuarie, chiar de ziua Tovarăşului, cînd s-a luat curentul, ce-ai vrut să spui cu « dracu să-l ia, cu economia lui cu tot ! » ? Şi vezi, mai potoleşte-o pe nevastă-ta, ca prea vrea să curgă apa tot timpul ! E pe listă la noi, o textăm şi pe ea, Că nu-i convine nechezolul şi adidaşii, aşa a zis la ea la servici. Credeai Că nu ştim ? Ştim tot, tovarăşu, ştim şi ca ai maşină de scris, şi ca ţii jurnal, şi ca ai poza regelui Mihai în albumul cu timbre, şi ca vrei benzinăla liber, şi Că nu-ţi convin programele de la televizor. Îţi ştim şi prietenii, domnu, şi pe derbedeul ăla de doctor care vrea să plece-n Australia, cica să studieze antropologia sau pe dracu să-l chieptene, şi pe aiuriţii ăia care se dau poeţi şi artişti cu care bei şi faceţi orgii, vă uitaţi la video şi vorbiţi tot felul de proştii periculoase şi comentaţi minciunile de la Europa Liberă ! Şi carţile pe care le citiţi şi muzica pe care-o ascultaţi ! Băi, băgaţi-vă minţile-n cap, ca vă ia mama dracului ! Ce sunteţi voi, bă ? Uite la tine : blugi de cacanar şi favoriţi şi păr lung ! Cine vă bagă pe voi în seamă, conţopiştilor ? Ce vreţi voi, bă jegoşilor, să distrugeţi tot ce-a făcut poporul ăsta, bă ? Vă daţi intelectuali şi voi nici nu ştiţi pe unde se pişă găina ! Înjuraţi regimul care v-a făcut oameni, nenorociţilor ! Bă, ţara asta s-a făcut cu sacrificii, bă, cu sîngele străbunilor, şi n-o să vă lăsăm noi să vă bateţi voi joc de ea ! Noi suntem braţul înarmat al partidului, bă, şi vă ţin în declaraţii pînă ieşiţi la pensie ! Spuneţi bancuri, sunteţi haioşi, ai ? Vă scoatem noi proştiile din cap, cu tot cu creier, dacă nu-nţelegeţi omeneşte. Avem şi noi o sarcină, de-aia o să vă futem pînă scoatem tot de la voi. Nişte rahaţi cu ochi, aia sunteţi, bă, nu artişti !
Ia zi-i, ai cumnat ungur ? Ai ! Şi primeşte pachete din Germania, de la fugaru de văr-su ? Primeşte! Citeşti ziare franţuzeşti ? Citeşti ! Ai zis sau nu ca-i mai bun Kentul decît ţigările romîneşti şi ca Olcitu-i o cacialma de maşină ? Ai zis ca-i mai bine-n Occident, decît la noi ? Vezi, măi băiete ca ştim ? Ştim tot, tot, tot, tovarăşu ! Păcat de tine Că eşti tînăr şi ai perspective, dar cu atitudinea asta ai să-ţi pierzi serviciul, o să te dăm afară din casă, ai s-ajungi un nenorocit, poate chiar la puşcarie !
Atenţie mărită la ce daţi pe guşă, gagiilor, ca vă textez în continuare !
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim16 noiembrie 2012 la 10:04
Cel mai tare m-au pus pe ganduri cuvintele lui Plesu. Pentru ca pana la urma ar trebui ca nici un roman sa nu se poata linisti! Poate ca teroare nu e aceeasi ca atunci, dar mocirla e aceeasi- sau poate chiar mai rau. Si pana suntem un popor care se calca in picioare ca sa se frece de moaste sau sa cumpere bormasini la pret redus, pana Dan Diaconescu are 20% din electorat in sondaje si Click e cel mai citit ziar din tara... cred ca nu avem leac. Iar vina ne apartine tuturor. Nu te poti astepta sa fii condus de valori daca baza societatii are prea putine valori, care sunt marginalizate si dispretuite.
Stiu ca te deranjeaza generalizarile si ai dreptate cand spui ca trebuie sa invatam sa ne bucuram de viata si sa apreciem ceea ce avem. Dar asta tine pana la urma tocmai de schimbarea de mentalitate pe toate planurile de care avem nevoie: de la a nu mai arunca gunoi pe strada, a citi mai mult, a munci mai mult, a ne plange mai putin, a ne respecta unii pe altii.... si incredibil de multe altele, mai marunte sau nu.
Oricum, ma deranjeaza ca ne asumam reusitele anumitor romani (sportivi, oameni de cultura, etc) desi nu am facut nimic pentru ei, nici macar sa le respectam munca; iar in restul timpului ii judecam si ii criticam.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
HAKUROU16 noiembrie 2012 la 11:25
din punctul meu de vedere exista o singura problema-herta nu a luat premiul nobel pentru ca este o scriitoare geniala-pentru ca NU este, ci pentru ca si-a pingarit tara.....ASTA e problema....e ca la erurovision, nu ia ine merita ci, cine este mai politically interresting in anul ala
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
HAKUROU16 noiembrie 2012 la 11:25
ok sint karmapolice
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
neamtu tiganu16 noiembrie 2012 la 20:56
incep cu sfirsitu, Plesu vorbeste prostii, de ce "gestul istoric al comitetului Nobel" e vorba? Induce ideea ca Herta a fost premiata politic.

Si tot Plesu continua cu aiureli "nu vor invata sa isi asume istoria si sa isi recunoasca vinovatia colectiva, pentru ca in afara celor care l-au trait nemijlocit, trecutul nu poate fi o zona de interes general".

Nu vreau sa aduc in discutie asumarea "vinei colective" a nemtilor, nu sunt de acord cu o vina colectiva, ne nastem si murim singuri. Io nu am ce istorie sa-mi asum nici aia de atunci nici asta de acum, io nu am facut nici o istorie.

Poate pa voi astia mai tineri va intereseaza povestile, io am trait acele timpuri, a fost mult mai rau decit va imaginati.... Herta acuzindu-i pe romani ii acuza de fapt pa toti care au trait in criminalu regim comunist, fie ca au fost unguri, nemti democrati, cubanezi, rusi, cehi, sirbi, polonezi, bulgari, gagauti... cu totii au o vina colectiva, cu totii au fost victime si calai.

Uite ca le iau romanilor si mindria de a se fali ca ei au fost cei mai ticalosi!
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
Anonim17 noiembrie 2012 la 00:58
In august 1944, tatal meu, pe-atunci puiandru de 12 ani, impreuna cu bunica, (ardeleanca trupesa care tragea maja la vreo 75 de kg) s-au urcat intr-un tren de refugiati cu destinatia Slatina si-au ajuns, conform unei logici absurde, de razboi, in lagarul de munca Weida, in Germania. Timp de un an au lucrat -el 12, bunica 14 ore pe zi- la prelucrarea iutei. La intoarcere bunica avea 36 de kg. Tata n-a mai fost satul de atunci niciodata. Casa in care crescuse era arsa. Nu dupa multa vreme parintii au divortat. Intreg universul copilariei sale s-a naruit.
Bunica din partea mamei, basarabeanca maritata cu un tanar si chipes subofiter artilerist roman, s-a urcat intr-o zi din vara anului 1940 in trenul de Iasi. Preocupata de fetita mititica din brate i-a facut grabita cu mana semn de ramas bun mamei, ramasa pe peron. A fost ultima oara cand a mai vazut-o, la cateva zile s-a inchis granita in urma ei.Dupa razboi, a fost urmarita si interogata in repetate randuri, ca tradatoare de neam (sovietic, bineinteles). Si-n ziua de azi fiica ei, adicatelea mama mea, refuza net si sec si categoric sa treaca vreo granita. N-a fost nici la unguri, nici la bulgari. Nici macar in Moldova de dincolo de Prut. E terorizata de ideea ca in urma ei s-ar putea inchide granita.
Istoria a trecut si peste ai mei cu tavalugul. Multe din spaimele si frustrarile lor au planat, cumva nerostit, asupra copilariei si tineretii mele. La randu-mi, am adunat destule frustrari si umilinte. Am plans la coada la paine. Am dardait intre pereti inghetati. M-am umilit pentru medicamente pentru copil. Incerc sa iert, dar nu prea-mi reuseste. Nu uit si de fapt nici nu vreau sa uit.Trebuie sa invatam pana la urma ceva din toate durerile astea!
Dar a retrai, iar si iara, a o lua mereu de la capat si a te intoarce mereu in acelasi punct inseamna sa ramai prizonier al unei bucle temporale.
Asemeni NeamtuluiTiganu cred ca Herta Müller vede in poporul roman intruchiparea colectiva a regimului totalitar. Dar somnul ratiunii a nascut intotdeauna si oriunde monstri, indiferent de nationalitate sau cetatenie. Da, romanii trebuie sa-si asume trecutul, prezentul si viitorul. Si toate natiunile au obligatia de a mentine ratiunea in stare de veghe.
Tata nu i-a urat niciodata pe nemti. Mama iubeste cultura rusa.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
LiaLia17 noiembrie 2012 la 02:02
Neamtule, Balaur de gradina, as vrea sa stiu ce sa va raspund, dar nu stiu. Ma uit doar ca in Romania 2012, cu atata deschidere spre altceva (nu spun neaparat mai bun, dar altceva, alte idei, alte mentalitati, alte filosofii de viata), papusarii care se joaca in mod grotesc cu romanii sunt batranul comunist iliescu, securisti dovediti ca voiculescu si rosca-stanescu, banuiti dar nu chiar dovediti ca basescu. De restul caricaturilor odioase nu mai spun. Pentru ca de 23 de ani tot gunoiul si mizeria s-a maturat sub covor de a ajuns muntele de sub covor mai mare decat casa. Romanii se bata cu o caramida mandra in piept evocand dacii, pe Vlad Tepes, Avram Iancu, nu stiu ce batalie de la 1700 si ceva. Perioada comunista e vina altcuiva. Da, ne nastem si murim singuri, dar traim cu altii, intr-o tara, neam, limba, istorie, societate, etc etc.

In textul asta nu am acuzat si laudat pe nimeni, doar parerea personala ca discursul lui Manolescu a fost jalnic si ca romanii ar trebui sa invete si asume trecutul. Din punct de vedere uman, mi-e mila de Herta ca nu isi gaseste locul si linistea, ca neputand sa ii ierte pe altii, nu reuseste sa se ierte nici pe ea si e cumplit sa traiesti asa. Dar mai mila mi-e de atati oameni din Romania care nu mai au repere, care traiesc ca o gaina cu capul taiat, gasind vesnici vinovati pentru propria nefericire.
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri
MihaelaMaria26 noiembrie 2012 la 12:28
chiar asa, cautam mereu vinovati in altii, nu ne plac responsabilitatile, ne ferim de iesit in fata, chiar daca simtim ca din fata se poate schimba directia. ce este cel mai trist insa este lipsa de judecata critica pe care o intalnesc la persoane inca tinere. e nevoie de inca o revolutie, de data asta de una mai putin brutala ca timp de desfasurare si, fiind optimista de felul meu, eu cred ca am inceput-o deja. suntem, tot ca tine, gata sa strangem gunoaiele de pe campul din jurul casei cu propriile maini, gunoaie lasate de vecinii nostri si imprastisate de vant, de fapt gunoaiele sunt gata stranse, gata sa semnalizam respectuosi orice schimbare de directie la volan, gata sa salutam cu voce tare si cu un zambet pe oricine intalnim, sa batem la usi si sa cerem voie sa intram si asa mai departe. istoria este importanta pt ca ne ajuta sa ne acceptam mai usor limitarile, sa ne vindecam si sa construim trainic in continuare. esti o fata pe cinste! :)
RăspundețiȘtergere
Răspunsuri