"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

miercuri, 6 februarie 2013

Un fel de adio si am cuvinte

Am spus de mai multe ori ca imi place sa fiu cat mai sincera si deschisa, chiar si atunci cand e vorba de lucruri negative, de stari proaste, de momente de cadere si intrebari. Nu e genul meu sa port masti, o fac foarte rar pentru cei foarte dragi, cand stiu ca un zambet pus peste oboseala unei zile apasatoare le aduce si lor zambete. Mascarea are un rezultat pozitiv. Dar in rest nu m-am dat vreodata de caprioara zglobie cand eu eram rupta de sale si oboseala, nu mi-am pus tricoul cu "ce viata perfecta am!" cand ma uit ca viata mea inseamna si rutina, si nervi, si plans, si suparari. Am mai spus, de asemenea, ca povestile de pe blog si de pe facebook nu sunt pentru a da peste nas cuiva cu cat de bine e la mine, cat de minunata sunt eu si cat de nasol e la voi si hmm, sunteti si cam prosti. Pentru ca nu imi impart lumea in EU si VOI/CEILALTI. Nu mi-am propus sa dau lectii de viata, de cultura, de pedagogie. Ci sunt doar povesti, cele mai multe foarte personale si subiective, pareri si opinii personale, pe care le impartasesc. In viata reala si in cea virtuala.

Problema e ca daca in viata reala am un control asupra celor pe care ii las in ea, in cea reala am cam pierdut controlul, pentru ca nu i-am dat aceeasi importanta. Pentru ca o consideram doar asa, o mica iesire din real, un amuzament mai mult sau mai putin superficial. Si uite cum m-am trezit de curand, cand incercam sa imi rezolv intrebarile din viata reala (e normal sa mi se para atat de firesc sa ma trezesc dimineata vorbind o alta limba, sa gandesc chiar si singura in capul meu in alta limba, ma rup, oare, de limba si ce am avut pana de curand? oare daca socializez, citesc, ma bag in discutii cat mai multe in limba materna, in situatii de acolo, se va simti altfel?), am deschis o cutie a Pandorei virtuala care m-a afectat in viata reala. Tot felul de persoane, personaje si nume ciudate care n-au nicio legatura reala cu mine au inceput sa ma atace, sa ma certe, sa ma diagnosticheze si eticheteze. Si nu pentru ca ar fi normal, ci pentru ca am permis.

Cum ar fi daca fata de la casa, de la magazinul unde imi fac cumparaturile, ar incepe sa imi tzatzaie si sa ma certe ca imi cumpar mancare pe care ea o considera grasa si putin nutritiva? Sau daca soferul de autobuz m-ar lua la suturi ca ma imbrac aiurea, ca el crede ca a pune alaturi o geaca mov cu un pantalon verde este odios? Sau daca vecinul de scaun mi-ar lua cartea din mana si ar tranti-o pe jos, tipand la mine ca sunt o tampita ca citesc asa ceva, sigur si la munca sunt o incompetenta tinand cont ca citesc ceva ce el/ea considera o prostie? Sau daca un necunoscut ar veni si mi-ar face o poza cand imi tin fetita de mana si ar da-o mai departe, sa o vada o mare de alti necunoscuti, ca i se pare lui interesanta imaginea? Aceste persoane sunt teoretic parte din viata mea, in mici bucatele de existenta, dar nu as permite niciodata un astfel de contact, ca nu e firesc, normal, social acceptabil. Atunci de ce sa accept sa mi se intample astea in viata virtuala?

Ieri seara mi-am irosit doua ore si o tona de energie incercand sa discut rational, cat mai decent si cu propriile argumente cu doua persoane absolut necunoscute care, in virtutea ideii ca in virtual dam buzna peste oameni si ii luam la palme si le spunem noi cat sunt de prosti, de rahat, nasoi si cu bube-n cap, si-au pus mainile in shold si m-au luat la suturi. La sfarsitul celor doua ore eram epuizata, chiauna, nu intelegeam ce mi se intampla si nu eram capabila sa raspund cu scuipati si injuraturi, cum aveam pana acum vreo doi ani exercitiul din viata reala. Stand pe buda (da, ideile geniale si decisive vin de multe ori in acest loc de liniste si scremeri) am avut o revelatie: cand personajul X te-a luat la amenintari si injurii in propria casa, dupa ce ii mai dadusei si de mancare, i-ai aratat usa, nu ai mai raspuns la telefon si ai eliminat o energie negativa din viata ta. Cand cea pe care o numisei 16 ani "cea mai buna prietena" a inceput sa isi bata joc, sa te jigneasca, sa incerce sa te umileasca in alegerile tale, ai inchis definitiv un capitol. De ce ar fi altfel in viata virtuala? De ce as lasa anonimi isterici sa scrie mizerii pe blog sau nume fara chip sa isi scuipe otrava frustrata vizavi de propriile mele pareri? Cu necunoscutii cu care am in comun faptul ca ne cumparam aceleasi legume sau carne nu leg prietenii bazate pe asta, de ce as face-o cu cei cu care am in comun acelasi oras, aceeasi tara, dar nimic mai mult? Prietenii care imi intra in casa nu isi aduc alti prieteni, pe care nu ii cunosc, sa se uite de pe terasa la cum am aranjat sufrageria, de ce as lasa sa se intample asta in virtual? De ce sa mai chinui, sa depun efort si energie scriind despre lucruri care imi plac si ma pasioneaza, despre experiente personale, ca apoi sa apara necunoscuti care sa ma injure ca ma dau desteapta, ca vorbesc fara sa stiu, ca ma laud cu reusite proprii cand de fapt eu sunt o oportunista care a avut noroc ca si-a gasit un prost? Nu mai bine cei pe care i-ar putea interesa subiectele mele ma pot intreba si putem discuta in privat? Nu mai frumos raspund cu drag celor care ma intreaba, tot cu drag, ce mai fac sau isi aduc aminte de mine trimitandu-mi o scrisoare scrisa de manuta lor?

Gata, inchidem usi, stergem nume, facem curatenie de primavara in mijlocul iernii deprimante suedeze. Comentariile de pe blog vor intra la aprobare, pe facebook se sterg toate numele pe care nu le cunosc si in real sau care imi produc sentimente negative, ma agreseaza sau ma jignesc. Pentru cei care s-or intreba "dar cu mine ce-o fi avut, ca nu i-am facut nimic?" asta e raspunsul: nimic. Nu imi aduce ceva bun, interesant, amuzant, relaxant nimicul.

De ce am scris textul asta? Nu ca sa ma justific celor care oricum nu vor intelege, nu ca sa astept like-uri sau da, asa e. Nu astept nicio reactie de la nimeni, ci am vrut sa pun "pe hartie" toate astea pentru cei cativa pe care i-ar putea mira tacerea mea pe blog, cel putin pentru o perioada, sau faptul ca trebuie sa le aprob eu comentariile (nu e lipsa de respect sau incredere, e doar o precautie, voi accepta intotdeauna comentariile contradictorii daca sunt in limita bunului simt si imi aduc informatii interesante). Si mai ales am pus in scris toate astea pentru a-mi aduce eu aminte de toate astea daca ar fi sa uit vreodata.

Cum voi face selectia de "friends on facebook"? Simplu. Oameni cu care am baut candva o cafea si o vorba, oameni cu care as iesi si in real la o cafea, o vorba, un vin sau o inghetata. Asa ca pentru cei pe care ii poftesc acum afara din viata mea virtuala, am o singura vorba: it's not you, it's me. Pentru ceilalti, dragilor, o cafea?

52 de comentarii:

  1. Trebuie sa recunosc ca am citit azi, in tren, aproape toate cele o suta si ceva de comentarii de la postul care a iscat decizia luata. Si alta data, de la alte posturi si m-am intrebat, in sinea-mi, cum de rezisti la o asemenea avalansa de energie negativa. De foarte multe ori nu am rezistat sa le citesc in totalitate, dar sa mai fiu si tinta unei astfel de agresivitati, nejustificata in mare parte.

    Nu pot sa spun decat ca ma bucur pentru decizia luata si te felicit! Si pentru ca vei modera comentariile si pentru curatenia care se impunea demult! Una e sa ai discutii constructive, nascute chiar si din polemici, si cu totul altceva sa fii "tavalit" intr-o asa maniera!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Probabil am trecut printr-o perioada de masochism sau nu stiu, incerc sa nu ma mai gandesc :) Oricum, mai bine mai tarziu decat niciodata. Pupez!

      Ștergere
  2. Oamenii inteligenti stiu ce si cum!Restul nu conteaza!

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite că e primăvară şi-n iarna suedeză!
    O cafea? Oricând! Chiar, cum e cafeaua suedeză? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cafeaua suedeza se bea des. Si e buna :)

      Ștergere
  4. oricand orice zeama, compania conteaza! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. i feel you si cum nu am baut o cafea e ok sa ma stergi, si ca sa vezi sincronicitate mi-am sters ieri toti prietenii(in afara de 3 selecti) din romania(pe tine te consider suedeza) pentru ca nu am chef ca anumite informatii pe care le selectez atent CA SA NU AJUNGA oriunde, sa ajunga totusi datorita feedurilor facebook(am facut o grava criza de nervi dincauza asta acu 2 zile)
      legat de nervii pe fb nu te inteleg, da' mai bine mai tirziu ca niciodata, eu si la cursuri mai nou scriu cu litere mari ca imi rezerv dreptul sa imi aleg elevii si dau afara pe curs cam 3 ..asta e bad vibes am o incredere totala si nezdruncinata in feelingurile mele care nu m-au tradat

      Ștergere
    2. Dush, asa sa-i ramana numele! :)

      Karma, cu tine as bea cafea cu mult whisky :p Esti unul din oamenii cu care nu sunt intotdeauna de acord, dar cu care e o placere sa comunic, chiar si doar la nivel virtual. Poate undeva, candva, om bea si cafeaua reala :)

      Ștergere
    3. haha cafea cu whisky sau cu tequilla e preferata mea-got me :P

      Ștergere
    4. Da d-ăştia mai purii, acceptaţi la o masă rotundă pe ea cu cafea fără zahăr??? Tipul de spirt nu importă:) Spiritul contează.

      Ștergere
    5. Valule, daca iti spun ca am gasit ieri bricheta de la tine, ce-o sa-mi zici? :) Pupez!!!!!!

      Ștergere
  5. E cea mai buna hotarare pe care ai fi putut sa o iei! Felicitari si pupici multi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parca sunt in cura de dezintoxicare, inceputul nu-i usor, dar ma simt din ce in ce mai usoara si mai relaxata :) Pupez si eu!

      Ștergere
  6. Lia, la fel de implicata cum te stiu! Te pup, Liviu

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu asi vrea sa beau o cafea cu tine, ca prea esti de-a mea. Te pup, bafta si nu mai da importanta gurilor rele. Nu stiu ce a fost pe facebook, dar fii leoaica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te rog nu-mi spune ca sunt de-a ta, ca ultimul care a facut-o s-a dovedit a fi un personaj tare dubios si neplacut :))) eu sunt berbeaca, nu stiu sa torc in momentul relaxat, dar dau tare cu capul la momentul necesar :)

      Ștergere
  8. Ma bucuri ca ai inceput sa te eliberezi de virushi... Este primul pas care trebuie facut ca sa incepi sa ai succes... Intr-un post anterior faceai o mentziune la ADHD... Romanii sint netratazi... Foarte multzi dintre adultzi sufera de ADHD, ADD shi Bipolar Disorder... Seriously...
    Un regulament este necesar oricarei activitatzi, indiferent cit de mult ar urla unii dementzi despre "cenzura". In viatza exista lumini roshii shi verzi cu un scop bine determinat... Mashina trebuie condusa pe partea dreapta a drumului cu un anumit scop bine definit... (Sigur ca se vor gasi deshteptzi care sa ma corecteze cum ca in Japonia, Australia, Marea Britanie, Noua Zeelanda shi Africa de Sud se conduce pe stinga - dar asta nu demonstreaza decit ca cei mai multzi romani sufera de ADD :) deoarece subiectul era altul). Cind ai timp cauta "Silver Linings Playbook" .... Very interesting movie....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O sa caut, multumesc de pont :)

      Ștergere
    2. Eu scriu aici ca nu am gasit alt loc. Eu te-am citit de multe ori si ma intrebam cand o sa vina momentul acesta. Sunt plecata de 5 ani, mi-am inceput formare ca terapeut pt copii la 40 de ani, am lucrat ca teaching assistant cu copii de toate varstele, ma regaseam in povestile tale. Stiu cat de mult povesteam despre cum e viata de aici cand ma duceam in Romania, fara a dori sa fac comparatie, si stiu cum am ramas fara prieteni. La urma urmei, fiecare alege calea lui.
      Mihaela

      Ștergere
    3. Nu am de gand sa inchid blogul, am inca mult chef si drag de scris si impartasit, doar ca momentan imi voi lua o pauza ca nu am timp si de scris aici si asa, fushareala, nu e stilul meu. Imi plac discutiile care se isca la multe din postari, probabil de-aia am si continuat sa scriu aici. Dar un control al comentariilor e necesar. Eu am cernut si cernut pana au ramas exact prietenii reali, de suflet, de la bine si greu. Restul erau amicitii de moment, de conjunctura sau fake-uri :)

      Ștergere
  9. o îmbrăţişare virtuală, dacă-mi permiţi:)... E bine să fii selectivă, până la urmă, viaţa e scurtă rău şi noi suntem oricum suficient de hăituiţi. Am citit cu mare interes ce scrii despre sistemele pedagogice, spor la învăţat şi la practicat:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, cu mare placere imbratisarea :) Selectia e pe criterii calitative, chiar nu mai am timp, loc si intelegere pentru istericale, agresiuni si energii negative. O sa continui cu povestile despre teoriile pedagogice, dupa pauza de invatat intens. Urmatorul capitol va fi despre abordarea egalitatii dintre sexe, atitudini, teorii.

      Ștergere
  10. M-am dus și am scotocit în feisbuc (fin'că m-a stîrnit Svea), până am găsit persoana, locu', cestiunea și scandalu'.
    M-am prăpădit de râs, Lio... vorbesc serios.

    Tu ești prea sufletistă pentru lumea asta.
    Prea pui toate la inimă.
    Prea te simți obligată să explici.
    Prea te simți datoare cu justificări.
    Prea te simți implicată într-un proces de conștiință.
    Și unde?
    Pe... FEISBUC?!?
    :-)
    .........................................

    N-am comentat acolo, că nu-i genul meu de dezbatere - dar cred că te-ai ofensat degeaba la asta:

    "Babucul Kapnobatai Cei mai multi straini se duc necalificati intr-o tara straina si se califica, exact cum faci tu. Nu e nimic rusinos, ci dimpotriva, asta dovedeste ca romanii POT. Nu asta dovedesti tu in Suedia?!
    Tuesday at 2:57pm"

    Asta a fost o scrumbioară roșie, ca să nu zic altfel.
    Nu se vorbea de "străini" ci de români.
    Asta una la mână.
    Doi... tu nu te-ai dus necalificată. Aveai deja studii, aveai calificare.
    Trei... tu ți-ai ales altă direcție în viață - nu alt pod sub care să dormi, ori alt loc de unde să furi, nu alt colț de stradă unde să cerșești.
    Patru... românii nu se duc "în țări străine" ca să se califice - se duc să facă BANI!
    BY ANY MEANS NECESSARY.
    Curvăsărie, furt, treaba la negru, cerșetorie și sudoare frunții din muncă cruntă - ca să se plimbe cu Ferrari pe uliță.
    http://www.mandriesibeton.ro/

    Și cinci: nuș'cum dreaq'... da' indiferent de campaniile gen "gîndul"... englezii nu vor să vină în România - fraieri ce sunt; numa' românii vor în Anglia.
    NIMENI din nord-vestul UE nu amenință că se mută/vine la muncă/la cerșit/la furat în România!
    Oare de ce?
    Gagici mișto avem, metrou modern, toate cele.

    Proști vesticii ăia...

    :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce naiba sa fac daca asa pun eu suflet si cand glumesc, si cand iubesc, si cand dezbat si cand inchid radical usi? :P La chestia initiala nu m-am ofensat deloc, continuarea haotica si rau-voitoare m-a iritat. De ce, ai scris chiar tu. Sa ajungem sa punem egal intre amarati care vin cu tzepe aici, dupa care atarna de ajutor filantropic sau fura si eu care ma calific apeland la imprumut de stat, ca sa am din ce trai, e un pic prea mult. Ca sa nu mai spunem de clasica "tu ai avut noroc sa te ia suedezu" care mi-a adus aminte de un comentariu anonim de aici de pe blog: cate fete frumoase romance nu ar zice saru mana sa puna mana pe un prost de suedez care sa le ia de pe strada, asa cum ai tu noroc.

      Sa stii ca si eu m-am ambitionat sa vin candva in Romania cu masina, sa ma falesc si eu cu Volvo-ul nostru de 18 ani, cu ceva rugina prin parti, pe care am dat 700 de euro :)) O sa spun ca e vintage si a costat o avere! :))

      Ștergere
    2. Ei Lio... norocoaso... de pe stradă... cu suedez prost... și Bolbo vechi...
      :-))))))))))))))))))
      Aici am râs de mi-au dat mucii.
      Să fi vrut să te judec mai absurd ...n-aș fi putut...

      Nu spun să te schimbi... că n-ai cum; sufletistă ai fost, ești și așa o să rămâi.
      Spun doar să alegi UNDE să-ți pui sufletul - uneori, nu merită, alteori e degeaba.

      Problema e simplă: ei cred că tu ești ca ei, tu crezi că ei sunt ca tine.
      Nepotrivire de caracter, cum se zice la divorțuri... :-)

      Salutări norocosului tău... iar tu pune mâna pe carte, nu mai sta pe net - aia nu e muncă!
      :-)

      Ștergere
    3. Buna tare asta cu nepotrivirea de caracter, ai pus punctul pe i :) In seara asta m-am destrabalat, am stat pe net, am hranit animalele, m-am hlizit cu vikingu, dar vine el weekendul si cartea de format Pagini aurii despre psihologia dezvoltarii imi mananca viata :)) Va fi o nebunie, cartulia e in engleza, discutiile si examenul vor fi in suedeza. Sa-mi traduc in capul meu termeni din engleza in suedeza, termeni pe care nu ii cunosc nici in romana, dupa care sa ma pot si exprima decent, asta da challenge :D

      Ștergere
  11. :) Asa se limpezeste stomacul, boieroaico... In sfarsit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Boierule, stii ca eu sunt berbeaca din aia care trebuie sa se dea singura cu capul de prag ca sa inteleaga, lectia ta si a multor altora nu m-a invatat prea multe, am crezut ca in cazul meu va fi altfel :) Dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Pupez!

      Ștergere
  12. Nu stiu daca urmaresti TV-ul pe acolo si ce anume agreezi.
    Daca vei accesa svt play, cauta la samhälle & fakta emisiunea de investigattii uppdrag granskning si urmareste ultima transmisie.
    In umbra anonimatului fenomenul se intampla oriunde in lume, indiferent de nationalitate.
    Doar ....take it easy...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am urmarit emisiunea in direct si inca nu am avut timp sa o fac pe net, dar am citit discutiile si dezbaterile din presa legate pe subiect. Nici nu mi-am inchipuit ca e un fenomen romanesc, dar deocamdata doar din partea aceea de lume am avut neplaceri :)

      Ștergere
  13. He, he eu am introdus moderarea comentariilor inca de la inceput. Si daca am fost criticata pt asta putin mi-a pasat.

    Cat despre fb am grija sa ma uit cu multa atentie cine imi cere prietenia. Si daca face un comentariu nepotrivit atentionez, si daca nu intelege OUT. Numai ca de obicei comentariile nepotrivite au venit de la "prietenii prietenilor" si atunci out a fost mai usor, am sters comentariul si gata. Iar cand mi-a fost atacata tara am reclamat peste tot pe unde am crezut ca e cazul. Nu stau la discutii ca nu vreau sa mor tanara :D

    Cand mergem la o cafea? E mult de cand ne-am propus inca una si n-am reusit...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea Vio, la o cafea reala chiar nu stiu cand. Nu am in plan vreo vizita in Romania prea curand, dar daca o voi face, dau un semn. Te pupez!

      Ștergere
  14. Lia, ca de la berbeacă la berbeacă, și incă şi mai mult, ca de la 25 martie la 25 martie, eu te inţeleg şi te susţin, chiar dacă n-am băut noi nicio cafea impreună. Încă! :)) Şi dacă o fi să mă ştergi din listă pe motiv de necunoaştere în persoană, să ştii ca tot înţeleg şi nu mă supăr, că te voi avea în continuare pe blog ca şi pană acum şi tot drag de tine mi-a fi! Am zis!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact, inca :) Dar esti in categoria "oameni pe care nu ii cunosc fata in fata, dar cu care as bea cu placere o cafea" :)

      Ștergere
    2. Am facut si eu la un moment dat o epurare sub deviza "calitate, nu cantitate". Asa se face ca acum am in lista doar 55 de persoane si pe astea le-am impartit in doua categorii "close friends" si "acquaintances". De la close friends am setat sa-mi vina noutatile in feed. La ceilalti ma mai uit eu cand si daca am timp. Tu esti singura din lista de close friends, ba chiar din intreaga lista, pe care nu o cunosc personal. Inca! :) Dar te citesc de atatia ani si tu ai fost intotdeauna atat de deschisa, incat aproape ca simt ca te cunosc mai bine decat pe unii cu care am baut cate o cafea in viata reala :) Te pup, Lia. Duminica frumoasa!

      Ștergere
  15. Mie mi s-a pasat postarea ca sa o citesc. Mi-a placut. Imi pare rau de nervii tai, dar inevitabilul era inevitabil :D. Iti inteleg atitudinea, reactia, concord cu mare parte din cele revarsate mai sus. Ce sa-ti spun, cine esti pe fb? :))) Io vreu sa ne "friend"uim :P. Am citit si pe sarite un articol referitor la pedagogie si iarasi, mi-a placut. Oricum nu inchide blogul ca asa am de citit interesante. Te salut cu simpatie! Si da, inchide-le usa celor care-ti intra cu bocancii in casa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit! Nici nu ma gandesc sa inchid blogul, am inca multe de scris, inca mi-e drag sa o fac, eventual o sa iau un pic de pauza din lipsa de timp, nu de suparare :) Oricum in ultima vreme am scris mai rar. Astept sa vina primavara cu mai multa lumina, mai multa veselie si poate si mai mult chef :D Numele meu e Lia Stoica si asa apar si pe fb. Numai bine!

      Ștergere
  16. Buna Lia! Citesc de ceva vreme blogul tau, si cand ti-am trimis un mail cu o serie de intrebari legate de plecarea acolo (poate ceva naive si copilaresti) mi-ai raspuns imediat. Si nu oricum, ci cu suflet si cu daruire, la fel cum scrii si articolele de pe blog.

    Imi pare rau sa aud ca ai dat peste asemenea personaje si cred ca ai facut o alegere buna. Mai ales in conditiile in care, chiar tu ai spus ca virtualul reprezinta o iesire din real, un amuzament. Nu ai nevoie de cineva care se ascunde in spatele unor pixeli sa iti distruga ziua. Eu o sa continui sa verific blogul in fiecare saptamana ca si pana acum, si poate, cand ajung si eu in Suedia, sa iti fac cinste cu o cafea! :D

    Laura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, cu mare placere cafeaua! Stiu cateva locuri tare faine, mai ales vara :) Din pacate oamenii acestia nu inteleg ca accept cu placere provocarile inteligente, discutiile de pe pozitii diferite pot fi constructive. Ei cred in continuare ca am facut aceasta curatenie si am incuiat usa blogului pentru ca vreau sa am doar comentarii pozitive de la oameni care "ma pupa in fund". De altfel, pot spune ca am primit deja si comentarii din alea "dragute", cu etichete, jigniri si mistouri de doi bani, dar uite ce respirabil e aerul fara ele! :) Iti multumesc pentru vorbele frumoase, te mai astept cu intrebari si curiozitati.

      Ștergere
  17. Îmi pare tare rău că ești tristă, LIELIE!
    Chiar nu meriți să ți se întâmple asta.
    Dar știi, lumea este lume..
    Să-ți spun repede ceva:niște „domni„-nu știu sigur câți( aici se întâmplă atâtea șmecherii), pentru că ar fi avut, la viața lor probleme cu școala, au tăbărât pe blogul meu.Doamne, ce stupizi! am și plâns- de ce eu, de ce mie??

    S-au potolit abia după ce le-am zis exact ce meritau. M-am răcorit!

    Eu o să te citesc mereu cu tot sufletul, și dacă n-am reușit să ne întâlnim în ziua aceea la o cafea, aici, de câte ori te citesc, este ca și cum aș privi odată cu tine dincolo de cețuri!
    Să fii iubită de cine te merită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ginuta, de ceva vreme nu mai tin suparari, iar lucrurile de genul asta ma irita pe moment, dar in niciun caz nu ma fac trista :) Pe mine m-au facut sa plang doar niste otravuri odioase la adresa campaniei, cand adunam lucruri pentru copii. In rest, apa de ploaie! Si mie imi pare tare rau ca nu am baut cafeaua aia, dar tu esti unul din oamenii aproape de sufletul meu oricum. Te pupez tare si sa nu mai plangi decat de bucurie!!!!!

      Ștergere
  18. ia sa ma uit repede daca mai suntem prietene pe Facebook :)) ca si de nuuuuu.... il strig pe Neamtu :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fato nebuna, noi suntem prietene mai presus de facebook si orice chestie virtuala, remember? :) Neamtu nu ne mai iubeste ca altadata, nu mai atarna dupa el!

      Ștergere
  19. i s-o fi intamplat ceva calului te pomeni? ia sa investigam treaba ca e serioasa! :))

    RăspundețiȘtergere
  20. nu vreau sa zic I told you so, ca o sa zici ca-s cu nasu pe sus si atotstiutoare :p. asa ca zic doar bravo, intelept!

    RăspundețiȘtergere
  21. ieri a fost putin soare, am iesit in gradina, nefasta tipa ca disperata, vinoooo repede, am crezut ca arde, ce draq poa sa arda in gradina, erau ghiocei, vro 7, unii mai mici, altii mai mari, mai facem doi pasi, dam de brinduse, unele rosii, altele galbene, chiar si mov. Linga gard, alaturi inca vro 10 ghiocei.
    Si cum ne-nvirteam noi asa, vedem si niste virfuri de lalele, sau o fi altceva, nu stiu, te tin la curent.
    Io cred ca in curind va veni primavara! sa vezi munca, frate, munca, trebe taiati pomii, gazonu trebe verticulat, sapat, maruntit, insamintat…
    P.S Loboda deja e de 3 cm., rosie de emotie, si ceapa, si ceapa.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neamtuleeee, draguleeee, ce dor mi-a fost de tine!!!!!!!!!!! Stai ca ma urc acu in avion si vin la tine in gradina, ca aici nu a mai dat soarele de 3 saptamani si totul e acoperit cu un strat serios de zapada si gheata. Vikingu a facut si refacut de 100 de ori planurile si traseele de unde si cum o sa pescuiasca el cand o sa poata, a bibilit barca de zici ca vrea sa o vanda, dar afara tot zapada si gheata si gri :(( Abia astept sa ne apucam de refacut solarul, de pus jardiniere, dar aici mai avem de taiat venele cel putin 2 luni de zile. Oricum, vin la tine la o salata si un buchet de flori. Te pupez si salutari nefestei :)

      Ștergere
    2. Lia Ciocirlia, io te-am citit mai tot timpu si m-am bucurat, m-am bucurat ca-ti gasesti locu si esti fericita. Stiu ca ai o inima calda asa ca nu-mi fac griji cu solaru!
      Vino, draga Lio, vino!

      Ștergere
  22. Lia,
    Eu, prin intermediul blogului am cunoscut multi oameni faini. Lia Artzagoasa, Dragos Boldea, samd.
    Cand v-ati intalnit voi nu am reusit sa ajung in tara, dar te citesc cand am timp si ma mai si uit la pozele tale din cand in cand pe facebook,chiar daca nu mi-am permis sa iti dau friend request. De ce? Pentru ca-mi placi si pentru ca esti o sursa de buna-dispozitie.
    N-as fi comentat daca nu ma regaseam oarecum in postul tau.
    Sunt plecata de 7 ani din tara. Primul an am trait din ajutor social, apoi am facut scoala si imediat dupa absolvire am inceput sa lucrez. Si o sa invat mai departe in paralel cu serviciul, ca-mi place si am ambitie.
    Mi s-a reprosat, nu de straini pe facebook sau blog, de unele neamuri mai indeparate ca-s venita si intretinuta de barbate-miu, neamt de fel!
    Si colegii de munca imi recunosc toate eforturile, de a ma integra,invata si profesa intr-o limba straina!
    Ce am invatat din asta? Ca daca unora nu le place cum conduc, sa se dea jos de pe trotuar.
    Imi pari implinita si fericita si ma bucur enorm pentru tine.
    Capul sus!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, asta am zis intotdeauna si mi se pare extraordinar, ca intalnesti in virtual oameni minunati, pe care ii pot numi cu mare drag prieteni. Istericii si tampitii exista oricum, nu ai cum sa ii faci sa dispara, dar poti sa le incui macar usa :) Numai bine iti doresc si tie!!!

      Ștergere
  23. Ai luat cea mai buna decizie si ai coloana vertebrala. Dupa unele experiente neplacute si carti citite de dezvoltare personala, mi-am creat cateva principii legate lucruri care nu imi fac bine, si am decis si eu sa ma indepartez de ei. E mai sanatos, pentru mine, decizi brusca urmata de actionare,a fost cea mai sanatoasa pentru intreaga mea viata.

    RăspundețiȘtergere