Despre valori, toleranta, egalitate sexuala si copii

Atat Planul de invataman prescolar, cat si cel scolar suedez se bazeaza pe Legea Invatamantului care, printre altele, prevede ca educarea in prescoli/scoli are ca scop dobandirea si dezvoltarea de catre copii a cunostintelor si a valorilor. O misiune de baza a prescolii/scolii este de a comunica si ancora in copii respectul si intelegerea pentru drepturile omului si valorile democratice de baza pe care este cladita societatea suedeza. Inviolabilitatea oamenilor, libertatea si integritatea individului, toti oamenii au aceeasi valoare, egalitatea dintre sexe, precum si solidaritatea cu cei slabi si vulnerabili sunt valori pe care scoala le va promova activ si permanent in lucrul cu copiii.

Suedia este o tara unde agresiunea fizica asupra copiilor la scoala a fost interzisa prin lege in 1958, a doua tara dupa Norvegia, agresiunea fizica asupra copiilor de catre parinti/adulti a fost interzisa prin lege in 1979 (pentru cei care doresc mai multe detalii despre cum a fost introdusa legea, ce a urmat, cum s-a ajuns ca 30 de ani mai tarziu sa existe doar cazuri izolate de copii batuti, aveti aici un link in engleza). Tot Suedia este tara care si-a deschis portile imigrantilor de vreo 70 de ani, este prima tara care a eliminat homosexualitatea din lista bolilor, dupa ce din 1944 relatiile homosexuale nu mai erau considerate ilegale, din 1994 cuplurile de acelasi sex se pot inregistra ca oficiale, cu aceleasi drepturi ca si cuplurile heterosexuale, din 2009 cuplurile de acelasi sex se pot casatori (chiar si religios), iar din 2003 atat cuplurile LGBT (lesbian, gay, bisexual, transsexual) cat si LGBT single pot infia copii, in aceleasi conditii ca si cuplurile sau persoanele singure heterosexuale. De asemenea, lesbienele au acelasi drept la inseminare ca si femeile heterosexuale. In Suedia exista 1,5 milioane de persoane cu diferite dizabilitati, politicile in domeniu bazandu-se pe concepte de democratie si demnitate. Suedia este una din cele mai avansate tari in materie de egalitate intre sexe.

Cum invata copiii la prescoala/scoala despre valorile democratice ale societatii in care traiesc? Inca de la 1 an, cand pot intra in sistemul educational, copiii sunt invatati sa ridice manuta si sa spuna stop/nu cand alt copil "impinge granitele". Copiii foarte mici, care trebuie schimbati de scutece, de ex., nu sunt luati pe sus, hai sa te schimb, ca ai facut pe tine, ci se discuta cu ei. Daca un copil refuza (de cele mai multe ori pentru ca nu e foarte familiarizat cu persoana respectiva sau pentru ca e in mijlocul unui joc), trebuie sa i se respecte dreptul la refuz. Pana la urma, este o treaba foarte delicata care reprezinta parte din relatia (de intimitate si incredere) care se creaza cu pedagogii. Cand se intampla cate un conflict intre copii, pedagogii discuta cu cei in cauza: ce s-a intamplat, ce ai simtit, de ce ai facut asa, pe un ton cat mai neutru, pentru a nu victimiza/acuza, ci pentru a-i face pe copii, chiar si foarte mici, sa inteleaga de ce sa reactioneze cand se simt agresati, cum se simte celalalt cand este agresat, cum se poate rezolva conflictul. E adevarat ca pedagogii nu au cum sa fie "acolo" de fiecare data cand se intampla, dar este dovedit faptul ca acei copii care au luat parte la discutii in mai multe cazuri, ajung sa poata discuta cu ceilalti copii si in lipsa pedagogilor.

Copiii invata de foarte mici despre diversitate, despre a fi "diferit/altfel" si "la fel" in acelasi timp. Imaginea alaturata (dintr-o carte de copii) este doar un exemplu despre cum pot invata copiii ca Samira are batic, vorbeste arabeste si ii place inghetata, Ken are nasul mare, gura mica si ii plac bomboanele, Anna are frizura cu tepi, par albastru, ochelari, fata alba si ii plac masinutele de curse, Amir are parul cret, pielea bruna, e in scaun cu rotile si ii plac pisicile, etc. dar ca in interior aratam cu totii cam la fel, cu 2 rinichi, inima, plamani si asa mai departe.

Copiii invata din carti de povesti ca si fetele pot fi curajoase si bataioase si le place sa joace fotbal, ca si baietii plang si le place sa faca prajituri, ca mama lui Malin se casatoreste cu Lisa, ca mama are un nou prieten sau ca o pereche de doi girafi (doi masculi) infiaza un pui de crocodil, cum poate fi situatia in familie cand apare un nou fratior. In acelasi timp citesc si despre aventurile lui Pippi Longstocking (probabil cel mai iubit personaj de poveste, atat de catre baieti cat si de fete, personaj care desi a ajuns celebru in toata lumea, a fost primit cu ceva rezerve cand s-a "nascut" tocmai pentru ca iesea din tiparele si normele vremii care spuneau cum ar trebui sa fie o fata), si carti cu printese si printi, cu pisici si alte animalute. Cand sunt ceva mai mari (cum e fetita noastra de 7 ani), pot afla despre cum se fac copiii tot din carti adaptate varstei lor, fara berze si seminte fermecate inghitite de mamici. 

Despre egalitatea intre sexe voi vorbi ceva mai mult, pentru ca implica si o anumita abordare teoretica in practica pedagogica. Perceptiile si practicile atat pedagogice, cat si de parenting, au o puternica traditie in psihologia dezvoltarii, care la randul ei este bine infipta in teoriile moderniste (esentialiste, in special), despre care am mai vorbit si in textul anterior, ale carei teorii si supozitii (unele extraordinare, altele discutabile, altele prea generale) au fost adoptate la nivel de societate, in viziuni si atitudini, ca un discurs dominant, pana au ajuns la nivel de adevaruri universale si general valabile. Rezultatele a numeroase studii au constatat ca personalul didactic descrie adesea baietii si fetele ca fiind opusul fiecaruia, au asteptari diferite de la ei si reactioneaza diferit ca raspuns la compotamentul fetelor si al baietilor, conform unor stereotipuri despre cum baietii si fetele "ar trebui sa fie".

Care sunt unele din aceste credinte, aceste teorii pe care "le stim", "adevarurile" in functie de care actionam? Se "stie" ca fetele se joaca in pereche, baietii in grup, fetele sunt atente la nevoile altora, baietii la ale lor, fetele sunt apreciate pentru ceea ce fac, baietii pentru ce sunt, fetele vorbesc devreme si folosesc multe cuvinte (astfel ca si adulti vorbesc mult cu ele), baietii vorbesc mai tarziu si folosesc putine cuvinte ( astfel ca adultii le raspund la fel), fetele trebuie sa fie bune, cuminti si amabile, baietilor li se permite sa "intinda coarda", "ca asa sunt baietii", fetele sunt mai atente la detalii si mai artistice, baietii mai tehnici, fetele primesc mai multe aprecieri, baietii sunt corijati mai des, fetele isi manifesta sentimentele si au nevoie de mai multa consolare, baietii isi exprima mai rar sentimentele si nu au nevoie de asa multa alinare.

Care sunt raspunsurile adultilor, ca atare? Exemple culese in urma studierii si documentarii in diferite prescoli. Fetele sunt intrebate mai des "este X prietena ta cea mai buna?", baietii "puteti sa il primiti si pe X intre voi, sa fiti o gasca mai mare de prieteni". Fetele "ce frumos ai desenat/modelat", baietii "ce viteaz esti! ce curajos esti". Fetele (la iesirea din prescoala, copiii se imbraca, baietii sunt "manati de la spate" cu "hai, mai repede" si nu li se spune nimic cand isi lasa aruncate lucruri, fetele se grabesc si ele si lasa cate ceva in urma lor): "voi sunteti mai ordonate, o sa incepeti si voi sa lasati dezordine in urma voastra?". Unei fete (1 an si 8 luni) care impinge un baietel "nu se face asa ceva, tu esti draguta si nu impingi, hai mangaie-l ca sa nu mai fie suparat". Cateva minute mai tarziu un baietel (aceeasi varsta) impinge un alt baietel. Reactia pedagogului, catre cel impins "hai, nu fi suparat acum, ca nu s-a intamplat nimic, nu asta a fost intentia". Doua fetite alearga in sala de joaca, dupa cateva secunde un pedagog le spune "nu se alearga inauntru! Sunteti fetite, sunteti cuminti, va puteti juca cu altceva, mai frumos". In aceeasi sala se iau la intrecere 2 baieti, raspunsul pedagogului vine dupa mai bine de un minut: "mai incet cu galagia". La o masa mananca pedagogul cu 4 baieti si o fata, copiii au intre 1 an si 6 luni si 1 an si 8 luni. Pedagogul: "fetele mananca de obicei mai frumos, se murdaresc mai putin, de-aia fetita sta central, ca un exemplu". Doi baieti, 3 ani, iau din dulapul cu haine si costume doua rochite, se imbraca si incep sa se invarta si sa rada. Pedagog/copii: "dansati? /da, suntem printese la bal / dar voi sunteti baieti, nu puteti sa fiti printese, sunteti printi/ nu era de-adevaratelea, doar ne prefaceam", isi intrerup jocul si scot rochitele. O fetita cu o cutie pe cap, calare pe un calut de lemn "eu sunt astronaut si zbor in racheta!". Pedagogul zambeste si spune "eu cred ca esti in parcul de distractii si dupa aia mergi acasa si faci clatite, sa mananci cu prietenele tale".
Teoriile traditionale/moderniste sunt puse sub semnul intrebarii de perspectiva postmodernista. Dezvoltarea si identitatea copilului nu sunt vazute ca urmari/consecinte psihologice si biologice pornite din diferite faze de dezvoltare sau abilitati interioare esentiale, ci ca rezultat al interactiunilor sociale, existand astfel posibilitatea/oportunitatea unei multitudini de cunostinte, abilitati si identitati care coexista. Copiii sunt vazuti ca "subiecte multiple" care devin si sunt facuti de altii sa devina diferiti in medii si contexte diferite, prin procese independente, contradictorii si complexe. Ceea ce este perceput ca "feminin" sau "masculin" ar trebui vazut ca acces la diferite discursuri (= systems of thoughts composed of ideas, attitudes, courses of action, beliefs and practices that systematically construct the subjects and the worlds of which they speak - teoria discursurilor lui Michel Foucault).

Din perspectiva postmodernista, copilul se pozitioneaza in relatie cu conditiile si normele/incadrarile pe care le ofera diferite contexte si medii. In acelasi timp se pozitioneaza in cadrul unui numar de discursuri despre ce este si ar trebui sa fie o fata/un baiat. Nu voi intra acum mai adanc in aceste teorii, doar pe scurt voi mentiona faptul ca aceste teorii nu vad sexul ca esential, nu considera esentiale diferentele fiziologice dintre femei si barbati, ci utilizeaza conceptul de "gen" pentru a descrie evolutiile sociale, culturale si istorice in ceea ce inseamna a fi femeie sau barbat/fata sau baiat. Este un concept ce subliniaza conditiile sociale ce formeaza femeile si barbatii/fetele si baietii si care influenteaza tiparele comportamentale.

Egalitate intre sexe/egalitate de genuri inseamna ca toti oamenii sa aiba parte de aceleasi mijloace, obligatii si drepturi indiferent de sex, NU inseamna ca baietii sa fie fete, fetele baieti sau toti identici, inseamna o largire a rolurilor, a ceea ce este vazut ca feminin si masculin, crescandu-le astfel fetelor si baietilor, barbatilor si femeilor spatiul de actiune.  Poezia din poza alaturata este tradusa in suedeza si poate fi vazuta la intrarea in multe scoli si prescoli (din cartea de colorat Girls will be boys will be girls de Jacinta Bunnell si Irit Reinheimer).

In lumina ideilor si cerintelor din legea invatamantului si programelor (pre)scolare, fiecare prescoala si scoala are un plan de actiune in ceea ce priveste egalitatea dintre sexe, pedagogia de gen. Atat in teorie, cat mai ales in practica, prin oferta de material si comportamentul vizavi de copii, pedagogii au obligatia de a permite atat fetelor cat si baietilor sa isi lucreze si exerseze abilitatile pentru ca pe termen lung sa aiba posibilitati multiple de a alege. Asta nu inseamna sa fie schimbati copiii, ci sa le fie oferit un continut de informatii si comportamente din care atat baietii cat si fetele au de castigat, in egala masura. La nivel de prescoala si scoala (nu isi aleg materiile care sunt pentru toata lumea, ci pot alege materiale, povesti, texte, etc) copiii au posibilitatea sa aleaga ce vor sa faca, cu ce vor sa lucreze/sa exploreze (nu vor exista activitati "pentru fete" si "pentru baieti"), cu ce si cu cine vor sa se joace (materialele mai mult sau mai putin codate "pentru fete"/"pentru baieti" vor fi puse la dispozitie in aceeasi masura), atat fetele cat si baietii vor avea posibilitatea sa se intreaga in diferite competitii, sa incerce diferite activitati sportive (dans, gimnastica, fotbal, catarat, etc), isi pot alege ce imbracaminte doresc (in cele mai multe prescoli si scoli exista costume diferite cu care copiii se pot juca), li se va oferi posibilitatea sa se exprime in egala masura, atat verbal cat si sentimental. 

Cel mai dificil si sensibil este de schimbat modul de a vedea si a gandi si actiona al adultilor, dupa cum am scris mai sus. Pedagogii merg la cursuri, seminarii si prelegeri unde sunt invatati sa isi foloseasca tonul vocii (NU mai moale si mai cald si cu exprimari "ce fetita draguta si cuminte esti!" cu fetele si mai glumet-dur cu baietii si exprimari de genul "salut, barbate! ce faci campioane?" etc), sa nu foloseasca copiii mai linistiti/tacuti si "cuminti" ca exemplu pentru ceilalti. Copiii vor primi acelasi spatiu si timp de exprimare, indiferent de sex. In diferite ocazii, vor exista discutii cu copiii in care acestia vor povesti ce cred si gandesc despre ei insisi si cum ii vad pe ceilalti. Cu cat avanseaza in varsta, se trece de la povestioare si carticele despre diversitate, parinti de acelasi sex, divort, etc. la discutii si dezbateri, seminarii si activitati cu teme diverse (imigrare, culturi diferite, LGBT, feminism, contraceptie, drept de vot, egalitate intre sexe, democratie, drepturi si obligatii, valori, etc), cu specialisti in domeniu, sportivi de marca (de ex fotbalistele care sunt in topul international), scriitori si artisti (cu background de imigranti, homosexuali, alte religii, culturi sau culori ale pielii), persoane cu diferite handicapuri, etc.

In toate aceste activitati si abordari pedagogice, parintii sunt implicati si informati de la inceput si vor fi permanent conectati si implicati, atat prin informari formale saptamanale/lunare, cat si prin participare directa (parintii au dreptul de a participa o zi intreaga la scoala, alaturi de copii, exista zile profesionale, cand parintii vin si povestesc despre slujba pe care o fac, etc). 

In Suedia exista si scoli (nu de stat sau comunale, ci independente, cu finantare privata) cu anumite directii (religioasa, gen-neutrala, in special pentru copiii din familii cu parinti de acelasi sex), la fel cum exista scoli Waldorf sau Montessori, dar toate scolile sunt obligate sa respecte cerintele din Legea invatamantului si Planul de invatamant (pre)scolar. 

Suedia nu este o tara perfecta, fara conflicte, in care lumea se pupa pe strada cu toata lumea si nimeni nu se cearta vreodata cu altii. Exista si manifestari extremiste, si discriminari legate de sex, religie, culoarea pielii, statut de imigrant, dar exista absolut tot timpul si dezbateri (si chiar foarte aprinse uneori) pe tot felul de subiecte, imigranti, multiculturalism, toleranta, sexualitate, feminism, educatie, piata muncii, politici sociale si se iau masuri. De 30 de ani copiii, acum ajunsi adulti si parinti, nu mai sunt batuti aproape deloc (procentul a scazut de la 90 la 10%, iar acesti 10% primesc pedepse corporale rar si foarte rar), homosexualii, bisexualii si transexualii isi pot exprima liber identitatea, pot lupta pentru drepturile lor de 30 de ani, femeile sunt in numar tot mai mare in politica si absolut toate ramurile sociale si profesionale, toate slujbele sunt deschise atat barbatilor cat si femeilor, 70% din populatie sunt atei sau nu au convingeri religioase. In acelasi timp, Suedia este una din tarile cu cea mai mica rata de criminalitate, cat si una in care numarul de persoane implicate in actiuni caritabile este foarte mare. A, si ca o constatare personala, vizavi de un comentariu (nu suedez) "fete care se joaca cu masini, baieti care se joaca cu papusi, fetele de azi barbatii de maine, baietii de azi gay-ii de maine" si de tot ce am scris mai sus, pe strazile suedeze nu umbla gasti din ce in ce mai mari de homosexuali, iar oameni continua sa faca copii, ba chiar din ce in ce mai multi in ultimi 10 ani. Ca de-aia e nevoie de mai multe prescoli, scoli si profesori.