Ce și cum fu, de final și de început

Goana după cadouri, ajuns la toate destinațiile propuse, mama, tata, brad, cadouri, mâncare bună, multă, somn, leneveală, zile libere fără plată, muncă în zile libere fără plată, sarmale, party, revelion, sarmale, somn, back to fucking work again. Obositor. Sărbătorile, cu toate frumusețea lor, sunt foarte obositoare și năucitoare. Vin în fugă, trec prea repede și ne lasă amețiți.

Pe 23, căutând un cadou, am mai bifat o umilință care mi-a întărit convingerea că da, e momentul să dau o pauză orașului și țării. În plin centru, km zero, la 4 zile de la ninsoare, în 100 metri de trotuar am intrat la propriu până la genunchi în bălți noroioase și înghețate. Nu se puteau ocoli, nu se putea ghici adâncimea. Mi-au dat lacrimile de frustrare și neputință. Ceea ce pentru mine e inacceptabil. Numai bine, după aia ne-am văzut cu niște oameni tare dragi, care locuiesc nu la Berlin sau Viena, ci la mai apropiata Budapesta. Cu criză, cu greutăți, aveau cu totul alte fețe. Zâmbeau natural și râdeau firesc și sănătos.

Insula de normalitate și frumos a vieții mele ne-a primit cu brațele deschise pe 24. La fix să îl așteptăm pe Moșul. Cu brad frumos, miros de sarmale și prăjituri și brațe calde și iubite. Mama Doina, tata Gigi, fratelo Cristi, sora mea de suflet Cati, adorata mea Mara, cel mai drag din lume Răzvan. Invitat special, best friend Stewardezu. Mi-a adus Moșul lucrușoare frumoase și decisiva geantă superbă de voiaj pe care mi-o doream de mult, dar nu știam ce aș fi putut pune așa multe în ea. Acum știu.
Mutrița și glasul Marei când l-a descoperit pe iubitul ei Mutulică și celelalte jucării sunt o amintire ce mă va destinde și mă va relaxa multă vreme de acum înainte.

Masa de Crăciun e mereu o încântare, dar și o provocare. Țuica fiartă întotdeauna doar o încântare. Dorința Marei de a dormi de după-amiază cu Liaaaaaa, de neprețuit. Fiecare detaliu și una peste alta, Crăciunul pentru mine înseamnă familie. Iubire. Fericire.

Din păcate, din cauze de vreme și program schimbat pe ultima sută de metri, n-am mai putut să mergem de revelion la Rhodos și frumoasa cabana de la Păltiniș. Și uite așa am ajuns cu gagicu, Iulia și Claudiu la party într-un club.Așteptările mele erau modeste. Au fost depășite cu succes și ne-am distrat de minune. Mulți din cei prezenți în club Folies erau gay. Mi s-a reconfirmat a mia oară că oamenii ăștia chiar știu să se distreze, fără inhibiții stupide și cu o poftă de viață extraordinară. Eu am fost șoferul de servici, dar nu am simțit lipsa alcoolului, am dansat toată noaptea, ba chiar am făcut și un număr special cu Iulia pe boxe (ce amintiri cu dansuri pe bar mi-au revenit!). La 6



dimineața am plecat cu greu spre casă, numai bine ca să-l culegem și pe Stewardezul din drum, total întâmplător apărut în cale (bietul de el aștepta de 20 de min un taxi care să nu-i ceară 500 de mii pe un drum de câțiva km). Cu toții ne-am destrăbălat la Iulia cu sarmalele construite cu mare talent de mama ei. Apropo, nu mi-am făcut norma de sarmale încă. Vorba Iuliei, sper că anul ăsta să fie așa cum a început: o petrecere kinky.

Prea repede m-am întors la serviciu. Care din păcate nu mai e amuzant de multă vreme. Trezită brutal la 6 jumate, înghețată bocnă după 20 de minute de cioplit la Frieda, m-am trezit de tot la realitate când am crezut că biata mașinuță se va rupe în bucăți în craterele imense de la Piața Charles de Gaules. Fratele meu, cu ce au dat ăștia prima gheață și zăpadă, cu grenadele??? Și cu ce o să dea a doua gheață, cu bombe?

2009 a fost un an frumos. Dificil pe alocuri, fabulos prin altele. Mi-am îngropat frustrări, mi-am depășit limite, mi-am descoperit fațete noi. Am cunoscut oameni superbi și sunt mândră că sunt pe lista lor de prieteni. Am fost bucuroasă și fericită, punctual, mult mai mult ca în alți ani. Pentru 2010 îmi doresc să fiu și mai tolerantă, să zâmbesc și să râd și mai mult, să iubesc mai frumos și cu mai multă pasiune, să nu mă supăr din prostii fără valoare. Îmi doresc să mă las de fumat și să beau zilnic măcar o cană de suc proaspăt stors (trăiască prietenul și colegul de apartament Stewardezu care a achiziționat robot de stors fructe). Musai trebuie să mă ocup mai mult de mine și de sănătatea mea, degeaba am vrut să ignor mici probleme, ele insistă. Vreau să citesc mai mult, să învăț limba țării unde vrem să plecăm, să pornim în marea noastră aventură cu bucurie, fără frustrări și fără regrete, să fie un pas înainte, nu o fugă. Îmi doresc tare mult să nu mai încerce cineva să mă ia de bună, deci proastă, ca să nu mai fiu nevoită să îmi arăt fața dură și nemiloasă. Îmi doresc să cunosc în continuare oameni frumoși, să întăresc legăturile cu cei deja în viața mea. Îmi doresc să știe Iulia că și la 80 de ani, băbuțe nebune, va fi prietena mea cea mai bună și unul din cei mai importanți oameni din viața mea. Hai să avem 2010-le pe care ni-l dorim, să trăim așa cum vrem și cu cine ne place!