Bilanț de Vulpe la final de an

Ca de sfârșit de an așa, în loc de bilanț, primesc o leapșă cu tente narcisiste și auto-pupătoare-pe frunte de la conu Jean Claude. Cum că dacă mi s-a întâmplat să recitesc vreo postare de anul ăsta și să zic: "Hai să-mi bag picioarele! Ce bună sunt!" Ei, bine, v-am spus de la început că eu mă iubesc și sunt foarte încântată de mine și de produsele mele în carne, blană, fulgi, ouă și vorbe spuse și scrise, așa că da, normal. Am recitit diverse scriituri ale anului 2009 și m-am râs de una singură sau m-am emoționat sau mi-am spus "fată, ce tâmpită ești tu cu supărările tale!". Deci, nu am doar texte mirobolante, ci și multă sinceritate și texte care mă emoționează în continuare, în ciuda faptului că eu cred despre mine că dacă mă tai nu curge sânge. Și dacă doriți și voi să (re)vedeți cam ce mi s-a părut mie că mă caracterizează drept o Vulpe talentată și bună la vorbe ticluite, să facem o listă (criticile, roșiile moi și ouăle stricate aruncate la final vă rog). Apropo, poate îmi puneți și diagnosticul: schizoid-paranoică ce trece repede de la o stare la alta sau Vulpe complexă care prezintă multe aspecte?

De când am dus în martie câteva hăinuțe și niște dulciuri la primii copii, nu mi-aș fi închipuit vreodată că ce va urma va lua asemenea proporții. De câte ori mă întâlnesc cu cineva care are lucrușoare pentru copii, de câte ori merg la copii și ori de câte ori scriu despre asta, sunt atât de emoționată, că mi se pune nod în gât. Toate textele despre copii, despre oamenidarnici mă fac să îmi joace lacrimi de fericire și emoție în ochi, dar acesta rămâne cel mai important parcă.

Trecând în cu totul alt registru, printre preferatele mele sunt poveștile cu Frieda (din astea de zi cu zi, dar și aventuri extreme și probleme de sănătate) și relația mea cu cu Bucureștiul (agitată, nebună, pasională).

La categoria pamflet îmi ador Analizele blonde, fiecare în parte pentru câte o năzbâtie. Vi le reamintesc doar pe cele mai recente, aici și aici.

Dintre cele mai sincere și personale texte le-am ales pe cele despre Vulpe la 31 de ani, despre superba mea nepoată Mara, despre my best friend Titi, despre fratele meu, bunicii mei și dorul meu veșnic de ei, dar și despre gagicul minunat și felul nostru de a face lumea să întoarcă privirea. Ca să nu mai spun de declarația mea de iubire pentru bărbați.

E o listă lungă zic eu (deși aș mai fi adăugat la ea). Păi, modestă nu voi fi nicicând, se înțelege. Eu mă bucur cel mai tare de altceva. De minunata invenție numită blog. Datorită căreia mi-oi fi dezvoltat eu talentele literar-artistice, dar care m-a ajutat mai ales să-mi fac o listă senzațională de prieteni noi. Oameni faini, mai tineri, mai înțelepți, mai sensibili, mai zurlii, alături de care să mă bucur, să mă plâng, să râd și să fiu fericită. Tuturor la un loc și fiecăruia în parte vă doresc să aveți bilanțuri de care să fiți mândri, să priviți cu simpatie în spate și cu încredere în față. Să avem parte de un an mai bun, în ciuda perspectivelor. Doamnelor și domnilor, minunații mei, mă înclin cu drag și mult respect. Să ne revedem și recitim sănătoși. La mulți ani cu voioșie!