"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 9 aprilie 2010

Just one of those days ...

Cred eu că, așa cum putem vorbi frumos și cu bucurie de micile nimicuri-enorme ale vieții care ne fac fericiți, ar trebui să recunoaștem că există și zile în care, dacă am putea și dacă am ști de la început, nu ne-am ridica din pat, nici măcar n-am respira prea puternic, de frică să nu pățim ceva. Știți bancul ăla cu: Prima zi: azi astrele îți surâd. A doua zi: azi astrele îți zâmbesc. A treia zi: azi astrele se pișă pe ele de râs? E, cam așa și cu mine. Ieri dimineață, după mult prea puține ore de somn, am umblat de nebună după telefonul mobil (din păcate, musai de luat cu mine), în mare întârziere, ca să ajung să mă sun de pe fix înainte să îmi pocnească o venă în cap. Ding ding ding înfundat. Se așezase Miqui, cel mai (in)stabil bărbat din viața mea pe el. Înjurat motan. Dar soarta se răzbună. Când să ies pe ușă, dau să îl feresc pe Miqui care mi se împleticea în picioare, îmi pierd echilibrul și dau cu capul în perete (în mâini aveam deja lucruri). Nu mai zic nimic motanului. De frică.

Cu mașina am ieșit din parcare după nenumărate manevre, pentru că un isteț își lipise botul de fundul Friedei. Ca să ies din străduță în bulevard trebuie să fiu nesimțită, să mă arunc în față, ca să-i oblig pe ceilalți să oprească. De data asta fac un experiment: stau cuminte, zâmbesc larg, cu capul scos pe geam, fac cu mâna. Ghinion. Au trecut 11 mașini până s-a făcut un pic de gol și m-am băgat. Ăla din spatele meu deja dăduse în apoplexie înjurându-mă și claxonând. E bine, nu trecuseră decât 20 de minute de când mă trezisem. Până la birou nici nu am mai numărat rahaturile din trafic. Muzică proastă la radio. Îmi pun cafea pe mine. Nu găsesc loc de parcare pentru că un bou își parcase duba în spic pe stilul ilustrat de domnul Bogdanic aici.

Nu ajung bine la birou că încep să sune ambele telefoane (șefa în concediu, eu centrez, eu driblez, eu dau cu capul). Pentru că oamenii pur și simplu nu înțeleg de vorbă bună, nu acceptă o informație și nici nu vor să facă și ei ceva pentru propriul confort, am reușit, pentru prima dată în 2 ani și jumătate de când mă ocup și cu dat informații la telefon, să îmi pierd răbdarea aia imensă și să ridic tonul. Surpriză! Așa au înțeles. Dar startul zilei l-a dat chiar șefa mea, o femeie super faină în cea mai mare parte a timpului, dar care când e în concediu se plictisește și simte nevoia să mă frece la telefon. Ea din vârful patului, eu de la două birouri. În general când cineva îmi dă frânturi de gânduri și idei pe stilul "hai să-i scriem așa: stimate domn dorim să ... NU, domnule X, vă informăm că ... NU, în urma mesajului dumneavoastră ăăăă .... NU. Așa, acum citește-mi ce a ieșit", tind să mă irit când mi se spune "nu ești atentă! suflă adânc de câteva ori și concentrează-te". Ca să nu dau cu vreo bâtă în baltă, că doamna chiar mi-e dragă în cea mai mare parte a timpului, m-am abținut vitejește. Treaba asta m-a epuizat energetic. Dar au continuat telefoanele cu întrebări și reacții, așa că nu am putut ceda. Mă înnebunesc după cei care sună la un telefon afișat doar pe pagina de net a instituției, după care, dacă le spui că e cazul ca și ei să facă un pic de treabă, să ia ei singuri o informație (o listă cu firme autorizate din care ei să aleagă pe cine doresc) de pe site, că tu nu ai voie legal să le recomanzi pe unul sau altul, încep să urle că ei nu au acces la internet, că sunt bătrâni, că au piciorul în ghips, că îmi bat joc de ei, că "numai în România se întâmplă așa ceva!". Ei, bine, nu. Principiile concurenței și ale pieței libere se petrec în toate țările care vor să scape de ideea de monopol. "Nesimțito!"

Ies în pauză să mă răcoresc puțin, să iau ceva de mâncare, poate se mai liniștesc astrele. Chiar în fața clădirii se sapă un șanț uriaș. Ăia de la Distrigaz. Toți cei 10 muncitori stau pe margine, fumează, se hăhăie. Ba unul chiar s-a întins pe o bordură și doarme. Mi-a plăcut că nu au zis chiar nimic. Dar m-am emoționat puțin când am văzut cât de relaxați fumează pe lângă țevile de gaze. Oprite, dar totuși, miroase? Fac iar sport extrem încercând să traversez pe partea cealaltă a șoselei Cotroceni. V-am mai povestit, deși sunt două treceri, cu vizibilitate foarte mare, nu ar opri vreunul la pietoni nici să moară! De data asta, la întoarcere, chiar mi-a ieșit să pun mâna pe o capotă și să-mi sară puțin inima pe caldarâm. Adevărul e că și eu sunt tâmpită. Dacă au oprit cu greu mașinile de pe un sens și mașinile de pe una din benzile celuilalt sens, de ce mă așteptam eu să oprească și cretinul cu dacia papuc de pe a doua bandă? Am înjurat cu pu și pi și mama lui și încă ceva. M-a claxonat.

La cantină, coadă. Eu bălesc la tocana de ciuperci. După cum era de așteptat, s-a terminat în fața mea. Noroc că am avut alternativă, dar tot am rămas un pic nesatisfăcută. Deh, femeie veșnic nemulțumită. La întoarcere, nu mă mai calcă nicio mașină, în schimb, când aproape să ajung, trec iar printre muncitori. Unul venea spre mine. Ei, bine, la cât de lat e trotuarul, a reușit, în bălăngăneala brațelor, să îmi fută o cască din aia galbenă peste degete de nu știam dacă să-l înjur, să plâng sau să fac pipi pe mine. Atât de floricică a mers mai departe, că sigur nu își dăduse seama că m-a lovit. L-am lăsat în plata lui. La birou am continuat saga telefoanelor până la 5.

M-am dus la școală (voi reveni cu amănunte) unde am aflat că trebuie să învăț în weekend, că dăm test săptămâna viitoare. Și eu care vroiam doar să zac legumește. Ajung pe la 10 seara acasă, ruptă în freză, găsesc un loc de parcare în alt cartier, că în fața blocului meu zac vreo 4 rable pe care nu au vrut să le ridice ăștia de la primărie. Nu merge liftul. Vulpea sportivă se târâie cu lacrimi și muci de tristețe pe scările neprietenoase. Se stinge lumina pe scară și mă blochez. Că mi-e frică de întuneric. Simt o respirație caldă și umedă la mână. Mă ia cu leșin. Era câinele Seven care încerca și el să ajungă la casa lui, trei etaje mai sus decât mine. Biata inimioară bătea ca o vrăbiuță în piept. Abia reușesc să descui ușa, tremurând din toate mădularele pentru că, normal, făceam și pipi pe mine. Aproape ratez să ajung la baie, pentru că Miqui iar mi se vâră printre picioare. Nu mai dau cu capul de perete, în schimb reușesc să-i trag un șut (fără să vreau!!!). Mult mai relaxată, dau drumul la apă să mă spăl. O bufnitură puternică și stropi maro de rugină și mizerii explodează din robinet pe mine, pe haine. Normal, fusese și apa caldă oprită. Îmi sună mobilul din geantă, știu că are bateria terminată și fug să-l bag în priză, la încărcat. Vărs pe jos toată geanta cu toate nimicurile (ha! 35 de mii lei vechi din mărunțiș aruncat aiurea în ea) și mă duc la încărcător, pe care îl știam cu fir luuung. Bag muștucul în telefon și mă văd obligată să mă lipesc de perete, pentru că firul era în zeci de locuri înnodat și încurcat cu firul uscătorului de păr. Realizez că și cablul de net e făcut ghem cu cel al laptopului și cel al telefonului fix. Cine mama naibii încurcă cablurile într-o casă??? Cu siguranță familia piticilor care îmi ascund șosetele și cheile de la mașină s-a îmbogățit cu niște noi membri care se distrează cu nervii mei încurcându-mi cablurile prin casă! Mă pun în canapea, de frică să nu mai pățesc ceva. Dar, pentru că cele mai multe accidente stupide se petrec în casă, reușește tot motanul demonic să mă atingă pe picior cu coada, mă sperie, tresar și vărs cana cu limonadă pe mine și pe pat. Laptopul a scăpat la mustață. Doar butonul Enter a fost puțin afectat.

După 4 ore de somn, azi dimineață am refuzat să mă ridic din pat vreo jumătate de oră. Dar m-am îmbărbătat singură: hai, Vulpeo, hopa sus, că e o altă zi!!! Am plecat fără incidente din casă, dar până la mașină m-a lovit peste picior o tanti cu o sacoșă și am călcat într-un rahat. Noroc că era tare și nu s-a întins în rizurile bașcheților. Deși inițial m-am bucurat, mi-am dat seama că nu am în zonă de unde să iau un loz. Și, oricum, eu cred că nu-i bine să-ți faci din rahat noroc, că ajungi să trăiești din el.

A venit weekendul. Mi-e teamă să-mi fac planuri. Cine știe de unde îmi cade vreun ghiveci în cap?!?

31 de comentarii:

  1. fata..nu stiu cum de ti se intampla tie lucrurile astea. oricum, haios de tot.. sper sa nu ti se mai intample.

    RăspundețiȘtergere
  2. of, ce m-ai facut sa râd, mare ghinionista mica ce-mi esti.

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) asta e una din zilele alea si pt moi :D dupa ce am uitat plunga cu cumparaturi din mall pe o banca din gara din aberdeen (si eram convinsa ca o uit inca de cand am asezat-o temporar acolo, sa fac poze unui pescarus obraznic care agasa oamenii de pe peron)... apoi in Edinburgh am ratat la mustata trenul, pentru ca m-am dus in Mark&Spencers si am ramas uitata pe acolo. Cand am ajuns pe peron, trenul tocmai imi facea bye-bye :P
    toate bune si frumoase pana la capitolul locuri in tren - evident nu mai aveam rezervare in trenul urmator, din moment ce pierdusem trenul meu.. iar in tren ca la nebuni - nici macar loc de bagaj nu am gasit. scriu din tren acum - ca ce sa fac, stau si iti citesc blogul de pe locurile care in mod normal sunt rezervate biciclistilor.
    deci da! one of those days ;) ai dreptate, fato! xx

    RăspundețiȘtergere
  4. Ghivece nu cad,insa ai grija la banane...mananca lumea sa scape de avitaminoza instalata in teste...

    RăspundețiȘtergere
  5. Tăţi avem zile d'astea. Acu' f-un an am încercat să lansez o leapşă cu aşa ceva.
    Iote un link: http://bogdanic.wordpress.com/2009/01/12/ce-mai-neagra-zi-din-viata-mea/
    Soluţia o dă tot ardeleanu': "Meri de te culcă! Futu-i!"

    RăspundețiȘtergere
  6. Offf, Lio nu stiu ce sa ma fac cu tine! Barbatii intra in criza dupa 50, io deja am trecut peste ia, da muierile o iau mai devreme.
    Esti sigura ca esti f***ta? Daca da mai incearca odata, da foloseste niste pozitii stabile, cine stie ce s-ar mai putea intimpla. Daca nici asta nu merge, fugi, ia trenu sau avionu si fugi.

    RăspundețiȘtergere
  7. Frate! Si nici n-a fost marti 13 :)Pupici, sa stearga ghinioanele!

    RăspundețiȘtergere
  8. hihihi! si io care credeam ca numai mie mi se intampla cate-o zi d-asta plina de legile lui Murphy!! doar ca eu n-as putea niciodata sa o descriu atat de fain, asa cum ai facut-o tu!!

    RăspundețiȘtergere
  9. One??? parca de la o vreme tot de those days ai parte. Ia gandeste-te, pe cine ai calcat pe coada si se razbuna acum? :))
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  10. Escule, mai sunt și zile din astea cu ... magnetism la mici dezastre :))) Și eu sper să ies din zona tulbure curând :D

    Anto, măcar nu mi s-a agățat un cățel de pantof, ca ție :p

    Vero, facem un club :D

    Hihihi, Rodica, eu îi spuneam gagicului mai devreme că dacă din senin pică un pian în mijlocul străzii, la 2 centimetri de mine, nu o să mă mir :))

    Bogdanicule, leapșă cu micile ghinioane de zi cu zi mi se pare criminală :))) Din aia cu "toae mi se-ntâmplă numai mie, da să vezi câte toate i se întâmplă lui X și lui Y" :)))

    Neamțule, Țiganule, de trei zile-ncoace, gura nu-ți mai tace, iarba nu-ți mai place! Bre, tu ori vrei să-mi spui că mă iubești și te porți ca la grădiniță când arătam asta prin șuturi și pumni, ori ești cam cârcotaș! Păi, ingineriile cu întrebări și pus la colț pe coji de nucă, nu-ți mai plac, cu floricele și fericire nu-ți mai place, cu daruri nu-ți mai place, acu nici cu hlizit de propriile prostioare nu-ți mai place??? Neamțule, dă tu tema de gândire pă gustu lu matale!!! Că io am doar ceva supărări cu jobul, cu partea cealaltă chiar nu. Și nu mă laud, e realitatea. Că dacă nu aveam parte de bucățică, mai aveam eu glume în program la câte am pățit?

    Catwoman, hihihi, în general la mine chiar e zi bună marțea, iar de 13 nu mi-a fost frică niciodată :D Dar na, se mai întâmplă și din astea.

    Karma, nu mai zice din astea că poate te iau în serios :)))

    Oana, te pupez! :)

    Vio, m-ar bate Doamne Doamne dacă m-aș plânge de multe zile din astea. Și, între noi fie vorba, poate dacă aș reuși să dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte în timpul săptămânii, aș fi și ceva mai lucidă și poate nu mi s-ar mai întâmpla atâtea :)))

    Weekend fain tuturor!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. Noroc ca nu vorbim in direct, ca mi-ar fi imposibil sa te compatimesc printre hohote de ras...

    RăspundețiȘtergere
  12. Nuş' ce făcea piticul cu numărul 7. Intrase puţin în debara, se ştie!
    Super aia cu başcheţii sau cu pianul căzător.
    Auzi tu: cablul de la încărcător înodat in ZECI de locuri cu cel de la laptop ŞI cu ăla de la uscătorul de păr !
    Chiar sooper !

    RăspundețiȘtergere
  13. Eu atata zic: la cum se prezinta situatiunea ta :P intr-ale norocului, te rog din suflet sa ai grija cand mergi pe straduta aia cu Spring Time de pe Universitate. Trecand pe acolo intr-o zi frumoasa si buna de...trait, am simtit brusc o zgarietura la calcai si am vazut in urma mea ditamai partea metalica a unei antene parabolice. Farfuria facea bungee-jumping de pe blocul cu Spring, din cate am vazut uitandu-ma in sus de la o distanta mai datatoare de viata :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Soluţia pt Emoticons o găseşti aici:
    http://mltan100.blogspot.com/2008/02/use-emoticon-on-blogger-blog.html
    Weekend fain să avem! :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Liooo, oare exista indoiala ca te iubesc nespus, ca nu spun? Pai fa proasto tocma ca te iubesc citesc si printre rinduri si bag seama ca scirtie ceva, parca nu te simti asa cum ti-as dori sa te simti.

    RăspundețiȘtergere
  16. Lia, esti foarte draguta! Ca bine ti-ai zis "'vulpea urbana", e peisajul perfect pentru tine. Iar zile de genul celei povestite mai sus constituie program intens de glume. Eu as fi clacat de la iesirea din casa :))

    Sa ai un weekend fain! Si in siguranta!

    RăspundețiȘtergere
  17. Pai,Lia,daca iti va cadea un pian,te vei apuca sa canti;poate ii vei canta lui ceva1

    RăspundețiȘtergere
  18. Aahahahahaha....am ras cu pofta. Evident,ca nu e de ras sa tot patesti atatea de-odata...dar stilul de a scrie si mai ales ca parca te si vad cum faceai...in stilul tau care nu poate fi imitat.

    Te ador,asa cum esti in fiecare zi...etc.

    RăspundețiȘtergere
  19. haha cat am ras, scuze, stiu ca nu e frumos sa razi de raul altuia, dar parca povesteai un film cu charlot cel ghinionist... sper sa-ti mearga mai bine de maine incolo ;)

    RăspundețiȘtergere
  20. Servus...
    din fericire nicio zi nu seamana cu alta :)
    toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  21. Aici îţi scriu despre pititci , şi nu unde ar trebui, sâc.
    Io am inventat o cutie, a victimelor sabotajelor piticilor.Tot ce-i desperecheat ACOLO AJUNGE !
    La un moment dat se plictisesc, şi îţi dau înapoi perechea.
    O zi bună .

    RăspundețiȘtergere
  22. @ celălalt anonim: Tu nu crezi că trebuie continuată povestea asta a Liei, plină de umor?
    Şi apoi mie îmi place să fac jocul acestor sabotori delicioşi :))

    RăspundețiȘtergere
  23. Buna ziua, de la distrigaz va deranjam. Nu v-am gasit la telefon si ne-am gandit sa va lasam un comentariu aici: am taiat gazul pentru doua saptamani. Maxim sase. Numai bine. :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Dadangib, adevărul e că și eu râdeam singură ca tâmpita când scriam :)) Numai așa reușesc să nu le iau în serios :)

    Anonim, ăla de la laptop era înnodat cu ăla de la telefon și de la net :p

    Misaki, la chestii de genul ăsta știi cum zic eu? Ai mai scăpat de una din viețile de pisică :)))

    Anonim2, mulțumesc, o să studiez :)

    Neamțule, m-am roșit toată de pulăcere :))) Da, mey, cu jobul e căcăcioasă treaba, în rest e ok :)

    Irinuca, sper a în curând să fiu Vulpe urbană într-un oraș cu mai multă natură și aer curat :) Păi, știi cum e, dacă umor nu e, nimic nu e :) Te pupez! Weekend safe, nu m-am mișcat din pat, ci doar PRIN pat :)))

    Stewardezu, Clarisa, păi de-aia am și scris, ca să vă râdeți voi de mine :)))

    Flavius, daaa, de-aia s-a inventat vorba aia cu zâmbește, mâine poate fi mai rău :)))

    Anonim (1? 2? 3?) - bună asta cu cutia, o să pun și eu una (uriașă) :D

    Celălalt anonim, breee, mai dați-vă și numele că vă încurc! :))) Eu sunt o amețită și o veșnic grăbită, înfiorător de dezordonată, așa că povestea asta nu se termină niciodată, crede-mă pe cuvânt :D

    Domnu Boghi, țin să vă anunț că lucrez la ăia de vin peste Distrigaz și îi controlează și îi amendează când fac abuzuri, așa că mai sunați o dată până mă găsiți :)))))

    RăspundețiȘtergere
  25. Zilele de genul ăsta, merg stropite excelent cu un pahar de vin roşu, într-un fotoliu confortabil. :)

    RăspundețiȘtergere
  26. solutia la o zi d'asta e "apai io-mi bag ***a" plecat acasa si nu ma mai ridic din pat. dar nah, nu la toata lumea se poate.

    RăspundețiȘtergere
  27. Mooamaaa, te-ai inscris la cu taxa honey? Ti s-au intamplat toate separat si impreuna :)
    Sper ca macar saptamana asta sa fie mai calda, mai draguta si mai plina de intamplari bune pentru tine si de ce nu, si pentru mine :D
    pup

    RăspundețiȘtergere
  28. Am ras cu lacrimi. Iarta-maaa! O saptamana frumoasa! Doamne,haios copil:)))))))))

    RăspundețiȘtergere
  29. Nume de cod: 007
    Aşteptăm capitolul 2 al acestui articol !
    Respect :D

    RăspundețiȘtergere
  30. Neeea, degeaba toate astea, dacă nu ai găsit şi curentul oprit - nu pe scară, în apartament - când ai ajuns acasă! :)

    Mi-a plăcut la nebunie "Și, oricum, eu cred că nu-i bine să-ți faci din rahat noroc, că ajungi să trăiești din el."

    Cu gânduri bune, Adela

    RăspundețiȘtergere