Piticii nostri cei de toate zilele

V-ati gandit vreodata cine sta cu voi in casa? Stau singur(a), cu iubitul/iubita, sotul/sotia, parintii, colegul/colega de apartament, copilul, cainele, pisica, un hamster sau peshtii din acvariu, nu? Cam asta ar fi plaja de raspunsuri. Sunteti siguri?
Teoretic, la mine in casa locuieste o prietena si Miqui, motanul turtit si vorbaretz. Bine, casa de fapt e a lui Miqui, dar la subiectul asta voi reveni cu alta ocazie. Am spus teoretic, pentru ca practic ... e, aici vroiam sa ajung. De cand ma stiu, dar in mod special de pe la 16 ani cand am ramas singura si de capul meu acasa, fara grija mamei pentru detalii, am realizat ca cineva se joaca prin casa cu anumite lucruri. Cum ar fi, shosetele. Sau manushile. Sau cheile de la mashina. Chiar in timp ce scriam, tigaia in care se prajeau cartofii s-a prabushit inexplicabil de pe aragaz, unde eram convinsa ca am pus-o bine infipta. Fara teama si cu o curiozitate maxima, as dori sa-i cunosc pe piticii/spiridushii sau ce-or fi ei, care se distreaza aproape zilnic ascunzandu-mi cate o shoseta, cate un tricou, de ma fac pe mine sa ma bag pe sub toate fotoliile si canapelele, sa ma umplu de ghemotoace de praf, sa scot totul din dulap. In zadar! Piticii ascund foarte bine lucrurile si cred ca se amuza copios si plini de rautacisme, uitandu-se la noi. Eu raman frustrata ca nu ma pot incalta cu perechea AIA de ciorapi, shoseta ramasa vaduva plange printr-un coltz, abandonata si de mine, caci nu mai prezinta interes, Miqui sufera ca nu a fost EL cel care a descoperit ghemotoacele de praf de sub pat. In cele mai multe cazuri, perechile shosetelor raman bine ascunse pana in ziua in care, satula de atata jelanie, o arunc pe cea ramasa singura. Miraculos, la exact 5 minute dupa ce am dus la ghena punga cu shosete divortate, apar disparutele! Pe care, vinovata, le mai pastrez o perioada prin casa. Cam la fel se intampla si cu manushile, pana cand, disperata ca oricum alergatura asta dupa una din ele avea loc doar intr-un sezon al anului, am decis ca mai bine fac degeraturi la maini decat sa intarziu la servici cautand-o pe cea ascunsa de piticii care sigur se tavaleau de ras uitandu-se la mine.
Mai fac piticii astia un lucru nu prea amuzant. Exact cand te pregatesti sa inchizi usha de la mashina de spalat cu albituri, intr-o clipa de neatentie, piticii strecoara in mashina sa zicem o shoseta roshie. Sau un maieu albastru. Care, normal, ies! Si uite asa te trezesti cu un lighean de haine jilave de coloarea roz cacaniu sau gri shobolan cu nuante de ceva inexplicabil, pe care eu o numesc culoarea vantului turbat.
Si la birou traiesc niste pitici. Pun pariu ca si colegele mele au observat asta, dar nu spun nimic, de teama sa nu iasa prost la examenul anual de evaluare psihologica. Piticii astia ascund pixuri, creioane, marcare si cel mai nasol, ascund hartii importante. Intotdeauna importante si eventual si de maxima urgenta. La fel cum sigur tot ei sunt de vina cand o ia razna calculatorul. Degeaba spun baietii de la IT cu superioritate in glas: sunt energiile tale negative care influenteaza bunul mers al bitzilor pe magistrala, eu sunt convinsa ca tot piticii scot cate o mufa, apasa pe cate un buton, doar asa, sa te vada trecandu-ti pe fatza toate culorile curcubeului.
Si asa cum toti avem un inger pazitor, cam la fel cred ca avem si un pitic innebunitor. Care merge mai tot timpul cu noi. In geanta. Cred ca e un pui de pitic sau un pitic pitic, pentru ca are loc si in cea mai mica geanta din lume. Si oricat de putine lucruri ai avea in geanta, reuseste el cumva sa te puna in incurcatura. Oricat de mare ar fi brelocul de la chei (intai alea de la mashina, apoi alea de la casa, pe care le cauti frenetic in fatza ushii, cu pantalonii in vine ca faci pe tine), reuseste sa le ascunda. Si cand bagi mana in dreapta, el fuge cu ele in stanga si invers. Pana ajungi aproape sa-ti vershi posheta cu toate nimicurile importante in mijlocul strazii.
Ar mai fi multe de spus despre piticii astia. Pe care ar trebui sa-i apreciem, pentru ca ne tin in priza, ne fac sa injuram, sa ne enervam, in concluzie, sa ne simtim vii. Dar trebuie sa plec. Trebuie sa-mi caut o shoseta. Si ceasul. Si cheile de la mashina.