Cel mai (in)stabil barbat din viata mea

De multa vreme m-am tot gandit sa scriu despre cel mai stabil barbat din viata mea (in afara de tata). Dar nu gaseam exact motivul pentru care sa scriu.
Cand ne-am cunoscut, eu inca sufeream dupa altul. Un frumos, par cret, inalt, suplu, iubaret si pupacios. Dar destinele noastre se separasera, din motive obiective. Eu nu aveam timp pentru el, el simtea nevoia de multa afectiune, ar fi stat cu mine tot timpul. Si ne-am despartit. Si am plans si am suferit. Eram atat de singura ...
Katy s-a gandit ca imi va trece supararea daca imi face cunostinta cu un altul. Fara sa imi spuna. Si uite asa ne-am trezit direct fatza in fatza. El mic, rotund, foarte paros, shashiu si cu limba scoasa putin printre dintii. Cu nas turtit. Eu shocata si total neprietenoasa. "Mie nu-mi plac pisicile!" A fost tot ce am putut spune. Trei zile eu nu l-am vazut. Pe unde statea, Dumnezeu cu mila. I-am lasat chiar si geamul deschis, fara plasa, doar doar ... El pun pariu ca ma studia. De prin coltzuri ale casei total ignorate de mine. Dar el mishuna. Noaptea. Gaseam dimineata mancarea mancata, nisipul din tavita ud. Si doua-trei masline pe covorashul din baie.
Intr-a parta noapte, a vrut sa faca un gest de apropiere, probabil. Doar ca eu dormeam pe burta, cu spatele gol, iar el mi-a sarit pe spate. L-am aruncat sub pat. Eu terorizata. El a disparut iar vreo saptamana. Ushor ushor mi-am dat seama ca sunt o persoana rea si ca discriminez. Ce daca mie imi plac cainii, sufeream dupa Oscar (plecat la o gazda mai buna, respectiv parintii mei la curte) si aveam convingeri clare despre pisici? Care convingeri nu erau de bine. El fusese parasit de vechea familie. Si un suflet bun (Katy) se gandise ca si eu am suflet bun. Si ca ne vom alina suferinta unul altuia. De rushine, am inceput sa il accept. Nu facea galagie, nu rupea, nu darama. De fapt, in afara de mancat noaptea ca bulimicii si masline pe covorashul din baie, nu facea nimic! Doua lucruri ma deranjau foarte tare. Ca imi strica covorashul din baie (ca, deh, dupa masline, trebuia sa si dea cu gherutzele). Si ca vroia obsesiv sa se suie inpat. La picioarele mele. Eu nu suportam atingerea blanoasa. Si il dadeam jos. El insista.
Dupa ceva vreme, ne-am rezolvat problemele. Eu am invatat sa-mi tin picioarele stranse, ca sa aiba el loc si sa nu ma deranjeze. Tot eu am inceput sa-mi cumpar covorashe noi de baie din cand in cand. El a invatat sa miaune. Mult. Fara motiv, de cele mai multe ori.
La un moment dat, din cauze de haiducit prea mult in afara caminului conjugal, l-am dat unei prietene. Cand o vizitam, nici nu sesiza macar prezenta mea. Asa mi s-a confirmat ca pisicile chiar nu au memorie afectiva. They couldn't care less cine le da de mancare si le mangaie intre urechi. Mancare, perne si mangaiat sa fie. Soarta si universul au complotat. Si prietena s-a mutat la mine. Firesc, domnul a revenit si el. Dar inca o perioada, ne-am cam ignorat.
La un moment dat, nu stiu de ce anume (cred ca din motive personale de plans prin perne si injurat barbati), ne-am apropiat foarte tare. Il iubeam, il pupam (ceea ce el detesta, intorcandu-si nasul turtit cu o figura de parca i-as fi dat sa bea zeama de lamaie), il puneam eu seara in pat daca nu se suia singur. El imi raspundea in felul lui. Mieuna. Mult. Ma zgaria cu drag cand il atzatzam. Ma mushca. Din pasiune. Framanta coca de cozonaci cand se suia in pat. De aveam senzatia ca e cutremur. Si torcea. Ca un generator din ala de curent. Trrrrrrrrrrrrrr.
Desi si pana atunci ii mai spuneam pe numele cu care venise, abia acum am inceput sa-l simt ca nu era doar motanul de care nu aveam nevoie, ci Miqui, ghemul MEU de blana jumatate Persana. Nu Miki. Miqui. Ca personalitatea lui cerea qui la sfarsit. Personalitatea lui de englez snob si acrit. De moshuletz cu tabieturi. Personalitatea lui de planta in ghiveci. Un simpatic.
Va spuneam mai de mult (atunci cu piticii) despre casa mea care nu e de fapt a mea. Pentru ca e a lui Miqui. De multe ori, venind acasa, i-am surprins privirea uimita: "Tu ce cauti pe aici?". Dar, una peste alta, convietuiam impacati cu existenta noastra.
Dupa vreo doi ani in care a fost singurul stapan al casei, a cazut blestemul pe capul lui. Prietena mea Iulia a venit sa stea o perioada la mine. Cu, sa-i spunem pisica (desi fiara, superbul monstru, etc ar fi fost mai potrivit) ei, Scarry (yeah, the name says it all). Pisica cu nenumarate personalitati (iubareata cand vrea atentgie, tigroaica furioasa fara motiv, dar in mare paret a timpului), Scarry i-a incitat curiozitatea lui Miqui. Care o urmarea ca un labagiu obsedat prin toata casa. Ea ii raspundea foarte frumos. Il zgaria, il scuipa, il injura de mama. Pana s-au tatonat reciproc, el nu a reactionat. cand dragostea, prietenia si respectul reciproc s-au instalat serios, el a inceput sa-i raspunda. Si se bateau cu atata dragoste! Cu pasiune. Blana zburanda pe pereti. Sange pe bot. Smocuri de blana cu piele in gherutze. La inceput, si eu si Iulia ne-am speriat. Pana ne-am dat seama ca de fapt, asta era modul lor de a-si arata iubirea. Care iubire a durat cam un an.
Cand i-am despartit, Miqui m-a shocat cat de repede a revenit la sentimentele lui de planta in ghiveci. Un porc fara sentimente. A revenit la picioarele mele seara. La mieunatul obsesiv. La vegetatul pe fotoliu. Musai pe hainele mele proaspat spalate. De preferat, albe.
Din cauza ca am uitat sa-i cumpar pliculetz cu carne, i-am dat aseara din prosciuto meu, din alea 4 feliutze transparente de minunatie carneasca. Prosciuto ce m-a costat 200 de mii vechi. Credeam ca si el ma iubeste. Ca sunt o creatura pe care o primeste cu drag in casa lui. Ca sentimentele lui sunt sincere si curate.Pana aseara ...
Starnita de postarea domnului MoshCalifar, am facut si eu, relaxata si linistita, testul. Si uite ce am aflat!


<

Am cazut de pe scaun. Mi s-a sfarshit universul. L-am privit brusc cu alti ochi pe cel care isi lingea aparent nepasator labutzele. Si de teama sa nu ma gaseasca prietenii peste cateva zile cu jumatate de fatza mancata, i-am umplut doua castroane cu croantze. La plecare azi dimineata, parca am suprins o anumita privire. Aia de ucigash in ashteptare ...