"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 21 februarie 2011

4 luni ...

... de când mi-am sărutat ultima dată părinții, fratele, cumnata, nepoata, prietenii pe obraz, nu prin skype. 4 luni de când am spus la revedere țării în care m-am născut și am crescut ca să mă nasc în altă țară. Sunt la nivel de bebeluș, învăț primele cuvinte și fac primii pași. Mai cad, mai plâng, mă mai bâlbâi, dar merg înainte cu o curiozitate, o energie și o pasiune care îmi fac inima să bată de parcă aș avea 10 inimi. 4 luni în care am trăit sfârșitul unui alt capitol din cartea vieții mele. Încă o rană care se cicatrizează nu ca să mă urâțească, ci ca să îmi fie parte din mine, din ceea ce sunt, să-mi îmbogățească personalitatea.

4 luni de când nu m-am tuns și încă nu am cedat. Și tot atâta timp de când nu am mai ieșit din casă fără ceva pe cap. Norocul meu că ador căciulițele. Un prim weekend "ca acasă", vineri seara am gătit niște paste pentru prieteni, Alina și soțul ei suedez Pierre, am stat la băute și povești până la 4 dimineața, sâmbătă am petrecut cu 2 cupluri de români (Simona și Vali, Dana și Octavian) care trăiesc aici de 10-20 de ani și cu Adriana și Clairton, am discutat de la politică la familie, de la sport la sex, am dansat pe muzică disco, braziliană și ... Romica Puceanu, am fost încurajată și îmbrățișată sincer și cu simpatie.

Acum 3 săptămâni, în drum spre școală, am simțit pentru prima dată "ce frumos e orașul meu!". Acum 2 zile, venind cu trenul interurban, am trecut podul care se află la câteva sute de metri de apartamentul unde stau și mi-am spus fără să mă gândesc prea tare "am ajuns acasă".

Mâine e prima zi la primul meu job aici. 90% muncă fizică, restul ceva hârțogăraie. O să pot merge și la școală, nu în fiecare zi, dar nu renunț. Probabil mulți nu vor înțelege bucuria cu care vreau să fac o muncă fizică (voi detalia după ce voi avea despre ce vorbi), mi s-a spus deja "dar tu aveai un statut în România!". Dar îmi ajunge că înțeleg eu, că mă bucur eu.

4 luni de când am început o altă viață. 4 luni care s-au simțit ca 4 zile și ca 4 ani. Îi spuneam unei prietene dragi ieri "Ideea e că trec prin niște schimbări personale care nu au legatura doar cu limba sau țara, ci cu mine, în profunzime. Și simt că sunt în stare de cocon momentan, dar simt că e de bine, că renasc, că mă regasesc și mă cunosc iar. E greu să descriu tot prin ce trec, dar momentan trăiesc pur și simplu tot ce mi se întâmplă ca pe noi experiențe, noi lecții, sunt cu ochii larg deschiși și urechile ciulite". Și dacă nu v-ați dat seama până acum, sunt fericită! Pentru că am alături de mine pe omul care mă iubește cel mai tare, care are întotdeauna grijă de mine și mă protejează, care se bucură cu mine și îmi șterge lacrimile. EU. Vă pupez!

52 de comentarii:

  1. La multe inainte si felicitari pentru primul job pe taramuri straine! Sunt la fel ca tine - pe alte meleaguri, momentan cu un job pe care unii l-ar putea considera "sub nivelul meu"... My 2 cents! Eu sunt bucuroasa ca-l am. Important e sa pornim de undeva.

    Sa fie intr-un ceas bun si sa faci o cinste din primul salariu! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai multa grija de tine! Si pe mine ma bate fratele meu la cap sa plec din tara. Dar eu nu si nu. Om vedea. Imi face bine sa citesc ca se poate... oricat de greu ar fi, caci, crede-ma, imi imaginez ca e extrem de greu.

    RăspundețiȘtergere
  3. Wow, cu ce sa incep ? Felicitari pentru job in primul rand !
    Apoi, profita la maxim de energia, curajul si motivatia pe care le ai zilele astea pentru ca acum esti pe val.Probabil ca abia atunci cand te vei linisti nitel si vei privi in urma iti vei da seama cate ai facut si in ce scurt timp.
    In al treilea rand ... sau poate ca era mai bine in primul ? ... daca te iubesti nu poti fi decat fericita !
    Keep positive ! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Cand m-am angajat prima data chelnerita, cu multi, multi ani in urma, cei din jurul meu s-au oripilat. Dar eu am fost fericita, fiindca, muncind, puteam sa fac pe cineva fericit. Si, oricum, dupa 4 luni am ajuns sefa de sala, ca patronul a decis ca stiu mai multa aritmetica decat e necesar ca sa servesti la mese :)) Asa ca eu una te incurajez, orice munca e buna, daca te ajuta sa iti atingi scopul. Si, da, omul care te iubeste cel mai mult trebuie sa fii tu. Altfel, platesti. Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. Uh, bravo Lia! Bravo pentru jobb, bravo pentru increderea in tine, bravo pentru ca esti acasa! Tin pumnii, drumul e inainte...dar iti doresc sa fie fara prea multe curbe sau ocolisuri. Imbratisari multe, cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari pentru job si bafta multa !

    Noi mergem relativ des prin Romania, dar de fiecare data cand ne intoarcem abia asteptam sa treaca metroul (suspendat) pe langa casa noastra sa simtim ca am ajuns acasa.

    P.S. Am vazut pozele suedeze de pe Facebook, esti o adevarata suedeza, ce sa mai, te incadrezi bine in peisaj.

    RăspundețiȘtergere
  7. bravo, Lie, bravo! te pupez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  8. Felicitari pentru job. Stiam ca o sa reusesti. Esti plina de ambitie si determinare. De admirat.

    RăspundețiȘtergere
  9. esti mereu atat de optimista incat imi vine sa vin dupa tine si sa ma imbat cu entuziasmul tau

    RăspundețiȘtergere
  10. felicitari!
    e buna munca fizica (daca nu devine obositoare) te tine in contact cu intreg corpul tau, te face sa te simti vie si intreaga!
    sa fie cu noroc si spor!

    RăspundețiȘtergere
  11. LieLie!
    Bravo!

    Să fie drumul cel bun!!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cum asa,mai roscatel,ne bucuram si noi!!!Eu una,din plin!Bat din palme...Stiu ca esti (prea) ocupata sa (le) auzi!Brava!

    RăspundețiȘtergere
  13. Felicitari pt job si nu numai. Iti tin pumnii

    RăspundețiȘtergere
  14. Bravooo! Vesti bune din Nord! Ma bucur mult in primul rand pentru pofta de viata de care dai dovada. Noroc bun in tot ceea ce faci!

    RăspundețiȘtergere
  15. Io nu pot sa sufar sa port caciula, nu port nici la temperatura cu minus...
    Liooo, io sunt 100% sigur ca vei reusi.. primu pas e facut deja...

    RăspundețiȘtergere
  16. Felicitari! Ai spart gheata, de acum o sa fie mai usor!

    RăspundețiȘtergere
  17. ai mai slabit la fata?????/ce bujorei ai

    tine-o tot asa si aici e un frig de am crezut ca-mi pocneste pielea de pe fata
    p[up

    RăspundețiȘtergere
  18. Ion Minulescu
    --------------------------------------------------------------------------------
    Celei care pleacă

    Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
    Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
    Dar ce anume-a fost,
    Ce-am vrut să fie
    Noi nu vom şti-o poate niciodată...

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu am facut 2 ani doar pachete, intr-o farmacie. A fost super, m-am redescoperit pe mine. Nu stia nimeni ce statut am avut in Romania si nici nu ma interesa sa povestesc cuiva. Trecutul era trecut. Important pentru mine era sa-mi pastrez mintea limpede pentru scoala, nu pentru job. Aveam alte prioritati.

    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  20. Felicitari, Lia! Chiar m-am gandit la tine ieri si am fost sigura ca va decurge totul bine si vei fi acceptata! E de bun augur optimismul tau si e foarte bine ca esti multumita si impacata cu tine insati! Asta conteaza cel mai mult! Enorm de mult! Echilibrul interior si linistea sufleteasca. Chiar daca situatia e una tranzitorie. Iti tin pumnii! Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  21. Oana, Miru, Smara22 februarie 2011, 09:42

    Bafta multa! Iti tin pumnii mereu! Sa va mearga totul asa cum va doriti! Si mai ales felicitari!!!

    RăspundețiȘtergere
  22. multa bafta in continuare. chiar te invidiez pentru atitudine.
    daca m-as molipsi si eu, cred ca as putea muta muntii piatra cu piatra.
    ady.

    RăspundețiȘtergere
  23. Ai dreptate, caciulita e punctul forte :))

    RăspundețiȘtergere
  24. Asta e postarea pe care o asteptam inca de cand ai plecat... Ai inceput sa parasesti nivelul "de-a busilea", e perfect. Daca te mai tin dintii mai strange o perioada; vine primavara, iese si frunza... Ai sa vezi ca o sa fie bine! Ma bucur ca ai inceput sa simti notiunea de "acasa". Multi nu o inteleg si nu o vor face niciodata, dar e bine; exista si alte modalitati de a comunica...

    RăspundețiȘtergere
  25. Cu bujori in obrajori ne incanta Lia :D Felicitari pentru job!

    RăspundețiȘtergere
  26. Esti om frumos, chiat si atunci cand tii buzele tuguiate. Ne bucuram ca incepi sa fii acasa si traim alaturi de tine aceasta aventura cu speranta ca si gandurile noastre te ajuta sa iti gasesti albia. Si ca sa fie clar, ne mai si repetam nitel: esti om frumos.

    RăspundețiȘtergere
  27. Îţi ţin pumnii strânşi tare!! Să-ţi fie bine, cam asta-i tot ce-ţi doresc :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Rebelutzo, desi nu te cunosc personal, mi-s mandra de tine si cu tine! Esti o persoana pe care m-as simti norocoasa sa o am ca prietena! Sa ai o primavara frumoasa si promitatoare! Te imbratisez, Alina

    RăspundețiȘtergere
  29. cât te admir....! avem nevoie de oameni ca tine, cu sânge nebun şi liber ca de o gură de aer proaspăt!

    RăspundețiȘtergere
  30. Iti tin pumnii in continuare si ma bucur pentru tine. Esti pe drumul cel bun, cand o sa te redescoperi o sa intelegi cine esti, de unde ai plecat si ce-ti doresti cu adevarat. Nu conteaza ca e munca fizica, nici pe aici nu umbla lumea cu diploma in bat, putini au o facultate sau un statut aparte, muncesc si se bucura de viata, nu le confunda si amesteca intre ele. Aveti grija de voi xxxx

    RăspundețiȘtergere
  31. Dragilor dragi, vă mulțumesc din suflet de atâtea gânduri bune și entuziasm! Am trecut cu bine și de prima zi de muncă, promit să revin curând cu detalii. Doar atât dau din casă momentan: am niște pantaloni foarte cool cu multe buzunare :D Vă pupez!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  32. Oana, Miru, Smara23 februarie 2011, 10:27

    Bravo bravo Lie! Nu te dezminti, oriunde te-ai afla! Esti puternica, optimista, tine-o tot asa! Noi, aici, iti tinem pumnii si ne gandim la tine, sa iti mearga bine, asa cum iti doresti!! Sa-ti faci poze cu pantalonii astia f.cool si sa ne trimiti!! Pupaaaam!!

    RăspundețiȘtergere
  33. Sunt foarte multi cei care sufera de "statut" in Romnia.Au un statut dar nu-si permit prea multe, au un statut dar sunt vesnic stresati si ingrijorati cu fete triste si abatute, dar nah! ei au statut si sunt cine sunt.mentalitate prosteasca dupa parerea mea.dcaa iti place ceea ce faci, daca poti trai decent si mai ales poti sa ai zambetul pe buze atunci nu conteaza "statutul".
    Ma bucur mult ca ai gasit un job, ma bucur ca lucrurile intra pe un fagas normal.Curaj si bafta multa in noua viata :-)

    RăspundețiȘtergere
  34. scuze pentru greseli, se scrie la 4 maini :-))

    RăspundețiȘtergere
  35. Hahaha, fain! Multe meserii aici au acelasi echipament: pantaloni cool cu multe buzunare. Macar am o imagine a ta :). Spor mult! Tin pumnii.

    RăspundețiȘtergere
  36. Ba ,daca sunteti tari schimbati romanica noastra ,nu mai umblati teleleu slugi cu 3 limbi si una silabisita de bebelus ca ne faceti de ras neamul lui dracula sau gerula ca Decebal a murit ca un erou nu ca sluga (sclav)

    RăspundețiȘtergere
  37. 4 luni, ce-a zburat vremea. bafta la job! te pup curajoaso!

    RăspundețiȘtergere
  38. Lie, il injuri tu pe boul asta anonim fara testicule? Sau ma intrebuintez eu? :)
    Mai vita nationala, pune-i majuscula si lui Gerula... Cu Dracula sunt sucarit, nu-l am la inima!
    A fost doar un aperitiv, sorry Lie...

    RăspundețiȘtergere
  39. Anonime, din cauza românașilor ca tine, care nu mai au de muuulte generații (deși cred că nici în generațiile trecute) nimic în comun cu Decebal, dar se sufocă de nervi de cât rahat mănâncă pe seama altora, de-aia am plecat din România. România cu R mare și nu cu "ica" la final, că eu îmi respect țara în care m-am nascut și unde îmi sunt părinții și strămoșii. Am plecat din cauza românilor de rahat, nu din cauza României. Apropo, sluga stă cu capul plecat, mănâncă resturi de la masa stăpânilor, pupă mâna stăpânilor și îi bârfește pe la spate, fără să aibă coaie să îi înfrunte. Oamenii demni lucrează cu capul sus, 8 ore pe zi, cu pauze umane, pe bani cum trebuie, respectându-și munca, colegii, șefii, primind înapoi același respect. Ceva ce în România a devenit o raritate. Hai, mai ia cu distonocalm, poate îți trece!

    RăspundețiȘtergere
  40. Cum te intrebuintezi berbecule ? Si de unde stii ca-s bou si nu vaca ,de exemplu ? Chestia cu distonocalmul dai-o lu' vadim prm-istul ca tot ii dati cu socialismul suedez.Ma distrez pe faptul ca ati plecat si nu are cine sa-mi lucreze pamantul,nu-i bai ca daca ar fi mecanizarea de care am nevoie m-ar durea in cot de voi,la vara va invit la un picnic pe malul iazului , ca poate-mi dati niste limbi ,sa-mi treaca de oftica si voua de dragul patriei consomoliste.

    RăspundețiȘtergere
  41. Comsomoliste agricultorule, saracule ce esti! Ma mir ca te baga Lia in seama, laturi ca tine nu ar trebui atinse nici cu mopul. Mai lasa si spatii dupa virgule, si dupa punct, mai ia alfabetul dintr-un capat cand te plictisesti de pescuit. Saracule cocalar, de aia se duce tara asta de rapa, ca e plina de "bufniti" ca tine. Te compatimesc, nimic mai mult, fa-ti analize la ranza si-ai sa vezi ca mai are putin si da in clocot. Daca ar fi blogul meu te-ai fi dus de multa vreme in spam, acolo unde stau viermii cu gura plina de trairi ca ale tale. Apropos, faci diferenta dintre trairi si taraturi?

    RăspundețiȘtergere
  42. Paul dragul meu, chiar nu merită, pe bune :) Chiar mă întrebam când vor apărea istericoșii cu spume la gură și cât va dura până pun iar moderare la comentarii. Sunt impresionată că au trecut 4 luni și ceva, nu ajung așa ușor târlanii aici :) Oricum, sunt amuzanți și gândacii ăștia cu impresii de mari moșieri și stâpâni de plantații :)))

    RăspundețiȘtergere
  43. Stiu ca esti ocupata, eu am mai mult timp liber... De aceea mi-am permis. Te pupam de aici, de pe la soare! :)))

    RăspundețiȘtergere
  44. Felicitari pentru primul job! E foarte important sa faci ceva, orice, pentru inceput, pentru comfortul tau psihic, si pentru a fi intre oameni. Si cum mai intra si bani pe deasupra, e cu atat mai bine, e un win-win situation. Bucura-te ca poti fi intre oameni, poti interactiona cu ei, poti sa iti faci noi prieteni. Indiferent de structura sociala, si lasand la o parte stautul, ipocrizia si nevoia (nevoile? :D) de a fi "cineva" din Romania, oamenii sint oameni peste tot, si sint frumosi in felul lor, si nu numai. Vei fi surprinsa, desi stu ca stii si tu deja, de cati oameni interesanti ve intalni pe parcurs, daca umbli cu ochii deschsi si cu inima deschisa, cum stim ca si faci.

    Trei luni si aici, si-au fost trei luni lungi, pe plan administrativ, din cauza Sarbatorilor, care le-au intrerupt pe toate pentru vreo 2-3 saptamani bune. Am aplicat mai apoi pentru cursul de limba pe la inceputul lui Ianuarie, si tocmai ce-am primit raspunsul zilele astea: pe 3 Ianuarie am prima intalnire cu profesorul, si voi afla cand incep cursul efectiv. Cam mult le-a luat, aproape 2 luni (din maxim 3 admise - oameni de aici nu au sensul urgentei), si totusi, din cei 4 cati am aplicat, din cate stiu eu, sint primul care a si primit un raspuns deocamdata.

    Deci de pin Martie, la SFI si eu (sper ca si ceilalti), de-abia astept! Intre timp am inceput sa prind si eu deja, mici franturi de suedeza. Sint insa convins ca va fi cu mult-mult mai bine, (si o sa-mi pice o gramaaaada de fise care acum mi-s inca ceva mai cetoase), odata ce-ncepem cu studiul sistematic. Pe langa care, incerc si eu sa prind cumva un job, orice job decent, cat de curand.

    RăspundețiȘtergere
  45. *din 3 Martie, Gosh, I need coffee.

    RăspundețiȘtergere
  46. S., nu știu cum ați aplicat voi pentru SFI de așteptați atât. Eu am fost direct la komună, m-am înscris, după aia am primit în 2 zile acasă o hârtiuță cum că sunt bine-venită în Nacka kommun, să intru pe site să mă înscriu ca membru. După aia am putut să mă înscriu și la cursurile de SFI din komună, am primit pe loc o hârtie cum că începem în 12 ianuarie (asta se întâmpla în jur de 15 decembrie). Oricum, pentru mine văd că cel mai bun exercițiu e acum la job, unde toată lumea vorbește exclusiv suedeză cu mine :D Baftă!!!

    RăspundețiȘtergere
  47. Din cate-am inteles, fiecare comuna isi organizeaza SFI-ul propriu, cum poate, si overall, experienta poate diferi foarte mult de la un loc la altul (vazut experientele de la diversi, din varii parti, relatate chiar de ei cu lux de amanaunte, pe thelocal).

    Fiind intr-un oras mic-mediu, dar cu destul de multi imigranti, se pare ca lucrurile merg ceva mai lent aici. Am cautat pe net unde si cum se face SFI (minister, skolverket, alea alea), si am aflat imediat ca la noi in oras exista doar un singur centru unde se fac cursuri. Asa ca m-am dus direct la ei, am povestit, am completat o cerere, si am luat cu mine inca trei si pentru ceilalti, daca vor. (Au vrut.) Le-am dus inapoi cateva zile mai tarziu semnate, si mi s-a spus ca termenul oficial de raspuns e de 90 de zile, dar vom fi contactati cam in 2-3 saptamani, spera ei, pe masura ce (altii vor promova mai sus prin grupe si) se vor elibera niste locuri.

    Asta se-ntampla cam pe cand tu deja incepeai cursul, deoarece noi fiind mai recenti, am primit PN (nesperat de repede) cam intre Craciun si Revelion, insa nu se putea face nimic pana dupa Trettonsdag. (--un fel de Boboteaza a lor locala, pana la care nu misca nimeni in front, chiar daca unii mai au zile de lucru, ele sint mai mult de fatada.)

    Si-au trecut cel putin 6 (7?) saptamani pana am primit un raspuns, scris. Credeam initial ca vor sa ne ia pe toti 4 deodata, cum am si cerut, si poate se asteapta mai mult tocmai ca sa se elibereze atatea locuri. Dar se pare ca n-a fost asa, deocamdata am primit invitatia doar eu singur. Astept vesti de la ceilalti zilele astea, sau cand ne-om mai vedea, sint chiar curios.

    RăspundețiȘtergere
  48. Okay, a venit si ziua cea mare pana la urma: peste 40 de minute ar trebui sa fiu la "interviu" pentru cursul de limba. Ar fi trebuit sa fiu, mai bine zis, deoarece am fost sunat azi-dimineata, si mi s-a comunicat ca profesoara mea a amuntat ca e bolnava (they do that twice a week sometimes), si interviul meu se amana pe o perioada nedeterminata. Mi-au spus ca imi vor trimite din nou o scrisoare, la care am cedat psihic si i-am rugat sa-mi dea un email sau un telefon mai bine, sa mai salvam un copac, ce naiba. Tipic suedez, la faza cu concediile, amanarile la nesfarsit, si lipsa oricarei grabe. La fel de tipicari si cu corespondenta prin posta, n-am primit atatea tone de hartie de cand ne stim. Iar o scrisoare dureaza de la 4-5 zile si pana la o saptamana, dar ca sa ma amane (si asta aproape doua doua luni), desigur, le e de-ajuns si un telefon scurt, cu scuzele de rigoare. There goes my day. :(

    RăspundețiȘtergere
  49. *si asta dupa aproape doua luni de asteptare...

    RăspundețiȘtergere