De când mă știu muzica mi-a fost cea mai bună prietenă, de copilă când ascultam la ai mei Beatles, Joe Dolan, Celentano, Abba sau Amalia Rodrigues. Și am trecut prin multe etape muzicale, pe unele le consider superficiale (Modern Talking pe la 9-10 ani), pe altele iubiri pe viață, U2 de exemplu.
Dar cea mai profundă, nebună, reală, frumoasă, vie etapă muzicală a fost și rămâne între 13 și 19 ani, când Vulpea a fost mare rockeriță. Totul a început în clasa a 7-a, când m-am împrietenit cu Alexandra. Făceam amândouă tenis, mie îmi plăceau Skid Row, ei Guns'n'Roses, ne-am îndrăgostit împreună de Metallica. Și noi două zurle ne-am împrietenit cu gașca de la bloc, Dan "Enstein", Cătălin, Dragoș, "Mânuțe", Radu, apoi Mișu, frate-meu. Cumva în paralel, unite doar la vreo 2-3 petreceri, era gașca formată în jurul Ralucăi, colegii din "Caragiale" și nu numai: Dan "Dinozauru", Vlad, Gavrilă, Ana, Marina, iar frate-meu. Primele bețiveli în spatele blocului, la Cheia în tabără, în Cișmigiu la "Mai bine lasă", în Romană la
"Grădinița", înainte să se facă minunatul Mcdonalds acolo. Primele gagicăreli, primele șuturi date și primite în fund, primele dramolete. Primii pumni ridicați spre cer cu lacrimi furioase și neputincioase, de ce Cătălin a trebuit să moară la 18 ani de cancer? Primele vacanțe la mare fără ai mei, la camping-ul din Olimp, după care în 2 Mai și Vamă. Primele concerte din viața mea, Phoenix, Iris, Celelalte cuvinte. Urcat în duba poliției și luat două peste spate pentru simplu fapt că eram îmbrăcați ca rockerii, duși și la secție că "mucoasa aia cu părul în ochi are gură cam mare". Da, aveam plete!
Am retrăit ieri toată perioada asta fabuloasă, am râs și m-am emoționat, mi s-a făcut dor și am fost fericită că am avut ocazia să trăiesc astfel de întâmplări, pentru că la job una din colege a pus radioul pe Bandit Rock. Puțină vorbărie, puține reclame, în rest 100% muzică rock adevărată, tare, care îți pompează cu mai multă putere sângele în inimă. Și mi-am adus aminte ce rebeli eram și cum toți oamenii mari ni se păreau împotriva noastră, politica era de rahat, nebunia primilor ani 90 când am ascultat Rage Against the Machine. Și de petrecerile cu Săniuța, vin ieftin, plete și capete bâțâite când am auzit Painkiller. Și de cum tăceam cu toții, închideam ochii și ne bătea inima în gât și plângeam că "a murit Burton" când au dat Orion. Și m-am amuzat amintindu-mi de mișcările noastre combinație de rockerițe dure și de Nimfete de 14-15 ani pe The Jack. Ah, ce pupături și smotoceli fără finalizare pe Hold on to my heart sau pe Angie!
Nici nu știu când au trecut 8 ore de muncă, ce oi fi vorbit cu colegii, știu doar că m-am umplut de o stare de bine, de adolescență trecută dar nu degeaba, de dor și oameni. Draga mea Alexandra aș vrea să fie bine, să zâmbească iar ca la 14 ani, să treacă peste încercarea grea cu care se luptă zilele astea. Iar frate-meu și Cati aș vrea să știe cât de mult îi iubesc și îmi lipsesc. La voi m-am gândit când am ascultat ce-i mai jos. Pentru voi, pentru toți cei care ați simțit și mai simțiți rock.
Dar cea mai profundă, nebună, reală, frumoasă, vie etapă muzicală a fost și rămâne între 13 și 19 ani, când Vulpea a fost mare rockeriță. Totul a început în clasa a 7-a, când m-am împrietenit cu Alexandra. Făceam amândouă tenis, mie îmi plăceau Skid Row, ei Guns'n'Roses, ne-am îndrăgostit împreună de Metallica. Și noi două zurle ne-am împrietenit cu gașca de la bloc, Dan "Enstein", Cătălin, Dragoș, "Mânuțe", Radu, apoi Mișu, frate-meu. Cumva în paralel, unite doar la vreo 2-3 petreceri, era gașca formată în jurul Ralucăi, colegii din "Caragiale" și nu numai: Dan "Dinozauru", Vlad, Gavrilă, Ana, Marina, iar frate-meu. Primele bețiveli în spatele blocului, la Cheia în tabără, în Cișmigiu la "Mai bine lasă", în Romană la
"Grădinița", înainte să se facă minunatul Mcdonalds acolo. Primele gagicăreli, primele șuturi date și primite în fund, primele dramolete. Primii pumni ridicați spre cer cu lacrimi furioase și neputincioase, de ce Cătălin a trebuit să moară la 18 ani de cancer? Primele vacanțe la mare fără ai mei, la camping-ul din Olimp, după care în 2 Mai și Vamă. Primele concerte din viața mea, Phoenix, Iris, Celelalte cuvinte. Urcat în duba poliției și luat două peste spate pentru simplu fapt că eram îmbrăcați ca rockerii, duși și la secție că "mucoasa aia cu părul în ochi are gură cam mare". Da, aveam plete!Am retrăit ieri toată perioada asta fabuloasă, am râs și m-am emoționat, mi s-a făcut dor și am fost fericită că am avut ocazia să trăiesc astfel de întâmplări, pentru că la job una din colege a pus radioul pe Bandit Rock. Puțină vorbărie, puține reclame, în rest 100% muzică rock adevărată, tare, care îți pompează cu mai multă putere sângele în inimă. Și mi-am adus aminte ce rebeli eram și cum toți oamenii mari ni se păreau împotriva noastră, politica era de rahat, nebunia primilor ani 90 când am ascultat Rage Against the Machine. Și de petrecerile cu Săniuța, vin ieftin, plete și capete bâțâite când am auzit Painkiller. Și de cum tăceam cu toții, închideam ochii și ne bătea inima în gât și plângeam că "a murit Burton" când au dat Orion. Și m-am amuzat amintindu-mi de mișcările noastre combinație de rockerițe dure și de Nimfete de 14-15 ani pe The Jack. Ah, ce pupături și smotoceli fără finalizare pe Hold on to my heart sau pe Angie!
Nici nu știu când au trecut 8 ore de muncă, ce oi fi vorbit cu colegii, știu doar că m-am umplut de o stare de bine, de adolescență trecută dar nu degeaba, de dor și oameni. Draga mea Alexandra aș vrea să fie bine, să zâmbească iar ca la 14 ani, să treacă peste încercarea grea cu care se luptă zilele astea. Iar frate-meu și Cati aș vrea să știe cât de mult îi iubesc și îmi lipsesc. La voi m-am gândit când am ascultat ce-i mai jos. Pentru voi, pentru toți cei care ați simțit și mai simțiți rock.
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
Hail to the rock! :D Ce amintiri faine mi-ai readus în atenție! :D:D:D
RăspundețiȘtergererock on, lia:P
RăspundețiȘtergereyeah, baby! rock on! >:D<
RăspundețiȘtergerepentru tine cu tot dragul si recunostinta pt. acest post si amintirile ce mi le-ai adus!
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=gm_o_oRICA4
:) de cand suntem in Suedia numai postul asta il ascultam
RăspundețiȘtergeresi asta, tot pt. tine special. sper sa-ti placa!
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=0zEZriQOA2o
hahahah superb. superba si poza ;)
RăspundețiȘtergereeu n-am fost rockerita niciodata. chiar daca mi-a placut HIM, chiar daca ascult Metallica si Guns ocazional. :) Si Green Day. Ah, si Scorpions si definitely Bon Jovi. :P
RăspundețiȘtergereDa' altceva voiam sa zic: numai muzica stie sa iti miste inima, capul si picioarele. Io am unele melodii pe care imi dau lacrimile, nu neaparat din cauza ca-s faine, ci pentru ca amintirile pe care mi le aduc in cap sunt nepretuite. :)
oh, yeah! ca bine le mai zici!te salut si eu din plete(le care intre timp iar mi-au crescut). te pup!!!! tre' sa caut si eu radioul ala!
RăspundețiȘtergereSuperb, melodia postata de tine m-a convins sa fiu rocker desi eram de la 4-5 ani cand fredonam Queen.
RăspundețiȘtergereDaca ai timp intra pe blogul meu, o sa vezi ca mereu am gasit un cantec rock care sa imi insoteasca postul.
Asta e muzica adevarata!
inteleg tare bine ce ai scris tu aici. Ma bucura tonusul pe care il arati, iti doresc sa-ti mearga bine
RăspundețiȘtergere...valeu si eu am beut la MBL:))) (+ plete& co)
RăspundețiȘtergereiar la Cheia nu ne mai primeau pt ca intr-un an au aruncat baietii patul pe geam in timp ce ailalti facea galerie jos:-))
LiaLia rocks!!! :)))) Mă bucur şi pentru slujbă şi pentru că ai colegi inspiraţi şi pentru că ţi-e bine :)
RăspundețiȘtergereDragilor, așa vă vreau! Dați din plete, scuturați praful de pe amintiri! Hihihi!
RăspundețiȘtergereOana, Miru, Smara, săru mâna de dedicații, primite cu bucurie! :D
Păpădie, poate om fi băut împreună, deși pe vremea aia eram fițoasă, beam numa cu băieții :)))
Tomata, ești mai soft așa, dar niște balade de pe la "greii" mei, cu siguranță te-ar leșina :)
Pupez toată lumea!
P.S. M-ați recunoscut în poză? :D
Metal Forever, bre! Şi să vă fie bine vouă şi celor de-i iubiţi şi vă lipsesc! :)
RăspundețiȘtergereIn ziua a 18-a de cand am ajuns aici, (tin foarte clar minte, mai scrisesem cateva randuri fix despre acest lucru undeva; si da, mai intai numaram cu zilele, apoi cu saptamanile, iar acum tocmai se termina prima saptamana din luna a patra), deci in ziua 18 a fost prima zi cand am dat drumul din nou, la intamplare la radioul din masina, asteptand, intr-o parcare. Nu-l mai plecasem e cand am plecat din tara, unde statea "lipit" pe Guerrilla. Auto-scan, la plezneala, doua secunde de asteptare, iar mai apoi, providential parca, a intrat Bandit Rock, (varianta locala). Prima piesa pe care am auzit-o a fost un Evanescence, My Immortal, parca. Iar mai apoi Muse, cu Uprising, si brusc, am inceput sa ma simt cu mult mai bine.
RăspundețiȘtergereMai am pe undeva a-cealalta-casa "caseta originala" video cu Cliff'em All, scoasa in amintirea lui Cliff Burton. Si da, si pe-aici a mers cam la fel, dupa perioada Europe, Bon Jovi, & co., marele punct de intoarcere a fost Metallica (tocmai aparuse And Justice For All), si am ramas in zona Metallica, Anthrax, Slayer, Kreator, SOD, Iron Maiden, dar ascultam si heavy metal-ul mai classic de la Judas Priest, Accept Manowar, tin minte niste chefuri pe Dio sau chiar si Scorpions cu baietii, concerte de Iris cu Minculescu si sticla de vodca de dupa boxa, din care tragea un cate-un gat serios intre piese, dar si in timpul solourilor de chitara, tin minte multe.
Apoi tin minte majoratul, pe alcool dublu injumatatit cu apa de la robinet, pe sub statuia lui Sf. Gheorghe din Cluj, (parca era marca... Soricelul(?!)), zilele pierdute fericit prin soare la "coada calului" lui Matei Corvin, si ziua cand nu vroiam sa devin responsabil, vroiam sa raman un copil.
RăspundețiȘtergereApoi, Saniuta si Bitterul Sibiu cu nisip pe fund din 2 Mai, unde am ajuns pe la vreo 18 anisori si-o luna, cand m-am trezit singur si pe picioarele mele, dupa rateul primei admiteri. (Anul urmator urma sa intru la doua facultati, deodata.) Intre timp, dadusem de Led Zeppelin, Pink Floyd, The Doors, Jethro Tull, Free, si a inceput o noua epoca, cu 2Mai si Vama in fiecare vara, timp de cativa ani, si ce ani frumosi puteau sa fie. Exclamatia "Mai, io te stiu din Vama" ramane valabila pentru multi dintre noi, si-o auzeai destul des tot anul, pe la concerte si festivaluri de prin toata tara. Chiar daca uneori nici n-am apucat sa ne cunoastem personal, este posibil sa fi baut timp de vreo noapte pe la aceeasi terasa, la mese-nvecinate, sau poate spate-n spate. Te las cu acest feeling ciudat, un zambet pe buze, si fingers crossed, sa-ti iasa toate pe-acolo.
"Nu-l mai *pornisem de cand am plecat din tara", , ce tampenii scriu la marea repezeala. :)
RăspundețiȘtergereIa si de la noi o dedicatie marca Virtualkid.
RăspundețiȘtergereCa sa vezi ca mai vin roackeri si din urma!
Asteptam sa te vedem purtand tricou cu noua ta slabiciune roackereasca...
Neliniștitu, așa să-i rămână numele! :D
RăspundețiȘtergereS., m-am recunoscut și eu prin poveștile tale :D Cu siguranță ne-om fi văzut prin Vamă, om fi băut pe la aceleași terase!
Virtualkid, e geniaaaaaal! :))
|m|
RăspundețiȘtergereDraga noastra Lia, nu stiu cum te-ai gandit la piesa asta, dar sigur nu puteai gasi una mai potrivita pentru e invia un pic anii aceia. Eu i-am trait separat de voi, dar parca ai spus aceeasi poveste. Multumim din suflet si sa ne ierti de intarziere : aseara, eu am fost la ziua Anei, k tot vorbeai de gasca, si Cristi a fost la intalnire cu colegii de liceu :))- vezi? s-a potrivit la fix. Si, ca sa-ti raspundem cum se cuvine, uite de la Cristi-cum e el mai "suparat" una faina psfwA&playnext=1&list=PL7EBC10F1FB41594B , si de la mine " Lie-Lie" :)http://www.youtube.com/watch?v=TkPbJIlEXow si inca ceva :http://www.youtube.com/watch?v=9Wk38bW8whc&feature=related Te pupam tare, cu dor. Cati si Cristi
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=jnWwH4psfwA
RăspundețiȘtergereFaina povestea. Abia astept sa revad Iron Maiden in vara asta la Nova Rock. De vreo doua luni am decis sa reincerc senzatia de par lung, dupa vreo 13 ani de tuns cu masina. Sa vedem pana unde o sa am rabdare cu el sa creasca.
RăspundețiȘtergereEu am inceput pe la vreo 13 ani cu Bon Jovi pe care l-am abandonat foarte repede, a urmat foarte repede GNR (care mi-au ramas si acum la inima, ca un fel de prima dragoste arzatoare). Au urmat pe repede inainte Nirvana, AC/DC, Metallica, Rage Against the Machine ... oh, da ... ce revoltat eram pe killing in the name ... Iron Maiden, Sepultura, Slayer, dar si Doors, Led Zeppelin. U2 e o dragoste mai la batranete, ca sa zic asa.
Si cand ma gandesc ca totul mi se trage probabil de la Phoenix si Beatles ascultat in copilarie de la ai mei ...
Iar acum, imi retraiesc adolescenta muzicala cu Guitar Hero. :))
\m/
E interesant de urmarit felul in care vietile noastre converg in mod vizibil, in anumite puncte. Asemanatori, din multe puncte de vedere, si totusi atat de diferiti, fiecare cu lumea lui, si cu viata in care a pasit, evoluand pe cai proprii. Cred ca s-ar putea scrie un roman intreg despre noi, un fel de "bildungsroman" cu portretele fiecaruia. Sau un roman sudamerican, in care autorul ne vede pe toti, standa la mese diferite intr-o statiune pe malul marii, fiecare cu viata lui, vazuti de sus cum trecem unii pe langa ceilalti, aruncand doar cate-o privire fugara, ce nu va ramane pe retina pe termen lung. Sau un prezent etern din Vama, imortalizat pe modelul Inventiei lui Morel, si pus pe-un "repeat" perpetuu. Sau un fel de "Gradina potecilor ce se bifurca" al lui Borghes, cu cele N la puterea X variante ale unui potential viitor multidimensional, in care uneori ne-ntalnim, sau ne cunoastem, dezvoltand sentimente umane, iar alteori trecem nepasatori unii pe langa altii. Intr-una din variante ma vad cu KS la o bere, privind amandoi amuzati spre o necunoscuta roscata, ce tocmai se arunca in spuma unui val proaspat ajuns la tarm. Un alt roman intreg s-ar putea scrie doar despre acel val... dar cred ca va las aici, dragilor, ca aberez si e luni azi. Cu toate acestea, mi-a facut o mare placere sa-mi beau o "cafea virtuala" alaturi de voi toti. O saptamana frumoasa sa aveti, fiecare!
RăspundețiȘtergereunde e rock-ul de altadata...
RăspundețiȘtergereBuna, Lia!
RăspundețiȘtergereImi cer scuze pentru aceasta interventie out of topic, dar nu am altfel cum sa transmit apelul ce umeaza.
Mai nou, sunt voluntar al Asociatiei Bubulina din Italia (in curand se va infiinta si in Romania), asociatie ce se ocupa de copilasii bolnavi de cancer sau leucemie.
As avea marea rugaminte sa faci public pe blogul tau (eventual pe OAMENI DARNICI) cazul unui bebelus de 10 luni, care s-a nascut cu Leucemie Acuta Limfoblastica Congenitala cu celule precursoare B. Singura lui sansa de insanatosire este un transplant de celule stem hematopoietice. Pentru aceasta are nevoie de o suma mare de bani, care nu poate fi stransa decat cu ajutorul oamenilor cu suflet mare. De aceea avem nevoie de mediatizarea pe toate caile a povestii acestui fiu de preot.
Mai multe detalii se pot afla pe blogul creat special pentru bebe Marian:
http://bebemarian.wordpress.com/
Eventual poti afisa doar banerul pe care il gasiti pe blogul micutului.
Iti multumesc din tot sufletul pentru bunavointa ta! Pupez tare!
Am revenit în decor cu o urare de Mărţişor: să ai o primăvară faină de tot! :)
RăspundețiȘtergereAm fost rebel de cand voi erati in stadiu de conceptie , martisorul sa va lumineze calea , mintea , adevarul si viata . Ar fi mare lucru !( Pupez tare ? )
RăspundețiȘtergereKingSnake, nici nu îmi închipuiam că nu ai fi fost roacker la viața ta :))) Și eu reîncerc senzația de păr lăsat să crească (după 16 ani de periuță :D). O să ne batem în plete :)))
RăspundețiȘtergereS., bună cafeaua, fain subiectul de poveste :)
Bețivule, mă întreb și eu de multe ori. Dar bine că îl avem și pe ăsta de altădată! Hai, noroc!
Neliniștitu, măcar grade cu plus să am! :))) Mulțumeeeeesc!
Anonim, mesajul tău mă intrigă. Vrei să ne jignești sau vrei să ne spui că ești bătrân?