O dedicație specială

Mă tot întreabă prietenii, cunoscuții, de ce nu scriu mai des pe blog, despre ce și cum fac și simt în aventura mea. Hmmm ... Sincer, dacă aș scrie zilnic, ca într-un jurnal, ori ați ameți voi de schimbările de ton, ori ați crede că sufăr de multiple personalități, una mai nebună ca alta. Pentru că azi sunt îngândurată de una alta, mâine, deși sunt -10 grade afară, iese soarele și e un cer superb, poimâine mă năpădesc gândurile, după care îi aud și îi văd pe ai mei pe skype, vorbesc cu prietenii dragi, mă duc cu Adriana la sală și stăm la hăhăieli ca fetele. Azi am senzația că nu am învățat nimic până acum la cursurile de suedeză, mâine iau ca pe o victorie personală că după o lună de studii am putut să-i spun poticnit profului că pe vremea comuniștilor au suferit intelectualii, că e o diferență astronomică între socialismul suedez și cel de tip sovietic sau că scriitorii mei preferați sunt sud-americanii (a fost amuzant să ne dăm seama de titluri de romane în suedeză, eu gândind în română, spaniolă și ceva engleză - trebuie să recunosc, nu știu titlurile lui Marquez sau Llosa în engleză, dar am făcut flotări logice) sau că am vorbit vreo 7-8 minute în suedeză cu vânzătorul libanez de la magazinul de tabac. Azi afli de acasă că cineva e bolnav sau supărat, mâine îmi râde Mara pe skype și îmi trimite pupici, ai mei sunt veseli și îmi spun povești amuzante. O să dezvolt curând subiectul, dar trebuie să vă spun că viața luată de la zero e foarte palpitantă, incitantă, plină de surprize, mai plăcute sau nu, lacrimi de bucurie, de tristețe, de frustrare sau fericire, dar nu regret decizia luată nici măcar o secundă.
Și pentru că am primit azi o dedicație de la un om tare simpatic, o dau și eu mai departe. Vă pupez!

P.S. Dacă nu știți ce să faceți de papa în weekend, revin cu rețete ușoare, rapide și bune pe Mala Hierba. Aveți o ciorbă de salată, un pui cu sos de roșii și o salată de fructe. Poftă bună!