Iertare și omenie

A început o săptămână care ar trebui poate mai mult ca oricând să însemne iertare, introspecție, pace în suflet și un dram de bunătate. Avem nevoie să cerem iertare și să iertăm. Nu-i ușor, dar e atât de necesar!

Voi începe prin a-mi cere iertare părinților mei, că nu le sunt aproape, că îmi poartă grija și poate uneori nu dorm noaptea de gânduri cum oi fi, cum m-oi descurca. Sunteți mereu în gândurile mele și mulțumesc în fiecare zi lui Dumnezeu că sunt sânge din sângele vostru și bucățică din voi. Dacă vă greșesc și nu sunt întotdeauna la înălțimea voastră, vă rog să mă iertați.

Cer iertare oamenilor cărora le-am greșit cu vorba sau cu fapta, pentru că nu mi-am dat seama că ce fac sau zic rănește și doare. Știu că am fost întotdeauna sinceră, chiar dacă ar trebui să învăț să fiu mai blândă uneori, mai diplomată.

Îi iert și le doresc din tot sufletul binele celor care m-au lovit sau rănit cu vorbele aruncate, cu nepăsarea, cu reacțiile sau non-reacțiile. E timpul să învăț că nu e corect să am așteptări de la oameni care nu au cum să ofere ce aștept eu, ca apoi să sufăr și să plâng. Trebuie să înțeleg odată pentru totdeauna că ce pentru mine înseamnă un gest de dragoste profundă pentru altul nu înseamnă nimic, iar dacă eu mă supăr e problema mea, nu a celuilalt. Și la fel, ce pentru mine e o ofensă și un cuțit în inimă, pentru altul e o glumă nevinovată. Lor le mulțumesc că m-au făcut să realizez că nu sunt atât de puternică încât să nu mai sufăr, să nu mai plâng, să nu mai simt.

Anumite relații rupte nu mai pot fi peticite sau reînnodate, pur și simplu pentru că așa e dat să fie. De aceea încerc întotdeauna să închid capitolele definitiv, să iert și să-mi cer iertare, ca să nu mai rămână lucruri nerezolvate și energii negative care să mă bântuie în viitor.

Mi-aș fi dorit să fiu acum în țară doar ca să fiu alături de familia mea de sărbători și ca să pot face, ca anii trecuți, bucurii unor oameni mai puțini norocoși ca noi. Nu am uitat nicio clipă de copiii și familiile pe care le-am ajutat împreună de exact 2 ani zilele acestea. Momentan de aici pot trimite doar ceva bani, din când în când, dar aș vrea să vă rog să mă ajutați și pe mine să îi putem ajuta împreună. Sunt oameni care nu au cum să pună un cozonac pe masă copiilor de Paște, dar cu ajutorul vostru se pot face bucurii enorme. Nu vă ia mult timp și știu că vă veți simți tare bine sufletește știind că gestul vostru aduce fericire. Lista familiilor, cu detalii și adrese e aici, pe oamenidarnici. Dacă puteți da mai departe mesajul, v-aș fi recunoscătoare. Vă mulțumesc din suflet și aștept să-mi scrieți aici sau pe mail dacă ați ales vreo familie anume, ca să am cât de cât o evidență. Numai bine!