"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 2 august 2011

Despre firescul meu de zi cu zi

Aseară am adormit în cârâit de greieri, după ce am speriat cu lanterna doi bursuci și am aruncat niște oase vulpoiului. M-am trezit azi dimineață la 5 ca să mă pregătesc să plec la muncă și mi-am băut cafeaua pe terasă, urmărind o veveriță sărind acrobatic din creangă în creangă. I-am spus omului meu iubit cu care m-am regăsit după 15 ani că ne auzim mai târziu, poate ieșim la o plimbare cu ATV-ul, că îl iubesc, iar el mi-a răspuns drăgălășenii. Asta după ce găsisem un bilețel pe cafetiera pregătită doar să apăs pe buton cu alte vorbe frumoase. Totul în suedeză. Și e atât de firesc!

Acum un an de zile vă povesteam că m-am trezit speriată de liniștea din jur. Firescul meu de atunci includea bormașini în pereți la 2 noaptea, uși de lift trântite, oameni care păreau veșnic agresivi și arțăgoși, pe stradă, la magazine. Până acum un an scriam de doamnele amabile de la poștă, de casiera amabilă de la nu știu ce magazin, tocmai pentru că erau lucruri neobișnuite. Parcă și noi eram agresivi, de multe ori fără motiv real. Și, din păcate, era ceva firesc.

Îmi aduc aminte că de câte ori apăreau în presă statistici referitoare la calitatea vieții, în care Suedia era printre primele și România printre ultimele, inevitabil erau cunoscuți care comentau "păi, la ce salarii au ăia, e normal să trăiască bine". De 9 luni de zile trăiesc și muncesc în Suedia, iar calitatea vieții mele s-a îmbunătățit considerabil, în ciuda faptului că n-am ajuns până acum cu bani de la un salariu la altul. Și am destui cunoscuți care, după facturi, rată, mâncare, transport nu prea mai rămân cu nimic. Și atunci?

În București conduceam zilnic și de la prima oră, de când mă chinuiam să ies din parcare minute în șir pentru că doar dacă forțam puțin reușeam să ies, altfel nimeni nu îmi dădea voie, mă apuca o durere de cap care se amplifica cu fiecare claxon, isterie, înjurătură, mutră acră. Aici am început să conduc de ceva vreme mașinile de la muncă (dube mari în general) și, deși am prins de multe ori blocaje exact ca în București, nu am auzit niciun claxon, am fost lăsată de fiecare dată să schimb și câte 3 benzi odată (încă am probleme cu orientarea), iar de câteva ori am avut în spate un cârd de mașini care au așteptat cuminți și cu calm să parchez eu mastodontul pe câte o străduță îngustă. Nicio agresiune, niciun factor de stres. Pentru că oameni ăștia realizează că nu vor ajunge mult mai devreme dacă nu te lasă să te bagi în fața lor și că nu rezolvă nimic dacă se isterizează și claxonează în traficul blocat.

Și acolo mie îmi venea firesc să zâmbesc și portarului de la muncă, și casierei de la magazin și acriturii de la bancă, doar că rareori primeam înapoi același lucru. Aici mi-e firesc să zâmbesc și să salut șoferii de autobuz care îmi mulțumesc că mi-am scanat abonamentul și fac treaba asta cu toți cei care se urcă, mi-e firesc să scuz pe loc fără măcar o încruntătură pe cel/cea care din greșeală m-a călcat sau m-a lovit cu geanta în autobuz, pentru că și eu sunt scuzată cu un zâmbet dacă fac asta accidental. Mi-e normal și firesc să zâmbesc și să schimb câteva vorbe cu casierii din magazine care zici că beau apă cu drogul fericirii, așa de amabili și luminoși sunt, deși și ei muncesc multe ore pe zi, cu zeci de clienți. Acolo era ceva normal ca toată lumea să se plângă de muncă, ce nasol și de rahat e, aici toată lumea e recunoscătoare că o are.

După aproape 12 ore de când plec dimineața de acasă (2 ore și ceva dus-întors, 8 ore munca, 1 oră pauzele), mă întorc la omul meu (m-am mutat deocamdată parțial, în curând cu totul - și da, e atât de firesc!) care mă așteaptă, tot după o zi de muncă, să ieșim la un pescuit sau cu micuța lui la un picnic, atunci când o avem aici. Și sunt mămică 2-3 zile pe săptămână, îmi vine firesc să mă joc, să o spăl, să o șterg, să îi tai mâncarea în farfurie, să o pup și să o țin noaptea în brațe până adoarme și începe să ne dea pumni și genunchi în coaste. Și chiar dacă nu voi fi probabil cea mai bună prietenă a celei care îi este mamă, am discutat firesc despre tortul de ziua micuței și despre cum și câte zile va sta cu noi și câte cu ea, iar pentru că petrecerea a fost în casa tatălui fetei, adică a iubitului meu, eu am fost considerată gazdă și mi s-a mulțumit pentru tot ce am făcut. Firesc și natural.

Atât de firesc mi-a spus el că 15 ani de pauză au fost mai mult decât de ajuns, că e cazul să fim împreună de-adevăratelea, în casa noastră, cu deciziile noastre, cu grijile și bucuriile noastre, încât aproape m-am speriat de ideea că există și bărbați pe care nu-i apucă paranoia că ți-ai adus mai mult de o periuță de dinți în casa lor, asta însemnând că vrei să-i legi cu lanțuri. Dar mi-a trecut repede. Și am învățat foarte repede să îmi fie firesc să și aud cât de mult sunt iubită (pe suedeză, română și engleză), fără să-l facă asta să fie mai puțin bărbat. Din contră. Și dacă acolo era firesc să-mi hrănesc motanul și la ai mei câinii, aici hrănim șerpii exotici, șopârlele gecko și cameleonul, pentru că el e alergic la câini și pisici, în plus din reptile se fac și bani frumoși. Și dacă acolo era normal să feresc câinii vagabonzi cu mașina, aici trebuie să fiu atentă la căprioare care traversează strada.

Mi-a scris de curând o prietenă: "mă uitam la pozele tale din suedia și mă gândeam că trebuie să-ți zic ceva: nu știu de ce, dar parcă te potrivești mai bine în peisajul de acolo decât în cel de aici. mi s-a părut că e ceva ciudat de când ai postat primele poze. aici făceai notă discordantă cu oamenii; acolo, deși nu semeni cu ei, te integrezi ff bine în imagine." Au trecut 9 luni de când am ajuns în Suedia și am sărbătorit asta cu prietenii mei români, suedezi, brazilieni, cu palincă și ciorbă de perișoare cu borș de la mama. De fapt, sinceră să fiu, simt că mi-am sărbătorit locul meu de aici. Pentru că trebuie să o spun, cu riscul de a supăra sau deranja, dar fără să simt nevoia să demonizez ceva din trecut sau să idealizez ceva din prezent, viața mea din România e atât de departe! Și da, chiar simt că locul meu e aici, firesc, normal, că mă aștepta să îl ocup de acum 15 ani când am cedat din cauza birocrației și a vârstei prea fragede. Mai am multe de rezolvat, cu învățat limba, cu actele, cu multe. Dar deja nici nu mai știu ce să răspund când sunt întrebată de ce am venit aici, pentru că mi se pare firesc să fiu aici.

Sincer îmi pare rău că nu scriu mai des, că nu mai stau de povești pe chat, dar nu îmi pare rău că nu mai stau pe net, ci că mă bucur de fiecare minut de lumină ca să trăiesc. Și dacă vă gândiți la mine, ce-oi mai face, să știți că sunt la pescuit sau la un picnic, că stau la un pahar de vorbe la iazul artificial și hrănim somonii, că mă dau cu ATV-ul pe coclauri. Și mi-e firesc de bine.

50 de comentarii:

  1. Esti o scumpa draga mea......si de aici din departarea ta.....iti doresc tot binele din lume! Sa fii iubita asa ca acum si fericita asa cum sperai....... Meriti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris Lia, dar tot nu te iert ca ai uitat sa-mi dai bors la plic sambata..eu care visam la ciorbe :)Multumeste-i din partea mea omului tau ca m-a lasat sa ma joc cu sarpele, e adorabila. Apropo de lumina, inca mi se pare fascinant cum oamenii de aici vineaza lumina, soarele si se bucura de parca nu ar mai fii o alta zi cu soare...poate ptr ca in curand vine toamna cea intunecata, dar romantica cu lumanari, cafea si filme in canapea?

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. ce frumos... asa ar trebui sa fie viata :)

    RăspundețiȘtergere
  5. As scrie multe dar as strica atmosfera pe care mi-a indus-o blogul tau. Are mare dreptate prietena ta. Si nu-ti face griji ca nu scrii, asa ma gandeam si eu, dar lumina e mereu pentru a trai, asa ca enjoy it dear Lia :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Am citit cu imensa placere aceasta poveste, caci poveste este cu adevarat!
    Am citit aceasta postare asa cum privesti spre "raza cerului senin".

    RăspundețiȘtergere
  7. De-ai sti cata bucurie imi faci cand te stiu asa, fericita si impacata. Pupici, pupici multi, de dor...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma bucur pentru tine!
    Sa-ti mearga din ce in ce mai bine, sa fii mereu iubita si apreciata ,sa progresezi pe toate planurile si sa ai parte de toate lucrurile bune pe care le merita o persoana ,,luptatoare" ca tine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce ma bucur pentru tine ca esti fericita! Te citesc de multa vreme si nu am comentat pina nu te-ai despartit de ex. Atunci am avut o mare tristete pentru tine si imi era frica ca ai sa clachezi. Apoi ai pus un post in care erai trista dar foarte realista si mi-am dat seama ca esti o femeie puternica. Iar de cind ti-ai descoperit noua, vechea, dragoste sint foarte fericita pentru tine si imi place cum gindesti despre tara in care esti. Eu nu sint acolo dar am citit oameni (dar cred ca sint handicapati, nerealizati din punct de vedere, adaptare, financiar, probabil se asteptau la ciinii cu colaci in coada si ei sa nu miste un deget) din alte tari, care sint complet nemultumiti si critica continuu. Nu stiu zau de ce nu pleaca acasa.....In orice caz ma bucur pentru tine si iti urez numai bucurii, sanatate si fericire! Le meriti, ca eu numai de pe blogul tau mi-am dat seama ca esti o persoana de nota 10.

    RăspundețiȘtergere
  10. liniste si echilibru omule frumos:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Cat de bine inteleg ce spui...
    Lev ditt härliga livet! Kram

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu cred ca ma mai tii minte, nu am comentat de mult. Insa am continuat sa te citesc, de cate ori vad in reader ca apare o postare noua de-a ta, las tot si ma bucur de povestile tale. Mi s-a zburlit parul pe mine citit postul acesta, starea pe care reusesti sa o transmiti prin niste simple vorbe asternute este incredibila. Ai luptat si ai avut parte de niste evenimente nu tocmai usoare, dar acum toate s-au linistit. Sincera sa fiu, imi da multa speranta postul asta. In bine, in viitor, in faptul ca daca induri si strangi din dinti si daca lupti, lucrurile trebuie sa se aseze. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Fericire maxima! Iata ca se poate si asa. Toate cele bune sa se adune. :)

    zambete si bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  14. S-a facut un an, Lia? (te intreb retoric, nu mi-am dat seama cand a trecut) :) La multi ani! Nu tie, ci traiului tau normal :P Nici nu trebuie sa-ti citesti postarile mai vechi, simti bine ca ai crescut, nu? :) Ce senzatie frumoasa! Multe imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce bine, ce bine! Ma bucura nespus fericirea si calmul ce transpar din postarea asta. Te ai regasit! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  16. Ma bucur pentru tine, pentru tot ce traiesti! Era firesc sa ti se intample atat bine! Si sa stii ca nu e o intamplare ca ai parte de toate astea. Pur si simplu, le meriti. Firesc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ahhhhhhhhhhhhhhhhhhh, lovely!
    Bravo vulpita, stiam io c-o sa-ti fie bine...tare ma bucur xxxx
    Sa ai parte de tot ce-i frumos!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  18. Ti-am lasat ieri un comentariu dar se pare ca nu l-am salvat, s-a pierdut in eter.

    Ma bucur mult pentru tine si sper sa ne vedem la anul, ard de nerabdare sa vad si eu un bursuc macar (sunt animale foarte interesante, l-am cautat de curand pe net, e in primul rand foarte curat), sa ne dam cu barca, sa observam reptilele si sa gatim impreuna. Puss och kram.

    RăspundețiȘtergere
  19. ce bine mi-a facut articolul tau. :) sunt atat de satula de articole negative, de plangeri, de tristete si de pesimism, incat viata ta frumoasa si fireasca e ca o gura de aer proaspat. :)

    ma bucur sincer pentru tine si ma bucur ca ti se intampla tot ce ti se intampla.

    te pup cu drag

    RăspundețiȘtergere
  20. Inteleg si eu foarte bine ce spui. Din pacate imaginea mea prea idilica a fost destramata de curand in momentul in care, in plina zi, cineva a fusrat atat bicicleta mea cat si a sotiei. problema nu este in primul rand de bani, desi nici asta nu e de neglijat, ci ca acum am in suflet o stare de nesiguranta, stare de cre eu credeam ca am scapat. Asta e...
    Bafta si spor in toate

    RăspundețiȘtergere
  21. Lia draga, m-ai emotionat pâna la lacrimi. Superb articolul tau! Te înteleg perfect, întro situatie similara sunt si eu. Prietenii tai din România se vor bucura pentru tine, dar sa nu crezi ca vor întelege ceea ce spui, pentru ca este imposibl! Sunt doua lumi diferite... care difera cel mai tare nu din punct de vedere al nivelului de trai, ci din felul de a gândi, din felul de a fi!

    RăspundețiȘtergere
  22. draga Rebeluto, sa prinzi cat mai multi pestisori de aur, adica oameni minunati, clipe unice si experiente misto!!!
    o mare imbratisare, Alina

    RăspundețiȘtergere
  23. Lia, vulpe scumpa, sa fii fericita mereu :) ma bucur ca ti-e bine, iti sta superb ca mamica :) si da,lucrurile par sa fie firesti, asa cum meriti:) pupici :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Lia, ma bucur din tot sufletul pentru tine!!! Mi s-a pus un zambet pe fata inca de la primele randuri ale postului. DA, ai dreptate maxima - exact firescul si naturalul asta mi s-au parut si mie atat de stranii la inceput... Ma gandeam azi - ce norocoasa sunt ca merg cu trenul in Germania: curat, cu un controlor amabil, care ma anunta ca pot atipi daca vreau (eram franta de oboseala), sa nu-mi fac griji ca ma trezeste el daca-i spun la ce statie cobor... Asta a mai indulcit un pic faptul ca merg cu trenul la serviciu pentru ca am pocnit masina, care e in service zilele astea. De fapt, amabilitatea si curatenia fac parte din normal, insa ce diferit e normalul asta fata de cel din Romania...

    Cat despre dragostea ta regasita... e o minune, un miracol pe care-l meritai. Si care-ti doresc sa tina toata viata, pentru ca atat de hranitoare, linistitoare si extraordinara e iubirea calma, lina si care vine de la sine...

    Imbratisari multiple. Sa auzim tot de-asa bine :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Lia, ma bucur mult pentru tine! Tine-o tot asa! Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  26. E normal să fii acolo unde ţi-e bine,unde e firesc să fii,unde ţi-e iubirea...
    Fericire multă,vulpiţo.Eşti o mămică pe cinste! :)

    RăspundețiȘtergere
  27. Hehe ! I hear you !

    Inteleg perfect sentimentul asta de a iti gasi locul.

    Sa te tina firescul asta toata viata.

    RăspundețiȘtergere
  28. Bravo, fata!
    Ai avut curaj sa pleci, sa ramai, sa te indragostesti ... e clar, acolo e locul tau :)

    Te pup cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  29. Ai parte de o super poveste si ce-mi place e ca mereu mai scrii o fila cu multa originalitate. Ma bucur Lia pentru tine, pentru faptul ca ai curaj sa-ti scrii viata pe care o traiesti și nu aștepți să ți-o scrie altcineva și nici nu-ți pasă de cei care ți-o comentează. Iti doresc multa fericire firească și binemeritată. Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
  30. Da...ce sa-ti mai zic :) prefer sa ne chatuim mai rar dar sa te stiu asa cum ai descris mai sus :) Ador firescul asta descris de tine si cred cu tarie ca fiecare om normal la cap isi merita firescul lui :) Ai pus punctul pe i si ma bucur c-ai facut-o atat de frumos :) te pup, mi-e dor de tine de nu-ti imaginezi dar prefer sa-mi fie dor si tie sa-ti fie firesc :)

    RăspundețiȘtergere
  31. Am citit cu atata bucurie postarea ta si iti doresc din suflet tot binele si muuuulta iubire! Le meriti din plin! Te pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  32. Oana Miru Smara7 august 2011 la 17:29

    Minunat! Bravo tie, meriti din plin!!!

    RăspundețiȘtergere
  33. Everybody, vă mulțumesc din suflet că nu m-ați uitat, că îmi sunteți aproape și aveți atâtea gânduri și urări frumoase pentru mine, sper să vi se întoarca însutit. Pupez!

    Eugen, sunt iubită mai mult decât credeam vreodată și mai fericită decât am visat că pot fi, așa că e de bine zic eu.

    Alina, vine borșu! Poate reușești să-ți convingi domnul că un piton galben cu negru ar arăta superb la voi în sufragerie :D Știam eu câte ceva despre vara suedeză de acum 16 ani, dar acum că am trăit-o pot spune că m-am îndrăgostit iremediabil de ea. Iar iarna e frumoasă în felul ei și când ai la cine veni acasă la lumânări romantice, poate fi chiar superb :)

    Se-cret, o îmbrățișare cu drag!

    Anca, uneori mai trebe și noi să facem ceva eforturi ca viața să fie frumoasă :)

    Denisa, draga mea, îți mulțumesc că de atâta vreme îmi ești încă atât de aproape prin vorbele tale. Big hug!

    Virtualkid, am o grămadă de povești în cap, crede-mă că vi le spun în fiecare zi, doar că nu apuc să le pun și pe hârtie :D

    Vulpea heart Karma!

    RăspundețiȘtergere
  34. Vio, draga mea Vio, săru mâna pentru tot! Cu dor!

    Dana123, mulțumesc, promit să am grijă să mi se întâmple numai lucruri bune hihi!

    MMA, plecarea fostului a fost cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. Nu îi reproșez absolut nimic, din contră, îi doresc tot binele, dar Suedia era și este aventura și viața mea, nu și a lui. Așa că îmi văd de viață, nu? Dar regăsirea cu primul bărbat real din viața mea e într-adevăr ceva ireal de frumos :)

    Monica, right back at you!

    Salmi, många pussar!

    Arana, ideea e să nu pierdem niciodată zâmbetul, visele și încrederea. Te îmbrățișez!

    DoarEu, așa să-i rămână numele! :)

    Mirona, 9 luni, încă nu s-a făcut anul :p Dar da, am crescut în 9 luni cât alții în mulți ani :)

    Alina G, ăsta e ideea perfectă: m-am regăsit și îmi place la nebunie de mine :D

    RăspundețiȘtergere
  35. Iuliana, sper să pot da înapoi și mai departe din bucuria și fericirea mea. Te pupez!

    Dana, pupez!

    Anto, abia aștept să îți arăt bursucii și vulpea și să mergem la pescuit! Pupez tare!!!

    Tomata, draga mea, și din lipsă de timp, dar și din oboseală de atâtea povești negative am cam renunțat să mai citesc prea multe bloguri, din păcate. Eu sper că tu ești de la bine în sus. Te pupez!

    Manioc, din păcate nu există loc fără chestii negative, chit că e vorba de Suedia. Iubitului meu i-a fost furată bicicleta și, surpriză, a găsit-o după câteva săptămâni la un amic, așa că se mai întâmplă și din astea. Sunt drogați, din păcate și mulți emigranți care fură, puștani care nu au altceva mai bun de făcut, dar cred că putem vorbi de o excepție, nu de o chestie general valabilă, chiar dacă din păcate vi s-a întâmplat vouă. Toate bune!

    Carmen, mă bucur pentru tine. Eu sunt un pic tristă că tocmai asta e ideea, nu de bani mai mulți sau nivel de trai, ci de mod de a gândi. Poate se mai schimbă lucrurile în bine și prin România, că e loc.

    Adamutza, o îmbrățișare strânsă și ție!

    Catwoman, îți spun un secret: pentru prima dată în viață pun problema cum ar fi să fac un copil. Extraordinar e că nu pun problema singură :)

    Greta, eu încerc să nu compar cele rele, mai bine pe cele bune. Să știi că e un miracol, și acum, după deja 3 luni, stăm uneori și ne ținem de mână și ne minunăm “e de-adevăratelea ce ni se întâmplă?” :)

    Svea, puss och kram!

    Rodica, mă antrenez :p

    RăspundețiȘtergere
  36. Kingsnake, așa intenționez! Și voi sper și vă doresc să trăiți firesc, cu mult soare și zâmbete!

    Ciupercutzo, te pupez cu dor! Sper să ne vedem cumva în septembrie.

    Bianca, mi-am scris întotdeauna poveștile, chit că uneori au fost dure sau amare, așa că astea fericite cu atât mai mult le scriu cu plăcere.

    Sabbra, iubita mea, ne vedem cu siguranță!!!!!!!!!! Mi-e tare tare dor de tine, Honey!

    Iuliana, mulți pupici!

    Oana, îți mulțumesc că ești întotdeauna alături de mine, și la mai greu, și la mai bine. Pupez!

    RăspundețiȘtergere
  37. Liuto, ma bucur ca va ganditi la copii:) bunica mea spunea ca, atunci cand iti iei un om, trebuie sa te gandesti daca ai face si copii cu el :) bag seama ca tu da, mai ales ca, se vede la cea mica, omu tau face copii frumosi :) sa va iasa, zic!

    RăspundețiȘtergere
  38. stii ca eu nu scriu aici, dar ca mi-e gandul la tine. povestea ta e o lectie de viata pentru cine vrea s-o asculte. nu ai idee cat de mult ma bucur pentru tine si pentru faptul ca tot efortul tau nu a fost in zadar. te pup si-ti urez fericire cu carul.

    RăspundețiȘtergere
  39. Mi-am luat timp sa citesc povestea asta desi vazusem articolul de saptamana trecuta. Frumos, foarte frumos la voi!
    Cunosc senzatia aia pe care o ai cand tragi tare ziua sa termini ce ai de factut pentru ca stii ca seara te asteapta prietenii, iesirile in natura, linistea, jocul...

    RăspundețiȘtergere
  40. Sunt mega mega fericita pentru tine! Si cred ca meriti din plin tot ce traiesti!

    Te imbratiseeez tare tare de la distanta!

    RăspundețiȘtergere
  41. Vaaaai,eu sunt super atomic de o stare de bine pentru ce ti se intampla tie draga mea!!!
    Este nemaipomenit!
    Sa stii ca eu am auzit lume care spune ca prietena ta abia a asteptat sa divorteze norvegianul sa-ti faca lipeala cu el (auzi ce oameni rai..lipeala) sau ca tu esti nu stiu cum ca sari sa-i si torni un copil ca sa nu-l pierzi dupa doar 3 luni de cand l-ai revazut..dar asa e lumea rea mai fata draga.
    Tu sa fii fericita,eu cred ce spui tu ca el a fost inca de la inceput viata ta cea adevarata,de acum 15 ani de cand l-ai vazut prima data si cred ca inconstient ai asteptat pana acum cand o pura intamplare ti l-a scos in cale. Acum daca asa o sa fie sa ramai gravida (iarasi o pura intamplare) asta e,asa e viata mai norvegiene,fii fericit!
    Bafta multa iti urez!

    RăspundețiȘtergere
  42. Pot sa te iau in brate si sa te iubesc? ;)

    RăspundețiȘtergere
  43. habar nu am cine esti! te-am gasit pe net, intr-un link, pe FB. te-am citit si m-ai facut sa plang! de ce? pentru ca m-a coplesti mai tare ca niciodata lumea de aici! Bucuresti... si tot restul! Bucura-te de viata ta! Iti invidiez firescul cu drag si cu bucurie, pentru ca macar unii reusesc sa-l guste si sa-l inteleaga! Otilia

    RăspundețiȘtergere
  44. Catwoman, aia mica, mama mea si mama lui sunt mai nerabdatoare ca noi sa producem ceva :))) Dar nu cedam usor la presiuni :p

    Zgabontzu, nici nu stii ce mult ma bucura comentariul tau. Si ma bucur tare mult ca ne-am auzit azi, chit ca pe fuga. Te pupez si sa ne vedem cu bine mai prin toamna

    Nina, pupez!

    Eveeeer, hugs back! Multumesc mult de ganduri bune, sa se intoarca inzecit la tine, ca si tu meriti!

    Anonim, aproape amuzant mesajul tau. Normal, e mai usor cu ironiile ieftine cand te ascunzi in spatele unui anonimat, nu? Dar pentru lamurirea problemelor: 1. 'prietena' mea e in Romania si s-a grabit sa se imprieteneasca cu fostul care s-a intors in tara; 2. teama sa pierd pe cineva nu mi-a fost niciodata, ca pierdem doar ce nu ne-a fost dat sa avem, asa ca treaba cu turnatul de copii dupa 3 luni nu functioneaza; 3. ne-am reintalnit nu din intamplare, ci ca am decis eu sa vin in Suedia (apropo, suedez e omul, nu norvegian, probabil ca nu stai asa bine cu geografia, dar oricum nu conteaza), ca cel cu care am venit aici a decis ca eu sunt o femeie puternica si pot face fata cu succes acestei experiente singura, si pentru ca da, chiar si dupa 15 ani sentimentele pot fi extraordinar de puternice. Dar na, ce stie tzaranu ce-i shofranul. Si cam atat, deja ti-am oferit mult prea multa atentie.

    iYli, sper sa ma iei in brate in septembrie :) Si de iubit ma poti iubi tot timpul! Pupez tare tare!!!

    Otilia, iti multumesc de gandurile frumoase. Dar te rog nu plange, ci incearca sa gasesti frumosul chiar si in haosul de acolo. Poti intreba cunoscutii mei ca eu asta faceam si inainte de a pleca. Te mai astept in vizita, sa te fac si sa razi, da? :)

    RăspundețiȘtergere
  45. Lia te rog lasa-ma sa-i raspund lui ''Anonim''. Sa-i raspund ingrijorarilor.

    Suedezii, fie ei norvegieni sau finlandezi, danezi , dupa caz, nu se lasa induplecati de un copil. Asadar, smecheria cu ''turnat de copii'' nu functioneaza, ca daca lui nu i de tine tot te lasa asa cu copil cu tot. Suedezul ca specie aparte, prefera sa coabiteze doar cu cine i drag la inima.
    La suedezii norvegieni cu relatiile e mai simplu , fara drama balcanica, totul se rezuma la '' a fi sau a nu fi'', mai exact a fi indragostit(a) si implicit intr-o relatie sau nu. Nu functioneaza dramele si telenovele.

    Lia ti-am citit de mult postul, n-am scris un comentariu pt ca eu de obicei scriu doar cand am ceva de spus, dar tu m-ai lasat fara cuvinte. Foarte bine ai facut. Ma bucur tare mult pt tine. Traieste-ti fericirea si lasa rautatile de-o parte ca de aproape 10 luni in curand nu mai fac parte din firescul tau.

    RăspundețiȘtergere
  46. Stiu countess,asta am zis si eu,e o alta mentalitate,nu ca pe timpuri sa stea cu tine pentru copil,dar cu cine sa te intelegi. Sunt unii care o tin pe a lor si spun ca pentru multe fete nu asta conteaza si ca legile in tarile nordice sunt facute special pentr ucazurile cand iai trantit un copil si el nu mai vrea sa stea cu tine,adica daca nu ti-a iesit pasenta. Si zic i in rautatea lor ca te-ai ales si cu bani lunari de la tatal copilului si cu sprijin de la stat si cu statutul de mama ca si cum ar fi ceva rau in asta. Degeaba le-am spus si eu la fel ca nu functioneaza dramele ei spun ca nici nu e asta dorinta de drama,ideea e sa il prinzi si sa fie bun de plata si tu imposibil de dat afara din tara. Ma rog,fiecare cu ideile lor.

    Acum draga mea vulpe eu nu stiu si nici nu mi-am inchipuit ca mesajul meu atat de din inima venit te poate rani sau poate fi interpretat cum pare ca ai facut-o tu..eu ma gandesc ca daca iti spun cum ma cheama (multi ma puneau sa inventez un nume numai ca sa nu gasesti tu acuza legata de "anonimat") crezi ca m-ai recunoaste? Noi nu ne stimasa ca nu cred. Esti doar un blog care aduce atomica fericire in sufletele tuturor dupa cum se vede din comentarii si realizarile atat de marete si nemai-intalnite ne umplu pe toti de mandrie si bucurie ca facem parte dintr-un neam de vasnici oameni si femei.
    Asa ca iti poti da seama ca eu nu ma regasesc in problemele pe care tu le-ai enumerat vulpita simpatica si buna de luat in brate si tzucat, si oamenii rai nu ziceau de prietena ta din romania,eu cred ca ei ziceau de buna ta prietena din Suedia ca ea ti-a facut asa zisa lipeala (ce rai!) imediat ce suedezul tau a divortat. Aceeasi prietena care te-a ajutat de la cap la coada zic cei rai care refuza sa creada ca tu ai reusit complet singurica si neajutorata in noua tara si salbaticie care este Suedia. Bravo tie,lasa-i pe ei! Rai mai!
    Sunt in dificultate,m-a acuzat ca nu stiu geografie..poate,tu care esti atat de buna la suflet si lipsita de rautatile romanesti,poate ai dreptul sa imi spui asta desi nu ma cunosti..poate ca Suedia si Norvegia sunt niste tari atat de diferite cum sunt Belgia de Olanda si eu nu stiu,asa sa fie.
    Doar gurile rele iti pot nega tie faptul ca tu ai dreptul sa te muti la un om in casa si sa ii faci un copil dupa 90 de zile cand ai fost lasata balta de prieten..normal ca ai,ce stiu ei ce greu e si cat ai suferit in cele 3 minute pe care le-ai avut cat ai fost singura intre momentul in care te-a parasit si momentul in care imediat ai avut lipeala cu iubirea netarmurita a vietii tale. Offff.
    Imi plinge sufletul ca ma crezi taran si ca iti vreau raul...te voi citi mereu cu placerea cu care citesc BASMELE (da,basmele am zis) copilariei.

    RăspundețiȘtergere
  47. Anonim, sincer, nu mi-era dor de comentariile rautacioase ale oamenilor care nu au altceva de facut decat sa manance rahat de pe margine, asa cama vei intelege de ce nu voi mai raspunde si te voi lasa in plata ta.

    RăspundețiȘtergere
  48. bravo de o mie de ori!! îs mândră de tine, dacă pot să zic aşa :) Deşi nu ne-am văzut niciodată face to face, simt ceva aparte vis a vis de tine. Nu ştiu să-ţi explic.
    te pup acum şi te las, că ai viaţă frumoasă de trăit.

    RăspundețiȘtergere