"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

duminică, 20 mai 2012

Nu ti-am mai scris de mult ...

Draga mea/Dragul meu,

Te rog sa ma ierti ca nu ti-am raspuns, ca nu ti-am mai scris de atata vreme. Ma simt ca naiba, dar sper sa ma intelegi. As putea sa iti spun doar ca nu am avut timp, si nu as minti, dar de fapt nu am avut mai ales chef, nu am vrut sa iti scriu. Sa nu crezi ca e ceva personal, nu am scris nimanui, cu exceptia Cristinei si asa, picaturi scapate. Acum mai bine de 2 luni am realizat ca ii scrisesem Cristinei acelasi mesaj, de vreo 4 ori la rand: "nu mai pot, sunt epuizata fizic si mental, stresata cu atatea examene, hartii si birocratie, rupta de la munca. Am ajuns sa urasc munca pe care o fac, dar e singura modalitate de a aduce un ban in casa, asa ca ma duc ca un robot, trezita la 4.45 si culcata la 11 noaptea, dupa ce, ajunsa acasa la 5 jumate de la munca, mai am si de invatat sau scris vreun test pentru scoala. Weekendurile inseamna doar trezit ceva mai tarziu, in rest tot carti si exercitii. Nu mai pot, mi-am atins o limita pe care n-o mai atinsesem pana acum". Cand am vazut cat de obsesiv povestesc de oboseala si stres, cat de multe noduri mi se aduna in gat cand scriu, am decis sa nu mai raspund, sa nu mai scriu nimanui. Nu doar ca simteam ca e dramatic si patetic ce povestesc, ci ma simteam si eu rau cand puneam pe hartie dramatismul si patetismul. In plus de asta - sper sa nu te supere prea tare egoismul meu - nu ma mai simteam capabila sa mai aud/citesc despre problemele altora (e cumva firesc sa raspundem cu problemele noastre cand altcineva ni le spune pe ale lui), nici macar despre ale tale. Te rog sa ma ierti!

A fost asa o nebunie de ganduri, sentimente si trairi in mine, ca probabil de-aia imi e foarte greu sa "pun pe hartie", sa povestesc. Peste cativa ani, cand imi voi scrie cartea povestii mele de imigrant, toate se vor fi asezat intr-un fel sau altul, asa ca e important sa am la ce ma uita inapoi, sa nu cumva sa uit vreun detaliu. Am mai spus-o si in alte ocazii, sunt convinsa ca experienta e/imigrarii, a plecarii de undeva si a construirii unei noi vieti in alta parte este unica pentru fiecare. Ce scriu aici sunt ganduri si experiente personale, nu ghid pentru altii care trec sau vor trece prin etapa asta. Dar stau uneori si ma intreb daca m-ar fi ajutat in vreun fel sa fi citit exact povestile astea inainte sa mi se intample mie.

In afara de programul asta cu dormit 5 ore pe noapte, muncit din greu (ti-am povestit cum strangem noi dupa vreun incendiu, cum caram si curatam, mai nou am lucrat si cu mucegai si fibra de sticla), invatat ca o dementa (credeam ca un curs la distanta e mai lejer, dar a fost din contra, studiu in fiecare zi si weekend, 1-2 examene in fiecare saptamana, lucrari saptamanale, iar profa a vazut din primele lucrari ca sunt foarte buna, asa ca atunci cand faceam mai la futu-i pomana vreo lucrare, mi-o trimitea inapoi sa o refac), eu am si o casa si o familie, 2-3 zile pe saptamana o avem pe asta mica, nu pot sa-i spui copilului ca nu ne jucam, nu facem de mancare, clatite, stat la povesti ca mama nr. 2 e obosita, asa cum nici vasele nu sunt spalate si mancarea pe aragaz in fiecare zi, oricat de mult ar face si el. In weekenduri fugeam de invatat si evadam in sera, la vopsit pereti, curatat curtea si eram fericita, ca faceam altceva.

Dar ultimele martie-aprilie mi-au fost cumva mai grele, mai apasatoare, din alte motive. Pe langa epuizarea fizica, am trait niste sentimente foarte dubioase, niste momente de panica nemaintalnite, legate de faptul ca traiesc acum intr-o alta limba. Nu m-am gandit niciodata cat de parte din mine imi e limba romana, pana cand nu m-am trezit ca daca nu dau un telefon sau nu vorbesc cu ai mei pe skype, nu ma pot folosi de atatea cuvinte, glume, expresii care sunt atat de firesti in mine. Iar limba in care traiesc acum nu mi-e inca 100% la indemana, ci inca ma lupt uneori cu ea. "Vorbesc o limba care nu-i a mea!" mi-am urlat in cap intr-o zi, pe drum spre firma, cu o colega suedeza in masina. Cand i-am spus ce-i cu mine, mi-a zambit fara sa inteleaga la ce ma refer si mi-a raspuns: "cand ai inceput munca acum un an si un pic, nici nu te-am bagat in seama, nu existai. Un an de zile mai tarziu, trebuie sa iti spun ca esti unul din oamenii pe care ii admir cel mai mult, ma impresionezi cu cat ai reusit sa faci in atat de scurt timp, scoala, munca, ba mai faci si o sera, ai grija si de familia ta. Nu cunosc pe nimeni ca tine. Nu te stresa, nu ai de ce, vorbesti extraordinar de bine suedeza, e o placere sa stea omul de vorba cu tine". Draga de Emilie! Ce sa-i fi spus atunci? Ca am ajuns aproape sa detest cum se minuneaza toti de cat de bine vorbesc si cat de mult am invatat in doar un an si doua luni, in timp ce mie mi se pare ca inca vorbesc ca o retarda? Cel mai nasol moment a fost inainte de Pastele suedez, cand eram la cumparaturi, eu ca un zombie de oboseala si rau (organismul meu incepuse sa imi faca figuri si reactiona prin ameteli, senzatii de voma - am si varsat de doua ori - plus dureri de oase si cap). Cand sa-l intreb pe David, cu care acum vorbesc numai suedeza, daca sa cumparam ... blank! Zero. "Aia roz pe care ii punem pe sandwich-urile alea cu salata si maioneza!". Nu-mi venea cuvantul nici pe suedeza, nici pe engleza, nici pe romana. Ma sufocam. Panica totala. Am alergat de nebuna prin tot magazinul pana am gasit ceva-ul la care ma refeream si am inceput sa urlu: RÄKOR! SHRIMPS! CREVETI!!! Dupa care m-am pus pe jos si am inceput sa plang infundat ca un copil. Bietul David! Nu stia ce se intampla cu mine, teoretic era o tampenie, pentru mine era o drama. Completely lost in translation! Chestia cea mai ciudata e ca exact in perioada aia, cand detestam sa deschid cartile, sa scriu teste si lucrari, cand refuzam sa citesc romanul pe care trebuia sa il recenzez, desi imi placea la nebunie, dar refuzam pe ideea ca TREBUIA sa citesc, tocmai in perioada aia am luat numai note maxime cu felcitari de la profesoara. Mi-am recitit de curand lucrarile, recenzia de film, de carte, povestea despre cum visez sa calatoresc si m-am minunat ca eu am scris chestiile alea.

De invatat limba m-am apucat acum 1 an si 3 luni, cand mi s-a spus de catre profesorii suedezi ca am nevoie de minim 10 luni pentru primele doua nivele, cele de suedeza pentru imigranti, apoi hehe! daca sunt ambitioasa si ma dedic 100% studiului, cam 2 ani sa fac cele 3 cursuri de perfectionare (gramatica, literatura, etc) de suedeza ca a doua limba. Prietena mea Alina le-a terminat in 2 ani si mi se parea ceva extraordinar. In continuare o consider o exceptionala, dupa 6 ani in Suedia sa fie anul 4 la facultatea de Drept, una din cele mai grele si mai "suedeze". M-am apucat de munca la o luna dupa primele ore de scoala. Si sansele mele de a invata limba, de a o studia la aceste cursuri, au scazut la jumatate, in ochii celor mai multi. Din februarie anul trecut nu m-am oprit din munca si scoala in paralel decat cateva zile in iulie, in septembrie si de Revelion, dar am stat si atunci cu gandul la ce examene urmeaza, la ce hartii trebuie sa ma mai agit sa obtin.

In aceeasi perioada martie-aprilie mi s-au amestecat panicile lingvistice cu sentimentul ca n-am pic de patriotism, ca sunt o apatrida, nici suedeza, dar sigur nici romanca. Daca mai demult ma dadeam peste cap si explicam ca romanii nu sunt doar curvele de care citim in ziarele de aici si nici doar tiganii care canta si cersesc pe metrou, acum nu mai simt nevoia de explicatii. Daca nu raspund la misto (cum i-am raspuns unui coleg care citise in ziar de un grup de prostituate romance si a facut o gluma proasta cum ca "daca vreau sa ies cu o romanca, trebuie sa platesc?" cum ca da, noi romancele suntem atat de bune, ca trebuie sa fim platite, David imi lasa bani pe perna si in noptile cand doar sforai si trag bashini), nici macar nu mai ridic ochii din ziar sau carte cand trec tiganii cu acordeonul pe langa mine. Auzindu-i pe doi francezi care discutau despre modul in care cersesc tiganii romani in Paris, eu m-am trezit ca nu sunt nici indignata, nici jenata ci "ia, uite, Lio! Pricepi franceza!". Nu mai citesc niciun ziar romanesc, nu mai comentez pe facebook la tot felul de povesti cu alegeri, politicieni romani, etc. Si m-au apucat sentimente de vina din cauza asta! Mi-au trecut repede, pentru ca intre timp am terminat macar cu scoala pentru o perioada, ma trezesc tot la 4.45 dimineata si ajung acasa la 5 jumate dupa-amiaza de la cate o munca nasoala, ma dor un genunchi si spatele tot mai tare, dar David imi face masaj (si eu lui) si dupa 5 jumate ma ocup doar de udat in sera, plantat flori, strans si aranjat pe terasa, decorat prin casa. Pe 17 aprilie am primit ultimul rezultat final de la ultimul din cele 5 cursuri, cu nota maxima. Si mi-am trimis si actele ca sa ma inscriu la facultate. De fapt, la 3 facultati, 6 cursuri diferite. Trebuie sa mai astept pana in iulie, cand voi afla daca am fost acceptata la vreunul din ele. Vreau sa ma fac profesoara, ti-am zis? Visul meu de cand eram copila. Daca totul merge bine, am notele suficient de mari si sunt acceptata, din toamna as incepe facultatea. Iar! La zi, cu credit de studii, poate am noroc sa prind si vreun job partial, cateva zile pe luna. Si nu mai spun mai departe, ca sunt superstioasa. Ideea e ca am planuri. Nu am niciun plan B, in caz ca nu sunt acceptata la facultate, dar incerc sa nu ma gandesc, ca iar ma apuca nebunia si panica si iar nu-ti mai scriu cu lunile.

Ai vazut ca desi nu ti-am scris, am pus pe facebook poze vesele, cu flori si bucurie. Pentru ca doar astea m-au salvat sa nu o iau razna in perioada aia. Momentele rare in care faceam altceva in afara de invatat si muncit. Si omul meu iubit. Care poate nu intelege chiar tot ce se intampla cu mine, dar ma sustine in tot ce fac, imi sterge lacrimile cand ma apuca plansul, imi maseaza picioarele cand ma dor, ma tine in brate cand sunt obosita si ma trimite la culcare cand ma vede ca atipesc in canapea. Si povesteste tuturor ca are cea mai minunata femeie din lume, cea mai desteapta. Stii, i-am povestit atatea de tine! Stie cat imi e de dor sa ies cu tine, Cristina, la un vin fiert sau un frappe in Centrul Vechi, sa ies cu tine, Mircea, Mihai, Mika, la o ciorba si multe povesti la carciuma la Casa, sa stau cu tine, Vio, Raluca, Dana, Mirela, la barfe si tigara pe scari la serviciu, sa beau cafea la ibric cu tine, Camil, sa stam de povesti in bucatarioara ta, Gabitzu, sa ies la film si actiuni, sa adunam haine pentru copii cu tine, Sana, Nina, Ciupercutza, Ada, VV, Monica, Croco, Marmotzica, iYli, Nona, Rontziki, Rodica, Viorica, Dragos, Escu, Bogdan, sa stau cu tine, Oana, la bere si cafea si povesti cu pisici, fotbal si barbati tampiti, sa iti strang in brate superbul copilas, Alexandra, si pe al tau, Iuliana, sa ma fi cunoscut si fata in fata la o cafea cu tine, Otilia, Gabriella, Simona, sa te scot la o plimbare, Cristina cu cei doi cei mai dragalasi baieti din lume, sa fac paralele intre birocratii romano-suedeze-austriece la un ceai rece cu tine, Zazuzule. Si stie si intelege si cand stau uneori seara sa raspund comentariilor tale, chiar daca ar prefera sa petrecem minutele alea tinandu-ne in brate. Si mai ales, stie cat de mult mi-e dor de tine mama, tata, Cristi, Caty, Mara, Roxi, Nutzi, Andreea, Cristina, Alexandra!

Dar stii, draga mea, dragul meu, ce e minunat? Ca reuseste cumva, omul asta al meu, sa imi fie si iubit, si prieten, si familie, asa incat dorul sa imi fie dor, dar nu durere. Si ma face sa zambesc si sa imi incep ziua la 4.45 dimineata mai usor cand gasesc pe masa cate un biletel de la el cu dragalasenii, sa ma simt iubita cand se uita la mine, sa ma simt "acasa" in limba lui cand imi spune pe romaneste "te iubesc", ma face fericita pur si simplu. Si aia mica imi spune "a doua mea mama", ma pupa pe burta sa vina mai repede un fratior, adoarme tinandu-ma de mana. Iar mama ei imi e prietena si toti trei suntem familia celei mici si nu-i nimic ciudat in asta, ci doar firesc. Si mama lui David ma iubeste, o vad in ochii ei care rad de cate ori ne intalnim. Si ta-su ala dur si ciudat mi-a spus ca ma admira tare mult, iar el nu a mai spus asta decat unei nepoate. Iar restul familiei ma considera parte din familie acum. De colegii de munca nu mai spun, cat de mult s-au bucurat de rezultatele mele de la scoala, de reusitele mele. Si uite ca de la panica si sufocat, am ajuns in scurt timp sa ma simt acasa in limba lor, chiar daca mai am tare multe cuvinte de invatat. Si le am pe Adriana, Alina si Eva cu care turui romaneste, sunt surorile mele, chiar daca apucam sa ne vedem asa de rar.

Draga mea, dragul meu, te rog sa ma ierti daca ti-am luat prea mult din timp. Iar am turuit ca o nebuna. As fi vrut sa-ti scriu doar ultima parte, dar ma stii ca nu ma ascund si mai ales tie pot sa-ti spun tot ce si cum fara sa ma simti patetica sau dramatica. Imi doresc tare mult sa-mi spui ca esti bine, ca totul e frumos si cum ar trebui sa fie, ca va pregatiti de vacanta si relaxare. Dar stiu ca nu are cum sa fie totul roz, asa ca sa stii ca urechile si umerii imi sunt iar la locul unde le stiai. Si daca nu ai timp sau chef sa imi scrii, sa stii ca nu ma supar si inteleg. Oricum, mi-e dor de tine si iti doresc din suflet sa fii bine. Te pupez cu drag!

P.S. Am uitat o chestie, nu stiu cat de importanta o fi. Zilele trecute m-a tagg-uit un prieten intr-o poza cu Vama si mi-a spus ca stie ca mi-e dor si de-aia. Mi-am dat seama ca m-am uitat cu nostalgie la pozele din Vama de 1 mai, puse pe facebook de atatia, cu nostalgia unor vremuri faine. Dar nu tanjesc dupa asta. In schimb tanjesc dupa zilele lungi de 20 de ore si abia astept sa fie Middsommar. Pentru ca acum sunt aici. Si au inceput sa-mi creasca radacini. Apropo, ai vazut ce par lung am? :) Si nu, cateii nu sunt ai nostri.

31 de comentarii:

  1. DUDETTE FII FERICITA PE BUNE, AICI E MOARTE....e de bine ca esti vie chiar daca e obositor

    RăspundețiȘtergere
  2. PARCA TU PUI COZI DE CIRESE IN SUEDIA :>)ASA DE GRAV PREZINTI TOTUL, TU ESTI CEA MAI GROZAVA, CEILALTI EMIGRANTI DIN SUEDIA CUM SUNT? PREZINTI TOTUL IN AVANTAJUL TAU, NUMAI CE-TI CONVINE SCRII...M-AM PLICTI DE BULLSHITURILE TALE! OARE CUM TE SUPORTA CEILALTI, CA ESTI PLINA DE TALENTE...TU ESTI CEA MAI GROZAVA, CEA MAI DESTEAPTA, CEILALTI SUNT CACATI IN FATA TA! TU LE REZOLVI PE TOATE, CE SA-TI SPUN, FACI, DREGI, ESTI NEMAIPOMENITA VULPE SIREATA :::)))))

    RăspundețiȘtergere
  3. Lie, te inteleg perfect! Dar va fi bine, si te vei acomoda. Da-ti timp... Felicitari si ma bucur pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
  4. sa-ti creasca radacini! sa-ti fie bine! ... si, la un moment dat, sunt sigura ca o sa bem o cafea impreuna... Otilia

    RăspundețiȘtergere
  5. Karma, sunt fericita pe bune :) Imi iau concediu in iulie, ma refac atunci complet, trece si oboseala. te pupez!

    Anonim, treci la loc, nota 2! Ceilalti emigranti (si apropo, sunt Imigranti) nu sunt problema mea, iar pe blogul meu prezint ce si cum am eu chef. As putea scrie de anonimi frustrati care se baga in seama ca n-au altceva mai bun de facut, desi li s-a spus ca nu le e locul aici, dar mi-as pierde degeaba timpul. Anonimii astia reapar ca raia pe capra. ca sa incheiem discutia, da, sunt cea mai grozava, desteapta si minunata si toata lumea ma adora. Ai ceva impotriva?

    Isabela, cand am scris textul asta trecusem deja de panici si sperieturi si nu doar ca m-am acomodat, ci chiar sunt acasa si mi-e bine. M-am gandit mult la tine in ultima vreme, sper din suflet ca esti bine!

    Otilia, abia astept cafeaua aia :)

    RăspundețiȘtergere
  6. O sa fie bine. O sa treci peste toate temerile si nu vei mai "spanzura" intre lumi si limbi. La un moment dat...inca nici eu nu stiu sa iti spun cand...inca ma simt plutind uneori, inca ma simt idioata ca nu pot sa-mi exprim trairi si ganduri in suedeza, inca ma simt picata de pe alta planeta pentru ca fac scoala atat de tarziu...uneori simt ca traiesc viata altcuiva. Ca sunt intr-un vis si ma voi trezi. Da, ma voi trezi cu siguranta. Si voi incepe sa imi traiesc viata, dupa ce imi voi fi trait visul. Pana la capat.

    Te pup, stiu perfect ce simti.

    RăspundețiȘtergere
  7. Salmi, draga mea :) Stii ca singurele momente cand nu am nicio problema sa ma exprim in suedeza sunt cele in care ii spun si arat lui David ce simt? Ma asteptam cumva ca aici sa am probleme, dar nu, imi vine atat de firesc sa spun pe limba lui. Viata mea cu el e visul pe care l-am visat mai bine de 15 ani de zile, chit ca intre timp imi traiam viata. Asa ca eu imi traiesc si viata si visul in acelasi timp :D Pupez tare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Bravo Lia, tot ce ai reusit mi se pare extraordinar. Ma bucur mult pentru tine! Viata frumoasa in continuare iti doresc! :*

    RăspundețiȘtergere
  9. "Vorbesc o limba care nu-i a mea!" mi-am urlat in cap intr-o zi, pe drum spre firma, cu o colega suedeza in masina. Cand i-am spus ce-i cu mine, mi-a zambit fara sa inteleaga la ce ma refer si mi-a raspuns: "cand ai inceput munca acum un an si un pic, nici nu te-am bagat in seama, nu existai. Un an de zile mai tarziu, trebuie sa iti spun ca esti unul din oamenii pe care ii admir cel mai mult, ma impresionezi cu cat ai reusit sa faci in atat de scurt timp, scoala, munca, ba mai faci si o sera, ai grija si de familia ta. Nu cunosc pe nimeni ca tine. Nu te stresa, nu ai de ce, vorbesti extraordinar de bine suedeza, e o placere sa stea omul de vorba cu tine".

    Am citit cu mare atentie tot ce ai scris.. si ma impresioneaza, am si varsat cateva lacrimi, sunt ambitioasa de felul meu dar tu esti ceva de domeniul fantasticului, nu cred ca as fi instare sa realizez atatea in asa de scurt timp! Azi mi-ai dat un impuls sa mai scriu si eu pe blog.. poate asa o sa-mi fie mai usor sa trec peste frustrari si nemultumiri si peste faptul ca mi se spune in fata in fiecare zi ca Romania nu este in UE si eu ma tot zbat sa le explic (cred ca o sa le si desenez) ca Romania este un UE doar ca nu cu DREPTURI depline, ceea ce ne face sa fim imigranti intr-o tara care nu ne ofera permis de munca!! Din ce in ce mai multi romani trec prin ceea ce treci tu dar sa stii ca esti un model de urmat pentru multi si ceea ce ai reusit sa faci e de admirat. Iti doresc numai bine ciar daca nu te cunosc personal si imi umpli sufletul cand scrii ceva atat de adevarat si de peronal! PUP

    RăspundețiȘtergere
  10. about oboseala..iti recomand cura cu oua de prepelita e plin netul de metodologie, eu o fac de 3 saptamini si ma simt mult mai bine(am o depresie cronica si o oboseala tot cronica, dar de cind le iau si maninc mai mult raw incet dar sigur ma simt mai bine)

    RăspundețiȘtergere
  11. ce sa-ti raspund eu din creierul meu incetosat de nesomn si de stres? iti spun doar atat, ca e normal sa traiesti acum intr-o alta limba, e normal sa nu te mai preocupe decat realitatea de acolo. e normal sa fii lost in translation, e privilegiul nostru, al astora care avem mai multe limbi straine aciuiate prin sertarasele memoriei. iti spun strict profesional, cu palaria de profa si trainer de limbi straine: e bine. mai stiu ca (si) datorita lui David relatia ta cu limba suedeza e una de suflet. nu pot sa iti spun sa nu te panichezi, sa nu te ia cu nervi, sa nu, sa nu, sa nu, pentru ca eu de dimineata mi-am pus pe fb o poza cu "and now I will panic and you should fuck off". or smth like that. ce mi-as dori pentru amandoua e sa dormim ceva mai mult si ceva mai bine zilele astea :))). te pupez si ridic un pahar virtual de ceai rece in cinstea ta! si a mea. a noastra ;).

    RăspundețiȘtergere
  12. Om drag ce esti, te pupez mult si apasat. Pe nicaieri nu e bine, dar suntem multi care ne gandim la tine si ne rugam sa-ti fie bine. Nu mai usor, mai bine, din ce in ce mai bine. Tu esti puternica si in poticniri, asa sa stii. Cel putin asa cred eu, care nu te-am intalnit niciodata dar pare ca te cunosc de 1000 de ani.

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna Lia, sunt Ana Lungu, citesc cu placere tot ce scrii, sunt alaturi de tine si te admir pentru tot. Stii ca mi-a placut de tine intotdeauna. Felicitari pentru reusite (toate, mai ales cele personale). Te sarut. Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bia, sa se intoarca la tine toate gandurile bune!

    Madalina, eu nu consider ca am facut ceva extraordinar, ci ce trebuia si mi-am pus capul sa fac. Eu aici am drept de munca, dar nu ajuta prea mult :D Si mi s-au pus niste intrebari despre Romania de ma doare capul (aveti case acolo??? e doar un exemplu). Am un prieten care mi-a spus ca avea o impresie proasta despre cei veniti din est, dar bazata pe ce a citit prin ziare si a vazut la tv. Mi-a spus ca i-am schimbat total viziunea si isi doreste sa vina mai multi romani aici, daca sunt ca mine. Cel mai frumos compliment. Iti doresc si tie multa putere, optimism si incredere si oameni faini in preajma. Pupez!

    Karma, mananc acum multe fructe si legume si deja ma simt mai bine. saru mana de griji :)

    Rodica, imbratisari si pupaturi multe inapoi!

    Zazule, dragule, ce e val ca valul trece, vorba poetului :) Iti doresc din suflet sa treci peste momentele astea si sa ne regasim in povesti cu vacante, soare si frumos. Eu beau un vin roze si inchin in cinstea ta, a noastra! :)

    Denisa draga mea, la mine e bine, jur! :) In curtea noastra faina, in casuta noastra calda, in bratele lui. E tare bine! Te pupez!

    Ana, iti multumesc de ganduri! Pupez

    RăspundețiȘtergere
  15. Felicitari vulpito xxx
    O sa fie din ce in ce mai bine, nu te ingrijora, orice inceput este foarte greu, iar cand ai programul incarcat este normal sa obosesti, sa te panichezi si uneori sa ai stari de rau fizic. Oricum, primul pas l-ai facut,acum banuiesc ca te-ai mai eliberat putin, important este ca ai un plan si ca ai luat note mari; si mai important este ca ai o familie acolo, prieteni si colegi care te apreciaza; nu se pot compara cu cei de acasa, sunt doua lumi diferite cu trairi si emotii diferite, amandoua trebuiesc iubite pentru ceea ce ti-au dat sau iti aduc acum si in felul asta nu vor intrain conflit niciodata. Cred ca toti cei plecati sunt cumva suspendati intre 2 lumi, nu se elibereaza niciodata total de trecut(si ar fi si pacat, este important sa pastrezi ce ai avut si sa nu uiti de unde ai plecat) si nici nu se integreaza total, dar fericit esti acolo unde te simti implinit.
    Iti tin pumnii, mai scrie-ne din cand in cand. Te pupez dulce xxxx

    RăspundețiȘtergere
  16. Stii, noi tinem pe birou fotografia pe care ne-ai trimis-o. Cu tine si noi, acolo pe terasa.
    Si ne gandim ca ti-e greu si dor, dar oricum ar fi, ai luat decizia buna cand ai plecat.
    Si de aia ai blog, ca sa scrii pe el si rele si bune.
    Noi te asteptam in Romania la un suc. :)

    PS Iti sta bine cu parul lung!

    RăspundețiȘtergere
  17. Dear, imi cer scuze ca nu am vazut de ieri de cand ai postat, nu pot decat sa te felicit si "capul sus",
    conteaza numai ce e important pentru tine (chiar cu un efort sustinut).Ma bucur sa te recitesc, si sper sa iti reintri in progam normal de scris(stiu ca asta presupune o viata o ideee mai linistita)dar sunt sigur ca o sa iti gasesti "zenul"
    Multa bafta

    RăspundețiȘtergere
  18. draga mea, credeam ca numai pe mine ma apuca panica de a trai in alta limba! stau uneori si ma intreb "ce naiba caut eu aici si cum de vorbesc in straineza atata vreme fara sa o iau razna?". dar panica terce si ea...si sunt si parti bune.
    te imbratisez si stiu ca radacinile tale sunt de calitate acolo, unde esti ;) te pup!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Iti urez mult succes! Capul sus, munceste mult si dupa cum vezi, pana la urma o sa obtii ce iti doresti!
    Viata ca imigrant nu este usoara, suntem loviti de multe probleme... Dar pana la urma merita :) Multa bafta!

    RăspundețiȘtergere
  20. Lia, trebuie sa iti scriu pt ca te simt aproape de mine, prin sensibikitate, sinceritate.

    Asa cum a scris anonimul, nu esti singura emigranta care treci prin asta. Dar esti una din putinele care ai reusit!! Una din putinele pers. care stiu ce vor face pe o perioada lunga de timp, care stiu ce viseaza, si care (cel mai important lucru) fac TOTUL pt asta.
    DES CHAPEAUX, plecaciuni. Cand citesc despre tine, cand citesc ca spui ca un coleg si-a schimbat parerea despre est-europeni, pot sa zic cu toata forta: sunt mandra ca sunt romanca, ca si tine.

    Dezradacinarea, pendulatul intre cele 2 lumi, intre cele 2 limbi, sunt dificile si pt cel mai puternic om. D-apoi pt tine.

    E normal sa plangi, e normal sa ai caderi, e normal sa te ridici. Pt ca tu poti. pt ca tot ce ai facut pana acum, ai facut bine.

    RăspundețiȘtergere
  21. Danangib, te pupez! Nu sunt deloc suspendata intre doua lumi, asa cum nu am fugit de trecut sau Romania. Mi-aduc aminte ca inainte sa plec mi-a zis cineva ca o sa vad eu ce greu o sa-mi fie printre strain, si o sa plang lacrimi de sange cand oi asculta Tudor Gheorghe. uite ca am ascultat si nu mi-au curs lacrimi. Aici am avut eu un moment din ala, oare ar fi trebuit? Oare sunt national-insensibila? Dar cred ca nu e cazul :)

    Ciupercuta, draga mea! Ma emotionezi :) Decizia am luat-o cantarind atent pro si contra, analizand in viitor, asumandu-mi o perioada de hopuri, mai greu, mai ciudat, ca doar stiam ca iau totul de la zero. Nu luasem in calcul si reaparitia lui David in viata mea, asa ca am ajuns acum mult mai bine decat imi imaginasem vreodata :) Poate facem un suc la inceput de iulie sau in jur de 20 iulie, ca venim cateva zile inainte sa plecam la mare la bulgari, apoi inapoi inainte de intoacere. Dau un semn oricum :) Va pupez!

    Saint Peter, chiar ca inainte, aproape zilnic, probabil ca nu voi mai scrie, dar sper si eu sa scri macar mai des decat o data la 2 luni :D Nu stiu cand o sa ma si apuc, ca aici a venit vara, cu zile luuuuungi, cu lumina faina pana la 11 noaptea, a mai dat si soarele zilele astea, nu prea imi vine sa stau la calculator dupa ce muncesc in mizerie 8 ore, plus autobuze. Oricum, fac eu ceva sa dau de veste mai des. Mi-a revenit umorul de cateva zile, asa ca trebuie sa schimb tonul :D

    Clarisa, e bine sa vezi ca nu esti singura nebuna, nu? :))) Te pupez tare!!!

    Diana, multumesc la fel! Daca ai cu cine impartasi si bune si rele, viata merita traita punct. nu conteaza unde :)

    Arakelian, anonimul lovea in alta parte si nu e prima data, e client vechi. Dar, oricum, io-mi traiesc propria viata de imigrant, de-aia vorbesc subiectiv :))) Chiar azi mi-a mai spus cineva ca sunt un ambasador bun al tarii mele, eu sper sincer sa nu ii fac vreodata de ras pe mama si pe tata, sa nu imi fie rusine de mine insami, nu am venit in Suedia in calitate de romanca, ci de om care incearca sa isi faca viata aici. In acelasi timp, nu mi-a fost niciodata rusine ca sunt romanca, voi fi toata viata, daca oi avea copii vor fi jumatate romani, dar important e sa fim oameni calumea. La mine pendulatul e intre cele 3 limbi, nu lumi. Saritul din suedeza in romana in engleza si iar in suedeza. Plus oboseala pe care sper sa o ingrop in vacanta in curand :) Toate bune!

    RăspundețiȘtergere
  22. de cateva zile incerc sa spun: Lia Stoica draga mea, esti o invingatoare ;) tu esti practic dovada ca nu exista o varsta sa o iei de la capat asa cum este prost inteleasa ideea in Romania; la 20 fac facultate, la 30 copil si imi pun pirostriile, la 40 sunt trecuta si sictirita; la 50 imi barfesc vecinii, dupa ce am declarat razboi si familiei; nu exista o varsta pt nimic, exista doar dorinte, vise si o singura viata de trait; mentalitatile invechite sa stea la rand; cam asa imi triez eu oamenii; love u si succes in tot ce mai visezi tu ;) de fapt cheia succesului in asta consta, in ceea ce faci pt tine, nu pentru imagine :D
    M-am saturat de atatea prejudecati in Ro....

    RăspundețiȘtergere
  23. Romania a ramas in urma Lia.... Oricit te-ai ambitziona de contrariu, nu vei face decit sa itzi accentuezi stressul zilnic... Incet vei ajunge sa gindeshti in suedeza shi va deveni natural sa amesteci cuvintele... Suedezii te admira fiindca shi ei shtiu cit este de greu sa faci ce faci tu... Concentreaxa-te la comunicarea cu ceilaltzi.. asha cum potzi tu... potzi chiar sa faci glume pe seama lapsusurilor... ei te vor ajuta mereu... la familie shi la shcoala... Ma bucur ca descoperi cit de bogata shi plina de "rewards"-hehehe,este viatza in afara romaniei... Cu cit te vei agatza mai mult de balcani, itzi vei incetini progresul shi integrarea...
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Theodor Kallifatides - "Ett nytt land utanför mitt fönster"

      Te vei regasi poate in ea si-ti va fi mai usor sa te intelegi sa te accepti. Lycka till!

      Ștergere
  24. ooo,ce ma regasesc in ceea ce zici. Problema cu limba o am si eu, desi eu oscilez intre 3 limbi(si la toamna ar trebui sa incep o a4a).

    Cred ca ce cel mai important din toata lupta asta, e sa te regasesti pe tine. Si sa fii constienta ca lupti pt tine. Hai ca vine vacanta acusi ;).
    Te imbratisez cu caldura, ambasadorule ( haha, banui ca faci mai mult decat alti ambasadori ai Romaniei ).

    Pt Rommaia ta, ai rupt barierele si ritualul multor familii. Ai avut curajul sa incerci cum e dincolo, nu numai sa te uiti si sa comentezi. Si e de munca. La cei de dincolo ( in curtea caprelor vecinului) e de munca. Ei, asta nu e pt orishicine. Daca cineva vreodata iti zice ceva de dulce ( ca vai ce bani sunt etc), zi-le ca e si de munca pt asta.
    Sau nu le zi nimic. Ca tot degeaba e la unii.

    Nu uita, aici ai un fanclub solid. Si nu numai care te admiram, ci apreciem ca ne si inspiri. Gandeste-te ca sunt oameni, carora le-ai ajutat viata prin ceea ce povestesti.

    RăspundețiȘtergere
  25. Rebelutzo, ma bucur ca ti-e bine, chiar daca e greu uneori ... Life is brutiful:beautiful& brutal!(Momastery)
    Big hug!

    RăspundețiȘtergere
  26. din scrisul tau retraiesc primii mei ani in Germania, mi-as fi dorit din suflet ca tu sa nu ai atit de greu.
    Si o veste proasta, problema limbii ramine toata viata, singura solutie ar fi sa renunti la lb. romana.
    Si totusi cindva, mai devreme sau mai tirziu, se rezolva totul, doar un pic de noroc si arunca-ma in foc.
    te iubesc Liuta!

    RăspundețiȘtergere
  27. Neamtule Dragule, desi nu mi-ai povestit tu prea multe despre inceputurile tale acolo, despre lupta aia de inceput, nu stiu de ce, dar de cate ori am un moment mai dur, mai ciudat, mai sufocant, ma gandesc la tine. fara mistouri :) Si ma ajuta enorm. La fel cum ma ajuta, de nici nu apuc sa cad ca ma prinde in brate, omul asta pe care l-am regasit dupa 15 ani si cu care traiesc acum tot ce am visat timp de 15 ani, desi ne mai lovim de bariera limbii, de diferente de mentalitate, cultura. Am mai fost indragostita, am mai iubit, dar senzatia asta de "acasa" din sufletul meu nu am mai avut-o niciodata. Si la sfarsit de zi grea, dura, frustranta, etc., cand ma tine de mana la culcare, sunt fericita si adorm zambind, asa ca merita tot efortul si nebunia. Asa ca stai linistit, dragul meu drag, in ciuda a ce mai povestesc pe aici, sunt mai implinita, impacata, linistita si fericita ca niciodata :) Si io te iubeeeesc!

    RăspundețiȘtergere
  28. Incercarile si greutatile nu se opresc nicioadata pentru oamenii ca tine, oameni puternici si frumosi, oameni care au curajul sa puna stop si sa o ia de la inceput - intr-o alta tara si intr-o alta limba. Dar incercarile si greutatile au ca rasplata o satisfactie enorma - satisfactia de a-ti urma visul si de a nu te complace intr-o plafonare care cuprinde cam 98% din oameni.
    Esti un om puternic, destept si frumos care da sperante si schimba vieti prin acest blog. Asta ti-am mai spus-o si ti-o voi mai spune. Astept cartea.
    Si daca te intrebi cine sunt, sunt cel care te-a rugat sa ii scrii o poveste pe blog-ul aflat la inceput (despre tatuaje) si ai acceptat fara sa ma cunosti si fara sa te superi sa impartasesti o poveste care pentru mine a contat enorm.

    RăspundețiȘtergere