Nu violentei impotriva copiilor!

De cand m-am mutat in Suedia am gasit multe lucruri frumoase, obiceiuri faine, un alt tip de atitudine, oameni mult mai linistiti, mai putin galagiosi, mai in banca lor. Am gasit si mai putin placute, dar despre astea alta data. Una din chestiile pe care le-am urmarit indelungat cu uimire este relatia copii-parinti in locuri publice (magazine, pe strada, autobuz). In doi ani si jumatate nu cred ca am vazut mai mult de 2 cazuri in care mama sa ridice un pic glasul si un caz de copil care se tavalea pe jos ca vrea ceva si ta-su nu il baga in seama. In cazurile in care parintele ridicase un pic glasul m-am uitat la copil care a reactionat potolindu-se din ce nazbatie facea, dar nu cu teama, nu cu ochi speriati, ci ca probabil intelesese ca o luase un pic pe aratura. Copilul care se tavalea pe jos s-a oprit si el dupa cateva minute, dupa ce taica-su, cu o voce extrem de calma si relaxata i-a spus ca in afara ca deranjeaza ceilalti oameni din magazin, nu reuseste altceva cu atitudinea lui. Nu i-am auzit si nu i-am vazut sa isi scuture copiii, sa le spuna ca sunt prosti cand vorbesc "aiurea", ca sunt rai. Astia sunt suedezii, asta e educatia lor, intr-o societate in care, dupa cum va spuneam in alt text, agresiunea fizica asupra copiilor la scoala a fost interzisa prin lege in 1958, a doua tara dupa Norvegia, agresiunea fizica asupra copiilor de catre parinti/adulti a fost interzisa prin lege in 1979 (pentru cei care doresc mai multe detalii despre cum a fost introdusa legea, ce a urmat, cum s-a ajuns ca 30 de ani mai tarziu sa existe doar cazuri izolate de copii batuti, aveti aici un link in engleza).

Mi-a atras atat de tare atentia acest aspect nu doar pentru ca ador copiii si ma pregatesc sa lucrez cu ei (am inceput deja). Ci pentru ca imi aduc aminte cata furie, sufocare si nebunie ma apuca cand vedeam in Bucuresti, pe strada in magazine, cum sunt pocniti copiii, cum sunt scuturati brutal, cum se tipa la ei "fii cuminte ca te omor cand ajungem acasa!"si cum se shuiera "fii cuminte ca ma faci de ras". Violenta asupra copiilor nu inseamna doar ciomag pe spate, ci si teroarea psihologica si umilirea prin tipat, jigniri, injurat, etichetat.

Am citit despre campania initiata de Salvati copiii (mai multe detalii si informatii aici si aici). Pentru cei care nu stiti in ce societate traiti sau poate chiar faceti parte din acele procente: În România anului 2013, 38% dintre părinţi recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmă că sunt bătuţi acasă de către părinţii lor, iar corecţiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinţilor, şi într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre părinţi apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educaţie a copilului; 18% dintre copii afirmă că au fost bătuţi acasă cu băţul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn. Si toate astea in ciuda faptului ca violenta impotriva copiilor este interzisa prin lege din 2004.

În ceea ce priveşte violenţa asupra copiilor în şcoli, în România frecvenţa în context educaţional a comportamentelor de abuz emoţional şi verbal pe care cadrele didactice le angajează în numele „metodei educaţionale” este extrem de mare. 86% dintre copii sunt certaţi de către cadrele didactice atunci când greşesc; 33% dintre copiii sunt jigniţi şi etichetaţi la şcoală de către cadrele didactice; 7% dintre copii afirmă că sunt bătuţi de către profesorii lor.

Ce se intampla cu acesti copii? Devin apatici, speriati, stresati, traiesc stari de anxietate, retragere, nesiguranta si incordare. Iar acesti copii cresc adulti carora, daca tot nu au ei valoare, de ce ar respecta pe cel de alaturi?

Daca va regasiti cumva printre parintii care va mai pierdeti controlul si tipati, mai dati si cate o palma, nu va judec si nu e cazul nici sa va puneti streangul de gat. Dar e cazul sa realizati ca aveti o problema, sa cautati ajutor, sa va schimbati modul de a va creste puiul. Care va garantez, din experienta a ceea ce am vazut si vad in Suedia, poate fi crescut si educat si disciplinat si fara violenta fizica si/sau verbala. Vedeti acest tip de comportament la cunostinte, prieteni? Incercati sa ii luati deoparte pe parinti, cand sunt mai calm si explicatile de ce gresesc. Poate nu o sa reusiti din prima, dar macar ati incercat. E momentul de reactie si schimbare si in Romania. Traditia e sa avem pui frumosi si sanatosi, nu "unde da mama creste" sau "bataia e rupta din Rai".