"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

duminică, 23 iunie 2013

Diverse amestecate

N-am luat niciodata asa o pauza lunga de blog si ma incearca un sentiment de vina, desi in capul meu am comunicat si povestit o gramada. Mai e si vina facebook-ului, stiti si voi cat e de interactiv si rapid, un fel de varianta pentru puturosi. De data asta nu spun ca nu am avut timp, ca as fi avut. Si povesti si intamplari. Am fost puturoasa. Ma iertati?

Am terminat primul an de facultate. Ha! Un lucru banal pentru sute de mii de studenti, nu? Pentru mine inca pare ireal uneori. Suedezii nu sunt genul care sa te ridice in slavi si sa te umple de
complimente, dar una din colegele mele de facultate a reusit sa ma impresioneze pana la lacrimi cu ce mi-a spus la finalul anului: "de cate ori simt ca mi-e greu, ca e prea mult sau prea dificil, ma gandesc la Lia, care vine intotdeauna pregatita si cu idei, ia cele mai bune note, e pasionata de ce facem si discutam si toate astea dupa nici 3 ani de cand s-a apucat sa invete suedeza. Stii ca esti un model pentru noi, nu?" Nici nu imi inchipuiam acum un an, cand am aflat ca am fost acceptata la facultate, ca voi fi model pentru cineva, cu atat mai putin pentru suedezi nativi. A fost un ritm nebun, recunosc, nu a fost deloc usor, am sacrificat zile si seri cu barbatul si copila pentru ca aveam de invatat. Nu e cazul nici sa-mi ridic o statuie, dar sunt un pic mandra de mine. Un an a trecut, doi ani jumatate urmeaza.

In primul semestru am avut 2 saptamani de practica, in al doilea o luna intreaga. De dimineata de la 7.30-8 pana la 4-5 dupa-amiaza, o zi de munca intreaga. Nu eram pregatita pentru lucru cu copii atat de mici, 1 an si cateva luni - 2 ani, dar am realizat ca mi se potriveste de minune. Sunt fascinata de ei, de cat de multe pot si stiu, cat de mult invata din absolut orice, ca e noroiul de afara sau cuburile de lemn cu care construiesc. Si mai fascinant e cat de mult invat eu de la ei, sa ii iau ca indivizi, dar si ca grup, sa le respect spatiul personal, dar sa si invatam despre reguli si limite. Din februarie, cand am avut ultima zi de practica, pana in mai, cand am lucrat o zi ca inlocuitor cu ei, nu m-am vazut cu copiii, iar la varste asa mici ma asteptam sa nu isi aduca aminte de mine. Mi s-a umplut inima de fericire cand i-am vazut cum li se lumineaza fetele de zambet cand m-au revazut, mi-au sarit in brate, au vrut sa se joace cu mine, sa imi povesteasca. O, da, sa imi povesteasca! Ce logoree au dupa doar cateva luni! Ce ma bucura foarte tare e ca voi lucra cu acesti copii pana termin facultatea, am practica in fiecare semestru la aceeasi prescoala, cu acelasi grup.

Am avut ocazia, acu o saptamana, sa ma joc si de-a ghidul si de-a turistul in centrul vechi al Stockholmului (Gamla Stan), cand m-am intalnit cu mare drag si bucurie cu o doamna fosta colega de serviciu si un vechi prieten, veniti cu treaba pe aici. Si m-am trezit ca dau informatii, ca povestesc firesc despre suedezi, despre viata aici, ca una de-aici. In acelasi timp, am realizat ca nu imi permisesem luxul de a umbla pur si simplu pe strazi frumoase, de a ma bucura si a face poze, ca un turist, de cand am venit aici. Asa ca le-am facut din plin. Si mi-am adus aminte si mi s-a facut dor de Bucuresti. Nu ala haotic, murdar, galagios, cu trafic needucat, ci de ala pentru care mi-am facut timp sa "ridic privirea", dupa cum va povesteam cu exact cateva zile inainte sa plec. Si daca nu v-am spus pana acum (desi eu asa imi aduc aminte), o fac acum: gasiti-va timp sa ridicati privirea si sa gasiti frumosul si specialul si deosebitul din orasul in care traiti. Oricunde ati fi, sunt convinsa ca sunt multe lucruri frumoase, ca exista un suflet al locului. Gasiti-l.

Intalnirea cu cei doi oameni dragi din Romania mi-a mai adus ceva sentimente in suflet. Dupa cum spuneam si pe facebook, daca ati sti cat de mult inseamna pentru un prieten din strainatate un telefon
dat din cand in cand, o scrisoare sau o carte postala trimisa din cand in cand, ca sa nu mai vorbesc de "vin cu treaba prin orasul tau, ai timp de o cafea?", ati face astea mult mai des. Fara sa fiu inteleasa gresita, chiar nu e un repros, e doar sinceritate, cand zecile de oameni care au primit un semn de viata de la mine (felicitarile hand-made sunt preferatele mele) mi-au spus cat de mult s-au bucurat sa primeasca ceva dragut printre zeci de facuturi, am spus ca si pentru mine e la fel de frumos, dar de ceva ori mai mult, fiind departe. Cu toate astea, putini au fost cei care chiar au inteles despre ce vorbesc, majoritatea nu au avut timp, din pacate, sa imi faca o bucurie.

N-am scris anul asta nimic despre iarna, chiar si in statusurile de facebook m-am concentrat in general pe partile frumoase. Pozele sunt de vedere, e adevarat, dar de data asta cele 7 luni de zapada,
frig, dar mai ales intuneric si-au pus amprenta si pe psihicul meu. Vorba vikingului, la a treia iarna aici am devenit suedeza. Din octombrie pana in aprilie te apasa cele 15-18 ore de intuneric. Da, in decembrie si ianuarie se lumineaza partial pe la 9 dimineata si la 14.30 e deja intuneric. Asa ca iarna ce urmeaza ne-am promis sa facem pe dracu in patru sa reusim sa plecam macar o saptamana pe undeva cu soare, sa ne incarcam bateriile.
Dar din mai s-a facut incredibil de frumos, lumina din ce in ce mai multa, chiar zilele astea traim un maxim de 18 ore si jumatate de zi plina. Daca iarna facem ceva eforturi sa ne gasim cate ceva de facut, sa nu o luam razna, vara vine de la sine.Nu conteaza cat de devreme ne trezim, cat avem de invatat sau de munca, dupa ora 5-6 ne
concentram pe ce ne bucura. Plimbat cu barca, pescuit, flori, cateva capsuni si rosioare in solar. Bine, cand e lumina afara ai chef si de altele, mai muncite. In primavara asta am renovat singura baia, prin bucatarie, am curatat si dat cu ulei terasa. Mai avem multe de facut si prin curte, sper sa reusim sa le facem pe toate pana in august cand omul reincepe munca, eu scoala. Dar distractia de baza este iesitul cu barca. Sunt indragostita de zona asta unde locuim, apa fiind ceva special. De fapt, e tot tabloul, apa, cer, casute, verdeata. Pentru mine e fericire in forma de frumusete. Fac poze cu ochii si le pun in memorie pentru momentele mai grele de iarna.

A fost si Midsommar, ziua cea mai lunga, sarbatoarea cea mai iubita de suedezi. Mi-as dori sa fiu macar o data in viata in aceasta perioada in cel mai nordic punct al Suediei, unde soarele nu apune niciodata si e lumina 24 de ore din 24. Al treilea
midsommar pentru mine, dar daca pana acum am fost mai mult spectator curios, de data asta a fost si sarbatoarea mea, asteptata cu mult drag si nerabdare. Am facut ceva gustari cu somon si creveti, am chemat prieteni, mi-am facut coronita de flori, ne-am plimbat cu barca, apoi ne-am adunat acasa, cu mancare, veselie si multa bautura. Toate traditii bine impamantenite suedeze. Da, pana si eu m-am pilit-imbatat (nu mai bausem mai mult de un pahar de vin de anul trecut din concediu), am dansat ca niste nebuni, am ras si ne-am distrat pana a dat iar lumina. Bine, daca stau sa ma gandesc ca la 1 era asa, un fel de intuneric albastru-violet si la 3 era deja lumina, nu am stat chiar asa de mult, nu? :-)

La sfarsitul lui octombrie se fac trei ani de cand m-am mutat in Suedia, dar trebuie sa recunosc ca am incetat sa mai numar. Usor usor incep sa nu mai compar, am inceput deja sa nu ma mai implic sau interesez real de politica de acolo, scandalurile nu ma mai atrag nici macar din curiozitate, sunt tot mai departe de genul ala de reactie maini-in-shold, tafna, ba pe-a ma-tii. Asta nu inseamna ca nu mai intru in discutii in contradictoriu si polemici cu oameni inteligenti si decenti cu care, uneori, nu sunt pe aceeasi lungime de unda. Doar ca am indepartat chiar si vechi "amici" care au recurs, din lipsa de
contraargumente, la jigniri si etichetari stupide. Nu mai accept astfel de reactii.
In rest, viata decurge firesc, cu tras, munca, uneori suparari, foarte rar lacrimi si tristete, dar mai ales cu fericirea de a avea un om fain alaturi, cu bucurii mici, dar mari, cu vise si  planuri.  Nu ma mai socheaza sa dau nas in nas cu caprioarele, vulpile, veveritele si mai nou bursucii din curte, sunt chestii firesti, dar continui sa fiu incantata de sansa de a avea natura atat de aproape. E vara, e lumina, e vacanta, e frumos. Ma intreba David zilele trecute, cand stateam intinsa in barca ce se legana usor si priveam cerul de un albastru fabulos, de ce zambesc, s-a intamplat ceva amuzant? Nu, dragul meu, sunt pur si simplu fericita ca exist. O vara minunata va doresc, oameni dragi!








48 de comentarii:

  1. >:D< atat. doar o imbratisare si un gand plin de bucurie din partea mea pentru tine :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O imbratisare si tie! Chiar ieri am gasit in calculator poza cu tine si Ciupercuta cand ne-am intalnit in Centrul Vechi in Bucuresti :) Te pup tare si numai bine iti doresc!

      Ștergere
  2. Daca treceti prin Madrid in vacanta voastra de iarna viitoare, da un semn! Pana atunci, o vara frumoasa iti doresc si tie! Andreea (Jane)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, Spania e pe lista, chiar daca nu chiar Madridul, dar musai dau un semn, multumesc! Ramane valabil si pentru tine daca ajungi pe aici :) Pupez!

      Ștergere
  3. deci daca vreau sa vad un bursuc adevarat, asta-i sansa mea:) Te imbratisez cu mult drag

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fetita, nu doar un bursuc, ci o pereche, ca sunt doi :D Uraciosi si curajosi :)) Te pupez cu dor!

      Ștergere
    2. Pentru dumneata "doi" si "o pereche" (atunci cand este vorba despre animale vii) nu sunt lucruri diferite, sunt sinonime? (Stii in mod pertinent si cu rezonabila certitudine ca cele doua exemplare formeaza o pereche?)

      Ștergere
    3. In cazul de fata doi inseamna pereche, au si pui. Din pacate, femela a murit.

      Ștergere
    4. AU!
      Cum? De ce? (Raspunsul este facultativ.)
      Si puii APUCASERA sa creasca suficient incat sa se descurce fara mama? (ASTA - AS VREA sa aflu!)

      Ștergere
    5. S-a inecat intr-o balta, foarte ciudat si de neinteles. Nu stim ce s-a mai intamplat, nu a mai venit nici masculul la mancare, nu am mai vazut puii...

      Ștergere
  4. mi-o fost dor de tine, Rebelutzo! Ce minunat inchei tu:
    E vara, e lumina, e vacanta, e frumos. Ma intreba David zilele trecute, cand stateam intinsa in barca ce se legana usor si priveam cerul de un albastru fabulos, de ce zambesc, s-a intamplat ceva amuzant? Nu, dragul meu, sunt pur si simplu fericita ca exist!!!!

    Sa ai o vara super!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, draga mea, uitam prea des ca e o minune ca suntem :) Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
    2. "...e o minune ca suntem..."
      Asta - cu exceptia situatiilor / momentelor in care sa mai fim pare mai degraba ceva de evitat decat ceva de dorit...

      Ștergere
    3. E o minune ca suntem, eu vreau sa ma concentrez pe lucrurile pozitive, frumoase, de momentele de dupa boala, criza, hopuri, pe care le trec cu bine, chit ca nu usor.

      Ștergere
    4. ABIA ASTEPT sa ajung si eu in faza de "dupa" (dac'-'oi mai ajunge), poate ca as/voi putea din nou sa vad lucrurile din aceeasi perspectiva ca si dumneata (perspectiva pt a carei alegere si auto-impunere te felicit).

      Ștergere
  5. No, e frumos cand incepi sa traiesti viata fara sa iti mai pese de mare lucru in afara de celula ta de "familie". Ma bucur ca ti-ai gasit linistea si fericirea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dush, draga mea, tocmai ca acum imi pasa mai mult de alte lucruri din afara celulei, dar in alt fel, lucruri reale, importante, nu din alea de aruncat energie si nervi degeaba. Dar linistea si fericirea da, le-am gasit si vreau sa le tin aproape :) Pupez!

      Ștergere
  6. Cum ar fi sa ne trimitem (eu si tu) reciproc epistole de incurajare pe hartie????? Tu intri in anul doi eu injca mai visez sa fac pe viata ce inveti tu sa faci dar tre sa imi mai pun pofta in cui un pic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, adresa mea e Lia Stoica - Breviksvägen 50, 13568, Tyresö, Sweden. Go for it :) Pupez!

      Ștergere
    2. Tyreso, nu Stockholm? (Crezusem ca locuiesti intr-un fel de cartier mai separat din cadrul Stockholmului, da' nu-mi pot imagina o adresa romaneasca scriind - spre ex - "Militari" in loc de "Bucuresti"... Sau - in cazul Banatului meu - scriind Fraidorf* (sau Cearda Rosie) in loc de Timisoara.)
      * Fosta localitate suburbana a Timisoarei (initial locuita mai mult de colonisti svabi si numita - bineinteles - "Frei Dorf" = "satul liber"), actualmente (deja de mult, dinaintea copilariei mele, deci SIGUR de mai mult de o juma' de veac) incorporata / integrata in cadrul orasului, dar INCA ramasa o periferie mai indepartata si oarecum mai separata, mai izolata.

      Ștergere
    3. Am scris mai de mult despre impartirea teritoriala suedeza. Ceea ce se cheama Stockholm Län (zona Stockholm/judetul stockholm daca vrei) este format din mai multe kommune (sectoare in Bucuresti), cu nume si administrare proprie. Stockholm-ul asta e compus din foarte multe insule, este f intins ca suprafata, de aici nevoia de a da alte nume. Fiecare kommuna (sector) are codul sau (134) in cazul de fata, zona unde locuiesc alt cod (68). Asa ca in loc sa scrii Strada, kommuna, Stockholm, scrii doar strada, kommuna, cod (Str x, 13568 Militari, de ex, unde codul iti spune ca e vb de militari bucuresti, nu Timisoara).
      In ce spuneai legat de padure, aici cam tot este padure, cu exceptia centrului Stockholm-ului, unde ai si orasul vechi, palatul regal, e zona turistica. In rest, apa, piatra si padure peste tot :-)

      Ștergere
  7. Huh! am stat un moment sa ma reculeg, sa ma gandesc pe ce hartie si cu ce pix sa iti scriu. Stai tuned!

    RăspundețiȘtergere
  8. Asta e si el un blog nordic poate te atrage si pe tine sa il rasfoiesti http://arcticmum.blogspot.de/

    RăspundețiȘtergere
  9. Să cităm, deci:

    "...Am fost puturoasa. Ma iertati?..."

    Normal că te iertăm, da' am o problemă cu puturoșenia; io... dîn ce văz... reiese că muncești mai mult ca oricând.

    "...esti un model pentru noi..."

    Apăi... nici nu mă așteptam la mai puțin; ce dreaq'... tocmai tu să ne faci de râs?
    :-)

    Glumesc, dar în uimirea ta de a fi considerată "model" există o doză de "românism" acut.
    Anume, lipsa de încredere în ce ești capabilă, în constanța ideii de a te subevalua. Un fel de "... da' cine-s io, bre, să mă dau grozavă..." alea.
    Străinii, de la copii la maturi, de la colegi de facultate la comentatori de blog... sunt cei mai în măsură să te aprecieze și să evalueze progresul tău în viață. Ai încredere în ei.

    Dac-aș sta să dau citate din ce scriai acum 3 ani... da' mai bine nu.
    Cum zice Ueli:
    "You reach a point, when you're in to it [.........] you have to keep moving, having a progress in your life..."

    http://www.youtube.com/watch?v=UxEtJoK0-jA

    ......................

    Pozele sunt frumoase, da' unde-i David?
    Destul cu tine, vrem să vedem și partea "ailaltă" a Sudediei!
    David la pescuit, David la tăiat lemne, David cu coroniță de flori pe cap.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am fost puturoasa la scris, nu in altele :) Cat despre partea cu modelul, nu de lipsa de incredere m-am mirat de ce mi-a spus, ci de faptul ca ei nu prea spun :)) S-au minunat atatia de cat de bine vorbesc suedeza dupa asa scurt timp, obisnuiti cu ideea de "imigrant=prost vorbitor de suedeza", ca ca a ajuns cumva så mi se para aiurea, eu simtindu-ma deja la alt nivel, frate, deja studiez la facultate (a naibii de dura, by the way, ca de-aia nu studiaza prea multi), ce va.mai mirati? De-aia m-a surprins colega mea, mai ales ca mi-a zis dupa un an intreg :)
      O så ma uit maine la link, acum sunt pe telefon. promit så revin cu mai multe poze si il arat si pe viking si pe asta mica, mai ales ca peste o saptamana vine si minunea mea de nepoata Mara si o så tot pozez :) dar så stii ca m-ai facut curioasa cu citate de acu 3 ani :p
      Multumesc ca imi esti aproape :) vara frumoasa si concediu fain!

      Ștergere
    2. "...obisnuiti cu ideea de "imigrant=prost vorbitor de suedeza"..."
      In aceeasi ordine de idei, taman asta am patit si eu: obisnuit cu faptul ca majoritatea "maghiarilor romani" vorbesc si scriu romaneste intr-un mod inconfundabil (de catre mine), fie cu greseli de gramatica / ortografie (justificate de faptul ca ortografia lor este mult mai simpla si ca in limba lor materna lipsesc multe dintre conceptele de baza din gramatica romaneasca - spre ex gramatica lor n-are notiunea formei diferite (macar ca terminatie) pt "masculin" si "feminin"), fie cu accent specific, usor recognoscibil, fie ambele (asta ca sa nu mai pomenesc de modul atat de specific de pronuntie a limbii romane (altfel oricat de corect vorbita) de catre arabii stabiliti aici), am ramas TARE mirat in cateva ocazii cand (in ciuda faptului ca eu CHIAR "am ureche" pt asa ceva) nu mi-am dat seama ca interlocutorul meu nu este "roman curat" decat dupa o BUNA bucata de discutie. (In doua dintre situatii era vorba despre cate un arab, in vreo cateva alte situatii de maghiari crescuti si educati in "zona lor" - in fosta "Regiune Mures Autonoma Maghiara" (cum se numea pe la inceputul anilor '60), adica in Harghita, Covasna si zonele adiacente.) (Cetatenii in cauza ramasesera bucurosi de comentariile mele favorabile - care le recunosteau meritele - dar uimiti de intensitatea mirarii din vocea mea. Deh, automatisme, stereotipii de gandire...)
      Si cam in acelasi tip de mentalitate s-ar inscrie - dupa parerea mea - mirarea "unora" atunci cand (spre neincrezatoarea lor uimire) constata despre cate un (inconfundabil dpdv etnic) "tigan borat" ca este cinstit, harnic, etc - adica om. Da, mai exista si asa ceva, desi de regula acestia sunt greu de vazut si de constatat (si MAI ALES foarte dificil de recunoscut "cu voce tare" existenta lor, de teama reactiei anturajului) din cauza prejudecatilor - justificate de modul de gandire, exprimare si comportare a unei mult prea mari proportii dintre co-etnicii lor...)

      Ștergere
    3. "...eu simtindu-ma deja la alt nivel, frate, deja studiez la facultate..."
      CE legatura (obiectiva, nu faptul ca studiile superioare ajuta la constientizarea necesitatii vorbirii cat mai corecte a limbii) exista intre corectitudinea utilizarii limbii si nivelul studiilor urmate? Eu consider ca pt a putea urma (si promova cu brio) o institutie de invatamant superior (oricare alta decat cea "de specialitate") este suficient sa stapanesti limba predarii / examinarii in suficienta masura incat sa intelegi tot ce ti se spune si sa poti exprima (inteligibil, inconfundabil) ceea ce gandesti, indiferent de corectitudinea vorbirii / scrierii (atata timp cat comunicarea ramane inteligibila). Ganditul conceptelor ORICUM nu tine de limbaj...

      Ștergere
    4. Tocmai asta e ideea, pentru a putea intelege ce se discuta la seminarii si cursuri si sa pot interactiona, veni cu propriile idei, sa pot citi toate cartile si articolele necesare, plus scris lucrarile si examenele, e nevoie de ceva mai mult decat a stapani limba necesara sa cumperi ceva la un magazin si sa spui multumesc. Eu am studiat pana sa fiu acceptata la facultate, intensiv, suedeza (gramatica si vocabular, texte, eseuri, etc) de nivel de liceu. Facultatea aici este foarte serioasa, dura, se pune accent pe limbajul academic in care ne scriem lucrarile. Cu lipsa de modestie, da, sunt la alt nivel fata de alti imigranti veniti de mai putin de 3 ani aici.

      Ștergere
    5. Nici nu-mi imaginasem ca ai avut aprecieri superlative pt folosirea unei limbi "ciupite" de ici - de colo, "dupa ureche", dar subiectul este altul.
      In opinia mea, este o FOARTE mare diferenta intre utilizarea COMPLETA a limbii (si stapanirea corecta doar a vocabularului - si chiar si a gramaticii) si utilizarea ei CORECTA (care - intre altele - mai include SI stapanirea ortografiei si a ortoepiei). Poti sa stapanesti "suficientă limbă" (!) incat sa fii in stare sa intelegi si sa exprimi inteligibil orice ai interesul s-o faci, si TOTUSI sa vorbesti limba nu prea corect, cu greseli si/sau cu un accent strain foarte pregnant, si s-o scrii inteligibil dar cu greseli de ortografie.
      Pe baza unor experiente oarecum similare traite (dupa cum am mai scris) de catre mine, eu personal sunt convins ca ceea ce-i socheaza pe "aborigeni" este NU - INTINDEREA, ci CORECTITUDINEA cu care folosesti dumneata limba.
      (Dac'-ai sti dumneata de CATE ori pana acuma m-am simtit eu personal rusinat nu de faptul ca un strain stapanea foarte bine limba romana (pe cate vreun sait, sau in viata reala), mai bine decat romanii get-beget cu care interactiona el acolo (pt acest fapt in sine simteam un fel de ciudata MANDRIE), ci de faptul ca acestia din urma (romanii) foloseau limba lor proprie, materna, facand mai multe greseli decat acel strain...)
      Oricat ar putea parea de ciudat, pana si limbajul ACADEMIC poate sa fie stapanit relativ complet, dar sa fie folosit cu greseli (cu greseli DE EXPRIMARE, nu de logica, sau de lipsa de cunostinte de specialitate - astea reprezinta ALT capitol)!

      Iar modestia este buna (atat cat e buna) NUMAI in ALTE imprejurari, sociale, nicidecum atunci cand e vorba despre autoevaluare. In acest din urma caz, subaprecierea (indiferent de faptul ca ar putea fi ocazionata de modestie) reprezinta o greseala la fel de mare (aproape - conotatia sociala este alta) ca si o eventuala supraapreciere (care ar putea eventual sa fie cauzata de un orgoliu exacerbat), adica reprezinta o eroare de apreciere, o abatere de la corectitudine.

      Ștergere
    6. P.S.
      ...si eu sunt CONVINS ca folosesti limba suedeza mai bine nu numai decat unii imigranti veniti acolo de MAI PUTIN de 3 ani, ci chiar si fata de majoritatea celor veniti acolo de MAI MULT (chiar si decat unii veniti acolo de MULT MAI MULT) decat "de trei ani".

      Ștergere
  10. Lia... vrem poze cu David și cu aia mică.
    Hai... dacă-i musai... merge și poze cu mama ei beologică, că-i din familie oricum.
    Tu poate ne crezi proști, da' unii dîn noi au ceva idee de cât de brutal/rapid/forțat ai ajuns tu la un nivel de conversație/integrare suedeză.

    O să culeg citatele, că tu ai să fi prinsă cu alea mici.

    Când "ei" spun ceva... apăi fii atentă!
    Că ăștia nu vorbesc degeaba, doar ca să se audă vorbind.
    Ei cam spun ce gândesc.
    Altfel... nu spun nimica, doar zâmbesc frumos.
    Da' dacă deschid gura... apăi, taică... AIA E CHESTIA!

    Fin'că cunosc gândirea și stilul... zic că-s fuarte impresionat că e unii care te ia de model.
    Localnici, zic.

    Go up the cliff, girl!
    Iu dă găl, iu dă găl!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "...merge și poze cu mama ei beologică, că-i din familie oricum."
      Nu numai pt ca-i din familie, ci si pt ca sa putem si noi sa apreciem (cu sensul de estimare) evolutia gusturilor vikingului in chestiune, de la "fosta" la actuala (chiar daca poza nu releva decat aspectul fizic, nu si vorbirea, nu si comportarea, nu si mentalitatile...)

      Ștergere
    2. "...cât de brutal/rapid/forțat ai ajuns tu la un nivel de conversație/integrare suedeză."
      Eu n-as spune "brutal" (eventual doar chinuitor) si n-as spune "fortat" (decat eventual auto-silit). Eu as spune mai degraba "cat de rapid si de... "agil" - si cu cat succes".

      Ștergere
    3. Aici pun poze cu mine, ai mei din Romania, David si eventual Malin, dar nu e cazul si de poze cu oameni carora ar trebui sa le cer permisiunea sa le fac pozele publice, sa explic ce si de ce scriu. etc.

      Ștergere
    4. Poate ca totusi n-a fi un efort chiar atat de mare (si mai ales n-ar fi repetat, ar trebui facut doar o singura data) sa explici acest lucru si sa ceri permisiunea de principiu permanenta MACAR celor f apropiati ("socrilor"*, mamei naturale a "fiicei dumitale vitrege"*, unor prieteni mai apropiati si mai prezenti in viata voastra si a caror participare ar putea eventual sa fie nu doar semnificativa, ci eventual chiar si lamuritoare pt anumite aspecte ale vietii voastre etc.)
      Si nu cred ca s-a gandit cineva la poze... (Hm!) "interesante", care ar fi cazul sa nu fie facute publice (spre ex nud, sau facand cine-stie-CE), ci despre cele mai banale si cotidiene "instantanee".
      * Cu ghilimele intrucat (deocamdata inca) nu esti casatorita cu vikingul tau, (inca) esti doar "sotie vitrega", astfel incat relatiile familiale sunt constituite doar practic, nu si teoretic, oficial.

      Ștergere
    5. Sunt destule poze cu tot neamul, prieteni, plus mama fetei pe facebook, pe blog am spatiu mai limitat si prefer så pun poze semnificative pt temele abordate in text. Cat despre ghilimele, nu e nevoie så le pui, batbatul meu e barbatul meu, parintii lui sunt parintii lui sau socrii mei, cumnatele sunt cumnate, chiar daca nu suntem casatoriti si cu acte (si cel mai probabil nu se va intampla vreodata). Ce e oficial sau neoficial pentru altii, nu ma priveste.

      Ștergere
  11. DE AICI AM PLECAT LA RĂZBOI






    ce mai vineri e azi prietene
    ce expediţii în cafenele Ce prăbuşire în farniente
    ce fanfare în parcuri ce de pahare golite
    ce de fete sprinţare gata să ne-amintească de tinereţe
    pentr-un vers şi o biată Cafea
    ce Aventuri ne-aşteaptă până la ziua de Luni
    când vom avea mâinile uscate
    de-atâta spălat în Neputinţă şi netrebnicie
    în oraşul acesta de la Nord de balcani

    uite oraşul Un oraş încremenit în istorie
    o pereche de adidaşi atârnă pe un cablu Coaxial
    în dreptul gării pustii peste care pluteşte
    o îngrămădire de suflete plecate aiurea
    ce mai vineri e azi
    şi noi mirosim a parfum ca Prinţii pe vremuri
    în gara fără trenuri fără călători fără paşi
    fără despărţiri întâlniri regrete Bucurii
    gara noastră însă contează pentru
    femeia cu mopul spălând urma Timpului pe gresia gri
    într-un tango care-i aminteşte de prima Iubire
    pentru nimic cu i mare



















    ce zici de oraşul din care am plecat la războiul cu lumea
    printre turlele de biserici
    răsărite de-a valma ca buruienile prin sihăstrii
    guri de canal din care aurolaci bezmetic Cerşesc o ţigară
    şi Mii de corbi ca nişte picături de pus în ochi
    fâlfâind plictisiţi din aripi în aşteptarea Morţii care vine
    o dată la trei sute de Ani
    la concurenţă cu o Pungă tandră de plastic ce baletează
    spre etajul zece unde duhneşte a vegetaţie veselă de Primăvară
    în timp ce pe Lac plutesc milioane de sticle
    cu mesaje de Ajutor intrate în spam



    ce mai vineri e azi şi ce weekend grozav ne aşteaptă
    să mă ierţi dacă-ntreb chiar aici lângă statuia Poetului fără Chip
    de nu cumva Visele noastre-s vinovate de tot
    ne-om fi dorit prea să mirosim Floarea de măr
    să vedem fructul cum creşte în diametru Om fi blestemaţi
    c-am vrut să citim toate cărţile necitite
    să vedem spectacolul lumii
    nesătui de toate Nevăzutele filme
    şi-am tot vrut şi-am mai vrea să sorbim cu nesaţ
    din cascada zilei prăvălite peste Oraş
    înfruntând fără teamă toate grozăviile
    Inima noastră om fi peticit-o prea des cu vorbe
    şi mult prea rar cu Iubiri

    cască-te prăpastie în faţa noastră
    suntem în dansul nocturn cu Dreptul în aer
    bine-ai venit Prietene
    vinerea asta e o zi numai bună
    să facem Ultimul pas din Timpul ce ni s-a dat
    împreună


    (Din volumul EFECTUL PLACEBO care apare în iulie, pentru că n-am alte cuvinte, acum, decât, poate, să fii mereu sănătoasă şi veselă, Vulpiţo.)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Valule, dragule, ai adresa mea ceva mai sus, musai så imi trimiti un exemplar cu autograf!!! Te pupez tare!

      Ștergere
  12. ca sa vezi dracie, si io care-mi imaginam ca dragostea mea pt. natura, pe care mi-am descoperit-o de citva timp, ar fi un semn de batrinete. Si mai ales dependenta chefului, a tonusului, a motivatiei de clima si capriciile naturii, ca am ajuns sa fiu de-a dreptu obsedat, cind ma scol ma uit intii la un mic ecran care-mi arata vremea probabila pe patru zile.
    O parte din istoria Liei e istoria mea, inceputu, scoala, primele succese, o energie si o vointa care-mi dadea aripi.
    P.S da cind aud de iarna aia interminabila, pe de o parte mi se face mila de Lia, iar pe de alta parte, incetez sa mai bomban de ploile si de frigu de pe aici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e, dragule, semn de batranete, e semn de intelepciune :) ma bucur ca iti retraiesti inceputurile, ti-am zis eu cand ma cainai ca nu e cazul, e de bine, sunt pe drumul cel bun :) te pupez tare!!! Ma duc la mama si Mara ca abia au sosit :)

      Ștergere
  13. IAR am scris prea lung, IAR nu-mi accepta comentariul, IAR tre' sa-l divizez...

    "Suedezii nu sunt genul care sa te ridice in slavi si sa..."
    Le lipseste exaltarea de tip latin (sau mai precis - sudic) - SAU slav.

    "...nu imi inchipuiam [...] ca voi fi model pentru cineva..."
    DE CE? Spune-mi, rogu-te: pe cand inca mai erai in Bucuresti, CHIAR NIMENI nu ti-a recunoscut deschis, in fata, ca "esti un model" (macar partial) pt respectiva persoana?
    EU recunosc faptul ca (cel putin in privinta anumitor aspecte) PT MINE - ESTI un model (si ASA ai fost inca dinaintea migrarii). Un model cam... "tepos", cam greu de apucat si de urmat, dar un model (MACAR ca mentalitate generala, daca nu si la modul concret, pt cate vreun aspect al vietii - pt asta PREA nu ne potriveam ca fire).
    (Sa stii ca - intre altele - SI gandul la tine si la modul cum reactionezi la tot ce-ti arunca viata in fata m-a ajutat sa trec peste momentele dificile de care am parte acum...)

    "Nu e cazul nici sa-mi ridic o statuie, dar sunt un pic mandra de mine."
    "Mangaierea orgoliului" este suficienta, LA CE sa-ti ridici statuie? Sa cheltuiesti bani, timp, nervi si efort ca sa aiba LA CE sa se pise cainii si PE CE sa se cace porumbeii? :P

    "Nu eram pregatita pentru lucru cu copii atat de mici, 1 an si cateva luni - 2 ani..."
    De aici noi ar trebui sa intelegem ca pt lucrul cu copii ceva mai mari ERAI pregatita? Daca da - CUM anume, si pt lucrul cu copii CU CAT mai mari?

    "Sunt fascinata de ei..."
    SINCER sper ca nu: cineva fascinat de regula nu numai ca nu actioneaza, dar de obicei nici macar nu prea reactioneaza, ci doar contempleaza mesmerizat... (SAU se misca lent, ca in vis, ca prins in miere, si fara sa gandeasca la ceea ce face). Asta face parte dintre caracteristicile definitorii ale fascinatiei...

    "...sa le respect spatiul personal, dar sa si invatam despre reguli si limite."
    Daaa... ASTA este o problema cu care ne-am confruntat cam TOTI cei care am avut de-a face indelung cu "infanti".
    Concluzia mea personala a fost ca sunt doua (ba chiar trei) tipuri de limitari (dupa strictete): exista limite sociale, conventionale, la care este bine sa se opreasca comportamentul in imprejurari oarecare (sunt limitele de bunavointa fata de nervii celor din jur - spre ex poftele personale se exprima "aparte", pe ton scazut, si eventualul refuz se discuta ulterior, acasa). Mai exista si limite FOARTE rigide, de neincalcat NICICUM din initiativa proprie (ci NUMAI - EXCLUSIV - (eventual) la comanda vreunui adult responsabil in care au incredere, si NUMAI sub supravegherea / cu participarea acestuia) - si este vorba despre limitele care ingradesc unele actiuni primejdioase pt viata / sanatatea / integritatea copilului in cauza si/sau a persoanelor din jurul acestuia care pot fi periclitate de actiunile acestuia (nu se umbla cu flacoanele marcate cu un craniu si cu oase incrucisate, nici cu focul si/sau cu obiectele incinse (sau ascutite sau taioase), nici la priza, nici pe gheata subtire, nici nu se apleaca peste gol / peste apa adanca). Si (intermediar) mai exista si "regulile de buna purtare", mai putin rigide decat cele referitoare la pericole, dar mai stricte decat cele referitoare la "simpla" bunavointa. Iar "spatiul personal" DA, exista (cat si cum si cand este ingaduit), si este NORMAL ca acesta sa se situeze intre limitele comportarii civilizate, si este bine (este recomandabil) sa se inscrie in interiorul limitelor de bunavointa, dar este OBLIGATORIU sa se inscrie in interiorul limitelor de siguranta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am spus mai sus, nu ma asteptam sa spuna timizii si retrasii de suedezi, nu ca nu m-am gandit ca as putea fi model pt cineva. Daca ajuta cu ceva pataniile si povestile mele, ma bucur din suflet.

      Eu am lucrat 15 ani de zile cu copii de la 4 ani in sus, ma simteam mult mai pregatita pt lucrul cu copii mai marisori, dar uite ca ma descurc si cu piticii :-)

      Ștergere
  14. "...la varste asa mici ma asteptam sa nu isi aduca aminte de mine."
    Nu stiu DE CE te asteptai la asta, ca doar la varste atat de mici pe de o parte absorb cel mai usor si mai bine informatiile si le inmagazineaza in memoria cea mai durabila, si pe de alta parte ei cunosc deocamdata relativ putine persoane (si sunt avide sa cunoasca mai multe) SI memoria lor inca nu e incarcata cu informatii, deci nu sunt nevoiti sa "stearga" informatii vechi pt a putea inmagazina informatii noi... - si NICI preocupari prea multe / prea variate nu au. (Si-apoi... dupa cat de "lipicioasa" te stiu eu... nu te mai uita omu', INDIFERENT - CE varsta ar avea, in sufletul lui ramai...)

    "...ca povestesc firesc despre suedezi, despre viata aici, ca una de-aici."
    MAI BINE decat o localnica: inca n-ai uitat CE gasisesi interesant si CE te impresionase ca straina...

    "...gasiti frumosul si specialul si deosebitul din orasul in care traiti."
    Nu te adresezi dact citadinilor? ("...exista un suflet al locului" e valabil MAI ALES "la tara"...)

    "...cat de mult inseamna pentru un prieten din strainatate un telefon dat din cand in cand, o scrisoare sau o carte postala trimisa din cand in cand..."
    Un comentariu (sau un mesaj) pe FaceBook - sau pe blog - (sau o conversatie prin mess sau prin Skype) nu "se pun"?

    "Daca iarna facem ceva eforturi sa ne gasim cate ceva de facut, sa nu o luam razna, vara vine de la sine."
    Daca NU faceti acele eforturi, vara nu mai vine de la sine, trebuie adusa? :P

    "...am curatat si dat cu ulei terasa."
    "Cu ulei", nu cu VOPSEA de ulei?

    "...pana in august cand omul reincepe munca, eu scoala."
    Am inteles, dumneata nu te consideri "om". ( :P ) (De fapt, SI EU o mai tachinez pe doamna mea (atunci cand spune - cu referinta la ea insasi - (spre ex) "mai oboseste omul") spunandu-i ca ea nu-i om, ci "oamă".)

    " Fac poze cu ochii si le pun in memorie..."
    SUPERBA exprimarea!

    "...daca pana acum am fost mai mult spectator curios, de data asta a fost si sarbatoarea mea..."
    Cea mai buna dovada ca incepe sa se definitiveze integrarea dumitale printre ei: ce-i specific lor incepi sa simti drept fiind (sufleteste) "al dumitale"...

    "Nu mai accept astfel de reactii."
    IN SFARSIT!

    "Nu ma mai socheaza sa dau nas in nas cu caprioarele [...] din curte..."
    CAPRIOARE - IN CURTE? Astea parca erau TARE sperioase...

    "...sunt pur si simplu fericita ca exist."
    Sa-ti ajute Sfantul ca ASA sa simti si in continuare, cat vei trai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Copiii de 1 an si jumatate nu prea tin minte persoane intalnite cateva zile, reintalnite dupa 6 luni, de aici uimirea si bucuria mea.

      Gasiti frumosul din locul in care traiti, de obicei cunostintele mele locuiesc la oras, chit ca e mai mic sau mai mare.

      Conteaza si mesajul de pe facebook sau comentariul de pe blog, dar o scrisoare sau o vedere, sa nu mai zic de un telefon, inseamna cumva mai mult si mult mai personal.

      "Vara vin de la sine", am gresit acordul, vin lucrurile de facut de la sine vara.

      Am dat cu ulei de lemn, de exterior, nu e vopsea pe baza de ulei, e chiar un ulei.

      Si sunt om :-) Dar cand vorbesc despre David prefer sa il numesc "omul meu" decat "barbatul meu", care suna mai "posesiv" cumva :D

      Curtile de aici sunt mari, fara garduri, casele sunt construite printre copaci (aici a fost o padure acu 50-60 de ani, iar suedezii obisnuiesc sa construiasca asa, fara sa taie prea multi copaci), iar caprioarele umbla peste tot. Sunt sperioase, daca ma trezesc nas in nas cu ele, o iau la fuga, dar de trecut prin curte, distrus plante, lasat in urma tone de capuse, n-au rusine :)

      Ștergere
    2. Copiii intalniti in experienta MEA trecuta cam retineau... (Drept ii - pe de alta parte - ca nu mai am acum limpede in memorie durata intervalului scurs.)

      Am inteles, DE FAPT ceea ce conteaza este perceptia personala (subiectiva), nu faptul obiectiv al comunicarii. (PT MINE importanta este interactionarea, nu modul / mijloacele in care se desfasoara, dar nu imi e greu sa inteleg perspectiva dumitale, in ciuda faptului ca eu nu o simt, nu o impartasesc.)
      (Si telefon eu n-am cum sa-ti dau, nu-ti stiu numarul - si daca ai bunavointa sa mi-l comunici, poate gasesti vreo modalitate mai putin publica pt a o face, ca sa eviti eventuale surprize ulterioare neplacute din parte altora. Si-as mai avea nevoie de intervalul orar intre care nu as deranja.)

      Posesiv "suna" "meu", nu "omul", nu "barbatul". Eventual ar putea "suna" oarecum mai posesiv "sotul" (insasi definitia notiunii implicand ideea de "legare"). Dar "omul" are (intr-adevar) oarecum alte conotatii si alte subintelesuri tacite (cu referire la el, dar si la dumneata, si MAI ALES la relatia voastra) decat "barbatul".

      Pt mine este oarecum ciudat-interesant conceptul de "curte fara gard". CUM e delimitata, CUM e marcat perimetrul (mai ales daca acea curte este atat de mare cat sugerezi) dincolo de care spatiul inceteaza de a mai fi "curtea dumitale" si devine fie spatiu public, fie curtea altcuiva?
      Caprioarele distrug plante? CUM, furajandu-se (pascand), sau calcand pe ele, sau CUM?

      Ștergere
    3. Un like sau un comentariu de cateva cuvinte pe facebook sau un comentariu pe blog ma bucura, dar nu le simt asa de personale ca o scrisoare, de ex, pe care te apuci sa o scrii cu gandul la persoana X care o va primi, e un gest pentru acea persoana si numai ea. Un comment pe fb sau blog nu e atat de personal, ai inteles diferenta.

      Eu sunt omul lui, el e omul meu :)

      Exista niste garduri dar mai mult de frumusete, nu de utilitate. Cand nu te omori cu vecinul (si asta se intampla extrem de rar), de ce sa avem garduri intre noi? David stie exact care ii e terenul, 3200 m patrati, de la piatra aia e al vecinului din dreapta, de la copacii aia e terenul vecinului din spate. De la sosea incepe imediat proprietatea noastra, trebuie sa ne dam zapada ca sa permitem accesul la cutia postala si tomberon, altfel putem lua amenda. Vecinul la fel. Dar nu e nimic special sa dai zapada si la vecinul cand poti, si el la fel. Exista o lege in Suedia, e ceva special, legea dreptului la acces in natura ar fi traducerea. Orice om are dreptul sa se plimbe, sa culeaga zmeura si ciuperci, de ex, in cantitati mici, in natura, asta insemnand si curtea noastra, de ex. Legea spune "nu influentezi negativ, nu distrugi". Nu prea se plimba nimeni prin curtea oamenilor, dar teoretic au voie, atata timp cat nu distrug nimic. Copiii vin la noi sa se uite in lacusorul cu pesti, de ex. Caprioarele mananca tot ce prind, flori, boscheti, zmeura, cam tot.

      Ștergere
    4. Am inteles (daca oi fi inteles bine): dumneata de fapt nu impotriva mijlocului electronic de transmitere a comunicarii "ai un dinte", dorind neaparat o deplasare fizica a suportului solid pe care este inregistrata comunicarea, ci impotriva comunicarilor relativ impersonale de tip deschis, preferand (indiferent de modalitatea de realizare) o comunicare personala de la individ la individ.

      Da, o relatie de-la-om-la-om are o alta bogatie de intelesuri decat una de-la-barbat-la-femeie (si/sau invers).

      Acolo unde proprietatile personale (in privinta terenului) sunt ample si rasfirate, fragmentand (cuprinzand intre ele, sau izoland in spatele lor) teren public, o lege a ACCESULUI la terenurile publice mi se pare benefica (pt ca sa nu fii nevoit sa ocolesti cine-stie-CATI km doar pt a nu incalca pe distanta de cateva zeci de metri proprietatea oarecuiva). Mi se pare corecta SI posibilitatea de a admira pe terenul propriu al cuiva ceva ce poate nu mai poate fi gasit pe teren "neutru" decat la departare de cine-stie-CATI km.
      Dreptul de a si COLEGE poame de pe proprietatea cuiva, insa, il consider o exagerare: poate ca respectivul plantase si "aclimatizase" pe terenul sau plante fructifere (in principiu - dar nu neaparat numai - arbusti, sau tufe: fragi, afini,zmeuri, muri, agrisi, corni, macesi etc - sau (de ce nu) ciuperci) din natura, pt a le avea la indemana atunci cand doreste roadele dar (spre ex pe vreme rea) nu si excursia in natura in timpul careia sa le culeaga din salbaticie, si acei trecatori tocmai dau iama in recolta sa (abia coapta) de (spre ex) zmeura, sau de fragi. (Iar despre "distrugere" nu prea poate fi vorba, atata timp cat cand dupa trecerea / plecarea lor plantele insele sunt tefere, si nu apar gunoaie / deseuri inexistente anterior, doar fructele sunt mancate cam toate.)

      Distrugerile insele provocate de caprioare mi se pare ca se constituie intr-un argument in favoarea unor garduri... (care ar putea eventual sa nu inconjoare toata proprietatea ci doar zonele "sensibile" de pe ea: plantele utile (zarzavaturile / legumele / fructele / plantele aromate / florile), si/sau deosebit de frumoase, si/sau puietii de pom etc).

      Ștergere
    5. Dar unde am spus eu ca as avea vreun dinte impotriva vreunui mod de comunicare? Din contra, mi se pare extraordinar ca exista bloguri, facebook unde poti cunoaste (in niste limite), poti interactiona fain si interesant cu o gramada de oameni. Asteptarile mele de mai mult sunt de la cei care depasesc nivelul de prietenie virtuala, oameni cu care ai impartit sentimente, momente reale, cei care pt mine conteaza cat så le dau cate un telefon, så le trimit o felicitare de sarbatori sau aniversari. Si de la care astept cat de cat acelasi "tratament".

      Suedezii au de atata vreme legea asta incat stiu ca pot culege zmeura sau fragi de la mine din curte, dar nu o fac, tocmai dintr-un anumit respect pt casa, locul, pamantul altuia. E ceva invatat in timp. Pentru caprioare se pun garduri, dar le darama. Iar garduri de beton de 2 m inaltime n-ai sa vezi, oricat de tare te deranjeaza caprioarele.

      Ștergere