"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

sâmbătă, 3 august 2013

Combinatii culinare vulpesti

A trecut ceva vreme de cand am gatit ultima data pe blog si pentru ca vara nu e inca gata si nu vreau sa o gonesc povestind deja cum mi-am petrecut-o pana acum, m-am gandit sa va invit la masa, ca merg mult mai bine povestile de vara cu burta plina, nu?

Desi mai fac din cand in cand cate o ciorba de perisoare, o varza a la Cluj si de Craciun sarmale, trebuie sa recunosc ca nu prea fac chestii care iau mai mult de 15-20 de minute, nu am retete, ci improvizez un pic de fiecare data, combin chestii dupa gust si inspiratie. Si pana acum se pare ca mi-a iesit, ca nu ramane nimic pe masa si oaspetii nostri povestesc si altora despre mancarurile mele. Dar gata cu laudatul, hai sa ma apuc de treaba. Combinatiile de mai jos sunt variatiuni pe aceleasi teme, foarte dragi mie: ghimbir, lime, cous cous si avocado. 

De multi ani sunt amatoare de arome asiatice, dar pana de curand nu prea indraznisem sa ma aventurez si in bucataria proprie. Dar pentru toate e un inceput. Ingredientele sunt simple si usor de
gasit in orice supermarket. In wok, cu un pic de ulei (de floarea soarelui, ca ala de masline are gust prea puternic), am calit cateva minute 1 ceapa taiata nu foarte mic, 1 piept de pui mare, taiat cubulete, si am turnat peste o lingurita de sos de peshte (fish sauce, e baza mancarurilor thailandeze, asa cum e soia la chinezi si japonezi). Dupa aia am adaugat 2 morcovii taiati rondele (sau betisoare), legumele pe care le scosesem de ceva vreme din congelator si nu mai erau chiar inghetate si jumatate de cana de apa.  Gustati si daca nu vi se pare destul de sarat, mai adaugati un pic de sos de peste. Am ras pe razatoarea mica ghimbir cam cat o lingurita si am pus in amestec spre final. Cu totul, nu ar trebui sa caliti toate ingredientele mai mult de 10-12 min si la final vedeti sa fie un pic “apos” totul, dupa care puneti taieteii fierti in prealabil si amestecati. Gustati si daca nu e deja de ajuns de sarat, mai puneti un pic de soia. 
 
Pentru ca aveam inca un piept de pui mare, am zis sa mai fac o combinatie, care merge perfect cu orez cu bob lung (nu e in poza, ca nu am facut chiar atunci, aveam taieteii). Un pic de ulei, se caleste
un pic puiul taiat fasii sau cubulete, 1 morcov rondele sau ras pe razatoarea mare, 5 catei de usturoi tocati nu foarte marunt.
Se toarna deasupra o cana de supa din aia facuta din cub si o cutie de lapte de cocos. Lasati sa fiarba la foc mic vreo 15 min, sa se inchege un pic zeama. La final turnati zeama de la 1 lime si presarati un pic de busuioc sau ceva mai mult patrunjel verde. 

 Pentru ca nu imi vine sa mananc cartofi la fiecare masa (desi suedezii sunt mari amatori), am inceput sa combin cous cous cu diverse. E extrem de usor de facut (se fierbe apa cu sare si un pic de ulei, apoi se pune cous cous-ul in apa clocotita, se inchide focul si se lasa cu capac cateva minute; instructiunile si cantitatile de apa/cous cous sunt pe cutie, dar eu pun cantitati egale, o cana de apa, apoi o cana de bobite, de ex, chit ca la instuctiune zice mai putina apa). 
 
Prima combinatie: piept de pui cubulete, calit cu ceapa tocata in ulei de masline, se toarna o cana de
apa si se dizolva un cub de concentrat de pui, se fierbe la foc mediu cateva minute (sa nu se duca de tot lichidul). Apoi se adauga o lingurita de ghimbir ras si cateva legume congelate, la conserva sau proaspete daca aveti de unde (mazare, broccoli, morcovi, conopida, ce va place voua).
Se inchide focul si se amesteca totul cu cous cous-ul fiert in prealabil. Niste patrunjel tocat deasupra nu are cum sa strice. 

A doua combinatie este pe post de garnitura (merge de minune cu peste) si ia cu totul cateva minute. Se fierbe cous cous-ul (vezi mai sus si pe cutie pentru timp), intre timp se taie/toaca rondele/marunt cateva ridichi, ceapa (verde sau
rosie, de preferat, in ce cantitate va place), fenicul (o planta recent descoperita de mine, cu o aroma speciala, puternica, asa ca tocati cate putin, amestecati si vedeti daca mai e nevoie), patrunjel (fiti generosi). La fel de usor, in loc de fenicul si ridichi, puteti pune rosii, castraveti (din aia lungi), ardei gras. Peste toate se pune un pic de ulei de masline, zeama de lime/lamaie, sare, piper.


Si am ajuns si la ultima tema (desi nu am terminat cu lime-ul), avocado. Ce mi se pare interesant la avocado e ca, daca il consumi ca atare, nu are niciun gust, dar in diverse combinatii da o savoare si o consistenta aparte. Un fruct bun, copt trebuie sa fie usor moala cand e strans in mana, dar nu prea moale. Nici prea tare, normal. Daca la taiere are parti negre, nu il aruncati, dati doar la o parte partile respective. 

Eu m-am obisnuit sa pun avocado in cam toate salatele verzi, mai ales pe timp de iarna. Preferata mea e salata iceberg cu creveti (aveti in poze varianta frumoasa, ca de restaurant si varianta amestecata). Se taie bucati nu foarte mici un pic de salata, apoi rosie, castravete, ardei gras, ridichi, se pot adauga cateva masline si boabe de porumb, cateva frunze de rucola (ce aveti in frigider, nu e musai sa le puneti pe toate),
dar musai trebuie ou fiert, ceapa tocata marunt, un avocado bucatele, marar si, dupa cum spune numele, creveti (dupa cate stiu, cei congelati sunt fierti in prealabil, dar daca vreti voi sa fiti siguri, dupa dezghetare scufundati-i 2 minute intr-o oala cu apa clocotita si lasati-i sa se raceasca dupa aia). Se face un dressing de lamaie, ulei de masline, sare si piper si se toarna peste amestec.


Urmatoarea combinatie e un fel de salsa super simplu de facut, care
poate fi mancata cu chipsuri tacos sau pur si simplu langa o friptura. La doua rosii puneti un avocado si o jumatate de ceapa rosie, toate tocate marunt. Atentie doar ca avocado se oxideaza foarte repede, asa ca faceti combinatia inainte sa o mancati, nu o lasati prin frigider. Peste toate astea se pune coriandru tocat marunt (are un gust special, acrisori si foarte proaspat, dar daca nu gasiti proaspat, inlocuiti cu patrunjel si eventual cateva frunzulite de busuioc), sare, piper, un pic de ulei de masline si zeama de lime. 

Intr-o duminica asta iarna, cand nu iti venea nici sa iesi de sub plapuma, d’apoi sa iesi la cumparaturi,
am zis ca fac de mancare din resturi. Aveam un pic de piept de pui de cu o zi inainte, care incepuse sa se usuce, o conserva de boabe de fasole (vedeti in magazine, sunt o gramada de feluri, alba, neagra, rosie, plus boabe de naut, care sunt o nebunie), o rosie, un avocado, jumatate de ceapa rosie si boabe de porumb. Taiat marunt ce e de taiat, amestecat cu fasolea si porumbul, sare, piper, un pic de ulei de masline, zeama de lime si patrunjel . Am repetat combinatia fara pui, ca garnitura si e una din favoritele mele.

Am ajuns si la desert. Desi imi place sa mananc, nu am copt o prajitura in viata mea. Torturi am mai
facut, rar, dar cu blat cumparat. Si uite ca mi-am gasit chemarea! Cheese cake fara coacere. Pe care il fac des si in combinatii de moment, doar baza retetei fiind pastrata. E nevoie de o forma cu fund detasabil (a mea are 25 cm, deci cantitatile le adaptati in functie de asta, mai putin daca aveti de 20 cm, mai mult daca aveti de 30 cm), 350 g de biscuiti digestive sau de graham care se maruntesc si se amesteca cu 150-200 g de unt moale. Daca aveti chef de jucat cu arome, puteti pune un pic de esenta de rom.
Amestecul de biscuiti cu unt se pune in forma unsa cu un pic de unt si se apasa usor, sa se formeze baza. Se baga in congelator cat faceti restul. Bateti cu mixerul 400 ml de frisca lichida pana se intareste bine, amestecati in frisca 400 g crema de branza de tip Philadelphia si adaugati putin cate putin zahar pudra, gustati sa nu fie prea dulce. In amestec de pune un pic de vanilie (eu iau betisor de vanilie, e cel mai bun si tine mult in frigider), coaja rasa mic de la 1 lime sau lamaie(daca vreti un gust mai puternic, radeti mai mult) si zeama. Si aveti esentialul. Puteti sa lasati asa sau puteti pune si fructe de padure zdrobite in compozitie, cum va place. Turnati compozitia peste baza de biscuiti si bagati la congelator cam o ora (verificati din cand in cand, sa se intareasca, dar sa nu inghete). Scoateti cu 15-20 de min inainte de a servi si ornati dupa bunul plac (capsuni, zmeura, mure). 



Sper sa va ridicati satui si satisfacuti de la masa si ne auzim curand, la povesti de vara suedeza.Pupez!
 

12 comentarii:

  1. Am citit cap-coada postarea ta delicioasa si trebuie sa recunosc ca si eu ma scald cam in aceleasi ape ;) suedeze :) Couscous, bulgur si orez, exact in ordinea asta de fierbere :) sunt preferatele mele pentru ca se fac cel mai repede. Avocado a intrat de curand in obiceiurile mele culinare dar eu il prefer pasta cu rosii, ceapa si lime.

    Am observat prezenta patrunjelului ca o constanta in tot ce ai pregatit. La Bucuresti, il folosesc si eu intens, mai ales ca imi place foarte mult. Dar la Stockholm am o problema ca nu prea gasesc varsat si la ghivece e destul de putin, scumput si parca nu are gustul ala de gradina. De cel congelat nici nu mai zic. Banuiesc ca tu ti-l cultivi dar eu nu am reusit. Poate o sa mai incerc.

    In rest, ce sa zic, mi-a placut cum a sunat postarea ta: gustoasa, sanatoasa, de efect si... cam suedeza, si ma refer aici la stilul lor simplu de abordare inclusiv culinara :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu fac pasta din avocado din acelasi motiv pentru care David nu mananca salata de vinete, consistenta :D Am scris mai mult patrunjel pentru ca nu stiu cat de usor se gaseste coriandrul proaspat in Romania, aici il folosesc foarte des. Dar da, am pe terasa toata vara, imi pun frunze la congelator, nu imi lipeste niciodata din casa. La fel mararul si busuiocul. Cat despre simplitate, atata timp cat e de efect, e prietena mea :-)

      Ștergere
  2. interesante retete..btw eu sint fana avocado l as minca gol sau cu orice

    RăspundețiȘtergere
  3. "A trecut ceva vreme de cand" n-am mai comentat pe blogul asta - sa-mi fie rusinica! (Scuze am (si nu-s pretexte, ci chiar scuze motivante), da' CUI ii pasa? Nici macar mie...) Asadar, s-a cam facut vremea sa carcotesc din nou (cat si cum oi putea - macar oleaca).

    "...vara nu e inca gata..."
    - Poate ca ar fi "sunat" mai bine cu alta topica: "...vara inca nu e gata..." (Unde mai pui SI logica: cred ca vara "nu e gata", nicidecum "nu e inca".)
    - CE sa fie "gata", ca numa ce-ati avut un val zdravan de caldura si bagsama se mai pregateste sa va vina inca CEL PUTIN unul...

    "...merg mult mai bine povestile de vara cu burta plina, nu?"
    Da si nu prea, nu neaparat: povestile DE IARNA tre' sa ne prinda cu burta plina, ca sa avem energie pt a infrunta gerul, nu astea din timpul verii, cand in general mai mult se sta cu burta la soare, ca mare lucru nu prea-ti vine sa faci pe canicula (la Timisoara temperatura bate cu gloante oarbe spre + 40 grd C). Povestile de vara parca-s mai racoroase daca burta nu prea-i plina - si chiar si atat mai mult cu "buruieni" (reci) decat cu proteine si cu calorii concentrate...

    "...nu am retete, ci improvizez un pic de fiecare data..."
    - Presupun ca retete AI (nu neaparat ale dumitale personale, ci eventual din cartile de bucate, sau din mediul virtual), doar nu le urmezi.
    - Si doamna mea pateste cam la fel: de cate ori (trebuind sa gateasca desi nu are chef) urmeaza relativ strict retetele, iese o mancare sa zicem "buna" (mai mult "asa-si-asa"), pe cand cam de fiecare data cand isi lasa fantezia sa zburde libera "brodand" gatitul pe marginea vreunei retete care insa nu prea poate fi recunoscuta in produsul final (dupa atatea adaptari si variatii) ii iese TRASNET, de ne pare rau ca ni s-a umplut burta si nu ne putem bucura in continuare de respectivul gust. (Presupun ca se constata de la o posta ca suntem niste pofticiosi - acuma cand scriu ma feresc sa nu inund tastatura la amintirea catorva asemenea feluri.)
    - Un singur dezavantaj are metoda asta de a gati: oricare reteta este practic irepetabila, nu "iese" de doua ori la fel.

    "...un fel de salsa super simplu de facut [...] inlocuiti cu patrunjel si eventual cateva frunzulite de busuioc..."
    Cred ca nici cateva frunzulite de menta (tocate) nu i-ar dauna...

    "...un pic de piept de pui de cu o zi inainte, care incepuse sa se usuce..."
    Presupun ca este vorba despre piept GATIT (probabil fiert, sau poate prajit, fript sau copt) de pui...

    "...350 g de biscuiti digestive sau de graham care se maruntesc si se amesteca cu 150-200 g de unt moale."
    MAI sa fie! Nu-i cam mare cantitatea de unt (proportie 1:2 cu biscuitii)? (Si mai SI ungi tava / forma, TOT cu unt...)

    "...coaja rasa mic de la 1 lime sau lamaie(daca vreti un gust mai puternic, radeti mai mult)..."
    GUST mai puternic? Eu stiam ca de la lamaie coaja rasa are efect puternic asupra aromei, nu asupra gustului...

    "...puteti pune si fructe de padure zdrobite in compozitie..."
    - Neaparat "de padure"? "Domestice" tusesc (spre ex caise, piersici sau prune - strugurii, ciresele, visinele imi par prea zemoase)?
    - Zdrobite? Eu cred ca as prefera sa fie puse intregi - sau taiate bucati (ORICUM se zdrobesc oarecat la amestecare, ca nu-s gutui sau mere...)

    Puteai sa prezinti si o poza a prajiturii taiate, cu o felie scoasa din intreg, ca sa vedem aspectul "in farfurie"...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Victor, bine ai revenit, mi-era dor de carcotelile tale kilometrice :) Nu e absolut nimic in neregula cu topica, vara nu e inca gata mie imi suna foarte ok. Cat despre vara suedeza, o fi fost ea frumoasa pana acum, dar se termina asa repede si brusc, ca nu e bine s-o gonesti.

      "Povestile DESPRE vara" ar fi fost mai potrivit, o sa ajung sa le povestesc mai la toamna probabil, asa ca e bine sa fie burta plina. Dar daca te uiti pe ce am scris, in afara de cheese cake, care are ceva calorii, restul sunt exact chestii usoare si cu putine calorii :)

      Nu am retete, improvizez pur si simplu, dupa inspiratie si ce am in casa.

      Eu pun in salsa coriandru verde, care e puternic si cu un gust special, nu as amesteca si menta. Dar fiecare dupa cum doresti, asta era ideea, improvizatie si inspiratie :-)

      La 350 - max 400 g de biscuiti, se pune unt dupa cum am spus 150-200 grame, sa se faca aproape o crema pe care o manevrezi cand pui in forma, firimiturile de biscuiti trebuie sa se "inchege" cu ceva. Daca vrei sa incerci, pune mai putin :)

      Gust-aroma, acum nu te lega chiar de toate nuantele :p

      Mie imi place cheese cake-ul dulce-acrisor, am facut cu fructe de padure, mai departe sa experimenteze fiecare cu ce doreste. Nu am apucat niciodata sa fac poze la felii, ca am mancat in cele mai diverse locuri, pe barca, la un prieten, si nu am avut aparatul la indemana.

      Ștergere
    2. Bine v-am regasit!

      De acord ca vara se termina "brusc", de acord SI ca se termina (dupa oricat de mult timp) "prea repede" - da' acu' nu se termina INCA, nu prea curand. Aveti rabdare, mai intai tre' sa mai transpirati nitel (daca nu ma inseala "meteorologul" meu propriu si personal).

      Da, daca te referi nu la povestile DE vara, ci la povestile DESPRE ea, atunci ai dreptate.

      Eu cu menta ma referisem NU in completare PE LANGA ingredientele prezentate ca prima optiune, ci ca alternativa / completare in cadrul lui "inlocuiti cu".

      De acord ca sfaramaturile alea de biscuiti tre' sa fie tinute impreuna de catre oarece, mie doar mi se parea exagerat de mare (gretos de mare) cantitatea de UNT, m-as fi asteptat sa fi cautat (si gasit) vreo oarecare alta pasta onctuoasa care sa joace acest rol. (Stiu si eu CU CE ar putea fi inlocuita o parte din cantitatea aia de unt? Eventual chiar cu oarece pasta de branza, sau cu branza topita...)
      Iar aroma de rom nu-mi pare (asa-a... "la rece", fara sa incerc) a se asorta prea bine cu restul aromelor.

      M-am "legat de" nuante pt ca (din cate stiu eu) coaja de lamaie (mai ales rasa), desi are o aroma foarte puternica si pregnanta, nu prea are gust (eventual doar un gust usor amarui, sau putin piscator).

      SI EU prefer in general dulce-acrisor (nu fara exceptii - uneori (rar) am chef de FOARTE dulce concentrat, gen baclava sau nuga sau bezele), protestul meu se intemeia in primul rand pe faptul ca mie nu-mi place aroma de fructe de padure amestecate (desi fiecare fruct in parte imi place). Ar putea eventual sa fie folosit un singur fel de fruct "de padure" (desi spre ex afinele numai "de padure" nu sunt, nu cresc printre / pe sub pomi), sau sa fie folosite fructe "domestice" incomplet coapte, sau fructele coapte sa fie amestecate cu bucatele de feliute de lamaie (sau chiar si de portocala mai acrisoara), sau inainte de a fi incorporate sa fie stropite cu (sau chiar "imbaiate" in) suc de lamaie...

      Chiar daca prajitura urmeaza sa fie dusa intreaga pt a fi consumata in alta parte, cred ca n-ar fi o tragedie daca (strict in scopul fotografierii) inainte de plecarea de acasa, prajitura fiind rece si bine inchegata, ai decupa si detasa din ea (indepartand-o doar PUTIN - cativa cm - de "corpul principal") o felie pe care apoi s-o impingi la loc inainte de ambalare.
      (DE CE sa nu-ti dau eu dumitale sugestii care sa-ti creeze "bataie de cap"? :P Da' ar fi frumos...)

      Ștergere
    3. P.S. ATATA de enervant este faptul ca textul comentariului trimis nu apare pana nu e moderat... Nu poti sa-ti corelezi un eventual nou comentariu cu cele deja scrise decat bazandu-te STRICT pe memorie...

      Ștergere
    4. Poate nu s-a inteles ca astea sunt mancaruri pe care EU le pregatesc si mananc, dupa gustul meu, cui nu-i plac fructele de padure, så nu le manance :-) la fel si cu aromele. Dar ca idee, nu crezi ca ar fi mai potrivite criticile (prea mult unt, nu merge romul cu celelalte, etc) DUPA ce incerci så faci si tu ceva asemanator? :-) cat despre sugestia cu felia, nu te bag in seama :-)))

      Ștergere
    5. Nu am alta varianta, din pacate, moderarea ma protejeaza pe mine. scuze.

      Ștergere
    6. AM INTELES acest aspect. Nu ai DE CE sa-ti ceri scuze.
      Ca metodologie practica: nu stiu CUM se realizeaza asta (practic, tehnic), dar pe (unele) alte bloguri un nou comentariu (care asteapta moderarea posesorului blogului) ii apare (cu aceasta mentiune) autorului comentariului, care astfel (desi comentariul inca nu e publicat) isi poate continua / rectifica / etc ideile.

      Ștergere
  4. Dragă LIELIE,
    Eu am trecut să te VĂD!
    Și să-ți spun că de câte ori mă gândesc la tine, am un sentiment special, ești puternică, firească, bună!
    Sunt bucuroasă să te știu.
    p.s. tocmai am venit dintr-un loc, unde, zilnic, am băut cel mai aromat ceai! o să scriu rețeta.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu nu manancam avocado pana acum cateva luni cand am mancat prima oara home made guacamole si surprinzator a fost foarte bun. Am mai luat guacamole din super market-uri dar nu se aseamana la gust. De atunci sunt fana avocado. Am gasit o reteta de avocado sticks, o sa o incerc cat de curand

    RăspundețiȘtergere