Ce miros, ce gust și cum sună copilăria noastră?

Nu știu cum se face, dar de câteva zile inspirația îmi vine tot de la alți oameni. De data asta cea mai drăguță timișoreancă, Tomata cu scufiță, întreabă ce miros, ce gust și cum sună copilăria noastră?

Copilăria mea are două mirosuri, unul plăcut și unul mai puțin plăcut, ambele de la mama. Cel mai puțin plăcut e "mirosul de dentist". Mama fiind tehnician dentar venea acasă cu halatul să-l spele, o dată la câteva zile. Și inevitabil se umplea casa de mirosul acela inconfundabil. Din fericire, nu mi-a fost niciodată frică de dentist, pe mama o vedeam și acasă muncind și am iubit-o întotdeauna pentru puterea și dedicația cu care a muncit (și încă o face!), așa că mirosul ăsta nu îmi aduce amintiri urâte. Mirosul frumos era cel de la ea din cameră, după ce pleca la servici sau când se pregătea să meargă la o petrecere. O combinație superbă de pudră Caron, alte farduri, parfum Opium. După ce pleca, mă duceam în cameră și mă trânteam pe pat, închideam ochii și miroseam adânc.

Gusturile copilăriei mele sunt de cireșe pietroase și de prăjitură cu zaț de cafea. Iunie era luna perfectă, se termina și școala, se făceau și cireșele. Mă suiam în copac și pe acoperișul magaziei ca să le culeg, dar dura vreo câteva ore să umplu o găleată, pentru că înainte îmi umpleam până la refuz burta. Nu conta că nu erau spălate, numai bine, făceam rost de anticorpi. Cireșul acela nu mai e acum, dar amintirea lui rămâne foarte puternică. Prăjitura cu zaț de cafea e cea mai bună prăjitură din lume, făcută de mama. Destul de complicată, cu 3 foi făcute pe dosul tăvii, apoi o cremă cu lapte și făină și zahăr și nu mai știu ce în care la final pune 3-4 linguri de zaț de la cafeaua băută de dimineață. La final se glazurează cu un strat de ciocolată amăruie. O nebunie!

Copilăria mea sună a muzica de pe cele 3 casete Philips pe care le aveam în mașină când plecam cu ai mei în concedii. Celentano (24000 baci, Chi no lavora non fa l'amore, Storia d'amore, Il Ragazzo della via Gluck ), Abba, Adamo, Joe Dolan și mulți, mulți alții. Preferatele mele erau și sunt BZN și Tony Christie.

Weekendul trecut am fost la ai mei, mama mirosea frumos, făcuse prăjitură cu zaț de cafea, iar muzica tatei o ascult des, deci, sunt foarte fericită să spun că îmi trăiesc cu bucurie copilăria și la 32 de ani. Dragilor, ce miros, ce gust și cum sună copilăria voastră?