"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 7 octombrie 2010

Ce miros, ce gust și cum sună copilăria noastră?

Nu știu cum se face, dar de câteva zile inspirația îmi vine tot de la alți oameni. De data asta cea mai drăguță timișoreancă, Tomata cu scufiță, întreabă ce miros, ce gust și cum sună copilăria noastră?

Copilăria mea are două mirosuri, unul plăcut și unul mai puțin plăcut, ambele de la mama. Cel mai puțin plăcut e "mirosul de dentist". Mama fiind tehnician dentar venea acasă cu halatul să-l spele, o dată la câteva zile. Și inevitabil se umplea casa de mirosul acela inconfundabil. Din fericire, nu mi-a fost niciodată frică de dentist, pe mama o vedeam și acasă muncind și am iubit-o întotdeauna pentru puterea și dedicația cu care a muncit (și încă o face!), așa că mirosul ăsta nu îmi aduce amintiri urâte. Mirosul frumos era cel de la ea din cameră, după ce pleca la servici sau când se pregătea să meargă la o petrecere. O combinație superbă de pudră Caron, alte farduri, parfum Opium. După ce pleca, mă duceam în cameră și mă trânteam pe pat, închideam ochii și miroseam adânc.

Gusturile copilăriei mele sunt de cireșe pietroase și de prăjitură cu zaț de cafea. Iunie era luna perfectă, se termina și școala, se făceau și cireșele. Mă suiam în copac și pe acoperișul magaziei ca să le culeg, dar dura vreo câteva ore să umplu o găleată, pentru că înainte îmi umpleam până la refuz burta. Nu conta că nu erau spălate, numai bine, făceam rost de anticorpi. Cireșul acela nu mai e acum, dar amintirea lui rămâne foarte puternică. Prăjitura cu zaț de cafea e cea mai bună prăjitură din lume, făcută de mama. Destul de complicată, cu 3 foi făcute pe dosul tăvii, apoi o cremă cu lapte și făină și zahăr și nu mai știu ce în care la final pune 3-4 linguri de zaț de la cafeaua băută de dimineață. La final se glazurează cu un strat de ciocolată amăruie. O nebunie!

Copilăria mea sună a muzica de pe cele 3 casete Philips pe care le aveam în mașină când plecam cu ai mei în concedii. Celentano (24000 baci, Chi no lavora non fa l'amore, Storia d'amore, Il Ragazzo della via Gluck ), Abba, Adamo, Joe Dolan și mulți, mulți alții. Preferatele mele erau și sunt BZN și Tony Christie.

Weekendul trecut am fost la ai mei, mama mirosea frumos, făcuse prăjitură cu zaț de cafea, iar muzica tatei o ascult des, deci, sunt foarte fericită să spun că îmi trăiesc cu bucurie copilăria și la 32 de ani. Dragilor, ce miros, ce gust și cum sună copilăria voastră?



23 de comentarii:

  1. Iaca ai reuşit să mă emoţionezi aşa de tare cu textul ăsta că nu mai am cuvinte... Foarte frumos si poate mă repet, dar întotdeauna mă regăsesc în scrierile tale!

    RăspundețiȘtergere
  2. Georgiana, și am scris cu mare plăcere și emoție :) Te pupez! Și îți mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. of, iar tre' saintru in tunelul copilariei...

    RăspundețiȘtergere
  4. Karma, și de ce of?! Eu îmi aduc aminte aproape zilnic de câte ceva frumos din copilărie :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Porumb copt, rosii si prune rupte din gradina, paine in tast si pui de tara la gratar, in bucataria de vara de la tara...

    RăspundețiȘtergere
  6. Hmmmm... ehei Lio cate ore nu am petrecut si eu in ciresul ala (erai prea mica sa iti aduci aminte :-)). Doamne, nu am mai vazut de atunci cirese asa mari si pietroase... oh tempora!

    RăspundețiȘtergere
  7. a dulceata de nuci si catarat in copaci,a lecturi pana-n seara si a asternuturi proaspete....a leapsa/castel si schimb de surprize de guma....

    RăspundețiȘtergere
  8. Io am fost tare sarac, ma sculam noaptea si taiam lemne si scoteam apa din put, si-mi inghetau minutele pe manivela si piciorusele si copii mari ma bateau ca eram mic si n-aveam un frate mai mare, si n-avem cirese, doar ce le luam cu hotoaica cind erau verzi si acre.

    Tare trist am fost cind un copil rau mi-a dat mingea in salcim si s-a spart, dupa ce vindusem toata vara sticle.
    Of, of, tare-i greu sa fii mic!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mooooamaaa, mi-ai facut o pofta cu prajitura aia... Da' io oricum consum doar biscuiti si paine prajita de vreo 2 saptamani incoace, asa ca m-am obisnuit sa ma abtin de la diverse. :)

    Ma bucur ca ai preluat ideea, imi plac tare mult amintirile tale. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga mea Lia, am ascultat cu mare drag melodiile postate si am suportat cu stoicism zambetele ironice ale fiica-mii de 17 ani, care nu intelege muzica asta.

    Citind ce ai scris, m-au cuprins si pe mine nostalgiile si am simtit gusturile, mirosurile si sunetele copilariei mele. Poate preiau si eu postarea ta, pe post de leapsa, daca nu te superi. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. În mod cert, şi copilăria mea suna a BZN, Joe Dolan şi alţii :) Ce gust şi ce miros avea copilăria mea...greu de spus într-un comment, aşa că voi medita pe îndelete şi o să preiau şi eu ideea ca pe o leapşă. N-am uitat, mai sunt datoare cu una, puţintică răbdare, că-mi fac temele curând :)

    RăspundețiȘtergere
  12. multumesc, Lie de leapsa/idee. asa, ce m-au napadit amintirile, de mi-a iesit un post lung si trist, cand eu voiam sa fie plin de seninatatea amintirilor din copilarie. da' nu-i bai, ca eu cu drag mi-am amintit! multumita tie.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tizule, eu am și acum la ai mei în grădină roșii adevărate pe care le mănânc vara așa, calde și dulci :) Și anul ăsta a fost tare bogat în prune grase și zemoase. Iar mama face pâine în casă :) Doamne, Îți mulțumesc că sunt așa un om bogat și fericit!

    Dragule, în vremea aia mă uitam la tine ca la soare, n-avea nimeni un văr așa mișto ca tine, nu puteam să te asociez cu munci din astea pământești de genul urcat în cireș :))) L-au tăiat ai mei și pentru că devenise periculos de uscat (deși făcea imensitățile alea de cireșe!), dar și pentru că pe acolo e acum bucătăria lu frate-meu :D Mai e celălalt cireș, dar chiar că nu am mai mâncat așa cireșe fabuloase!

    Rodica, te pupez! :)

    Neamțule, breee, ăsta era un text cu bucurie, hlizeală, acu m-a apucat bocitul de tristețe de ce copil oropsit ai fost. Of!

    Tomata, eu nu prea le am cu prăjiturile, dar pe asta o devorez! E foarte interesantă și nu e foarte dulce (că eu cu foarte dulce am probleme). O să iau rețeta și o să o încerc și eu :) E o idee tare frumoasă și caldă și dulce, așa că era normal să o preiau.

    Iuliana, dacă nu i-ai pus la ureche muzică bună de când era încă în burtă :P Glumesc. E, lasă, că eu la 17 ani și dacă îmi plăcea ceva de la mama (în special de la ea, că cu ea mă războiam :D), nu recunoșteam nici picată cu ceară :))) Chiar te rog să preiei!!!

    Rontziki, eu am răbdare :)

    Catherine, și malancolia și nostalgia au frumosul lor :) Te pupez!

    RăspundețiȘtergere
  14. Foarte bună experienţa asta a retrăitului copilăriei, cum spuneau şi alţii aici, poate o voi prelua ca leapşă. Pînă atunci, cîteva răspunsuri: copilăria mea miroase a pietriş ud şi a frunze arse, are gust de gem de gutui şi ketchup făcut în casă (ştiu, cam neortodoxă combinaţia), iar dintre melodiile care mi-au rămas (deşi play-listurile erau foarte variate, avea tata o sursă) mi-e foarte dragă "I don't know" cu Alain Delon şi Phyllis Nelson... http://www.youtube.com/watch?v=Bfy0DgDiLcM

    RăspundețiȘtergere
  15. Adevarul este ca ai inceput sa pleci putin cate putin. Probabil saptamana viitoare de tot. Bafta multa!

    RăspundețiȘtergere
  16. Lia, crede-ma ca eu mai toata viata am ascultat muzica de-asta, implicit si cand eram insarcinata cu Diana. Dar... berbeaca cum e (si tu stii bine cum e sa fii berbeaca:)), s-a incapatanat sa nu-i placa. Probabil din aceleasi motive pe care le-ai expus si tu mai sus. :)

    Multumesc, voi prelua in curand. Te anunt eu cand...

    Pup mult.

    RăspundețiȘtergere
  17. copilaria mea miroase a ploaie de vara si a asfalt incins de soare dar racorit cu o ploicica scurta...si asta ne facea sa luam olecuta pauza in scara blocului pana trecea ploaia ca apoi sa o luam din nou din loc...si imi mai aduc aminte de gustul apei reci de la chiuveta pe care o beam intr-o secunda intoarsa transpirata de pe aleea blocului...cand ajung acasa in Romania inca beau cu placere apa de la chiuveta...chestia asta imi tine amintirile din copilarie vii...bai frumoasa perioada am avut...doar noi niste copii nebuni cu imaginatia noastra...

    RăspundețiȘtergere
  18. lămâiţă şi brad de crăciun; lapte praf făcut cremă; melodii de pe magnetofon - abba, beatles, boney m şi alţii din aceeaşi categorie:P

    RăspundețiȘtergere
  19. si eu am citit articolul respectiv si chiar am simtit nevoia sa-l comentez... pentru ca nu puteam sa nu ma lamentez si eu, putin!

    subiectul este atat de generos, incat este chiar periculos sa-l abordezi.

    RăspundețiȘtergere
  20. ...copilaria mea a fost tarzie...si inca mi-e datoare cu multe gusturi si mirosuri...am regasit cateva din ele acum un an...n-o sa le reamintesc, pentru ca inca ma hranesc cu ele...
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  21. ah, mirosul de dentist ... a klumski si eugenat de zinc si acrilat :) :) :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Ce misto ai trait tu copilaria. Eu n-am amintiri prea frumoase, dar stiu ca am citit mult si placerea mea in asta consta. mama nu avea mult timp de mine, dar imi placea s-o vad mereu imbracata impecabil. Cred ca intorcea multe priviri. insa ma urcam si eu in copaci, ca adoram sa fiu ca baietii. Furam cirese din curtile de langa blocul meu si ma multumeam si c-un pumn (pentru mai multe mi-era teama sa nu fiu prinsa). Dar mirosul de tei imi persista in memorie. Culegeam pentru ceai, chiar daca nu faceam niciodata ceai din florile acelea. :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Gata, am preluat si eu leapsa de la tine! Multumesc pentru idee!

    RăspundețiȘtergere