Diverse disparate II

¤ Ma irita ca nu mai am timp ca altadata sa scriu mai des, mai ales ca as avea despre ce. Dar uite va povestesc pe scurt programul meu, nu ca sa ma plang, ci ca sa ma explic un pic. Lunea, miercurea, joia si vinerea lucrez jobul cu curatenie, impachetat, igienizat dupa incendii si alte nenorociri. Slava Domnului ca a fost de munca, am avut din ce plati facturi. Plec dimineata la 5 jumate de acasa, ma intorc seara la 5 jumate. Martea am copii la gradi si scoala, cu care fac limba romana. Pana acum 2 saptamani am avut si scoala de doua ori pe saptamana, in rest invatam seara acasa si in weekend. Acum fac ultimul curs de suedeza la distanta si trag tare seara si in weekend, dar macar nu mai fac drum si la scoala. Trag tare sa ma pot inscrie la cursuri de facultate sa ma fac profesoara la copii prescolari, cursuri care vor dura 3 ani si jumatate. Am uneori senzatia ca o sa ajung o pensionara in carje care topaie spre vreo scoala.

¤ E luna sinuciderilor si a depresiilor in Suedia. Cauza nu e doar frigul, care anul ast anici nu a fost asa dur, ci intunericul. Daca anul trecut era prima iarna aici si nu am dat prea mare atentie, acum intuneric la 8 jumate dimineata, intuneric iar
la 2 jumate - 3 dupa-amiaza, din noiembrie pana in februarie, m-a coplesit si pe mine. Doar ca eu nu m-am apucat de taiat vene, ci am zugravit bucataria si holul galben-verde cu detalii rosii si perdele multicolore. Desi initial se speriase de combinatia de culori din planurile mele, David a fost foarte incantat de rezultatul final. Altfel trebuia sa dau cu alb peste, asa promisesem. Atunci chiar ma sinucideam nervos.

¤ Am avut de-a face cu o gramada de functionari publici in ultima vreme. Foarte amuzant daca nu ar fi isterizant. In ultima zi cand mai puteam sa fac cerere pentru bonusul ca am terminat o parte din scoala in mai putin de un an, cel care trebuia sa imi dea informatia unde sa depun cererea m-a trimis (la telefon discutia) la mama dracu in cu totul alta kommuna, 2 ore de mers cu transportul in comun. Si a mai si tipat la mine. Omul nu era suedez, ci sarb. La locatia unde fusesem trimisa am aflat ca nu la ei, ci tot acolo unde sunasem prima data trebuie sa merg. Si am facut iar 2 ore cu autobuze si trenuri. Dar era deja inchis. La ora 15. A diua zi m-am dus ca o nebuna sa dau de sarb, dar nu era la munca. M-am agitat si am reusit sa depun cererea, dupa care am asteptat 2 saptamani sa se intoarca shefa si cea care raspundea de acel bonus din concediu. I-am scris intre timp si un mail cum ca am depus cu o zi mai tarziu pentru ca m-a pus pe drumuri aiurea un functionar care in loc sa ma ajute, mai mult m-a incurcat si a mai si tipat la mine. Si ca nu sunt suparata, dar daca mi se refuza bonusul ca am depus prea tarziu, atunci o sa ma supar de-adevaratelea si eu nu renunt asa usor la drepturile mele. Dupa cele doua saptamani, am si sunat. Era inainte de Craciun si mi-a spus cucoana ca nu depinde doar de ea, ca sunt si sarbatorile. Am reamintit ca am facut tot ce puteam eu sa fac si astept un raspuns pozitiv, chit ca mai dureaza. Raspunsul final a fost pozitiv, dupa o luna jumatate de la agitatia initiala mi-am primit si banii in cont. Sfat pentru cei nou veniti in Suedia: e multa birocratie si hartogaraie, functionarii sunt de multe ori pafaristi, dar daca stii ca ai dreptate trebuie sa lupti si sa te agiti si sa te zbati si sa suni de 100 de ori daca e nevoie, pentru ca se rezolva. Rabdare si nervi tari, cu istericale nu se rezolva. Dar cu amenintari ca ii dai in presa da :D

¤ Ne-am bucurat foarte tare de bonus. Prea tare. A doua zi a venit o factura pentru folosirea drumurilor din kommuna in care locuim, factura pentru tot anul, care a costat cam 30% din bonus. David s-a enervat, eu i-am spus ca sunt fratele optimist din bancul ala (stiti voi, fratele care se bucura cand gaseste o balega in cadoul de Craciun, ca stie el ca e si calul pe aproape), bine ca am avut din ce plati factura de cacao. Din restul bonusului am reusit sa cumparam toate materialele necesare pentru a ne construi o sera la primavara si semintele de rigoare. Planul asta cu sera si plantele noastre ne face sa trecem mai usor peste depresiile de sezon. Desi daca ma gandesc ca mai sunt cel putin 2 luni pana o sa putem pune in practica, parca ma apuca iar depresiile.

¤ S-a tot vorbit zilele astea despre implicare si responsabilitate sociala care cam lipseste in Romania. Eu m-am bucurat ca am un barbat fain care, dupa 2 ore de dat cu plugul (facut de el si atasat la ATV) zapada de la noi din curte, s-a dus si la vecinul de vizavi care era in concediu si i-a dat si lui zapada, sa nu se adune prea multa pana se intoarce. Si m-a impresionat o colega cu care eram in masina intr-o zi, in drum spre locatia unde am muncit. Eu eram la volanul dubei si am holbat ochii cand din betoniera din stanga mea a inceput sa curga ceva apa cu beton. Colega nu a holbat ochii, a pus direct mana pe telefon si, pe banii ei, a sunat la vreo 4 institutii pana a ajuns la cea care trebuia si a anuntat ce s-a intamplat, ca sa se stie si sa se rezolve situatia, sa nu isi strice oamenii cauciucurile.

¤ Suedezii au o vorba doar a lor "lagom" care s-ar traduce cu "moderat, mediu". Ii caracterizeaza si in chestii care deranjeaza. Cel putin pe mine. Am avut la cursul de suedeza la care ma duceam la scoala de facut un interviu. M-am dat peste cap si am lucrat 3 zile si mi-a iesit o lucrare fara nicio greseala, cu comentarii de genul "excelenta lucrare!" de la profesoara, cu nota Foarte bine, dar nu Excelent (maxim). Am intrebat de ce nu nota maxim. Mi s-a explicat ca am cea mai bun anota dintre cei 8 elevi, ca 3 nici nu au trecut si ceilalti 4 au doar Bine, deci ar trebui sa fiu foarte mandra. Am intrebat iar: de ce nu nota maxima? Raspuns suedez: pentru ca nu vreau sa am diferenta mare intre elevii mei. Intamplator, in ziua aia am discutat despre diferentele de mentalitate intre suedezi si alte natii. Cand s-a ajuns la "lågom", am spus ca cel putin in sistemul de invatamant asta mi se pare de cacat. Ca nu toti elevii sunt egali, ca unii pot mai mult si ar trebui stimulati cei mai slabi, nu trasi in jos cei mai buni. Pentru urmatoarele lucrari am tras si mai tare si am primit nota maxima. Acum astept nota finala, care e o medie intre notele de pe lucrari, examenul oral si cel scris. Nu mai conteaza ce nota primesc, oricum am inceput urmatorul curs, dar m-a intristat un pic situatia. Si m-a pus pe ganduri: oare cand o sa invat sa nu mai raspund cu exact ceea ce gandesc? Sper ca niciodata.

¤ La noi in zona se lateste soseaua, ca sunt doar doua benzi stramte si nu exista trotuar. Pe o portiune de vreo 500 de m s-a inchis o banda si s-au pus stopuri. Desi doua masini ar putea trece la milimetru una pe langa cealalta, nu forteaza nimeni niciodata rosu, nici macar in mijloc de noapte. Asteapta toata lumea cuminte, sa se faca verde.

¤ Ca tot vorbeam de santierul nostru, se munceste in continuu, chit ca ninge si e zapada. Desi va mai dura cel putin un an, se vede ca se face ceva. In plus, toata lumea accepta ca e necesar, in ciuda inconvenientelor. Unora li s-au taiat copacii din fata casei si acu sunt expusi total (v-am povestit cu alta ocazie ca nu prea au perdele la geamuri), altora li se ia din curte iar despagubirile sunt minime. Aici pe santier am vazut o fata care conduce o basculanta. Are par lung, e draguta si e de-a dreptul meseriasa cand se da cu basculanta. O cheama Camilla (are placuta cu numele in parbriz). Mi-a daramat unul din miturile mele cum ca soferitele de camion/basculanta sunt masive si barbatoase.

¤ In ciuda greutatii jobului pe care il fac, voi fi toata viata recunoscatoare acestei oportunitati care nu doar ca mi-a adus primii bani suedezi, ci m-a invatat foarte multe. Am zugravit, schimbat lampa, montat/demontat rafturi si mobile fara sa imi pun macar problema dar oare cum sa fac? Pe aceasta cale ii multumesc si omului meu care are casa plina de aparatura Black&Decker, Bosch si tone de shuruburi, cuie
si chestii care se pot improviza in cuiere si agatatori. Tot din capitolul ce am invatat, trebuie sa ma laud ca fac focul in camin fara probleme, de cand am decis sa inchidem toate caloriferele (consuma la curent de ne usca la factura) si facem focul de vreo 3 ori pe zi.

¤ Tai si car lemne, fac focul in camin, dau zapada la lopata, planuiesc sa imi fac sera si sa cresc legume si fructe, tata cred ca e tare mandru de mine. Eu inca ma minunez un pic de cat de mult imi place viata la tara. De gatit gateam cu placere si inainte, dar acum m-am apucat de facut chestii noi, respectiv tarte. Prima a fost cu pui si diverse resturi din frigider. In weekend vreau sa fac de mere. Si ca sa mai fac si altceva in afara de munca si invatat, m-am apucat sa ma relaxez lipind hartiute si jucandu-ma de-a scrapbooking. Recomand cu caldura.

¤ Inchei cu tema care a dat peste cap societatea suedeza si a scos-o din amorteala. Ministrul de stat Fredrik Reinfeldt a venit cu ideea sa se prelungeasca anii obligatorii de munca pana la varsta de 75, ca suedezii traiesc mult si asa de bine ca cei care se nasc acum ar putea trai pana la 100 de ani. Ideea ca emigrantii-refugiati, care sunt asistati de stat ani de zile (chirie platita, alocatie lunara, alocatie pentru copii, alte gratuitati) cu singura obligatie de a merge la cursuri de suedeza, dar fara vreo limita de timp (sunt personaje care stau cate 3-4 ani la cursuri gresind voit la teste ca sa nu cumva sa le treaca, fiind apoi obligati sa intre in campul muncii pentru ca la terminarea scolii anumite facilitati si bani se termina), banii venind din impozitele platite de cei care muncesc, deci ideea ca ei sa fie obligati cumva sa faca eforturi de a invata limba si a se baga la munca dupa, sa zicem un an de zile, nu poate fi ridicata, ca suedezilor le e cel mai frica sa nu fie acuzati de rasism. Incep sa ma gandesc cand o sa explodeze mamaliga suedeza si o sa-i depaseasca total situatia imigrantilor (mai mult de 2 milioane de emigranti la o populatie totala de 9 milioane).

¤ Cam atat pentru azi, va pupez si va doresc sa vina primavara macar in suflete.

P.S. Am uitat sa va spun ca dupa munca, inainte sa lesin lata pe canapea, ma dau cu saniuta sau cu un plastic pus sub fund pana nu mai pot. Are si iarna distractiile ei.

P.P.S La cererea telespectatorilor, va prezint si "utilajul" cu care da omul meu zapada. Se ataseaza in cateva minute, e facut din doua bucati de tabla f dura, cateva nituri si shuruburi, un fel de "furca" din niste tevi si alte detalii pe care nu le cunosc, desi mi s-au aratat :D Totul a costat mai putin de 300 de koroane, deci cam 120 de lei.