Ieri am sarbatorit doi ani de cand mi-am inceput viata de la aproape zero in Suedia. La un an povesteam si explicam multe. Aveam nevoie de o recapitulare. Prin primavara faceam operatie pe cord deschis si adunam "pe hartie" lucrurile, momentele, intamplarile mai dure, mai grele. E un tip de terapie care ajuta, cel putin in cazul meu. Asta vara dezvaluiam noile directii din viata mea.
Acum la doi ani nu mai simt nevoia unei recapitulari, pentru ca lucrurile sunt in desfasurare. Nici de terapii nu am momentan nevoie, sunt intr-o zona de confort psihic, fizic si sentimental optim. Fericirea se traieste, nu se urla pe garduri. Cu facultatea sunt abia la inceput, e mult de citit, de invatat, dar imi place, simt pe zi ce trece ca am facut cea mai buna alegere. Acasa suntem bine, e cald si frumos. Rezolvam probleme impreuna, trecem hopuri impreuna, suntem bucurosi si fericiti impreuna. Ceva e neschimbat de doi ani: dorul de ai mei, faptul ca mi-as dori sa ii am mai aproape, sa ne vedem si fizic mai des, nu doar pe skype. Sa o scot pe mama la o prajitura, sa ma ajute tata cu solarul, sa stau la povesti cu Cati si Cristi, sa ma dragalesc cu Mara. Si de iesit la o barfa si un frappe cu cei cativa oameni speciali de acolo mi-e dor.
Citesc in continuare stiri din Romania. Doare in continuare si refuz sa renunt sa ma mai intereseze, desi ar fi cel mai usor.
Nu mai am senzatia de "imigranta", asta e ceva nou. Ma trezesc discutand despre "noi, in Suedia", mi-e fireasca prezenta mea aici, in metrou, la scoala, cand pregatesc cate o petrecere, cand stau la povesti despre rasism si imigranti. Discut si despre politica, clar am inceput sa ma suedizez.
Mi-a scris varu-meu care e plecat in Canada de vreo 20 de ani: "dupa 5 nu ii mai numeri". Eu imi doresc sa o fac si dupa 20.
Va las acum, ma duc sa invat un pic. Am examen in doua saptamani. Si din 20 noiembrie incep practica la o prescoala(gradinita). Vremea e uratica la noi, dar asa e vremea in Suedia, mai mult rece si urata. Dar si cand e frumos!
M-a intrebat cineva de curand daca acum, asezata, as recomanda cuiva sa emigreze. Am raspuns ca as spune tuturor sa se lupte sa isi gaseasca locul. V-am pupat.
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
Nici nu stii ce stare de bine inspira postarea asta! Percep binele tau si ma bucur din suflet pentru el. In acelasi timp e un bine care trece dincolo de ecranul laptopului si inspira.
RăspundețiȘtergereDin fiecare postare a ta ramane cate ceva. Azi mi-a ramas "fericirea se traieste, nu se urla pe garduri". Da!
Pupez. Sa-ti fie din ce in ce mai bine si mai frumos.
La multi ani! ... fericiti si plini de speranta si voie buna!
RăspundețiȘtergereDraga Lia,
RăspundețiȘtergereNimic pe lume nu-i mai bine decat o casa unde exista iubire si intelegere chiar daca esti departe de familia ta.In privinta timpului care trece eu sunt de acord cu varul tau la un moment dat nu o sa mai numeri anii:-)Si eu sunt plecata de vreo 22 de ani perioada in care am pierdut o parte dintre cei dragi dar mi-am continuat drumul pentru ca am considerat ca mi-am gasit locul.Anii nu-i mai numar dar reperele din "viata dinnainte" sunt intacte.Te admir pentru ceea ce faci pentru ca stiu ca nu e tot timpul asa simplu' pe cat pare.
In vara asta am fost in Suedia o saptamana si am constatat (citind blogul tau innainte)ca tot ce ai scris reflecta f bine realitatea!Mi-placut f mult am fost vreo 3 zile la pescuit si alte 4 la Stockholm.
Cu prietenie,
Dana
Dana
Doamne, cand au trecut doi ani!!!
RăspundețiȘtergereSi noi te pupam! Si iti uram la multi ani fericiti acolo unde te simti tu bine, "iubibila", implinita. Spor in toate, iar eu iti multumesc si sunt cu adevarat fericita pentru tine!
RăspundețiȘtergereba ce mai trece timpu, uite ca te-ai facut muiere serioasa cu casa, catel si purcel.
RăspundețiȘtergereSi la mine trecura jde ani de cind umblu prin lume, nostalgia te apuca de abia la batrinete, ca pe mine acum, mai ales ca fusei in Ro, fro saptamina si m-am intilnit cu multi oameni dragi imprastiati prin lume.
Uneori mi se usuca gura de doru unei tuici de pruna in butoi de dud.
P.S Am adus si pastrama de oaie, am facut-o la gratar, cu mamaliga si must. orgasm nu alta!
Bafta la cat mai multi fericiti!
RăspundețiȘtergereVa multumesc tuturor de gandurile bune, sa fiti sanatosi, bucurosi si linistiti si voi!
RăspundețiȘtergereNeamtzule, io mi-am adus cand au venit ai mei 8 l de palinca buuuuuna, ca eram 4 si am luat fiecare 2 l in bagaje :D Pastrama si salata de vinete bag si eu la greu de cate ori ajung acolo :)) Te pupez tare!!!
LA MULTI ANI! sa ti fie mereu bine in tara ce te o adoptat. Sau tu pe ea.
RăspundețiȘtergereo mare imbratisare cu soare, ca la noi mai este (se poate inca atipi in curte :)
Ieri am facut 1 morman de frunze, l-am acoperit cu o patura, ne am pus la spus povesti si uite ca somnicu l-a vizitat pe David :)
La multi ani! Si eu tot in octombrie am facut 2 ani. :) Si in Belgia e tot uratica vremea (bune locuri ne-am mai ales!), dar mare ai dreptate cu gasitul locului. Important e unde te simti "acasa".
RăspundețiȘtergereMulta bafta in continuare in tot ceea ce iti propui!
Belgianco, sa ne fie anii lungi, sanatosi si fructuosi :D Numai bine si tie!
Ștergere