"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 4 octombrie 2012

Bucurii simple si nivelul de trai


Inainte de a incepe sa va innebunesc de cap cu povesti de la cursurile mele absolut fascinante, mi-am adus aminte de ceva la care ma gandesc de ceva vreme. O anume diferenta de mentalitate a oamenilor care cred ca are legatura majora cu diferentele de standard de viata. Cred ca am mai spus mai de mult ca un nivel de trai superior nu inseamna niste salarii uriase, multi bani sau lux, ci un anumit nivel de siguranta sociala (stabilitatea joburilor, sistemul educational pus la indemana parintilor, criminalitate scazuta, etc) combinat cu un mediu curat, acces la natura, un transport in comun  functional, acces la tehologii de ultima generatie, etc. etc.  

Am mai spus si ca la acest nivel de trai ridicat s-a ajuns prin foarte multa munca si sacrificii (conceptul de ”munca voluntara” pentru interesul tarii cred ca s-a nascut prin tarile nordice, pe la inceputul secolului trecut, dar mai ales dupa al doilea razboi mondial in care suedezii nu au participat, dar au prins momentul imediat dupa sa se afirme), prin munca multa si constructiva (multe maini muncitoare, putine capete ganditoare, dar exact alea necesare), taxe si amenzi extrem de mari pana oamenii au fost dresati sa isi plateasca darile sis a respecte regulile, ca apoi sa invete sa se implice in societate, in ce ii priveste la nivel micro si macro. Asa ca pentru cei care spun cumva cu naduf “da’, bai, dar la ce nivel de trai au ei/ce salarii au ei” de parca le-ar fi aruncat cineva de sus un purcoi de bani si brusc si-au facut asa o societate dezvoltata si bogata, trebuie sa se inteleaga ca suedezii au ajuns la nivelul actual in timp si nu usor. 
Dar eu despre altceva vroiam sa vorbesc si ma pierd in detalii. Cat eram inca in Romania ma uitam la ai mei si inca ceva cunoscuti care isi luau o pauza de la ”statutul inalt” dat de munca la birou si costum, gradinarind, murdarindu-se de noroi, sapand, facand ”munci de jos”. Eu le vedeam ca pe niste legaturi vitale cu traditia, cu niste vremuri in care datoria unui om era sa aduca mancare pe masa familiei, chestiuni care acum s-au transformat in momente frumoase de impartasit cu familia. Mi-a lipsit enorm, anul asta mai mult ca anul trecut, sa fiu la culesul strugurilor cu ai mei. 
Tot in Romania am cunoscut cateva personaje care, ajunse la un anumit nivel de trai, regaseau cu voluptate, dar si cu mult snobism, placerea de a-ti face singur sapun, de a-ti face singur tuica sau de a varui casa cu var, desi exista lavabil prin toate magazinele. Povestile despre aceste evenimente de intoarcere la traditie si vremi trecute erau atat de iritant si snob spuse, cu atat de multe insinuari de genul “doar noi, oamenii fini si cu bani putem sa apreciem asa ceva, oamenii de rand sunt niste nehaliti care nu vad mai departe de plasma luata in rata” de imi venea sa le iau sapunul de casa si sa li-l in infig in ... gura. 
Ajunsa aici am ramas surprinsa si apoi incantata de cat de mult se bucura suedezii de intoarcerea la natura si lucrurile simple. Si cu cat sunt mai potenti financiar, cu atat sunt mai incantati sa isi repare singuri prin casa, sa isi cultive plantute in sere, sa pescuiasca sau sa culeaga ciuperci. Si toata lumea se plimba, iese afara, alearga, lasand masina acasa si indiferent de vreme. Si desi e mult mai multa natura si mai putina poluare ca in Bucuresti, de exemplu, nu ai nici aici chiar peste tot hectare de padure sau marea la poarta. Dar oamenii isi scot copiii la plimbare, ii lasa sa se urce in copaci, sa scormone in nisip sau noroi, sa topaie prin baltoace, sa se murdareasca din cap pana in picioare ca niste porcusori. O creanga mai ciudata sau o piatra frumoasa ajung sa fie mai interesante decat un joc pe iphone sau ipad. Pentru hainele murdare (mi-am adus aminte de obsesia cu "sa nu te murdaresti!" din Romania, chestie care m-a isterizat intotdeauna) exista masina de spalat si detergent, bucuria copiilor si a adultilor este nepretuita. 

La un nivel de trai ridicat clasele sociale (care exista, plecand de la nivel de educatie si ajungand la salarii, numar de camere sau model de barca) sunt mult mai greu de delimitat. Oamenii sunt prieteni in functie de pasiuni comune. Noi avem prieteni care au trecut prin somaj si se chinuie sa prinda un job, altii milionari, altii care castiga 7-8.000 de euro pe luna. Doar cativa avem studii superioare. Unii au barca de 50.000 de euro, noi una de 1500, altii de 200. Si stam cu orele si ne bate vantul la pescuit impreuna. Iar gagici care si-ar permite ore de masaj si cosmetic in fiecare zi, impreuna cu mine care mi-as permite poate o data pe luna si cu cea care nu si-ar permite niciodata, stam pe vine si ne rupem genunchii, unghiile si spatele sa culegem cat mai multe ciuperci. De fiecare data avem o gramada de lucruri de povestit. Sau pur si simplu suntem bucurosi impreuna, band o cafea la adapost de vant, cu gandul la cum o sa pregatim pestii prinsi, fara sa ne spunem nimic. Ideea de baza e sa faci ceva cu mainile tale, sa pui pe masa un peste pescuit de tine, o rosie ingrijita de tine, o mancare de ciuperci culese de tine, desi pe toate le gasesti la magazin nu imposibil de scump.
Mi-aduc aminte cat de admirativ si incantat se uitau amicii care dadusera mii se coroane pe masinute de dat zapada cand au vazut ce inginerie a construit David, din resturi si bucati de metal aruncate la gunoi. Nu am vazut sau auzit vreodata un misto sau ironie vizavi de diverse proiecte de-ale lui, unele usor puerile sau fara utilitate in real. Am spus cuiva ca daca as veni cu masina noastra in fata blocului din Bucuresti, cred ca nu m-ar lasa sa parchez, ca e prea veche si uratica. Glumeam serios. 
In weekend iesim ultima data cu barca inainte sa o remorcam acasa. Sper sa prindem ceva peste si eu sa culeg ciuperci, desi ne va ingheta sangele in noi de frig. Si sa fie in iarna asta zapada, sa ne dam mai des cu sania. Ca frig sigur va fi, asa ca trebuie sa ne apucam sa taiem lemne, sa avem cu ce incinge soba. 

75 de comentarii:

  1. este foarte frumos..eu la brasov, desi oras civilizat si crescut in padure, nu am vazut multa lume la ciuperci sau la cules de mure si fragute si nebunii, iar gagicile care aud ca merg la pescuit se uita la mine ca la ozn-uri. astea sunt chestii care mie imi fac vara mai relaxata si mai placuta. si cu ghivecele in balcon cu rosii, ardei si nebunii deja cred ca am povestit. asta este viata frumoasa si normala a oamenilor carora nu le pasa de bani si de fitosenii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "...oras civilizat si crescut in padure..."
      Hm? Brasovul CHIAR e "crescut in padure"?

      "...a oamenilor carora nu le pasa de bani..."
      Dupa stiinta mea, singurii care pot sa-si permita sa nu le pese de bani sunt cei care au atat de multi incat de fapt nici nu prea mai stiu CATI au, si/sau cei carora "le vin" banii (continuu, multi) de parca ar curge de la cismea.
      Ce stiu sa spun cu siguranta este ca eu "n-am dureri de cap" din cauza banilor fie atunci cand (foarte rar) am destui pt ca fara probleme "sa acopar toate gaurile", fie atunci cand (la fel de rar) n-am deloc. Din pacate, in marea majoritate a timpului am bani insuficienti (in cel mai bun caz - aproape suficienti*), ceea ce ma supune vesnic la necesitatea analizarii si optimizarii "CE sa tai de pe lista?" (sau eventual - alteori, in alte situatii - "CE pot sa aman pt platit ulterior, altadata?")

      * Un lucru ciudat pe care (ci'că) "nu mi-l pot explica"**: indiferent de evolutia veniturilor disponibile, indiferent daca acestea sporesc sau se diminueaza, nu-ş' cum (Biiip!) se face ca banii disponibili (indiferent daca-s in cantitate mai mare sau mai mica) raman TOT "aproape suficienti".
      Si o alta ciudatenie - poate la fel de (ci'că) inexplicabila** - este faptul ca - desi mai-niciodata n-am bani destui - TOTUSI pana la urma-urmei reusesc sa ma descurc CUMVA astfel incat de obicei nu acumulez prea multe restante la plăţi (ba in majoritatea cazurilor reusesc chiar si "sa pastrez ritmul").
      ** EVIDENT ca explicatia este simpla si logica: mereu am tendinta sa-mi propun "sa fac", sa realizez, cu ceva mai mult decat imi pot permite (pecuniar).

      Ștergere
    2. victor...crescut in padure da :) pentru ca s-a construit pana in marginea ei. nu crescut in padure gen crescut de maimute.
      iar banii sunt doar un mijloc de alinare a necesitatilor urgente si de acumulare a obiectelor necesare sau nu - multe din ele le cumparam doar pentru a "fi in rand cu lumea" sau pentru ca nu sunt la moda. Ma refer la oamenii carora nu le pasa de bani ca la cei care stiu sa isi gaseasca refugiu si in altceva decat stat la masa restaurantului si a barului pentru a privi cum trece lumea.

      Ștergere
  2. Draga mea Lia! Esti minunata! Te pupic si multumesc ingeras.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dush, eu cred ca are legatura cu ce zic eu, nivelul de trai si un anumit grad de civilizatie, la care se ajunge in timp, nu pe furate si pe ars etape. Sunt putini cei ca tine, ca ai mei, care gasesc mai multa incantare la un pescuit si mancand propriile rosii decat cumparandu-si un mega tv sau telefon. Dar am incredere ca in timp vor fi mult mai multi. Trebuie sa treaca furia asta a acumularii, care va trece! Ca oricat s-ar zice, Romania nu e o tara doar de manelisti si pitipoance, doar ca aia ies ca paduchele in fata. Te pupez :)

    Nina, sa ii fie de folos Stefaniei. Si sper sa mai trimita si altii. Va imbratisez tare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "...nivelul de trai si un anumit grad de civilizatie, la care se ajunge in timp..."
      ...si cu multa educatie* SPECIFICA, IN DOMENIU, indiferent CUM este obtinuta acea educatie - ca te educa un mentor (in principiu, cam orice posesor de asemenea educatie) care te poate indruma CUM si DIN CE PERSPECTIVA sa estimezi si sa analizezi lucrurile - lucru mai greu de realizat acuma, fiind (din pacate) destul de putini** posesorii unei asemenea educatii - sau ca te educi singur, "pe calea cea grea", "ciupind" cate o informatie si cate o indicatie de-ici-de-colo si "punandu-ti neuronii la treaba".
      Din pacate, sunt mult prea multi aceia care nici macar nu-si dau seama ca exista aceasta educatie si ca ea le lipseste (iar unii poate resimt lipsa a "ceva" fara sa-si poata da seama CE le lipseste si CUM ar putea dobandi acel lucru) - ca sa nu mai vorbim de cei care ii dispretuiesc importanta (deobicei in special dintre parvenitii recent-imbogatiti), care nu accepta sa se lase educati nici macar atunci cand asemenea "lectii" le sunt oferite cu/din bunavointa: "Lasa, ba, "vrajeala" asta cu lectiile si teoriile. Sa ma inveti tu pe mine cand contul tau in banca o sa fie mai mare ca al meu, si cand "o sa faci bani" mai usor si mai repede si mai multi ca mine!"

      * Mai exista (desi in proportie - din pacate - relativ scazuta) si acea categorie de oameni care (spre sansa lor) nu au nevoie de asemenea educatie (sau au nevoie doar prea putin, pt "slefuire"), cei care in mod nativ, instinctiv ("din bun-simt" specific) "simt" CUM anume trebuie sa procedeze.

      ** Cei (nici atunci prea multi) care existau au cam fost "starpiti" sub comunism - chiar daca nu fizic, da' macar ca mentalitate: in loc sa fi fost luati de model si de catre ceilalti, ei ATATA au fost oprimati pana au renuntat la acea "nesanatoasa" maniera de a proceda si au adoptat metodele vulgului.

      "Trebuie sa treaca furia asta a acumularii..."
      Sa nu uitam ca pana si in cele mai educate si civilizate si "educate" societati - si acolo pana si in cele mai elevate straturi sociale - exista reprezentnti care N-AU scapat de aceasta meteahna a acumularii excesive. (Macar "la noi" ea mai are macar scuza deprinderii din ultimul deceniu dinainte de "revolutie" de a aduna - ca hamsterii - cam orice reuseai sa procuri, ca nu stiai DACA si CAND vei mai avea posibilitatea asta.)

      Ștergere
  4. Lie, iti prieste tare Suedia, si asta e un articol foarte bun. Spor la peste si ciuperci sa aveti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai foarte mare dreptate! Mentalitatea si bunul simt trebuie abordate din alt unghi in Romania. De la mersul la hipermarketuri unde cosurile de cumparaturi sunt umplute la refuz, nu intotdeauna doar cu cele necesare, ci din snobism si bravada si pana la petrecerea timpului liber in natura, in mijlocul unor activitati relaxante si utile... Imaginea conteaza prea mult pentru unii si se uita bucuriile marunte...
    Te imbratisez cu drag si citesc cu deosebita placere toate articolele tale! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce dor mi-a fost de adevărurile tale, Lia! Tu chiar TRĂIEȘTI!
    Toată admirația mea, fată dragă!Ți se citește fericirea pe chip!

    Știi ceva? avem o căsuță la țară, este drept, nu prea m-am simțit legată de locuri, mi-a fost mai greu să le consider „ale mele„, dar acolo, pot să fac de toate.
    Părinții mei m-au învățat să nu mă codesc la treabă, așa că nu mă tem de nicio muncă.Și mi-e bine!
    Pot să smulg buruieni, să fac grădina ca-n palmă, iar joi seara merg la concert, cum am fost aseară, șă să-l ascult pe Florin Croitoru.
    Pupici !

    RăspundețiȘtergere
  7. IARASI am scris prea mult, iarasi tre' sa fragmentez comentariul:

    Nu stiu sa precizez exact DE CE, da' mie lecturarea primului paragraf mi-a adus in minte butada "fericirea consta NU in a face ceea ce-ti place, ci in a-ti place ceea ce faci".
    (Cred ca se incadreaza cam in acelasi domeniu si cam pe aceeasi directie.)

    "...conceptul de ”munca voluntara” pentru interesul tarii..."
    Ideea este EXCELENTA - atata timp cat este folosita in mod corect si cu moderatie.
    Eu STIU ca in perioada imediat urmatoare razboiului (al doilea mondial, fireste, la el fac referire) atat nemtii cat si englezii (si probabil ca nu numai ei, dar eu despre ei am citit) "au muncit pe branci" (pe mai-nimica) pt a asigura re-ridicarea tarii lor - da' au facut asta 1. in imprejurari "speciale", pt remedierea distrugerilor ocazionate de razboi 2. pt o durata (relativ redusa - un an-doi) strict limitata si 3. cu statul (SI SOCIETATEA!) supraveghind la respectarea unei anumite... "uniformitati" a "incarcarii" cetatenilor, nu unul sa "traga" "pe rupte" si altul, langa el, sa stea cu burta la soare razand de cel dintai.
    LA NOI (stai sa nu generalizez: "LA MINE" - cata vreme sunt "aici la noi") conceptul asta nu mai "tine": dupa atatia ani in care mi-a tot fost solicitata munca ba patriotica, ba voluntara, pe care s-o prestez doar din constiinciozitate - in acelasi timp eu constatand cum altii "mai egali decat ceilalti" nu numai ca nu depuneau efort alaturi de mine si de restul "prostimii", da' mai si beneficiau de o parte dintre rezultatele pozitive ale efortului meu si al celorlalti - eu nu mai pot fi capacitat sa lucrez "cu elan" (si nu ma refer aici nici la elk, nici la moose :lol: :P ) decat pt mine si "ai mei", nu pt altii (si cu atat mai mult nu pt vreun concept vag - si de atatea ori pe nedrept insusit de catre vreo mini-comunitate de "potentati ai zilei" - cum ar fi "tara" si "popor"); eu personal sunt de acord sa cedez ALTORA onoarea de a munci astfel - precum SI eventualele beneficii (materiale si/sau doar moral-spirituale) care ar decurge ulterior din prestarea mentionatei activitati pt cei care au prestat-o.

    “da’, bai, dar la ce nivel de trai au ei/ce salarii au ei”
    NU (in optica mea), ci "la ce nivel de costiinta social-civica au ei si la ce corectitudine se respecta la ei"...

    "...despre altceva vroiam sa vorbesc si ma pierd in detalii."
    Din perspectiva mea, "detalii" (de acord - pt noi, cititorii tai, ACELEA sunt cele interesante) sunt in restul articolului, pe cand ASTA nu reprezinta catusi-de-putin "detalii", ci "esenta", "the big picture" (perspectiva de ansamblu), generalizarea cazurilor particulare.

    "...personaje care, ajunse la un anumit nivel de trai, regaseau cu voluptate, dar si cu mult snobism, placerea de a..."
    Da-l in...colo de snobism, nu el este cel mai important (el rezulta in urma lipsei educatiei specifice, cea despre care "vorbisem" intr-un comentariu precedent si este doar un aspect formal, de aparenta (dar - de acord - ESTE "deranjant"): ei nu cu snobism regaseau, ci cu snobism EXPRIMAU placerea regasirii); DE FAPT importanta era esenta: faptul ca respectivele personaje CHIAR REGASEAU placere in...

    "doar noi, oamenii fini si cu bani putem sa apreciem asa ceva..."
    ...si aveau PERFECTA dreptate: CATI muritori de foame crezi ca gasesc bucurie in a lucra ceva cu mainile lor pe mai-nimica?

    RăspundețiȘtergere
  8. "Ajunsa aici am ramas surprinsa si apoi incantata de cat de mult se bucura suedezii de intoarcerea la natura si lucrurile simple."
    De acord - atata timp cat subzistenta si-o asigura din alta parte si aceste activitati le desfasoara din placere, ca hobby. CATA placere crezi ca i-ar face unui suedez EXACT aceleasi activitati daca el ar depinde de ele ("de cursa lunga", nu pt un week-end, sau cel mult pt un concediu) pt hrana sa si a familiei sale? Daca - atat pt ei cat si pt copiii lor - n-ar avea legume decat daca le cultiva si ciuperci decat daca le-ar gasi si le-ar culege, daca n-ar avea peste decat daca l-ar prinde? (A propos - cam CATA placere crezi ca gaseste in pescuit un pescar profesionist suedez, care DIN ASTA isi castiga traiul? Daca nu stii - intereseaza-te: este posibil sa ai o uriasa surpriza...)

    "...cu cat sunt mai potenti financiar, cu atat sunt mai incantati sa isi repare singuri prin casa..."
    Da - atata timp cat este vorba despre "micul bricolaj" (o priza, o clanta, un robinet), nu de toata casa - si anume nu de casa in care locuieste; asta NU inseamna ca vreunul - care in ACEST domeniu isi are hobby-ul - n-ar putea (cu placere) sa-si faca reparatia capitala la vreo cabana de vacanta - sau chiar si sa si-o construiasca singur din temelii - da' CU CERTITUDINE - NU daca de acea cabana ar depinde adapostirea copiilor sai de frigul iernii si sezonul ar fi deja spre toamna.

    "Pentru hainele murdare (mi-am adus aminte de obsesia cu "sa nu te murdaresti!" din Romania, chestie care m-a isterizat intotdeauna) exista masina de spalat si detergent, bucuria copiilor si a adultilor este nepretuita."
    DA - dar apa, detergentul si curentul electric NU sunt nepretuite (dimpotriva: au un pret foarte ferm) si atunci cand stai sa te intrebi daca sa cumperi si o leguma sau un fruct, sau mai bine sa cumperi detergent, atunci devine importanta ne-murdarirea (chiar cu riscul de a pierde o parte din nepretuita bucurie).

    "...trebuie sa ne apucam sa taiem lemne, sa avem cu ce incinge soba."
    Intrebare practica: CUM se procura lemnele de foc in Suedia?

    Referitor la poze:

    Felicitari pt "sera" (de fapt, daca nu este incalzita anume, prin mijloace artificiale este nu sera, ci solar). Raportat la inaltimea dumitale (nu stiu CUM incape "dumnealui" in instalatie) eu as fi construit-o mai scunda (SA POTI sa stai in picioare dreapta - dar cam atat): ar fi rezultat mai mica suprafata a peretilor laterali (pe unde sa se piarda caldura din interior), mai mica si expunerea la vant (cu pericolul de rupere a foliei si/sau de rasturnare, de "smulgere" al intregii alcatuiri) si mai mic si volumul de aer care trebuie incalzit.

    Felicitari si pt bibanul* ala frumos - pacat ca in poza nu apare vizibil si carligul cu care l-ai prins (eventual cu momeala artificiala cu tot). Pescarii stiu de ce... (Ce grosime de fir si ce marime de carlig ai folosit?)

    MA-AMA-A... ce apetisant arata tava aia cu ciuperci... Si cand te mai gandesti si ca urmeaza la rand bibanii de alaturi, cu carnea aia alba a lor... (CUM procedezi - practic - pt a cureta bibanii de solzi: ii oparesti, SAU ii jupoi cu totul de piele, eventual filetandu-i cu ocazia asta?)

    * MIE bibanul ala imi pare de apa dulce, nu de apa sarata. UNDE a fost prins?

    RăspundețiȘtergere
  9. Anto, draga mea draga, sa stii ca m-ai ajutat enorm cu ce mi-ai spus de curand in mesajul de pe facebook. Faptul ca nu mai stam la povesti culte si boeme nu inseamna ca m-am tampit sau mi-a scazut nivelul cultural, ci ca da, am descoperit si altceva, natura care este fabuloasa. Te pupez tare!

    Lolita, iti multumesc din suflet pentru aprecieri si iti trimit si eu o imbratisare! Iti promit ca imi voi gasi ceva timp sa te citesc si aprofundez, m-a cucerit din prima citatul pe care il ai pe blog :)

    Ginuta, draga mea, ce ma bucur ca nu m-ai uitat, desi eu am fost cam absenta de ceva vreme. Ma bucur tare mult sa stiu de oameni care gasesc un echilibru fain si firesc intre agitatii de job, facturi, familie, obligatii sociale si relaxarea cu o carte buna, un film sau n spectacol, plus gradinarit, ingrijit floricele. Te sarut!

    RăspundețiȘtergere
  10. Victor, de data asta sa stii (ai apucat sa ma cunosti cat de cat si sa stii ca eu sunt de o sinceritate brutala) ca m-ai iritat putin. Sau chiar mai mult. Eu una m-am saturat pana peste cap de atat de multe scuze gasite (50 de ani de comunism care au spalat creiere, intelectualitate, dorinte, vise; nu avem pedagogi/modele, de unde sa invete lumea?; atatia ani mi s-a impus "munca patriotica", am facut-o pentru altii, nu sunt dispus sa o mai fac, etc. etc) de peste 20 de ani, pentru a nu ne implica, schimba, evolua, imbunatati, DAR pretentii de "cum e la altii" si lamentari si vaicareli cu tonele! Romania nu e Etiopia sau Somalia! E o tara europeana, are de unde sa invete, de unde sa se inspire, de la om mic la societate per total. Dar invatatul si schimbatul inseamna munca multa, energie, sacrificii, iar romanul nu prea e obisnuit sa lase spritul, micul si barfa de weekend ca sa se adune cu alti romani sa discute clar cum pot impune schimbari in sistemul educational in care copiii lor lancezesc, sa se adune ca lumea sa puna pumnul in gat patronului abuziv (cu legi si reguli in mana, nu doar gargara).

    Eu am multe cunostinte in Romania care s-au luptat pentru jobul si drepturile lor, fara teama sau lene, au riscat si au castigat. Am prieteni care au mici afaceri care functioneaza bine, se munceste, se platesc taxe si isi vad de treaba fara sa se gandeasca "eu sunt prost ca platesc, jmecherii dau tepe de milioane de euro".

    Luna de luna de mai bine de un an si ceva, impreuna cu omul meu, platim in aceeasi zi in care ne intra salariile (mai nou imprumutul de studii) TOATE facturile. Daca mai ramane ceva pe langa, luam esential de mancare si ne adaptam pe parcurs, pana la urmatorul salariu. Pe 25 septembrie ne-au intrat 22.000 de coroane, facturile au fost 14.000, rata la creditul facut de el cand si-a construit casa 6.000. Nu am plans, nu am urlat, am luat situatia ca atare si am gandit cum supravietuim. Cu grija si fara isterie. Ne-am lasat de fumat pe loc, am taiat orice suc, inghetata, "nimicuri" care adunate costa enorm. Esential e sa avem ceva carnita pentru zilele cand vine asta mica, noi ne descurcam. Si asta nu e un caz izolat, traim asa "la limita" cu banii cam luna de luna si o vom mai face inca cel putin 3 ani cat eu studiez si iau un rahat de bani. Eu m-am bagat sa fac 2 luni un job care imi mananca f mult timp si energie, pe putini bani, dar sunt niste bani si chit ca pic in cap seara si ma scol cu noaptea in cap dimineata, nu ma plang si imi vad de ce am de facut. El s-a oferit sa ajute niste cunoscuti cu niste reparatii, carat de diverse, pentru ceva banuti in plus. Ce am muncit eu un an si jumatate cred ca stii foarte bine. 99% din cunoscutii mei NU ar face asa ceva, s-ar intoarce in "jegul de Romania" ca acolo miraculos, in ciuda nenorocirilor si putregaiului si saraciei si bla bla, se poate bea o bere in weekend!

    Folosesti un rationament care ma depaseste. Unul pescar care din asta traieste crezi ca nu iese la pescuit cu prietenii si sa manance cu familia un biban proaspat prins? Cred ca te inseli. Am un caz concret, o prietena care e capitan pe un vas micut cu care umbla de nebuna si repara diverse (echipajul ei de specialisti) la vase mari de prins peste.E o munca a dracu de grea, vede pesti si plase si nebunie zi de zi la munca. Si adora in timpul liber sa iasa cu familia la pescuit, cu barcuta personala. Barbatul meu munceste cu copii de 30 de ani, munca aparent usoara, extrem de delicata si dificila in realitate. Dupa logica ta, ar trebui sa isi abandoneze copilul si sa nu isi mai doreasca alt copil?

    RăspundețiȘtergere
  11. Sunt suedezi care au pornit de la 10 kile de cartofi cultivati in spatele casei la adevarate ferme, facute in timp, cu multa munca si investitii.
    Apropo, tot barbatul meu si-a construit singur casa, desi nu e specialist, ci doar priceput. Cu planuri ale unui arhitect si ok-ul kommunei pentru constructie, a sapat, ridicat, batut cuie, facut scara, izolatii, acoperis. L-au ajutat prieteni cum a ajutat si el la randul lui. Si nu e el un caz special si unic, din contra.

    In cazul nostru particular, David a taiat niste copaci uscati de pe proprietatile unor cunoscuti care nu s-au incumetat sa o faca singuri si si-a luat parte din lemne. Altfel, lemnul se cumpara.

    Treaba cu hainele murdare si curentul electric e fortata rrrrrrrau de tot!!! Repet, nu sunt 99% din romani la nivel de muritori de foame. Cel putin 50% din ei isi permit spritul, gratarul, berica la terasa, internetul, laptopul, telefonul scump etc. incat 1 kg de detergent (care oricum se duce, ca doar nu tii copiii in aceleasi haine, sub amenintarea sa nu se murdareasca, o viata intreaga). E chestie de educatie tampita, care tot la ideea de "ce zice lumea, cum ma vede lumea" ajunge. Cum sa ma vada lumea cu un purcel de copil, o sa zica ca nu il spal!!! Mai bine copii stresati sa nu faca vreo miscare ca daca se murdaresc, decat o masina de rufe in plus pe luna, nu?

    Sera/solarul a fost o incercare anul asta, la anul stim deja cum sa facem lucrurile mai bune. Am rosii care au crescut mai inalte decat solarul, asa ca ma voi orienta la anul spre alte soiuri. Oricum, nu de caldura au suferit plantele mele, ci de soarele direct care a lipsit aproape cu desavarsire in vara asta.

    RăspundețiȘtergere
  12. Bibanii sunt prinsi in apa marii, nu e apa dulce. Abia m-am apucat de pescuit, nu am aprofundat inca subiectul marime de ac, tip de momeala, etc, David e specialist si merg pe mana lui. Eu doar arunc, trag, simt la mana, aduc pestele in barca sau curat de eventuale "plante" care se mai agata de ac. Nu curat pestele de solzi, doar matzele si urechile. Oricum nu mancam pielea, asa ca nu merita efortul. Asa intregi in tava, cu apa, sare si lamaie, dupa care o salata si ceva legume langa. Asa consumam :)

    Probabil as mai fi avut de spus, nu stiu, sunt obosita iar tu scrii foarte mult, intrand in multe detalii. Oricum, per total sper ca am raspuns cat de cat. Sper ca intelegi ca nu te atac pe tine, nu pe tine personal m-am iritat, ci pe o anumita atitudine care e dureroasa si duce la iesiri turbate (pot fi si mai violenta, dar nu e cazul), o atitudine care din pacate apare prea des la oameni care POT, STIU, AU IN CAP, POT INVATA. De la nulitati, parveniti si cretini nu am pretentii, deci nu ma deranjeaza atitudinea lor. Sa auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  13. "...tu scrii foarte mult, intrand in multe detalii."
    Daca deranjeaza, te rog sa-mi atragi atentia (ca sa incetez).
    AM deja pregatit un comentariu "kilometric", da' nu-i "dau drumul" pana nu confirmi ca-i OK...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu era un repros! Doar o scuza a mea, in caz ca nu am raspuns chiar la tot. Astept cu interes si curiozitate ce vrei sa spui. Comentez anonim pt ca nu ma pot logga de pe telefon, in caz ca te intrebi. Lia

      Ștergere
  14. "...m-ai iritat..."
    Imi regret "performanta", CATEGORIC - NU ACEASTA imi fusese intentia.

    "...m-am saturat pana peste cap de atat de multe scuze..."
    1. Regret ca nu m-am exprimat mai clar.
    2. Din pacate eu nu sunt perfect (tre' sa marturisesc cu mana pe inima ca nici macar eu nu ma consider astfel). Ba MAI MULT: la varsta la care am ajuns am devenit si tot mai putin si mai greu perfectibil: se instaleaza din-ce-in-ce mai autoritar o anumita inchistare specifica inaintarii in varsta.
    3. Cu anumite (sper ca nu tare multe) exceptii, sunt de acord "suta la suta" cu corectitudinea ideilor exprimate de dumneata, eu ma refeream la aplicabilitatea lor in practica - mai precis, la INCEPEREA aplicarii lor. (Eu, spre ex, nu mai sunt dispus ca de la mine si de la "intelegerea" si "contributia" mea sa porneasca o eventuala - dupa parerea mea iluzorie, cel putin pt durata care imi mai ramane de trait - ameliorare a constiintei socio-civice a ansamblului societatii, pt ca abia apoi sa putem si noi, "prostimea", sa beneficiem (eventual) de avantaje materiale derivate din aceasta atitudine. In ipoteza (FOARTE putin probabila - din nou din cauza varstei) a integrarii mele intr-o societate pt care ACEASTA sa fie atitudinea normala generalizata, eu sunt convins (si sper sa fii si dumneata convinsa) ca mi-as adapta imediat (in scurt timp) atitudinea, caci SI EU consider ca ACEASTA este (in principiu) cea corecta, asa cum o descrii dumneata.
    4. "Scuzele" gasite de mine erau mai putin o "pledoarie pro domo" si mai mult o atitudine mai intelegatoare (CE sa fac? asa mi-e firea, mai "intelegatoare" si mai impaciuitoare - cel putin la nivel teoretic - tot asa cum a dumitale este mai intransigenta) fata de alti reprezentanti ai societatii, a caror structura si nivel de dezvoltare (intelectuala, psihica, morala) ar face ca eventual acestia sa se adapteze mai greu / mai lent (sau poate chiar deloc) la o asemenea schimbare radicala de mentalitate. Si sper ca nu o sa contesti faptul ca toate scuzele acelea insirate de dumneata CHIAR EXISTA si ca ele au influentat negativ adaptabilitatea individului la noile reguli corecte. (De acord insa ca nu reprezinta o scuza cu valabilitate perpetua pt neadaptare, si consider ca este la fel de adevarat faptul ca "pretentii de "cum e la altii" si lamentari" sunt cu totul excluse in acest caz, nefiind justificate.)
    5. Eu personal sunt convins - desi consider ca nu este exclus sa ma insel - ca pana si in minunata societate suedeza pe care o descrii, cu toate modelele corecte care ii inconjoara, TOTUSI exista indivizi (oricat de mare sau de mica ar putea fi proportia lor in societate) (si ma refer aici la "nativi", la bastinasii autohtoni de mii de ani, nu la unii recent veniti - si eventual naturalizati) care nu procedeaza conform celor scrise de dumneata, ca aceasta atitudine "generalizata" nu este de fapt decat eventual regula, care insa nu este lipsita de exceptii nici macar printre ei.

    "Romania nu e Etiopia sau Somalia! E o tara europeana, are de unde sa invete, de unde sa se inspire, de la om mic la societate per total."
    CE anume intentionezi sa afirmi, ca Etiopia sau Somalia, daca nu sunt tari europene, n-ar avea "de unde sa invete, de unde sa se inspire, de la om mic la societate per total"? DE CE anume consideri ca exact exemplele corecte si pertinente (ca sursa de invatatura si de inspiratie) pt Romania si-ar pierde valabilitatea (ca exemple) in cazul Etiopiei sau Somaliei si ca acestea din urma n-ar putea invata exact de la aceste exemple (sau de la altele)?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In primul rand, consider ca facem o greseala in abordarea subiectului/subiectelor, faptul ca luam totul mult prea in nume propriu. M-am iritat si suparat nu pe ce ai spus tu, ci ce ai spus tu a fost ca o ultima picatura intr-un ocean de scuze, lamentari, plangeri de mila. Tu le vezi ca pe o pledoarie pro domo, eu ca scuze repetate de prea mult timp si de prea multi. Si eu tot la aplicabilitatea in practica m-am referit, ca de teorii suntem satui, nu? Din ce spui tu, ai incercat o viata intreaga sa faci ceva, sa schimbi ceva, sa te lupti pentru ceva frumos, pozitiv, superior, dar din diferite motive si circumstante nu ai reusit. Mi se pare absolut de inteles ca nu mai esti dispus sa faci ceva. Dar in acelasi timp, eu as spune ca nu mai e cazul nici sa astepti sa se intample ceva, nici sa mai deschizi subiectul, pentru ca este in zadar.
      Nu am descris "minunata societate suedeza" (eu pun in ghilimele, pentru a accentua usoara ta ironie) ca o pustoaica ametita de plinatatea rafturilor din magazine, ci ca un adult rational care observa foarte mult si face conexiuni logice, isi pune intrebari si gaseste raspunsuri. Societatea suedeza nu este perfecta, asa cum cea romaneasca nu este exclusiv pierduta, in putrefactie. "Societatea" ca termen include majoritatea, dar nu ai cum sa vorbesti despre chestiuni general valabile pentru 100% din populatie. Si aici (si am mai spus-o de multe ori) exista "scursuri", alcoolici, asistati social care nu ar trebui, imigranti care profita de sistem si reguli si in loc sa se apuce de munca, de facut ceva, o freaca pe bani sociali si nu invata limba, etc. Dar daca tot vorbim de generalizari, norme si reguli, pot spune ca cei care muncesc, platesc taxe, se implica, apoi se plimba, pescuiesc, culeg ciuperci si au o legatura cu natura (ca de fapt textul meu despre asta vorbea) sunt regula, cei care atarna pe banii statului (platiti de cei din "regula"), fac rau, reprezinta criminalitatea, cazurile negative sunt exceptia.
      Da, Somalia si Etiopia sunt niste cazuri aparte, cu o istorie dramatica, conjuncturi dramatice, etc. Nu ai cum sa te gandesti la aceste tari si popoare in termeni de schimbat mentalitati, implicare in societate, deschis ochii, etc. cand ei nu au trecut de nivelul de muritori de foame. Pe vremea lui Ceausescu nu aveai de unde sa cumperi mancare, dar exista intotdeauna trocul, sistemul de relatii, si ajungeai sa pui pe masa copiiilor si ceva carne, si o banana mai verde, si o ciocolata. In Somalia si Etiopia nu exista nici aceasta posibilitate, deci asteptarile de la ei ca societate se opresc acolo. Romania si romanii nu se compara cu somalezii, ci ar trebui sa o faca eventual cu polonezii, cehii, bulgarii. Problema e cand asteapta nivel de trai, salarii, pensii, curatenie ca in Suedia sau Germania, dar cu munca si mentalitate in stil romanesc.

      Ștergere
    2. Mda, acum inteleg perspectiva din care ai abordat dumneata problema. Eu (ca de obicei) "m-am complicat", adica (de aceasta data) m-am gasit sa analizez situatia descrisa de dumneata dintr-un alt unghi de vedere, de unde aparentele contradictii intre opiniile noastre.
      Cred ca este totusi bine ca au fost facute aceste abateri si precizari, asta macar ii scuteste pe eventuali alti "deviationisti" ca mine de intelegeri gresite.
      Doar o usoara mentiune: "Pe vremea lui Ceausescu [...] exista intotdeauna [...] sistemul de relatii..." Acele relatii nu au disparut, si INCA mai actioneaza - uneori - (in mod diferit), si pot fi o exemplificare la ideea mea de "ajutor ocult" acordat chiar daca nu a fost solicitat explicit.

      Ștergere
  15. "...sa discute clar cum pot impune schimbari in..."
    NU le pot impune!
    La romani, PE LANGA lipsa de spirit de cooperare asociata celei de spirit civic (care sunt realitati incontestabile) cauza mai este si lipsa de staruinta pe termen lung: oricand ai incerca sa introduci o asemenea schimbare ti se raspunde (pe buna dreptate) ca "nu sunt bani", si (pe oricine ai aduce ca sa reformeze ceva prin sistem) bani disponibili nu vor mai fi inca MULT timp, caci potentatii succesivi (atat cei actuali cat si cei precedenti si probabil si cei urmatori) "au avut grija" ca (intru sporirea averilor proprii si a celei a clientelei lor si saracirea tarii in ansamblu) pe de o parte sa indatoreze tara (din pacate pt consum) (din aceste sume luate cu imprumut ei insusindu-si o mare parte), in acelasi timp vanzand (in batjocura) cu amanuntul (contra unor comisioane care nu puteau sa fi fost altfel decat "grase") toate mijloacele de productie care ar fi putut ajuta la ridicarea economica a tarii, iar pt cele care nu au fost (inca!) instrainate au fost intocmite contracte oneroase pe termen lung intru imbogatirea lor si saracirea tarii.

    "Eu am multe cunostinte in Romania care s-au luptat [...] au riscat si au castigat."
    In opinia mea, toate aceste exemple au beneficiat fie de un mare noroc, fie (mai probabil) de "sprijin" si de "legaturi" (clasicele PCR - pile, cunostinte, relatii)* - si nu neaparat dand "şpagă" (a propos, cunosti originea acestei acceptiuni a cuvantului in limba romana?) ci poate chiar numai din bunavointa factorilor decizionali (bunavointa care insa nu este acordata impartial tuturor). (Printre cunostintele dumitale din Romania care s-au luptat si au riscat nu cunosti pe nimeni care sa fi riscat si - in loc sa fi castigat - sa fi pierdut? Printre cunostintele MELE, ACESTIA, "perdantii", sunt cei care predomina net (numeric)...)

    * Consider ca nici macar nu e imposibil ca tanarul intreprinzator sa nici nu fie macar constient de sprijinul... "ocult" pe care l-a primit, acest sprijin putand fi "activat" fie de vreo remarca inocenta auzita intamplator de "cine trebuie" (un "cine trebuie" care cunoaste atat pe cetateanul respectiv - si stie "al cui este" - cat si pe factorul de decizie in cauza (si are puterea ca pe acesta din urma sa-l influenteze, indiferent pe ce cale si in ce mod), sau poate de vreo... "aluzie" facuta de catre cineva "bine conectat" dintre cei carora le e drag tanarul (si poate facuta doar la telefon, sau la meci (sau la un sprit) unde (mai mult sau mai putin intamplator) sa se fi nimerit alaturi...) Spre ex ceva de genul: "Salut, ma! Ce mai faci? Da' ai tai? Da, mersi, bine si ai mei; stii ca isi face... (sa zicem) nepotu-meu firma de (sa acceptam) toaletarea cainilor (sau a parcurilor, sau de transport urban de persoane, sau orice altceva)? Cum CARE nepotu-meu? Gica, ma, cel pe care l-ai cunoscut asta-iarna la ziua lu' sor'-mea Anca, cel din fotografiile de la mare pe care ti le-am aratat data trecuta... Lupu Gheorghe, ma, ce (Biiip!), ai si uitat deja? CE, te ajunge varsta din urma?" In general, de mai mult nu-i nevoie - la ghisee vine "de sus" dispozitia: "cand "intra" actele pt firma ale lui Lupu Gheorghe le dati imediat drumul sa treaca - SAU le aduceti la mine la birou..."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu tot respectul, nu iti voi raspunde la acest comentariu pentru ca ma depaseste. L-am citit de 10 ori si mai mult decat "Victor are realitatea lui care pentru mine este aproape de teoria conspiratiei" nu mi-am putut raspunde. Mama are laborator dentar privat din 92, frate-meu s-a alaturat dupa terminarea colegiului, am prieteni cu cabinet de recuperare medicala si kinetoterapie, altii cu fabricuta de textile. Nici unii nu au fost securisti, pcr-isti, cu familii "bazate", ci si-au facut un trai decent prin munca, platit de taxe, poate mai dat si o spaga (am intrebat-o pe mama si mi-a zis ca a avut niste probleme cu sanepidul candva si a preferat sa plateasca amenda si sa remedieze decat sa dea spaga ca sa scape), dar nu ca regula generala. Eu am renuntat la srl-ul meu de apartament pentru ca am preferat un job care imi dadea mai putine batai de cap si aveam un salariu stabil, unei agitatii cu gasit clienti, investit, etc. Dar nu m-a bagat in pamant statul, taxele, potentatii, etc. Am ales singura.
      Concluzie: avem realitati total diferite, tu si eu si nu mai e cazul sa intindem subiectul ca nu avem nimic in comun.

      Ștergere
    2. 1. Situatia din '92 (de fapt: din '90 pana prin '95 - sau chiar '96, poate chiar '98) era COMPLET diferita de cea de acum. Cine a apucat "sa se puna pe picioare" ATUNCI are ACUM un avantaj greu de egalat.
      2. Poate ca realitatile timisorene or fi altele / altfel decat cele bucurestene.
      De acord, oprim aici contrazicerea pe aceasta tema.

      Ștergere
  16. "...mici afaceri care functioneaza bine, se munceste, se platesc taxe si isi vad de treaba..."
    Patronii acelor afaceri CATEGORIC au "propte" (SAU nu stii dumneata CUM "sta treaba" in realitate) - pt MAREA majoritate a micilor oameni de afaceri din Romania acest mod de evolutie a lucrurilor este un deziderat de neatins: dupa ce (intai la inceput, la infiintarea firmei, si ulterior ritmic, periodic, MACAR la vizarea actelor de functionare) iti platesti constiincios ("la oficial") toate taxele si impozitele si darile si tarifele si ce-o mai fi, vine (ritmic, quasicontinuu) randul inspectiilor de la diferite foruri tutelare, inspectii care ABIA ASTEAPTA sa te "arda" cu-o suma mai "consistenta", si (intrucat sistemul legislativ este atat de stufos si de incalcit si de contradictoriu si de instabil incat nu reusesti sa-i dai de capat si sa respecti intocmai toate prevederile - partial si din cauza faptului ca pana te zbati sa asiguri respectarea unei conditii legale se modifica legea si conform noii variante a legii ACEA conditie nu mai este necesara, dar au aparut cateva noi conditii, pe care - bineinteles, necunoscandu-le dinainte - N-AI CUM sa le fi respectat, decat eventual din intamplare, din nimereala; si nu te anunta nimeni despre acele schimbari in legislatie, pana nu vine inspectia ca sa verifice respectarea ei) este IMPOSIBIL sa nu-ti gaseasca "ceva" in neregula, si atunci incepe sirul (care nu se mai termina) al amenzilor si penalizarilor si dobanzilor - SI (pt ca sa nu "purice" si sa scotoceasca si sa caute mai cu amanuntul si sa-ti gaseasca SI ALTE "hibe") al spagilor...

    Cu veniturile voastre... nu ca nu te cred, da'-'mi depaseste capacitatea mea de intelegere.
    AM INTELES ca preferati sa rontaiti alge (la figurat vorbind) ca sa asigurati "aleia mici" niste carnita, da' eu personal nu stiu CUM se pot imparti alea 2.000 coroane care v-au ramas ca sa ajunga si de transport (cred ca si masina - asa veche si rablagita cum o descrii ca e - si barca au nevoie de combustibil (sau trageti la rame pana la locul de pescuit si mergeti pe jos la scoala / serviciu?), si ATV-ul (ala cu plug de zapada) la fel, si cred ca pana si drujba cu care taiati lemnele tot asa; si nici transportul in comun nu cred ca-i gratuit, si - din cate stiu - nu munciti si nu studiati la domiciliu), si de imbracaminte/incaltaminte (presupun ca si la voi se mai rupe un ciorap, se mai gaureste talpa la vreun pantof, se mai uzeaza un tricou), sa mai puneti deoparte cate ceva pt (spre ex) material pt sera, sau pt micile reparatii si completari prin casa (un bec, un intrerupator, o priza, o clanta, o farfurie, o draperie etc) (Doamne fereste de defectarea mai serioasa a unui "electrocasnic": frigider, masina de spalat etc...), si pt cate-o actiune de binefacere... (si nu cred ca lista se incheie aici.)
    In sfarsit, bine ca va descurcati voi, indiferent cum. TARE ma bucur ca in ciuda acestor (atator!) greutati si dificultati constat ca iti pastrezi tonusul si optimismul.
    Pe de alta parte, indiferent de motivul care a ocazionat luarea hotararii eu va felicit pt renuntarea la fumat.
    Este adevarat ca banii aia (chiar si putini) pe care ii castigi de la noul job sunt intrati si nu iesiti, si prind bine, da' ar trebui sa fii atenta (valabil pt amandoi, da' acum despre dumneata discutam) sa nu va epuizati toate resursele de energie - atat fizica cat si psihica - (mai ales daca - dupa cum scrii - mancarea este mai "subtire"), ca-i periculos: pe criza (epuizare) de energie (interna) se produc usor imbolnaviri (de tot felul)... (Fereasca Sfantul!)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La prima parte am raspuns mai sus.

      O sa incep prin concluzie: vezi cat de putin credibil e cand EU sunt dramatica? Oare de ce? Pentru ca eu sunt in Suedia si se stie ca nu poate fi rau aici, pe cand in Romania absolut tot este dramatic si rau?

      Benzina pentru masina (pe care o folosim zilnic, dar pe distante mici), ATV (folosit f rar vara, mai mult iarna) si barca (iesirile sunt in weekend, in zona, nu navigam de nebuni pana spre Finlanda) se achizitioneaza pe card (deci nu platim pe loc), factura vine la sfarsit de luna, impreuna cu celelalte facturi. Deci luna asta foarte "saraca" putem pune benzina la nevoie, ca o platim la urmatorul salariu. Transportul in comun nu mai e asa mult pentru ca am reducere ca student si e pus tot la "facturi". Cu toata sinceritatea, nu ne cumparam haine, ne descurcam cu ce avem. Cam la 3-4 luni sau si mai mult, avem o mica suma din care mai luam un set de ciorapi si chiloti. Din ianuarie pana acum mi-am cumparat un tricou si o rochita la reduceri. De hainele micutei se ocupa mama ei, ca intelegerea e ca ea ia alocatia fetei si ii cumpara haine. Materialele pentru sera au fost improvizatii, scanduri care au primit o noua viata, cuie care existau deja. Folia de plastic am cumparat-o, dar a costat f putin. Pamantul e amestec de ceva cumparat la oferta, adus din padure si din groapa in care se arunca de ani de zile fecalele (avem toaleta ecologica, de tip "buda din curte" de la tara) si care amestecate cu frunze si insecte si timp a devenit ingrasamant.
      Ni s-a stricat acum vreo 2 luni pompa de apa si in loc sa platim vreo 5000 de coroane un specialist, David a cautat sa vada care e problema, apoi idei si solutii pe net, a inlocuit niste garnituri si alte chestiuni pe care nu le cunosc, si a reparat pompa cu aproximativ 100 de coroane.
      Pentru familia pe care o ajut in Romania am adunat 3 saci de sticle de plastic si cutii de bere/suc, plus am vb cu amici si vecini sa le iau si de la ei, le-am reciclat si am luat bani pe ele. Plus ce am pus eu cam 300 de coroane si putut trimite 100 de euro.
      Am jonglat cu studiat/muncit cam 12-14 ore pe zi cam de cand am venit, nu e nimic nou. De dormit dorm 6-7 ore in timpul saptamanii, ceva mai mult in weekenduri. Si e timp si pentru joaca, si pentru facut ceva de mancare, pus la spalat, pentru ca nu fac doar eu, ci amandoi.

      Ștergere
    2. Am inteles, pt voi transportul intra la capitolul "facturi".

      Sunt TERIBIL de impresionat, PE LANGA actul in sine al ajutorarii, de modalitatea... neobisnuita (pt mine) de procurare a fondurilor necesare.
      Paranteza: In RO nu stiu sa existe aceasta posibilitate, nu stiu sa existe centre de colectare / recuperare contra-cost a acestor reciclabile. Metale da (mai ales fier vechi, aluminiu si cupru), dar nu PET-uri, nu doze metalice, nu cauciuc, nu acumulatori... (Uneori o parte sunt preluate, dar nu contra-cost ci eventual doar oferind o reducere pt produsul nou similar cumparat.) Rar - hartie (si mai mult daca este disponibila in cantitati mari).
      Teoretic se recupereaza (gratuit) reciclabilele la ridicarea gunoiului menajer, practic am vazut in repetate randuri (nu intotdeauna, da' nici eu nu supraveghez non-stop ridicarea gunoiului) cum pubela noastra cu reciclabile (PET-uri si alte materiale plastice, hartie, uneori chiar metal) era rasturnata (alaturi de cea care continea gunoiul menajer organic) in aceeasi "masina de gunoi". Sa mai ai chef sa le sortezi...
      (Intrebare derivata, subsidiara, care n-are nimic de-a face cu impresionarea mea: cam CARE este rata de schimb coroana suedeza - euro?)

      "Pompa de apa"? La voi apa nu vine cu presiune? Sau voi aveti sursa separata de apa (eventual put forat), nu obtineti apa dintr-o retea urbana de furnizare? Sau reteaua urbana va aduce apa, dar nu-i asigura decat debit, nu si presiune? (Sau era vorba despre pompa de apa a vreunui motor sau utilaj, nu de cea a imobilului de domiciliu?)
      Intrebare - consecinta logica: SUNTETI bransati la vreun sistem centralizat de colectare a "apei uzate" care s-o transporte la un centru de epurare? Daca nu - UNDE o deversati?

      De acord cu deprinderea mai veche cu 12-14 ore zilnic, dar nu uita ca (desi esti inca tanara si fenomenul este mai lent, deci mai putin remarcabil) fiecare an care trece se adauga la varsta si se scade de la "puteri". Nu lasa sa se ajunga cu scaderea pana in zona periculoasa... (Noroc ca macar dormi macar minimul necesar, aprox suficient...)

      Ștergere
    3. P.S. Nu se pune problema vreunei eventuale lipse de credibilitate, ci doar a neintelegerii de catre mine: incercasem sa ma imaginez in situatia voastra si CHIAR nu intelegeam CUM (concret) reusiti... (Cu explicatiile astea suplimentare devine ceva mai clar - desi TOT greu este.)

      Ștergere
    4. In primul rand, nu ni se dau bani ca reciclam, am scris mai de mult de treaba asta. Cand cumperi un suc, o bere platesti 10 coroane, de exemplu, pentru sticla de cola. In aceste 10 coroane intra si 1-2 coroane care reprezinta sticla de plastic/cutia de metal. Acesti bani ii recuperezi cand te duci sa reciclezi. Si rationamentul e simplu, daca dau 1-2 coroane pe zi cand cumpar ceva, parca nu se simte asa tare. Cand ma duc dupa o luna cu 3 saci cu peturi si cutii de bere de la 10 persoane, se simte ce primesc inapoi. Restul materialelor reciclabile (becuri, baterii, hartie, plastic tare, etc) le duc eu frumos, in masina personala, la statia de recuperare a depozitelor. E efortul meu si nu primesc inapoi bani. E pur si simplu implicarea mea ca cetatean in societate. Ca daca le arunc in tomberonul mare de la poarta, mi le iau gunoierii. Pe care ii platesc lunar cu nu mai stiu cati bani.
      Coroana suedeza e relativ tare, acum cam 8,5 coroane la un euro. In vara cand a fost nebunia euro, ajunsese 7,5 coroane la un euro.

      Avem put propriu si hidrofor, deocamdata. Se lucreaza in zona la un sistem centralizat, ceea ce noi nu dorim. Avem o fosa septica enorma care se goleste periodic (platim acest serviciu la kommuna).

      Ștergere
    5. Principiul "la schimb de sticla" imi este cunoscut, se aplica si in Romania (acum pe scara mai redusa, pe vremea odiosinistrei dictaturi mai in forta - fara sticla de schimb nu primeai lapte, iaurt, etc), dar (acum) numai pt sticle (de bere, de apa minerala... si cam atata, cred), nu stiu sa se aplice si pt doze ("cutiile" de bere, suc etc) si PET-uri. (Este foarte probabil ca in pretul de vanzare sa fie inclusa si o suma reprezentand costul ambalajului, da' n-ai de unde s-o recuperezi ulterior.)
      Cat despre "bani pt reciclare"... am inteles, nu este platita activitatea ca atare, ci este... penalizata (prin cheltuirea unor sume suplimentare) NEcolectarea reciclabilelor, si banii primiti nu sunt vreun premiu, ci restituirea unei parti din cheltuiala pe care ai facut-o la cumparare. Din perspectiva mea, diferenta intre cele doua variante este nesemnificativa (in mod practic), concluzia este TOT incasarea unor sume in varianta colectarii.
      La noi nu stiu UNDE ti-ar fi primita hartia si plasticul tare, chiar daca le duci voluntar (gratuit), bateriile auto se recupereaza la un depozit separat (unde se vand bateriile noi), bateriile de uz general la supermarket, electronicele (si cred ca si electrocasnicele) si ele la propriul depozit separat, in alta parte a orasului, despre becuri nici macar nu stiam ca se recicleaza (CUM?). Sticlele - la unele dintre magazinele care comercializeaza produsul imbuteliat, dozele nu stiu sa fie recuperate undeva. Inainte de revolutie mai era reciclata si sticla cioburi, acum nu stiu daca o mai fi recuperand-o vreun depozit de colectare.

      Ștergere
    6. Pentru sticlele de sticla nu primesti nimic, le reciclezi daca vrei. PET-urile si cutiile metalice au 1-2 coroane pe care le recuperezi daca te duci sa reciclezi.
      Dupa cate stiu in Bucuresti exista acele containere verzi, albastre si galbene pentru hartie/carton, plastic, sticla. Eu acolo imi duceam ziarele, plasticele si sticla cand eram in Bucuresti. Bateriile mici la supermarket-uri, ca si aici. Te poti interesa de becuri, cred ca exista cu siguranta si in Romania, mai ales ca UE a decis sa nu se mai comercializeze becurile clasice, ci doar astea economice.

      Ștergere
    7. Da, acum ca ai mentionat existenta mi-am amintit ca vazusem si eu in Timisoara asemenea container, dar cu atat de mult timp in urma (si cazuri atat de... disparate - daca or fi fost mai multe si nu numai unul, demonstrativ) ca nici nu mai stiu unde le-as putea gasi - daca or mai fi existand (nu mai tin minte UNDE anume l-am vazut).

      Ștergere
  17. Ma bucur ca m-am inselat si ca pescarii profesionisti mai pescuiesc cu drag SI sportiv, in timpul liber. Ceea ce comentasem eu era dupa informatii obtinute dintr-o lectura si de la vreo doua emisiuni vazute pe careva dintre programele de tip "Discovery", unde pescarii nu prea mai aveau chef de pescuit...
    Iar sotul tau presupun ca de 30 ani lucreaza cu copiii, nu ca acei copii cu care lucreaza el ar avea 30 ani. (STIU cat este de delicata si dificila munCA_CU_COpiii: nu numai ca mi i-am crescut si eu (o perioada, pana la divort) pe cei doi ai mei (acum cu propriii lor copii), dar (ocazional, sporadic) am mai desfasurat si eu (pe langa inginerie) si activitate didactica (de specialitate), iar doamna mea tocmai din sistemul de invatamant a iesit la pensie...) Si NU, nu consider ca ar exista vreo interdependenta (alta decat - eventual - detinerea unor cunostinte si informatii suplimentare in domeniu) intre cresterea si educarea parinteste a propriilor copii (care se face in principal din dragoste pt acestia) si cea efectuata profesionist, desfasurand activitate didactica pe langa copiii altora (care se face in principal din constiinciozitate profesionala). (Altfel CE ar insemna, ca un profesor care se lasa de profesorat - fiindca a obosit sa se ocupe de atatia copii si sa se lupte cu sistemul - sa-si abandoneze si propriii copii? Sau - fiindca e obosit dupa educarea copiilor altora - sa-si incredinteze exclusiv altora educarea propriilor sai copii? Aberant...)

    Ma intreb daca suedezii aceia care au evoluat "...de la 10 kile de cartofi cultivati in spatele casei la adevarate ferme, facute in timp, cu multa munca si investitii" si-au pastrat sau nu (in paralel) pana la final si activitatea profesionala de pe vremea cand cultivau 10 kg, sau acea evolutie a insemnat o reconvertire profesionala.
    Felicitari sotului pt ca este atat de priceput. A propos: casa pe care a construit-o (presupun ca este cea in care locuiti) din CE material este confectionata, si PE CE temelie? (Lemn? Zidarie? Beton? Mixt?)

    "Treaba cu hainele murdare si curentul electric e fortata rrrrrrrau de tot!!!"
    ...in mediul care iti este familiar dumitale (SI mie, dealtfel). Altfel - din pacate acea situatie este mai raspandita decat ai crede (mai ales la tara, in sate / catune mai indepartate de orase mari, sau in fostele orasele monoindustriale unde acum somajul real "bate spre" trei sferturi din populatia activa, iar restul muncesc (putin si prost) pe te-miri-ce-si-mai-nimica. Si - pe de alta parte - presupun ca ai auzit si dumneata de pensiile ALEA, minuscule... si mai sunt si altii care nici pe alea (inca) nu le au...)
    Iar o atitudine radical diferita, opusa, fata de murdarire, CATEGORIC nu are drept consecinta doar "o masina de rufe in plus pe luna", ci cateva saptamanal (daca nu ai cumva acasa cateva dulapuri / comode / cufere cu imbracaminte pt fiecare din cei mici, asteptand sa fie murdarita).
    Cat despre detergent... Mai mult decat un kg lunar (de detergent bun) consum eu, pt doi adulti care se straduiesc sa nu se murdareasca, pe cand in conditiile "murdaritului "la liber" " nu ajunge un kg nici o saptamana - sa nu uitam ca o rufa cu multa murdarie pe ea consuma mai mult detergent decat una "asa-si-asa".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La prima parte nu zic nimic, pentru ca vad ca si tu pana la urma spui cam acelasi lucru.

      Cunosc 2 persoane care sunt producatori de legume si fructe ecologice. S-au apucat de treaba cu un solar, ea 100% cu aceasta munca, el si-a pastrat slujba pe care o avea atunci (daca nu ma insel, lucra pentru kommuna, taia copaci, aranja boscheti, planta floricele de sezon, iarna lucra la dat zapada). Au inceput cu cativa clienti si au dezvoltat in timp afacerea. Acum amandoi lucreaza exclusiv la productia de legume/fructe si au 10 angajati.

      Casa e de lemn, construita pe piloni, pe stanca.

      Daca nu am fost clara pana acum in scrierile mele, eu ma adresez in general oamenilor din ce am putea numi clasa medie. Ca mine si ca tine. Eu treaba cu "vezi sa nu te murdaresti ca nu stiu ce-ti fac!" am auzit-o la oras, la oameni care nu trebuie sa taie din portia de cartofi zilnica pentru a spala o masina in plus. Asa ca, de ce vorbim despre batrani care nu primesc pensii (cunosc cazurile) sau catune izolate? Acelea sunt cazuri sociale, particulare, fac parte din societatea romaneasca, dar nu sunt o majoritate.
      ca idee, ca nici eu nu stiam pana nu am ajuns aici si am vazut la altii: masina nu functioneaza mai eficient si hainele nu sunt mai curate daca se pune jumatate de kg la o spalare. Romanii (si eu faceam asa, si ai mei) pun prea mult detergent la o spalare. Eu spal 2-3 masini pe saptamana (avem o masina ceva mai mare decat una obisnuita) si cutia de 1 kg de detergent ma ajunge cam 3 luni.

      Ștergere
    2. Cele doua persoane (nu stiu daca exista vreo relatie intre ele, alta decat faptul ca le cunosti pe amandoua) si-au dezvoltat fiecare afacerea sa, SAU au cooperat la infiintarea si apoi dezvoltarea aceleiasi firme? (Daca sunt rude apropiate sau sot-sotie intrebarea poate fi considerata de prisos.)
      Lasand deoparte acest aspect, remarc faptul ca el - desi angajat - pare sa fi fost - ca profesie - oarecum "de specialitate" (nu specializat "pe legume", dar oricum ocupandu-se de plante - un avantaj care nu e neglijabil), iar ea pare sa fi inceput in lipsa de ceva mai bun (sau am inteles eu cumva gresit si ea isi abandonase vreun eventual job in vederea inceperii acestei initiative?)
      Mentionez ca am cunoscut si eu (nu chiar foarte indeaproape) in Timisoara o familie care a evoluat (socio-economic) in acelasi mod, nu cultivand plante ci ocupandu-se cu albinaritul: acu' peste patru decenii primii 3 stupi le-au ramas mostenire de la un unchi mai indepartat (despre a carui existenta nici nu stiusera) care murise fara rude apropiate si dispusese testamentar ca stupina sa - mare - sa fie impartita intre toate neamurile care pot fi gasite, chiar daca nu se cunoscusera cu el; dupa un an (din cauza nepriceperii lor) le murisera toate albinele si ramasesera cu lazile stupilor goale; au fost intrigati, au inceput sa citeasca si sa se documenteze pt a vedea CE si DE CE mersese prost, au fost "prinsi" de fascinatie pt viata albinelor; peste vreun an - doi au incercat din nou (de aceasta data avand oarece cunostinte de specialitate SI indrumari din partea cuiva mai experimentat) si au reusit, iar peste inca vreo 15-20 ani traiau (bine) toti (atat "batranii" initiali cat si familia fiului) DOAR din apicultura, ei fiind (din cate stiu eu) in fruntea apiculturii din judet si printre cei mai mari apicultori din tara; isi nascocisera propriul lor tip de lada pt stupi (mai degraba combinand o seama de inovatii marunte aplicate diferitelor tipuri "clasice" de lazi, pe care le combinasera pe toate intr-un singur model nou) si practicand ocupatia la nivel quasi-industrial: aveau cateva stupine (peste 200 de familii de albine) cu care in diferite perioade ale anului "jonglau" si le combinau. (Informatii mai recente nu am - s-au mutat si le-am pierdut urma.) Ei au fost insa un caz singular printre cunostintele mele - ATUNCI, iar mai recent (in ultimele doua decenii) pt numaratul exemplelor de succes (relativ) in afaceri (printre cunoscutii mei) nu cred sa am nevoie si de a doua mana, pe cand pt cei care au incercat si au esuat nu-mi ajung toate degetele (inclusiv picioarele). (Eu personal am intentionat sa incerc o "initiativa privata", inainte de a incepe mi-am verificat - lucrand la altii - calitatile in domeniu si cand am constatat in ce hal imi lipsesc atat predispozitiile comerciale cat si spiritul antreprenorial am lasat-o balta si m-am autorizat ca persoana fizica.)

      "Construita pe piloni" inseamna ce stiu eu - ca podeaua primului nivel locuibil este ridicata de la suprafata solului lasand dedesubt spatiu "gol", liber (dpdv al constructiei)?

      Ștergere
    3. "...eu ma adresez in general oamenilor din ce am putea numi clasa medie."
      ASA intelesesem si eu, ca LOR li te adresezi - dar intelesesem din citirea altor postari ca in adresarea catre ei te referi SI la alte categorii socio-economice, si eu in ACEST sens (bagsama prea generalizant) interpretasem afirmatiile dumitale si replicasem.
      Iar cazurile "acelea" - desi intr-adevar nu reprezinta o majoritate - nu sunt (din pacate) (la nivel de tara, nu de zona centrala a unor centre urbane mari) chiar atat de rare incat sa fie considerate exceptii (decat eventual in formele cele mai... grave, mai acute, dar ASA este orice extrema - cel putin dupa parerea lui Gauss si a "clopotului" sau).

      Multumesc, voi incerca (din nou) sa reduc doza de detergent utilizata la o spalare si sa vad daca raman multumit de calitatea spalarii. Am mai incercat cu detergent mai putin (la inceput, cand am cumparat masina, acu' vreo 5 ani, cand mi-am stabilit doza) si nu prea mi-a placut cum au iesit rufele, dar voi incerca din nou. (Si masina noastra e ceva mai mare, iar eu o incarc din plin (din cate stiu eu, e la fel de daunatoare - pt masina de spalat - functionarea acesteia cu rufe prea putine ca si cu prea multe); dumneata cam CE cantitate de rufe (uscate) speli deodata, si cam CAT detergent folosesti la o spalare? Estimeaza-mi, te rog, in linguri de supa (pline-varf), sau in alta asemenea "unitate de masura universala".)

      Ștergere
    4. Da, sunt o familie, m-am exprimat eu gresit. Deci exista o firma, doi "patroni" care sunt sot-sotie. Mi-am adus aminte, mama are laboratorul din 92, dar celelalte cazuri, cabinetul de kinetoterapie e facut de vreo 6 ani, fabrica de textile de 5. Si deocamdata vad ca functioneaza si cresc.

      Cazurile pe care le prezint sunt tocmai pentru a primi ajutor, a sensibiliza clasa medie careia ma adresez.

      Am spalat chiar aseara. Hmmm. Vreo 5 kg rufe si 2 linguri de supa de detergent?

      Ștergere
    5. "Si deocamdata vad ca functioneaza si cresc."
      Doamne-ajuta! Sa fie intr-un ceas bun! Cu cat se dezvolta mai mult ASEMENEA exemple, cu atat pe de o parte creste capitalul "sanatos", cel obtinut "pe muncitelea" (nu numai de catre angajati, ci si de catre patroni), nu "pe furatelea", si cu atat - pe de alta parte - vor fi mai multe locuri de munca pt ca "amarastenii" sa nu mai fie chiar atat de amarati. (Sper ca salariile pe care le platesc sunt... decente - pt Romania - si proportionale cu nivelul si tipul de calificare necesar si CU_CAntitatea si calitatea muncii prestate.)

      "Vreo 5 kg rufe si 2 linguri de supa de detergent?"
      Voi incerca. Tot cam 5-6 kg de rufe pun si eu deodata la un spalat, dar si cam 5-6 linguri "zdravene" de detergent, daca nu chiar mai mult (cam 3-4 linguri la prespalare si vreo 2-3 la spalarea principala).

      Ștergere
  18. Rosiile care cresc prea inalte pot fi "oprite" din crescut (si fortate astfel sa dea productie mai mare de fructe) rupandu-le de cateva ori varful (SI "copilii" care cresc ulterior "la subsuoara" frunzelor) odata ce inaltimea... dorita, acceptata, a fost atinsa. (Deobicei se accepta cam pana la 1,2-1,5, max 1,8 m, cat sa aiba maximum 4-5-6 "etaje" de flori / fructe. Te orientezi "la fata locului", astfel incat minimum 90% din recolta sa apuce sa se coaca pe vrej (gogonele necoapte ramanand doar cateva) in anul urmator putand sa sporesti sau sa reduci numarul "etajelor" - SAU poti ca de la inceput sa le opresti din crescut la diferite numere de etaje - sa spunem cate doua "tufe" la cate 3, 4, 5 si 6 etaje (poti incerca si 7 si 8 etaje, da' m-ar mira sa dea rezultat bun la asa inaltime de tufa - intre etajele succesive distanta pe inaltime va fi - in mod natural - de minim 25-30 cm) urmand sa alegi varianta pe care o consideri optima.)

    Pestii - "in tava, cu apa, sare si lamaie"? Fara niciun fel de grasime? BIBANUL - peste "alb" si slab? Hm! Peste fiert la tava... (Poti sa incerci cu ulei (PUTIN) in loc de o parte din apa, si adaugand si (minimum) catei zdrobiti de usturoi, piper si (eventual, daca va place) ardei iute (fara seminte si eventual chiar fara "vinele" albe iuti) taiat foarte marunt, si eventual ceapa ("verde" sau "uscata" feliata gros) si felii groase de rosii, "sosul" rezultat fiind delicios. Si poti sa pui "totul la gramada" in tava, SAU fiecare peste in cate-o bucata de folie de aluminiu, cu putina grasime - si eventual si cativa stropi de apa - si restul de "legume" si condimente, totul "impachetat" in folie ca intr-un plic.

    "...o atitudine care din pacate apare prea des la oameni care POT, STIU, AU IN CAP, POT INVATA. De la nulitati, parveniti si cretini nu am pretentii..."
    Repet si intaresc: nu (sau prea putin) "pro domo" "pledez" incercand sa gasesc... motivari, justificari, "scuze", cat mai mult in beneficiul indirect al unora care pot fi caracterizati drept apartinand ultimei categorii mentionate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anul acesta a fost de incercari si testari. La anul am planificat sa construim alta sera, sa plantez anumite chestii si sa evit altele, cand am cumparat plantutele de rosii nu am stiut ce va iesi din ele, erau de incercare.

      Nu am dat toata reteta, era doar o mentiune, cum ca nu curat pestii de solzi :) La biban pun un pic de ulei de masline, apa, sare, piper, lamaie, la final un pic de marar, uneori usturoi, niciodata ardei iute ca sunt alergica. In folie ii fac la gratar. Cu ceapa, rosii fac stiuca.

      Eu imi mentin parerea, nu nulitatile si parvenitii ar trebui sa ne priveasca, ci cei care pot, care au alte viziuni, alti ochi.

      Ștergere
    2. Nici nu presupusesem ca aceea era toata reteta, doar fusesem mirat ca mentionasesi apa (!) pe cand grasimea (uleiul) nu, si mi-am zis ca poate ASA o fi fost reteta...

      Ștergere
  19. Românii sunt prea contemplativi!asta e defectul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, doar ca ideea de "contemplativ" are o nuanta boema care face ca defectul sa para ceva usor de iertat, ca si cum romanii ar fi niste artisti. E, daca sunt artisti, atunci sa se lase de dorinte materiale, ca nu se pupa cu conceptul :)

      Ștergere
  20. Defectul (de fapt) este ca romanii (contemplativi sau nu) sunt atat de usor de manevrat, de manipulat - SI de "dus de nas"...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Romanii sunt ca natie cam puturosi, nu sunt niste bataiosi, asa ca sunt usor de manipulat si manevrat desi sunt contienti de asta, pentru ca le e lehamite sa conteste, sa intrebe, sa refuze. In acelasi timp, au un talent deosebit in a se duce de nas si manipula reciproc.

      Ștergere
    2. Nu inteleg de ce iti critici natia :( mereu faci asta! Tu ce natie esti? Ti-ai pus intrebarea, daca roscatul de suedez nu te lua ce trai de viata aveai? Acum tu o sa ajuti Suedia sa se dezvolte si mai mult ::)))) ca esti atat de grozava :::))))

      Ștergere
    3. Anonim frustrat si care nu are coaie sa isi spuna numele si cu ce ocazie il freaca grija ce spun si cred eu, a vorbi despre niste realitati evidente, chiar daca negative, nu inseamna a critica. In plus, daca am ce lauda, o fac, daca am ce critica, o fac, e dreptul meu si imi permit. Eu fac parte din bucata de natie romana care e vesela, descurcareata, inovativa, partea aia nasoala de natie am lasat-o in Romania.
      Vezi ca suedezul meu e blond, nu roscat, poate te-ai uitat gresit. Sper ca realizezi ca am ras cand am vazut ce aberatie ai putut scrie :) Suedezu nu m-a luat de pe strada si nici cu traista in bat. Suntem intr-o relatie in care amandoi muncim, platim ale casei, tragem pentru o viata buna, suntem parinti, avem planuri. Exact cum faceam si in relatiile din Romania, doar ca pe atunci eram mai mult eu aia care tragea, aducea bani, facea.
      Eu voi ajuta copiii din Suedia sa se dezvolte frumos, deschis, liber, toleranti, pentru ca ma pregatesc sa fu profesoara. Si da, sunt deja grozava, dar in curand voi fi si o profesoara grozava. Multumit de raspunsuri? Hai, du-te ia un distonocalm acum.

      Ștergere
    4. Apropo, dupa atata vreme, tot te mai roade in asa hal faptul ca sunt fericita si implinita cu omul meu suedez? Mai gaseste si alte subiecte cu care sa iti inchipui ca ma ataci, sa mai dai impresia ca esti alt anonim frustrat :))

      Ștergere
    5. ALT dobitoC_CAre confunda "atacarea" (critica - fiindcca o critica este, draga Lia, chiar daca una constructiva, pt indreptare, nu pt batjocorire) IDEILOR (si/sau mentalitatilor) cu atacarea AUTORULUI ideilor...
      Dupa parerea dumitale, Anonimule, TOT atac (la adresa copiilor) este SI atunci cand parintii corecteaza ideile gresite ale copilului lor, SI atunci cand profesorul corecteaza greselile elevilor sai?

      Ștergere
  21. un articol f frumos si scris din inima ca de obicei mai putin pestisorii aia morti..da stiu sint weird

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Karma, nu esti weird, eu te iubesc pentru cine si cum esti :) Te pupez!

      Ștergere
    2. FEREASCA Sfantul! Da' CE-ai fi vrut, sa-i manance vii? (Sau macar sa-i GATEASCA "de vii"?)

      Ștergere
  22. Kantareller nu sunt chiar ieftine la magazin, am vazut de cateva ori in jur de 30EUR kilogramul? iar peste proaspat...am cautat la magazine dar nu am gasit:) (nu eram intr-un oras de coasta).
    Eu inca nu locuiesc in Suedia dar abia astept!:) si citesc cu mare nerabdare toate postarile tale pentru a-mi largi imaginea formata in cele cateva vacante petrecute acolo si data de viata alaturi de un suedez cam antisocial.
    Mult succs cu scoala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, depinde cand si de unde le cumperi. Eu am vazut saptamana trecuta oferta doua casolete de cate 150 g fiecare la 30 de coroane, deci vreo 4 euro. Peste asa cum il vezi la mine in poza nici nu cred ca se gaseste prin magazine. File-ul de biban, de ex, costa vreo 400 de coroane, dublu fata de somon. Eu am noroc ca David e nebun cu pescuitul, asa ca avem tot timpul :D
      Iti doresc mutare si adaptare usoara, cat despre "suedez antisocial", e un pleonasm :)) In general sunt ei cam putin sociabil, dar nu pentru ca sunt uraciosi, ci pentru ca sunt timizi din fire. Iti recomand cand te pui (daca nu esti pusa deja) la punct cu suedeza sa citesti Svensk mentaliteta lui Åke Daun. Ajuta tare mult sa ii intelegi ca fire, natura, mentalitate, ca neam. Iti doresc si tie mult succes si te astept la povesti :)

      Ștergere
    2. Multumesc pentru recomandari! Am inceput deja "lupta" cu suedeza si merge binisor, sper sa continui cu progresele intr-un ritm ok. Mai am un an si jumatate la dispozitie pana la marea mutare:)

      Ștergere
    3. Mai ai timp :) Oricum, ca orice alta limba straina, cel mai bine o inveti printre ei. Sa auzim de bine!

      Ștergere
  23. pfffff!anonimus ia-ti bagajele si du-te pe la alte bloguri!n-ai ce cauta aici!Char daca suntem romani avem dreptul sa spunem lucrurilor pe nume cu riscul de a deranja!
    Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dana, nu merita! E un anonim special care ma urmareste de multa vreme si arunca din cand in cand rahat. Si are idei putine, dar fixe. Si anonimii frustrati ie oameni, lasa-l sa-si vada de istericale :)

      Ștergere
  24. Devine incitanta lupta ideologica dintre Victor si Lia...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e lupta, e un dialog foarte interesant din care invatam chestii foarte faine amandoi. Chiar daca avem pareri diferite si uneori chiar contradictorii, e un schimb activ de informatii, nu o lupta.

      Ștergere
    2. Multumesc, Lia, pt ca nu m-ai inteles si dumneata gresit.
      Regret faptul ca atitudinea mea si modul de exprimare a ei au putut fi interpretate de catre "unii" drept adversitate. (Si chiar daca - la rigoare - se doreste interpretarea situatiei drept fiind o lupta, imi place sa cred ca ar fi vorba despre lupta intre IDEILE Liei si cele ale lui Victor, nu de o lupta intre Lia si Victor: imi repugna ideea ca s-ar putea considera ca atac - fie si ideologic - o fiinta pe care o respect atat de mult, cu atat mai mult cu cat ea NU imi este adversara, rivala.)

      Ștergere
  25. Felicitari pt blog, acum l-am gasit prin TurnOffTheGlory.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit! Sper sa ne citim mai des acum :)

      Ștergere
  26. SA INTELEG CA 22 DE MILIOANE DE ROMANI RAMASI IN TARA, SUNT LOSERI NUMAI TU ESTI SUPER CA AI PLECAT?
    Daca esti atat de capabila de ce nu ai ramas aici sa incerci sa schimbi ceva, nu sa te bati cu pumnul in piept cat de grozava esti ::)))) Frustrata esti tu cu roscatul tau. Cred ca te simti tare singura acolo de aceea critici Romania si oamenii ei. RUSINE !!! (CAND SPUN ASTA STII LA CE MA REFER :( )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lia, o singura mostra din "productia" ipochimenului (cu rol de exemplificare, de model "ASA NU") este mai mult decat ultra-suficient, te rog "modereaza-i" restul (daca m-as fi luat dupa calitate, poate mai corect ar fi fost sa fi scris "resturile") "comentariilor" lui (de aceasta factura - ca poate e in stare sa produca si ceva constructiv) - acestea strica "atmosfera" blogului si scad in mod inutil nivelul mediu general al dezbaterilor prin comentarii.

      Ștergere
    2. Anonimule, ce nu intelegi tu sau poate tocmai, ca intelegi si de aici atata furie oarba, e ca si in viata reala esti un anonim, nu doar din spatele unui monitor. Nu ai umor, nu intelegi ironiile, esti redus, nu esti capabil decat sa urli isteric fara sa vii cu o idee constructiva. Nu esti nimic. Esti un nimic. Eu am facut in Romania si fac de departe mai mult decat vei face tu vreodata, pentru ca un anonim care se exprima in halul in care o faci tu este in viata reala un om mic, meschin, frustrat, invidios pe tot ce sunt si fac frumos altii. Oamenii ca tine fac Romania urata si trista si incapabil de evoluat si schimbat. Daca ai avea un dram de demnitate si ratiune, mi-ai scrie direct, pe mail, ce te macina, ca sa poti trece mai departe. E clar ca ne cunoastem din viata mea de dinainte, asa ca iti ofer o sansa sa iti rezolvi o problema care te macina. Spre deosebire de mine, care am o viata linistita,cu pace si echilibru si iubire pentru ca mi-am rezolvat intotdeauna angoasele si energiile negative care ma tineau in spate, tu esti blocat in frustrari si nemultumiri si doar te pacalesti ca rezolvi ceva incercand sa ma ataci pe mine. Varsa-ti sufletul, iesi din anonimat! Get a life!

      Ștergere
  27. Victor, nu obisnuiesc sa cenzurez, chit ca e vorba de atacuri stupide. Am avut un singur client caruia am ajuns sa ii sterg 60 de mesaje, ca ajunsese sa ma ameninte ca ma baga 2 m sub pamant si alte mizerii. In rest, sunt genul de om care incurajeaza exprimarea, de orice fel. Poate ajuta :)

    RăspundețiȘtergere
  28. CATEGORIC nici eu nu sunt de acord cu cenzura - dar am pretentia ca la fel de justificata este autoapararea, or aici - din perspectiva mea privind lucrurile - tocmai despre auto-aparare ar fi vorba - a linistei noastre sufletesti si a simtului estetic din noi - nu despre cenzura.
    Cetateanul ramane liber in continuare sa posteze orice si oricum doreste - in limitele ingaduite de hosting - dar nu aici, nu pe blogul propriu al cuiva care nu-i agreeaza ideile si modul de exprimare al acestora si nu in tovarasia unor cititori la fel de refractari fata de acestea si nu contrastand atat de flagrant cu ideile si "tonul" general al comunicarii de pe acest blog, ci pe blogul sau propriu si/sau eventual pe blogurile / saiturile care au instaurat acelasi tip de idei si folosesc acelasi ton si tip de limbaj, si ale caror posesori / administratori ii ingaduie aceasta.
    Eu personal - desi nu sunt catusi de putin un adept al comportarii "dure" - l-as da fara mila (la prima abatere - pt acea data, pana se "racoreste", apoi, la o eventuala recidivare, definitiv) afara din casa mea (am si facut-o de cateva - din fericire putine - ori) pe "musafirul" nesimtit care nu respecta "regulile casei", care intra cu incaltarile murdare si se suie cu ele in pat (fizic) SAU (figurat) in sufletul meu si/sau al "alor mei", care incepe sa caute si sa scotoceasca si - fara a fi cerut SI PRIMIT permisiunea - foloseste la aprecierea sa ceea ce gaseste, deci care nu pastreaza o minima (minima DIN PERSPECTIVA MEA) decenta in comportare (SI in exprimare), care incearca sa faca / schimbe EL (cu de-la-sine-putere si cu... autoritate) modul general de gandire si de comportare si de exprimare la mine in casa. Or, din aceasta perspectiva apreciind lucrurile, in opinia mea nu prea este vreo diferenta semnificativa intre casa mea si blogul meu.
    Pt a nu mai consuma timp si energie cu reformularea, voi posta in continuare (copy/paste) un comentariu al meu (de acum vreo 2-3 ani, mai de pe la inceputurile navigarii mele pe net) pe un blog, comentariu care prezinta idei despre care SI ACUM consider ca sunt corecte si pertinente:

    RăspundețiȘtergere
  29. In optica mea, blogul unei persoane (EXACT in acelasi fel ca si caminul sau) reprezinta locuri unde democratia isi suspenda actiunea si unde domneste cel mai crancen si absolut despotism, posesorul blogului (exact la fel ca si proprietarul casei) fiind “stapanitor absolut”, singurul care (in interior) are toate drepturile si nici o obligatie (atata vreme cat influenta celor petrecute in interior nu se extinde si in cadrul – sau “asupra” – exteriorului), singurul care face regulile si deci singurul care NU POATE sa le incalce (orice abatere de la regula TREBUIND – prin definitie – sa fie considerata o modificare – pe termen limitat sau cu titlu permanent – a regulii respective), singurul care are drept “de viata si de moarte” NU asupra persoanei vizitatorilor sai, dar asupra prezentei lor pe blog precum si a comentariilor acestora, pe care poate sa aiba bunavointa ca in principiu sa le accepte (sau nu) si asupra carora – in cazul acceptarii – are deplin drept de decizie (asupra fiecaruia in parte – a fiecarui “comentator” si respectiv a fiecarui comentariu al acestuia) daca sa le permita aparitia sau nu.
    Deasemenea, in optica mea posesorul unui (oricarui) blog este singura persoana autorizata sa decida asupra existentei blogului si asupra postarilor in cadrul acestuia (atat a postarilor proprii, cat si a eventualelor postari ale vizitatorilor, atat in cadrul corpului principal al articolului cat si in cadrul rubricii auxiliare a comentariilor), din TOATE punctele de vedere: structura (alcatuire), frecventa, tematica, mod de abordare, “ton” si limbaj folosit si respectiv ingaduit, etc, si SINGURUL drept inalienabil al vizitatorilor este cel de a nu mai reveni pe acel blog (si nici macar sa mai ramana pe blog intr-un oarecare moment nu sunt pedepsiti, chiar daca sunt deja intrati - le sta la dispozitie clikul de iesire).
    Opiniile exprimate de posesor intr-un articol sunt ale sale personale, si – spre deosebire de vizitatori, carora le este necesar acordul posesorului pt a-si putea exprima ideile – are “ab initio”, prin definitie, absolut tot dreptul (si deplina libertate) de a si le exprima in orice fel in care considera de cuviinta, oricare ar fi aceste opinii. De fapt, ACESTA consider ca a si fost scopul pt care a fost conceput blogul (ca idee generica, nu vreun anumit blog specific): pt ca posesorul sa poata comunica lumii – sau cel putin vizitatorilor care binevoiesc sa-l citeasca – opiniile sale – si NU neaparat si reciproc. Dreptul pe care autorul il acorda sau nu vizitatorilor de a-si expune propriile idei este facultativ si depinde exclusiv de bunavointa sa si de interesul autorului referitor la opiniile altora asupra ideilor enuntate de el.

    RăspundețiȘtergere
  30. In conceptia mea, in aceeasi ordine de idei, a proprietatii asupra blogului, a aparut si ideea de “politete pe blog”, care incepe de la respectarea (in formularea comentariilor) a modului in care se exprima autorul (limbaj, “ton”), trece pe la necesitatea de a respecta in principiu (macar tangential) subiectul supus dezbaterii de catre autor (sau idei care sunt derivate din acesta – spre exemplu in cadrul comentariilor) - iar in caz contrar necesita mentionarea faptului ca este un comentariu off-topic - si merge pana la obligativitatea (in cadrul comentariilor eventual ingaduite de catre autor) a dezbaterii asupra IDEILOR enuntate (fie de catre autorul blogului, fie de catre unul dintre “comentatorii” precedenti), si nu a “combaterii” AUTORULUI ideilor enuntate. In aceasta ordine de idei, prezint aici

    Regulile polemicii civilizate
    Stabilite de Universitatea din Oxford in 1890
    (Aflate de mine prin curtoazia domnului Anton Niculescu, comentatorul articolului “Scurt sondaj printre internauti” de Andrei Plesu din ziarul “Adevarul”, 18 mar 2009)
    “In orice polemica stiintifica, sociala sau politica, discutia trebuie sa se rezume la
    schimbul de idei si numai la acele idei care au contingenta cu problema respectiva.
    Partile aflate in polemica folosesc drept argument fie teorii stiintifice, fie fapte concrete din realitate care sunt relevante in ceea ce priveste problema discutata.
    Partile nu au dreptul sa aduca in discutie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirma, nici nu confirma validitatea ideilor pe care acesta le sustine.
    Partile nu au dreptul sa puna in discutie motivele care determina atitudinea ideatica a adversarului, deoarece se abate discutia de la problema in sine.
    Etichetarea adversarului prin mentionarea scolii de gandire, clasei sociale, organizatiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o incalcare a regulilor polemicii si dezvaluie slabiciunea lipsei de argumente.
    Intr-o polemica civilizata conteaza numai argumentele invocate de adversar ca persoana si nu ca membru al unei scoli sau organizatii. Nu ai dreptate pentru ca esti ganditor materialist, patron sau laburist, ci numai daca argumentele tale sunt convingatoare sau nu.”

    TOT dintre regulile de bun-simt si civilizatie ar trebui sa faca parte SI obligatia (auto-asumata) a autorului de a prezenta (preferabil cu link activ, sau MACAR cu adresa de net) si sursa diferitelor “citate” prezentate, indiferent daca este vorba despre text, despre imagini (statice sau in miscare), despre idei etc. precum si obligatia auto-asumata a comentatorului de a preciza (daca pot aparea confuzii) CUI (si CARUI text / imagine) ii este adresat comentariul / raspunsul sau.

    Scuze pt un asemenea comentariu-mamut pe o asemenea tema!

    RăspundețiȘtergere
  31. nu am citit toate comentariile. Dar Lia, am savurat ce ai scris tu! la fel e si mai la sud de voi. Nu toti sunt la fel cum descrii tu, dar sunt multi oameni cu viata ca a ta.
    Si aici in capitala europeana, lumea a impartit pamantul in mici parcele(gradini de legume), si isi pun... ce vor ei. Am vazut si familii cu nou nascut in brate la pus in pamant, si oameni in baston. Si aici voluntariatul e la putere. Si lucrurile hand-made. De fapt, in presa si real-life e incetatenit: de la primul job,un belgian se intereseaza cum sa faca un credit ipotecar si economiseste pt asta, in jurul varstei de 25 ani isi ia casa. Sau si-o face. Isi zugravesc, repara, sapa in gradina,spala masina singuri.
    Presiunea societatii de consum e mai mica: mai putine reclame, mai multi oameni fara contact cu massmedia(fara tv, radio,ziare,masini), multa simplitate.

    Si sunt si in ROmania, din ce in ce mai multi oameni la fel: care au redus cheltuielile, investind timp in viata simpla, aproape de pamant, de natura, de creatia lui Dumnezeu. Trebuie doar sa deschidem ochii si sa ii vedem.

    Despre ciuperci, tu le cunosti? cum le cautati? pe unde umblati dupa ele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. David e specialist in ciuperci, aici se invata despre ciuperci, pasari, pesti de la gradinita. Mi-a aratat si mie si pana acum nu am dat gres :D Sunt multe zone cunoscute pentru ciuperci (aici e plin de padure), dar toata lumea iese la cules, asa ca David mi-a gasit propriul meu munte :)) O insulita cu padure deasa, multa umezeala, muschi, plin de ciuperci, la care se ajunge doar cu barca si nefiind altceva acolo, nu e interesanta pentru prea multi.

      Ștergere
  32. Eu cred ca in Romania oamenii nu se bucura de lucruri simple si necostisitoare din cauza ca le considera injositoare. Nu as vedea o femeie care merge la cosmetica si la masajb de 3 ori pe saptamana sa culeaga ciuperci sau sa creasca legume in sera. Probabil considera acest lucru demn de bunica de la tara, nu de ea. Iar aceasta mentalitate provine din faptul ca multi s-au imbogatit peste noapte si au uitat de unde au plecat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, si oameni mai putin imbogatiti considera o injosire sa aduni si cureti in fata blocului primavara, sa pui cateva rosii in gradina la bunici, sa puna mana pe un trafalet si sa isi renoveze singuri casa, dar din fericire nu toti sunt asa.

      Ștergere
  33. Buna Lia. Am citit o parte din blogul tau si al lui Salmi pentru ca mi se par destul de obiective, desi evident parerile si trairile sunt absolut personale si nu inseamna ca se pot aplica la oricine. O sa iti spun pe scurt povestea mea. Eu lucrez in Romania ca Specialist de Investigare a Fraudelor la o companie care are 100% plati online. Am aplicat pe posturi similare si in strainatate si am fost chemata la un interviu de catre Klarna - un fel de platforma de plati, dar chiar mai mult decat atat. Astazi am avut primul interviu de care am trecut cu bine. :) Peste 2 saptamani, cand unul din team leaders se va intoarce din concediu, voi avea cel de-al doilea interviu si ultimul, dupa care vor lua o decizie. Acum am mai ramas 4 candidati. Doamne Ajuta! Daca totul iese asa cum ne=am dorit, eu, sotul si micuta noastra Ina de 1 an si 4 luni ne vom imbarca catre Suedia ASAP. Compania are sediul in Stockholm, deci va trebui sa ne cautam chirie acolo - eventual mai catre periferie, ma gandeam eu. Eu am niste site-uri in sensul asta:
    http://bovision.se/Stockholm
    http://www.hemnet.se/resultat
    http://www.lonestatistik.se/
    M-am uitat pe ele si am vazut ca preturile variaza. La momentul potrivit ma voi interesa si in ce zona din Stockholm are compania sediul. Din cate am inteles, odata ce am contractul de munca mi se va da automat un numar personal ca un fel de CNP. Sotul si fiica mea il vor obtine si ei automat, iar pe baza numarului pot fi identificata oriunde in Suedia. Corect? Daca da, eu pot inchiria o locuinta din tara? Ca sa nu ajung acolo in aeroport si sa nu stiu incotro sa o iau. Care e procedeul de inchiriere? Oferi vreo garantie? Ai idee? Nu mi-ar placea deloc sa stau in centru si nici aproape pentru ca noi agream linistea. Acum stam putin in afara Bucurestiului si e tare bine. Am citit la un moment dat ca voi aveti in casa un venit de 22000 de koroane si sunteti ok, adica gasiti puterea sa va bucurati de viata. :) ... ceea ce unii cu mai multi bani aici nu reusesc.
    Mai vroiam sa adaug ceva legat de copii si cum sunt invatati acolo sa stea in natura.Noi am scos-o pe Ina afara in absolut fiecare zi de la 10 zile de viata - fie iarna, vara, toamna. Acum cel putin sta cam 7 ore pe afara pe zi si schimbam 2 costumatii pe zi pentru ca iese afara ca o floare si intra ca un purcel. Dar nu ne deranjeaza. In schimb, intamplator, locuim intr-un cartier de blocuri noi unde sunt multi tineri cu copii multi dintre ei. Din pacate, multi dintre ei sunt foarte uimiti ca mereu suntem primii care iesim afara si ultimii care intram si de asemenea sunt uimiti de energia Inei care alearga non stop. In general, ei isi tin copiii in biciclete pe care le imping, sau se plimba cu ei de mana... si in orice caz, stau mai putin afara de teama microbilor...
    Concluzia este ca noi inca avem prejudecati, chiar si printre generatiile mai tinere...
    Sunt multe de povestit si imi doresc sa ajungem in Suedia, cu toate ca mai sunt pasi de parcurs. In acelasi timp am si mai multe intrebari, iar daca ajungem, poate vei fi educatoarea fiicei mele. :) Who knows?
    In rest, iti urez o seara buna si succes in proiectele incepute!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna, Catalina! In primul rand, iti tin pumnii tare tare så primesti jobul!!! Un job si numere personalesunt primii doi pasi uriasi pt Suedia. Despre locuinta nu stiu prea multe, din pacate, dar avand cele de mai sus este mult mai usor de obtinut. Aici se gaseste locuinta la mana a doua, deci inchiriezi cu contract de la cineva, nu cred ca se da avans. Eu le am pe mama si nepoata mea aici si nu prea apuc så intru pe calculator (scriu cu greu de pe telefon acum), dar da-mi un mail la lia_stoica@yahoo.com si iti scriu mai multe detalii pe mail. Acum concentreaza-te pe interviuri ca restul se rezolva mult mai usor dupa. Så ne auzim cu bine si bafta!!!

      Ștergere