Nimpheta

Este uimitor cand ma uit in urma la imaginea mea de fetitza-ingerash, ochishori calzi si per total mutritza feminina care promite, dar imi aduc aminte atat de clar ca umblam doar cu baietzii, ma bateam parte in parte si, mai ales, ca incalecam wc-ul ca sa fac pipi din picioare. La varsta asta (10-12 ani) chiar uram din tot sufletul faptul ca eram fetitza si nu baiat, ca incepusera sa-mi creasca sanii si ma dureau, ca mi-a venit ciclu si mi s-a spus grav "ai devenit femeie".

Si imi mai aduc aminte ca de ziua mea, atunci, au venit copiii la mine si a facut taica-meu rost de Pepsi si de un video, mama a facut salata de beuf si tort de mere, ne-am uitat la Tom si Jerry si am jucat fatza. La scoala am dus bomboane si copiii mi-au cantat Multi ani traiasca!

Si, da, faceam balet la 11 ani! Faceam si tenis, dar nu am poze :) Chiar as fi putut deveni printzesa in roz si fustitze plisate pe care si-o dorea mama, aveam toate datele. Dar nu a fost asa. Mai amuzant era sa joc fotbal, sa dau cu pumnul si shutul, nu sa zgariu si sa trag de par, sa injur, nu sa tzip istericos, sa fac cazemate si sa construiesc din Lego, nu sa legan papushile sau sa le fac hainutze.