Sunt o doamna, ce pola mea!

Cu ocazia unei petreceri la munca, unde printre altii voi fi si eu o idee sarbatorita (in avans), m-am decis azi sa las iarna acasa si sa ma fac floricica pentru ca eu am convingerea ca poti face primavara cu o floare. M-a ajutat si soarele senzational de afara (nu neaparat fierbinte, dar aducator de energie pentru mine). Pun rochita, pun ciorapeii, pun pantofiorii (cu toc!), cercelushii, margelutzele, ma fardez, ma fac bella bella, ce mai incoace-incolo! Asa de fetitza, domnishorica, printzesa ma simteam, ca pana si buzele mi se tzuguiau intr-un anumit fel si genele fluturau cochet (in oglinda pe jumate sparta de la lift). Tzoc-tzoc-tzoc spre mashinutza mea cam jegoasa, ocolesc cu gratzie doi kktzi de caine(proaspeti), zambesc larg si cochet tziganushului care ne sapa gradina si care ma saluta de data asta cu un Saru manaaaaa mult mai ranjit. Deschid mashina, ma fac ca nu-i vad pe baietii de la Romtelecom care cauta ceva prin canalul din fatza blocului si acum se hlizesc la mine, ma sui delicat (vedere la gamba + ceva pulpitza), pornesc motorul si imi dau seama ca nu mi se aprinde un far. Ma dau jos tzoc tzoc si cu toata delicatetea posibila trag un pumn muncitoresc in farul stins care, firesc, se aprinde. Plec intr-un final. Strada mea e pe zi ce trece mai bombardata si mai cariata, dar azi sunt o doamna, nu injur. Ies cu greu in bulevard, ma incadrez tarash tarash in trafic. Zambesc in dreapta si in stanga, clipocesc din ochi, ma dau cu gloss in retrovizoare (de cand imi doream sa fac si eu asta!), ma simt superioara ca, spre deosebire de disperata aia din Matizu albastru care pufaie pe geam, eu NU mai fumez. Incepe o melodie antrenanta, domnitza canta si danseaza, mai zambeste unui baiat dragutz. Las vreo doi sa se bage in fatza mea, mi se multumeste cu avariile (azi si in trafic sunt domni!), doar o tampita e gata sa intre in fundul meu, dar azi sunt generoasa, injur doar in gand. Ajung la servici unde, dupa vreo trei ture in jurul cladirilor, zaresc LOCUL! Accelerez, inima imi batea puternic, dau sa virez ushor stanga cand, mitocanu cu papucul plin de ciment si mizerii care imi venea din fatza vireaza si el spre locul MEU. Ne oprim bot in bot unde eu astept ca o doamna sa mi se cedeze locul. Ghinion. Mitocanu nu stie din astea. Ba din contra, se da jos si incepe sa tzipe la mine sa ma dau la o parte, ca el e grabit, ca are treaba. Trag aer in piept, ies si eu din mashina, ii simt ochii mariti care se uita de jos in sus la doamna din fatza lui si spun, cu cea mai putin suava voce de care sunt capabila: Baaaaa, ma doare in pula unde te grabesti tu, baaa! Asta e locul MEU! Dupa momentul de adrenalina care imi galgaia in piept, realizez ca as putea foarte ushor sa iau o bataie de sa o tin minte. Dar, uimitor, nu s-a intamplat asta. Din contra, mitocanu s-a suit in janghina, a dat inapoi si de final, mi-a aruncat pe geam: Fir'atzi ale dracu de curve, ca nu mai are lumea loc de voi! Mi-am parcat mashinutza, eram agitata si ma macina o intrebare: de ce ma facuse ala curva? Din cauza ciorapilor roshii oare?