"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

vineri, 18 septembrie 2009

Despre ajutor şi rezultate

De câte ori nu vi s-a spus sau nu aţi spus "mai bine nu te ajutam"? Sau "eu vreau să te ajut şi tu te superi"? Vă spun cu mâna pe inimă, eu nu am ajuns niciodată să spun asta, dar am primit de nenumărate ori replicile de mai sus. Care pe mine mă înfurie teribil.

Eu sunt superficială în multe, dar strict în ceea ce priveşte noţiunea de "ajutor" sunt foarte serioasă. Vorbesc de ajutor concret, dar chiar şi când spun cuiva supărat de exemplu, "vrei să vorbeşti, să te descarci, te pot ajuta cumva?" chiar asta înseamnă, că în acel moment am toată deschiderea şi disponibilitatea de a fi alături de acea persoană. Nu sunt genul care se aruncă să ajute, cu mâna de elev silitor fluturând "tovarăşa, tovarăşa, eu! eu!". Consider că a cere ajutor şi a te oferi să ajuţi sunt lucruri care se exprimă verbal, nu se ghicesc doar. Detest să mi se spună: "am avut probleme cu jobul sau cu iubitul şi nu te-ai oferit să mă ajuţi nici măcar ca să vorbim" în condiţiile în care respectiva persoană nu mi-a spus vreodată că are probleme de servici sau de amor. "Dar nu ţi-ai dat seama că e ceva cu mine?" Păi, nu sunt Neghiniţă, în plus, fiecare mai are şi zile mai apatice, aşa că nu vreau să intru abuziv în intimitatea cuiva cu întrebări sâcâitoare "dar ce ai? Dar eşti bine? parcă nu eşti aşa bine! Dar ai ceva?". Am convingerea că cei apropiaţi îmi vor spune în cuvinte că îşi doresc un anumit suport din partea mea, iar atunci îl ofer necondiţionat, foarte serios şi concret.

În ceea ce priveşte ajutorul să-i spunem fizic, de tipul deloc cu nuanţe, gen ajutat la curăţenie, ajutat cu luat hainele de la curăţătorie sau dus o scrisoare la poştă, chestii aparent banale, dar care pot fi considerate ajutoare reale, am mari probleme. Nu în a le oferi, ci în a le primi. "Ţi-am făcut o surpriză, am vrut să te ajut şi am făcut curat în casa ta" - am primit această frază de mai multe ori în ultimii 10 ani, ţinând cont că de atâta vreme am avut mereu pe câte un amic, prieten co-locatar. La vederea faptului că toate lucrurile din casă au fost "ordonate" în grămadă pe un fotoliu, că parchetul meu vechi şi cu personalitate are dâre de la mop sau că paharele nu sunt impecabile în lumină, ci prezintă urme, eu mă crispez, mi se umflă nările şi mă înroşesc la faţă. "Te-am rugat eu să mă ajuţi? Puteam să facem curăţenie împreună, că eu îmi ştiu locul lucrurilor din casă, că eu tratez parchetul cu o anumită atenţie. În plus, mie îmi plac paharele fără pete!!!". Cam asta urlă în capul meu, dar de exprimat nu am făcut-o, ca să nu jignesc intenţia. Dar nici nu am putut să zâmbesc fals şi să spun "vaaai, mulţumesc!" Pentru nimic! Pentru că din păcate nu ştiu să disimulez. La mine se vede oricum totul pe faţă şi în ochi.

Atunci când, de exemplu (concret), din proprie iniţiativă mă ajuţi ridicându-mi o fotografie foarte importantă pentru mine de la laboratorul foto şi până acasă o îndoi de nu se mai poate folosi, eu explodez. În bucăţele mici.

La chestiuni ca cele de mai sus, vin replicile "eu am vrut să te ajut, dar mai bine mă abţineam", botul pus, aerul de jignire, senzaţia de victimizare. Cât de tare urăsc asta? Cel mai tare! Pentru că "ajutor" înseamnă a face ceva bun sau chiar foarte bun pentru cineva, nu o intenţie bună şi un rezultat prost!

Vă întreb cu toată sinceritatea, ar trebui să mă auto-educ să reacţionez mai frumos la un "ajutor" cu rezultate proaste? Pe care nici măcar nu l-am cerut! Să fiu mai nepăsătoare, mai puţin perfecţionistă cu ceea ce îmi doresc eu ca rezultat? Chit că asta înseamnă să refac eu o curăţenie, să refac eu o poză, etc? Să nu mai am aşteptări de lucru bun făcut, ci să apreciez intenţia? Vă rog ajutaţi-mă, îmi doresc să ştiu cum ar trebui să reacţionez. Sunt deschisă la variante. Deşi nu par. Haha!

22 de comentarii:

  1. Ei, draga moşului, de cîţiva ani m-am apucat să urmez un sfat bătrînesc: Nu da niciodată ajutor, dacă nu ţi se cere.
    Din băgăreţul care eram, sărind în foc pentru oricine mi se părea în nevoie, sunt acum un resemnat care-şi face datoria doar dacă este solicitat. După ce am fost caritabilul cel mai caritabil, după ce-am rezolvat (prin trafic de influenţă, fireşte!, dar fără să aştept vreo recompensă) probleme insurmontabile pentru prieteni şi necunoscuţi: case, slujbe, doctorii, hrană, etc.), iaca, acum prefer să meditez şi să contemplu.
    Cînd ăla căruia-i oferi adăpost, te fură, cînd ăluia de-i dai să mînînce, strîmbă din nas la ciorba de pasăre, cînd altul, căruia-i dai o haină, face nazuri că nu-i nouă, zi dacă nu te laşi păgubaş.
    Acu, scot la poartă dacă-mi prisoseşte ceva. Şi mă rog Domnului să-i trebuiască cuiva.
    Calicu-i gingaş. Cei în nevoie au orgoliu. Preferă să nu-şi vadă binefăcătorul.

    RăspundețiȘtergere
  2. varanus..te sustin. nici nu cer ajutor si nici nu ofer decat daca imi este cerut in mod expres. adica mi-a ajuns cate mui mi-am luat pentru ca am vrut sa fac sa fie bine si toata lumea sa fie fericita vorba aia sa fac pomana si sa fie bine..fuck it! lumea nu stie sa fie fericita. asa ca daca aveti nevoie stiti unde ma gasiti..dar as prefera sa nu ma deranjati :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Stăteam de vorbă de curînd cu o prietenă exact despre ajutoarele nesolicitate! Îmi zicea că cineva a reuşit să surprindă chintesenţa problemei zîcînd aşa: orice formă de ajutor (inclusiv sfat) nesolicitat e o formă de abuz.

    Şi io simt la fel şi mă educ să le-o mai zic celorlalţi şi de la obraz. Poate s-or învăţa :) Sau, vorba ta, mi se citeşte în ochi :)

    Mai e o problemă în povestea asta: tu primeşti de-a sila ce nu-ţi trebuie şi după aceea ţi se solicită vehement sprijinul. Poţi, nu poţi, oricum să te ferească sfîntu' să nu-l acorzi instantaneu... "Bine, mă, io te-am ajutat pe tine..." :)))))

    RăspundețiȘtergere
  4. am o sugestie: informeaza-i pe toti cei din jurul tau (cum ai facut-o deja cu postul de mai sus) ca doresti sa fii ajutata numai atunci cand soliciti ajutorul. si gata. dupa ce i-ai avertizat, poti sa te si superi in situatiile descrise de tine, fara sa te simti prost.
    parerea mea ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna ziua, fata frumoasa, deschisa ca un manual de " Luati si mai cititi! ".
    Fiul meu cel mic este exact ca tine. Nu dau amanunte, ca nu are sens.
    Cand era mic, invata de ma mine. Acum , s-a intors roata.
    In ceea ce te priveste- spune-le clar ca nu-ti placa sa ti se umble in lucrurile tale. Gata!
    Cat despre ajutor, eu am invatat sa-l ofer, cand mi se cere. De multe ori, chestiile astea sunt cu dus si intors.
    O seara frumoasa!
    p.s. am scris din nou, pentru ca mancasem niste litere.

    RăspundețiȘtergere
  6. Problema asta ma muceste si pe mine. Eu sunt pentru solutia data de coryamor. Am si aplicat-o (rar, e drept, dar am aplicat-o) si a functionat :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Crestineste, ar trebui sa multumesti pentru primite si neprimite. Eu insa sunt prea barbar pentru a da astfel de sfaturi...

    RăspundețiȘtergere
  8. pe mama n-am reusit s-o fac sa inteleaga;asa ca raman la furiile mele....;te inteleg!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ei, dar ce te faci atunci cand ajuti tu, cand persoana are neaparata nevoie si nimeni altcineva nu se ofera, cand nu astepti vreo recompensa si primesti in loc de, sa zicem tacere, reprosuri? Mi s-a intamplat chiar cu sora mea: tocmai se operase si iesise de la reanimare. Doctorul a spus ca trebuie neaparat sa stea cineva peste noapte cu ea si pt ca nu s-a oferit nici un alt membru al familiei am stat eu cu ea doua nopti. Rezultatul: mi s-a spus ca am facut f rau ca am stat cu ea, ca era mai bine sa o las singura acolo. N-aveam nevoie de multumiri, dar nici de reprosuri.
    Socrul meu avea dreptate cand spunea ca adesea cel care e ajutat face precum pisica: inchide ochii ca sa poata spune ca nu a vazut niciodata nimic de la tine.
    Sigur, nu e vorba in cele de mai sus despre ajutor nesolicitat si inutil sau chiar daunator, acela deja nu mai e ajutor ci imixtiune in afacerile altcuiva.

    RăspundețiȘtergere
  10. Hmmm...de curat am mai facut si eu pe la tine :P dar niciodata nu m-am prins sa nu-ti fi placut surpriza :P
    In alta ordine de idei...stii tu vorba aia "de ajutat, mai bine nu ma incurci"?
    Stii cum sa reactionezi? Ca de obicei :)Stiu ca nu astepti ajutoare si ca esti obisnuita sa iei totul in piept. Well..daca primesti astfel de "ajutoare" neasteptate macar nu-ti pune sperante ca sa fie dezamagirea prea mare.
    Nu-ti pot ura sa nu pui suflet ca nu te-ai mai bucura de nimic, uneori si sa plangem ne face bine (chit ca dupa niste palina tare:P).
    Multumeste oamenilor care te ajuta prin simplul fapt ca exista si multumestele si celor ce nu te ajuta :) A treia categorie e exact cea mentionata de tine...pentru care iti urez inca odata rabdare si toleranta :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu trebuie sa te schimbi tu, dar nici sa taci din gura si sa-ti reprimi sentimentele doar de dragul de a nu se simti jignit cel care a a vut "buna" intentie de a te ajuta. Taci o data, tavi de doua ori si omul ala o sa creada ori ca esti fraiera, ori ca ce a facut e bun facut. Si inca o chestie pe care nu o inteleg, cum adica sa-ti faca altcineva curat in casa, fara ca tu sa fi permis asta? Iarta-ma, dar in afara de mama, care imi stie toate damblalele, nu as permite nimanui sa INTRE ca in magazin in casa mea, daramite sa mai faca si curat.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cunosc si varianta cu "am vrut sa te ajut" (ca nu ai timp sa asezi lucrurile in camera), in urma careia te uiti si nu mai gasesti nimic (si urasc pur si simplu sa fiu obligata sa intreb unde este un anumit lucru despre care inainte stiam exact unde era pus).
    Cunosc si varianta cu oferitul ajutorului si facut gesturi frumoase la care sa nu mi se raspunda cu nimic (de tipul te vaiti zile la rand ca iti doresti ceva anume si ca nu ai cum sa faci rost, iti aduc obiectul respectiv si spui "dar eu ziceam doar asa, ca de fapt nu imi trebuie").
    Cunosc si varianta cu "nu trebuie sa iti spun tot ce gandesti, trebuie sa iti dai seama", de parca as fi cititor in stele.
    Si cunosc si varianta in care spun ca "am avut o zi ingrozitoare" si nu intreaba nimeni "de ce".
    Nervi tari, cred ca asta e solutia comuna.
    Oricum, de cele mai multe ori, cum o dai si cum o-ntorci, tot nu e bine.
    Rabdare...

    RăspundețiȘtergere
  13. In primul rand multumesc de ajutor Liuta:)! Ai spus niste vorbe frumoase cu cap cand aveam nevoie si ai facut o reaba buna. Legat de ajutorul pe care il dau, in general nu ma bag in oala altora decat daca mi se cere sprijinul. Legat de reactia ta trebuie sa joci si un pic de teatru ca pana la urma este un gest frumos si nu este sfarsitul lumii chiar daca mai gresesc oamenii.

    RăspundețiȘtergere
  14. se cheama IMPECABILITATE.
    daca acel ajutor nu e impecabil, abtine-te de la a-l da. a fi impecabil inseamna sa faci tot ce poti intr=o anumita situatia.TOT.
    e un termen din cartile lui castaneda si un concept dupa care incerc sa-mi ghidez viata.
    a da ajutor din virful buzelor si numai ca sa DEMONSTREZI ca ai vrut...dar vai ai mai gresit si tu ca deh esti om...este doar o bataie de joc a moralei si a notiunii de prietenie.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ah, ce-mi faceţi! 10 păreri contrare, cu toate sunt de acord :))) Sau nu prea :)
    Valule, eu dau cu mare plăcere o mână de ajutor, dar să-mi spui că ai nevoie, că eu ghicitoare în stele nu sunt.

    Dush, e bine să te ştiu acolo :D

    Oama, daaaa, un fel de abuz! Detest ideea cu "vrei nu vrei eu te ajut şi dacă nu eşti mulţumit de ajutor nu ai voie să spui nimic negativ".

    Clarisa, eu sper că foarte mulţi din cei din jurul meu citesc acest text, ca să nu mai repet şi verbal :))) Mi s-a reproşat chiar de curând cum că am eu o problemă, că ajutorul nu poat eveni doar când am eu nevoie, ci şi când poate celălalt şi că mai vreau şi să fie totul cum vreau EU să fie. Păi, în ceea ce mă priveşte pe mine şi pe lucrurile din jurul meu, da, vreau să fie aşa cum le vreau eu! Do I make any sense? :))))

    Ginuţaaa, ce dor îmi era de tine! :) Eu nu am nicio problemă cu a mi se umbla prin lucruri, prin casă, chiar deloc. Dar am nişte "standarde" să le zic. La mine ori e super haos, ori e curăţenie făcută temeinic, lucrurile sunt puse la locul lor foarte logic, aşa că e normal că mă crizez când nu sunt făcute cum trebuie. Ghinionul meu că stau tot timpul cu câte cineva, că altfel nu aş avea cui să reproşez ajutorul prost făcut :))))

    RăspundețiȘtergere
  16. Tetris, aşa voi face în continuare :)

    Paul, eu nu reproşez niciodată ajutorul neoferit, tocmai pentru că prefer să mă bazez pe mine. Eu am o problemă cu ajutorul impus, care nici nu e cum trebuie. Asta e probliema mia :D

    Vio, e vorba aia cu facerea de bine ...

    Sabbra, dar tu ai fost şi dispusă să înveţi, ceea ce e mare lucru! :) Răbdare am cu cei care mai mult de "atât" nu pot, cu cei de la care am anumite pretenţii, mai greu cu răbdarea. Ar trebui să mă apuc de iarbă :)))

    Juliana, răspunsul de mai sus e valabil şi pentru tine :D De unde, frate, atâta răbdare? :)))

    Alboosh, am o mare problemă cu jucatul teatrului :( Maaaare!

    Karma, DA! Total total de acord! Ori e impecabil, ori deloc.

    RăspundețiȘtergere
  17. E gru cu "stimabili" care se "arunca" sa te ajute, "calul de dar nu se cauta la dinti" sa mori tu? Da eu vreu sa trag "caruta" singur si in definitiv si la urma urmei atunci cand e o problema te anunt eu nu trebuie sa te gandesti tu.
    Din pacate nu cred ca ai sa gasesti o rezolvare "usoara", mai ales ca inteleg ca nu prea iti "tace gura" si le spui ..., dar poti incerca sa le sugerezi anumite activitati, daca a facut curat poti sa-i rogi ca data viitoare sa faca curat in parc ca si asa sunt putine si murdare, iar la intamplari de genul celei cu pozele ... poti sa intrebi daca se pricepe la transpor ca daca nu poti gasi pe cineva specializat ... si tot asa.

    RăspundețiȘtergere
  18. Hihihihi, Anonim, eşti chiar mai dur decât mine :D
    I like that! :)))

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu e duritate, dar ajutorul se cere si se ofera cand este cerut.
    E greu sa nu te enervezi cand vezi oameni care se lamenteaza ca au o problema dar nu sunt in stare sa ceara ajutorul ("sa nu deranjez" sau "nu vreau sa-ti fac programul"), pai mai omule daca vrei sa te ajut spune si eu decid daca si cum pot.
    Iti alegi prienteni, dar cu familia ... e alta situatie, te bucuri de ea :)
    Initiativa in a ajuta pe cineva trebuie sa vina fata de cei care nu se pot ajuta in mod real si nu doar pentru ca "am crezut ...".
    Daca inainte de a ajunge sa oferi ajutorul "gratuit" te-ai gandi la ce stii despre respectiva persoana poate ca nu ai mai ajunge sa-i "speli rufele la 90 de grade" cand el foloseste doar apa la 30 de grade ca e ecologist.
    Bafta pe mai departe ...
    P.S.: nu sunt chiar anonim, dar e mai bine asa :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Uite, ti-am adus io niste gandaci in casa, ca n-aveai!

    Ma, geamu de la baie nu era crapat, da' l-am facut io tandari pentru tine!

    Btw, mai tii minte ca ai o usa care nu se inchide cum trebuie? am rezolvat-o io! e bucati in garaj, tb doar sa-ti iei una noua!


    cum sa te superi pe asa ceva? :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Anonim nu chiar anonim, dacă ar înţelege toată lumea ce spui tu ... :)

    Hanule, eu de gândaci, geamuri sparte şi uşi dărâmate mă bucur, cu paharele nespălate impecabil am probleme :))))

    RăspundețiȘtergere
  22. uite d-aia ne intelegem noi asa bine: io-s genul care le murdareste impecabil :)

    RăspundețiȘtergere