Despre prostituate şi despre curve

Doamnelor şi domnilor, mă scuzaţi de aşa pauză lungă, nu, n-am plecat iar în concediu. Dar am studiat. Am citit, am pufnit, am citit iar. Măcar de citeam ceva amuzant, inteligent, profund. De fapt, profund (uneori chiar pro-fund) a fost. Profund de ipocrit şi revoltător. Cel puţin pentru mine. Vă previn că textul este luuuung, pe măsura revoltei mele.

Săptămâna trecută a apărut faimosul raport al Comisiei Prezidenţiale Pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice. Faimos nu pentru că ridica (mai bine sau mai slăbuţ) problema sărăciei din România, a riscurilor şi vulnerabilităţilor pe piaţa muncii, a sistemului de protecţie socială, a dezechilibrelor şi proceselor demografice şi teritoriale, a copiilor abuzaţi, a handicapaţilor, a persoanelor cu HIV-SIDA, a victimelor violenţei domestice. Recunoaşteţi (asta dacă nu aţi avut curiozitatea de a citi cu ochii voştri raportul), nici nu ştiaţi că s-a făcut vreun raport pe temele de mai sus! Toată lumea, cu extrem de mici excepţii (ca aceasta de aici, unde găsiţi şi raportul), a vorbit despre legalizarea prostituţiei şi a drogurilor. Mi-a confirmat un prieten ziarist că nici măcar rezumatul raportului de 382 de pagini nu a fost citit măcar în diagonală de vreunul din colegii lui, care în schimb, s-au dat revoltaţi pe prima pagină "băăăă, Băselu ne face popor de curve şi drogaţi". Ei, bine, la asta vroiam să ajung. Cum un document, mai bine sau mai prost elaborat, despre starea de extrem căcat a naţiunii, scos la public într-un moment anume ca să acopere alte subiecte fierbinţi (dar asta nu importă pentru mine), a ajuns să se rezume la discuţii şi comentarii interminabile despre câteva paragrafe. Despre droguri nu voi spune nimic acum, dar despre prostituţie da.

Prostituatele sunt o categorie socială pentru care am sentimente deosebite. La fel cum am pentru mineri (vă rog încercaţi să nu vă amintiţi doar de mineriade, ci încercaţi să vă gândiţi la ei ca oameni şi la condiţia lor), în ale căror case am fost vreo 3 ani de zile destul de des la un moment dat. Prostituate am cunoscut şi am discutat cu ele de mai multe ori. Nici unii, nici alţii nu au o viaţă uşoară. În timp se abrutizează, devin neoameni. Poveştile fericite despre prostituate sau mineri sunt doar în filmele americane. Şi nici măcar acolo prea multe.

În raportul Comiei prezidenţiale, pe care l-am citit cap coadă, există următorul paragraf, după enumerarea riscurilor şi a problemelor sociale ridicate de prostituţie: "Legalizarea sexului comercial (nu şi a intermediarilor de servicii sexuale) ar fi o posibilitate de control a bolilor cu transmitere sexuală. Impunerea unei astfel de măsuri, în absenţa unei analize bazate pe experienţele altor state şi în funcţie de particularităţile României ar putea genera, totuşi, efecte nedorite". Una din recomandări, pentru ameliorarea situaţiei femeilor ce practică prostituţia este "înfiinţarea de servicii şi centre de specialitate prin intermediul cărora femeile care practică sexul comercial să poată beneficia pe lângă serviciile de asistenţă (medicală, socială, psihologica) şi de prezervative gratis". Cam în asta constă "legalizarea" prostituţiei de care au vorbit cu spume la gură toţi ziariştii şi marii comentatori de pe forumuri şi bloguri. Argumente raţionale pro, dar mai ales contra legalizării prostituţiei nu am prea găsit, din miile de comentarii citite. De rahaturi de abordări de genul "noi murim de foame şi le arde de curve şi droguri" nu voi comenta, chiar nu are rost, nici măcar despre abordarea extrem de profundă a unuia ca Geoană "Acum, în plină criză, cred că aceasta este soluţia miraculoasă anticriză : prostituţie şi droguri libere pe străzi".

Trăind în România, realizez că soluţia suedeză,(sursa de plecare aici) deşi foarte tare, nu ar putea fi niciodată aplicată aici. Într-o ţară în care discuţiile despre prostituate se leagă de degradare umană, alegerea lor de a face ce fac, boli, mizerie, expunerea clienţilor, dar nu există decât extrem de rare (feminine) menţionări ale faptului că ele, prostituatele, victime abuzate, tocmai ele şi doar ele sunt săltate în dubă şi amendate de poliţie, ideea de a modifica legea astfel încât ele să fie dezincriminate şi clienţii să fie amendaţi sună a aberaţie feministă, nu-i aşa?

Şi ajung la partea care mă înfurie cel mai tare. Şi nu e prima dată. Patriarhia Română - BOR - iese în media cu respingerea fermă şi aspră a ideii de legalizare a prostituţiei. Până aici, nimic nefiresc. Mă mănâncă în mă scuzaţi să mai scotocesc puţin. Pe site-ul Patriarhiei am găsit analiza (apelul) lor vizavi de "Faţa nevăzută a prostituţiei legalizate". 24 de pagini de procente, aspecte medicale, SIDA, BTS, informaţii în proporţie de 99% luate cu copy/paste din cărţi şi tratate străine, despre situaţii din State, Ghana, Africa de Sud, Canada, Kenya. Nici măcar un paragraf despre situaţia reală (aşa cum ar fi fost firesc într-o analiză serioasă) din România! Restul de 1% rămas sunt citate din Biblie şi indicaţii pline de har. Nici măcar o propoziţie despre soluţiile pe care o instituţie serioasă şi care îşi permite să aibă reacţii publice le-ar avea pentru categoria socială "prostituate". Buuun. Poate nu se găsesc în analiza asta, dar or fi la categoria "Operă social/filantropică". Aici, cam suflă vântul. Probabil băieţii de la IT nu au avut timp să încarce informaţie pe site. Dar am găsit, totuşi, Proiectul dezvoltat în cooperare cu IOCC pentru prevenirea HIV/SIDA şi a violenţei în familie. Foarte frumos elaborat, cu multe liniuţe şi punctuleţe, marea majoritate a modurilor de punere în practică a acestui proiect însemnând discuţii în şcoli, biserici şi chiar privat despre HIV/SIDA şi violenţă în familie, editarea unor broşuri informative şi ... cam atât. Ce m-a lovit puternic în retină a fost suma alocată proiectului. 2.000.000 USD din partea Guvernului SUA prin USAID, 3.390.000 USD - BOR, MEC şi IOCC s-au angajat să aducă o contribuţie în natură la proiect, partea contribuţiei în natură a BOR fiind de 2.150.000 USD. Punerea în practică a acestui proiect ar fi trebuit să înceapă în 2007. Au trecut 2 ani de atunci şi n-am auzit şi nici găsit până acum vreo informare privind stadiul implementării proiectului, lucruri întâmplate concret! Vă rog frumos, dacă la şcoală, la ora de religie, copiilor voştri li s-a dat vreo broşură sau le-a povestit cineva cum e cu HIV/SIDA şi violenţa în familie, daţi-mi de veste.

Nu vreau să discut despre scandalurile sexuale cu preoţi, despre şpăgile date pentru un post la o biserică mai acătări, nici despre SRL-urile preoţilor sau faptul că iau salariu ca bugetari, dar pentru "taxa de nuntă, botez, înmormântare", care variază ca sumă, nu se plătesc impozite. În Regulamentul de organizare şi funcţionare a sistemului de asistenţă socială în BOR, (găsiţi detalii aici) scrie aşa: Obiectivele reţelei de asistenţă socialã sunt (printre altele): Crearea şi menţinerea unor reţele de suport, la nivel comunitar, pentru persoanele sau grupurile sociale care se afla în situaţii de dificultate; Înfiinţarea şi administrarea de instituţii de asistenţã socialã şi medico-socială proprii sau în parteneriat cu organisme publice şi/sau private.
Aş vrea tare mult să ştiu concret câte centre, cămine, adăposturi a organizat (nu neapărat construit) BOR pentru copii orfani, pentru oamenii străzii, pentru prostituate care vor să primească ajutor, dar n-am găsit pe nicăieri informaţia.
Azi se împlinesc 2 ani de la numirea patriarhului Daniel. Aici găsiţi un lung şir de "împliniri şi perspective la 2 ani de arhipăstorire a preafericitului Daniel". S-au ridicat lăcaşuri noi de cult, s-au renovat altele, s-au publicat cărţi şi broşuri, s-a extins şi modernizat Trinitas TV, s-a participat la multe simpozioane şi întâlniri, etc etc. La capitolul "Activităţi social-filantropice şi edilitar-gospodăreşti" avem aşa: derularea programului lunar Ajutor de la distanţă, sprijinit de ierarhi şi persoane generoase din ţară şi străinătate, având drept scop prevenirea abandonului şcolar (beneficiari - 15 copii); continuarea programului Ajutor de urgenţă pentru familii sărace, în cooperare cu Sectorul social-filantropic al Arhiepiscopiei Bucureştilor (beneficiari - 35 de familii). Mai are rost să comentez ceva?

P.S.
PROSTITUÁTĂ, s.f. Femeie care practică prostituţia; târfă. – Din fr. prostituée.
CÚRVĂ, s.f. 1. (Pop.) Femeie care duce o viaţă desfrânată. ♦ Prostituată. 2. Fig. Om ipocrit, josnic; cutră. – Din v. sl. kurŭva.

P.P.S Ca să dau totuşi şi o notă amuzantă postării mele, eu cred că bietele prostituate sunt atât de blamate, dispreţuite şi marginalizate din două motive: de bărbaţi pentru că trebuie să le dea bani şi de femei pentru că iau bani pentru ceva ce ele fac gratis.