"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 26 noiembrie 2009

Relax, take it easy, have some Rushdie and some music

Pentru că eu sunt un om tare norocos căruia i se întâmplă mereu lucruri frumoase care fac să pălească pe cele urâte, aseara am uitat complet de alegeri, scârbă, jenă, job pentru că am primit de la un om tare mișto (nu spun acum cine e ca să nu mă acuze lumea după aia, când i-oi comenta cartea, că vorbesc frumos pentru că ne cunoaștem; să trăiești, Vasile, mare mare onoare și bucurie mi-ai făcut!) o invitație: "vrei mâine la Salman? Că am invitație și na, chem și eu tatuați". Da, da, pick me, pick me! Și uite așa, deși nu aveam geaca fără spate cu vedere la tatuaj, după cum promisesem, aseară la 6 eram în față la Odeon. Să îl văd și aud de-aproape pe Salman Rushdie. Acum vine șocanta mărturisire: din cauze de explozie de discuții culte în cap despre cărțile lui în ultima vreme, toată lumea dă ochii peste cap și bagă două vorbe despre Versetele satanice, eu am avut senzația aia că e "prea în trend" și am refuzat să fac pe dracu în patru să-l citesc. La fel cum am pățit și cu Pamuk. Știu, sunt tâmpită, dar na, sunt Berbeacă căpoasă, mai am și eu buba la cap. Dar aș fi fost mult mai tâmpită să refuz asemenea invitație, mai ales că am simțit că e exact ocazia perfectă de a îmi da seama singurică dacă vreau să-l citesc pe Rushdie.

La Odeon, ceva aglomerație calmă, intrare păzită, am ajuns în sală după un control ca la aeroport (doar pantofii nu ne-au pus să-i dăm jos), amănunțit, în geantă, chiar și în gentuța aparatului foto, geaca jos, ba lui Mihai Goțiu chiar i-au făcut un control corporal, deh, astea sunt măsurile de siguranță necesare unei întâlniri cu Rushdie. Fiecare cuminte pe locul lui apoi (apropo, arată superb Odeonul, atât de dichisit și cochet). Ne-a ținut vreo 20 de minute de vorbă Florin Iaru, gazda serii. Și a apărut omul! Nu foarte înalt, ușor rotofei, cu o față rotundă și aspect de ursuleț, mi-a fost simpatic din prima. Când a și zâmbit și i-am mai observat și ochii ăia, deși ușor închiși, senzațional de vii și de tineri, m-a cucerit definitiv. Și încă nu vorbise ...

Până să răspundă întrebărilor din public, despre care a scris amănunțit Mihai la el pe blog, ne-a citit din ultimul lui roman, "Seducătoarea din Florența". Nu, nu ne-a citit, a recitat, a interpretat, a trăit ce citea. Am fost așa de încântată de glasul, accentul și tonalitatea vocii sale, că am căscat ochii mari și m-am surprins cu gura ușor întredeschisă, ca un copil mic fascinat de povestea frumos spusă de mama. A citit mult, vreo 10 minute și m-am bucurat nespus că traducătoarea nu a citit și ea în română. Nu de alta, dar pe de-o parte chiar nu m-a dat pe spate traducerea ei, ba chiar a dat niște gherle supărătoare, pe de alta, nu i-am văzut rostul, chiar nu cred că se afla cineva în sală care să nu priceapă ce spune Rushdie.

Au urmat întrebările cu răspunsuri spumoase, amuzante, consistente. Singurul răspuns monosilabic, care de altfel a stârnit ropote de aplauze și râsete, a fost DA. Întrebarea? "De ce ați scris o carte despre plăceri ca 'Seducătoarea din Florența' la 60 de ani? E pentru că abia acum știți despre ce e vorba ca să scrieți despre așa ceva?"

A fost fascinant cum a vorbit cu aceeași lejeritate, cu naturalețe și umor despre el însuși, despre risc, Versetele satanice și Khomeini, succes, emigrare, rădăcini, acasă și departe, politică și Superman. M-a cucerit Personajul, m-a încântat Omul, m-a vrăjit Povestitorul. Voi lua la citit opera lui nu de la Versete, ci voi începe cu Copiii din miez de noapte, apoi Rușinea, Harun și marea de povești, scrisă pentru fiul lui cel mare, Pământul de sub tălpile ei (faptul că U2 au o melodie pe versurile lui mi se pare și mai încântător), Shalimar Clovnul, Versetele satanice. S-ar putea să fac o mică excepție cronologică și să citesc Seducătoarea din Florența mai repede.

Aș fi vrut să nu mai plece. Să stea la povești o noapte întreagă. Fără traducătoare, fără Iaru (căruia i-am scuzat încurcăturile cauzate de o criză de diabet, dar nu i-am iertat că la final i-a tăiat macaroana și pur și simplu a spus e 8 jumate, s-a terminat, așa că Rushdie nu a mai apucat nici măcar să spună Mulțumesc și noapte bună). Nu a fost o surpriză întâlnirea cu Rushdie, a fost o încântare și o bucurie enormă că acum îmi doresc atât de mult să îl cunosc mai bine, prin cărțile lui.

De final, am avut în schimb o surpriză. Și încă una foarte plăcută. Au cântat unplugged vreo 5 piese trupa Grimus, din Cluj (care și-au luat numele după primul roman al lui Rushdie, din păcate, chiar romanul care îi place lui cel mai puțin). Le știam o piesă de la radio Guerrilla și îmi sunau bine. Pe scena mică a Odeonului, au sunat chiar foarte bine. În ciuda aerului Muse (că tot e foarte la modă curentul ăsta, dar băieții ăștia chiar știu cum să cânte, nu lălăieli pisicite și sinucigașe și atitudini de loviți în aripă cum am mai auzit/văzut la alții), instrumentele au sunat bine, puternic, pianul în mod special mi-a plăcut, iar vocea chiar m-a impresionat. Bravo, băieții, ați încheiat mișto o seară atât de specială. Din păcate, publicul chiar intelectual și citit, e totuși public românesc, lipsit de bun simț și eleganță, așa că jumătate din ei s-au ridicat fără drept de apel și au plecat foșgăind geci și pungi, deși pe scenă băieții de la Grimus cântau chiar în fața lui Rushdie, care a plecat foarte discret, după a doua piesă.

P.S. Cum mi-a răspuns Rushdie la întrebarea nepusă? People who have not read my work are under the impression that it's very difficult and not funny. Well, the truth is that it's not difficult and it is funny. I believe you, man!

24 de comentarii:

  1. He is funny, but quite complicated. Te invidiez nu numai pentru conferinta, ci si pentru companie;) Eu lipseam!

    RăspundețiȘtergere
  2. Anto, I like complicated :) Daaaa, așa fain ar fi fost dacă erai și tu! A fost o surpiză tare mișto că l-am întâlnit pe Goțiu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Well, the truth is that it's not difficult
    Sa nu-l crezi, chiar e dificil. Dar merita. Povestea lui Harun nu e dificila insa, si e incantatoare, una din cele mai frumoase povesti pe care le-am citit vreodata.
    Pacatul meu e ca uit ce am citit,si nu mai stiu unde ii face un portret f interesant raposatei Benazir Bhuto si unul deloc condescendent tatalui ei, Zulficar Ali Bhuto.
    Iar "Enchantress Florence" asteapta langa patul meu s-o bag in seama si eu...scriu pe bloguri comentarii :))
    "Shame" on me!

    RăspundețiȘtergere
  4. Zici ca e prea in trend. Eu l-am citit prin anii 90, cand de-abia scrisese versetele... de-aia l-am cam uitat.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bravo, ma bucur ca te-ai dus :) Io spre uimirea mea, chiar am dat bani (io nu prea fac d'astea) pe versetele satanice, cre ca acu vreo 2 ani si nu l-am lasat din mana pana nu l-am terminat, desi cu mana pe inima spun ca au fost momente cand m-am intors 10-15 pagini fin'ca n-am priceput ce si cum...dar am terminat-o si mi s-o parut o lectura foarte interesanta, mai ales datorita rasucirilor intre povesti si timp. Atata doar n-am priceput de ce s-au facut atatea valuri prin strainezia...

    RăspundețiȘtergere
  6. Hihihi, marturisesc ca nici eu nu l-am citit inca, as vrea tare mult "versetele sagtanice" , nu din cauza trecututlui meu glorios :)) am auzit ca e o carte tare buna.
    M-ai intristat putin pe final de articol...cu taiatul macaroanei si cu intelectualii romani care n-au bun simt.
    Nu vreau sa spun asta e. Dar ma bucur ca tu te-ai relaxat.

    RăspundețiȘtergere
  7. Foarte frumos ca ai fost, mi-a zis colegul care imi tot imprumuta carti despre vizita lui si as fi vrut sa ajung. Dar mi-ai facut tu cadou post-ul asta :-)
    De citit am citit de el un singur roman, "Rusinea", care pentru mine a fost destul de dificil de patruns la inceput, dar la sfarsit abia asteptam sa o recitesc. Cel putin cartea asta are un stil circular, la inceput face referire la mijlocul povestirii, chiar sfarsitul si cand nu stii despre ce e vorba e dificil. Dar e chiar misto.
    Si mamei i-am luat cadou "Versetele" pentru ca zisese ca a vrut sa o citeasca. Dar nu cred ca a terminat-o si cred ca o iau cand ajung de sarbatori acasa sa o citesc eu :D
    Numai bine la toata lumea :-)

    RăspundețiȘtergere
  8. Vio, mă aştept să fie alambicat şi dificil, dar mie îmi place scriitura asta de tip poveste în poveste, cu broderii şi arabescuri :) Să ştii că am dat pe google şi am găsit că în Ruşinea apare The Virgin Ironpants, Benazir Bhutto. Eu trend-ul l-am simţit în ultimii ani, în 90 aveam 11 şi eram receptivă doar la Jules Verne, Dumas, 1001 de nopţi :) Dar cred eu că nu e timpul pierdut.

    Dush, faza e că am acasă Versetele! Am primit cartea de la o persoană care nu excelează în fineţuri cu mesajul "fată, trebuie să citeşti asta! Toată lumea o citeşte şi e foarte tare!" Probabil de aici neîncrederea :)))

    Sabbra, citim în acelaşi timp şi schimbăm impresii, ce zici? :D Tristeţea şi nervi ar fi fost mult mai puternici dacă nu ar fi fost Grimus care m-au relaxat iar. Adevărul e că m-am simţit foarte "plină", mult mai bogată după aia :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Ana, bine ai venit şi mă bucur că îţi face plăcere povestioara mea :) Eu trebuie să dau iama în librării să mi le iau şi pe celelalte, că nu vreau să încep cu Versetele. Şi eu de Sărbători, că tot o să am câteva zile libere (deşi neplătit), vreau să bag citit la greu :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Frumos cadou ne-ai facut cu postul asta!

    RăspundețiȘtergere
  11. Bine v-am gasit, ma mai apuca si pe mine sa comentez din cand in cand :) in genere ma manifest pe messenger/gtalk/mail :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Nici eu nu l-am citit, dar pentru că prima dată am auzit de el în contextul Pământul de sub tălpile ei, am să încep cu romanul ăsta. Deşi habar n-am dacă e o alegere înţeleaptă.

    RăspundețiȘtergere
  13. seri din astea sa tot ai...
    si imi imaginez ce zile frumoase te asteapta printre acele pagini...
    parca te si vad, ca un copil care abia asteapta sa isi deschida cadoul in care simte ca o sa gaseasca exact ce si-a dorit...

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu am dat peste Rushdie asa cum fac cu toate celelalte carti, pur si simplu ma rostogolesc peste ele fara vreo lista de recomadari, plan de citit sau tema anume :D Acum 2 ani, cam asa, am citit Furie si atat am rezonat cu acea carte, care mie imi vorbea despre dezradacinare si cautare a sinelui intr-un fel atat de viu, incat am pomenit-o ca fiind my number one o vreme :) Imi pare asa rau ca nu am ajuns si eu la conferinta, poate ne intalneam :) Acum ca mi-ai spus si de Grimus, pe care eu ii ascult de cateva luni, imi pare si mai rau :(((

    Mi-a trecut pe la urechea twitter-easca un citat din ce a spus el aseara, cum ca "some people are born unbelonging". Nu stiu exact de ce, poate fiindca asa ma simt eu de mai mult timp decat pot sa constientizez, afirmatia asta mi s-a intiparit in minte ca si cum as fi fost acolo sa-l aud pronuntand-o. Eu sunt unbelonging, ce cuvant! Nu imi pot gasi radacini decat in anumiti oameni, pot sa merg departe de familie si nu am vreo problema cu dorul de tara. Dar nu pot, cel putin n-am reusit pana acum, sa ma stabilesc undeva din toata inima: in Japonia ma simteam mai acasa decat in Romania, dar imi lipsea un Cineva irepetabil; in Romania il am pe acel Cineva, dar ma simt ca decupata dintr-un alt peisaj...

    RăspundețiȘtergere
  15. Te invidiez! Si iti multumesc pt ca ma simt contaminat de bucuria ta! Ai participat cu atata pofta si ai reusit sa mentii acelasi tonus si scriind. Esti admirabila! Sarut mana!

    RăspundețiȘtergere
  16. Păpădie, cu drag! Mă bucur că vă place :)

    Ana, e loc de discutat o grămadă şi aici :)

    Day-dreamer, nu cred că e musai o regulă, cu ce trebuie început, e după cum se întâmplă.

    Juliana, să ştii! Am aşa o nerăbdare să mă apuc! Mai am de terminat 2 cărţi până atunci, aşa că trebuie să mă grăbesc :D

    Misaki, daaaa!!! Şi eu cred în cărţile care mă găsesc ele pe mine într-un anumit moment, cărţile care nu pot fi citite decât atunci când e momentul! Da, a spus de unbelonging, chiar e un cuvânt cumva dureros, deşi nu neapărat negativ. Dar măcar nu eşti uprooted :)

    Liviu, eu de obicei am o problemă cu cei care mă invidiază, că simt că îmi trimit energii negative, dar de data asta mă bucură invidia ta :) Daaaa, chiar am simţit fizic împlinirea mea prin această întâlnire superbă :)

    RăspundețiȘtergere
  17. nici eu nu l-am citit ...poate pe viitor o voi face. Intr-un fel sau altul mi-ai trezit un interes straniu, de ce?!

    RăspundețiȘtergere
  18. Am dat peste imagini cu picturile Amritei Sher-Gil "India's Frida Kahlo" (nu-mi place genul asta de comparatie totusi), are ceva din Iser si Gauguin, si ar ilustra minunat cartile lui Rushdie.

    http://en.wikipedia.org/wiki/Amrita_Sher-Gil

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu n-am citit decat "Enchantress of Florence" (din fericire in engleza si nici nu vreau sa stiu cum suna in romana)si mi s-a parut de-a dreptul fermecatoare. Vorbesc cat se poate de serios cand spun ca m-am simtit vrajita pe alocuri.

    Imi place sa citesc si imi plac cartile si ca ... obiect, dar nu cred ca mi-a fost mai draga o carte pana la asta. Ma uitam la coperta aia minunata (spre deosebire de cea romaneasca) si ma apuca incantarea.

    Abia astept si eu sa il mai citesc in alte volume :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Orianda, nu știu :) Poate că entuziasmul meu e contagios :)

    Anto, daa, sunt superbe!!! Ce frumoasă era! Și ce tânără s-a dus ...

    Andreea, și eu vreau Enchantress of Florence în engleză! O aștept pe Anto să îmi aducă din Canada :) Eu numai din pasajul citit de Rushdie și m-am simțit vrăjită, acum că îmi confirmi și tu, abia aștept să citesc cartea asta :) Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Lia, dar e 35 de lei la libraria de carte engleza de langa Sala Palatului (nu mai stiu cum ii zice exact). Eu zic ca ii merita din plin :D

    Eu sunt indragostita de pasajul asta pe care l-am pus si pe blog: http://www.glorybox.ro/2009/09/15/ce-ar-trebui-sa-stie-sa-faca-o-femeie/

    RăspundețiȘtergere
  22. Aaaa, Andrea, super! O să o caut imediat cum iau banii :D Din paragraful tău am reținut asta: She should write well, be adept in the giving of tattoos, and be prepared to receive them in whatsoever place the man should desire :)))

    RăspundețiȘtergere
  23. simple things, espencially when true, become complicated after a while, after you start thinking about hem

    RăspundețiȘtergere