Vulpea, bloggerii, viputzele şi Prinţul Persiei

Când am primit invitaţie la cinema de la Hotcity prin drăguţa Cireaşă şi Forum Film, m-am gândit că o să fie iar o seară relaxantă în intimitate cu gagicele, hlizeală şi mega-scaunele de vis de la sala VIP de la AFI Cotroceni. Am ajuns devreme acolo, pupături cu Ciupercuţa, Sabbra, Ada, Lamâie, Cireaşa, cunoscut în carne şi oase Piticu. Şi cum stăteam noi la poveşti, încep să apară tot felul de personaje celebre! Deoarece, chit că nu a fost sala VIP ci IMAX, a curs cu vip-uri, soro! Deşi a fost o lipsă totală de consideraţie din partea organizatorilor pentru valoarea vipizdică a surorilor Monica Columbeanu şi Ramona Gabor, ei bine, ele au fost băgate în aceeaşi oală cu Bote, Iulia Vântur (fără ăla micu, plagiatorul genial; chiar, or mai fi împreună?), DJ Vanda, Andreea Raicu, toată gaşca de tineri actori din telenovelele MediaPro, Cabral cu gagica lui, tot actriţă la Acasă (foarte frumoasă fata asta! finuţă, dulcică, minionă, dar minunat proporţionată, mai mişto live decât în poze - bine, Cabral!), o pereche de silicoane bine bronzate la solar (nu ne-am dat seama care ar fi numele posesoarei, dar după insistenţa cu care erau scoase la înaintare, sigur era cineva celebru prin Click). Vorba Dianei, dacă punea cineva ieri o bombă la Imax, rămâneau posturile Acasă şi ProTv fără grila de programe.

Deci, muritoarea de rând care sunt eu, m-am trezit printre atâtea celebrităţuri pentru că era cea mai avanpremieră dintre avanpremierele la Prince of Persia: The sands of time! Ca o mare fană a jocurilor de strategie, aventuri, acrobaţii şi bătăi cu diverse creaturi (da, da, ştiu, astea ar trebui să fie apanajul băieţilor şi bărbaţilor veşnic copii, dar na, v-am spus că eu mi-am dorit să fiu băiat, da?), abia aşteptam, dar aveam şi ceva emoţii că mă va dezamăgi filmul. Prinţul nostru principal Dastan, Jake Gyllenhaal, nu mă impresionase până acum prea tare ca mascul, în rolurile serioase jucate în filme serioase parcă tot timpul i-a furat cineva din glorie, dar trăgeam speranţe de la el. Şi nu m-a dezamăgit. A tras de fiare, s-a dat cu creme, el ştie ce-a făcut, dar a arătat şi ceva muşchiuleţi, şi pletuţe şi ochişori (verzi şi vioi în film, deşi zice Ada că în realitate sunt albaştri), zâmbete şugubeţe, flick-flack-uri, alergături, pumni daţi şi primiţi, tot tacâmul. De fapt, tocmai săriturile şi căţărările pe toate zidurile le-au ieşit foarte bine realizatorilor, că doar astea erau şi mare parte din farmecul jocului (ţopăiala asta agilă pe ziduri şi acoperişuri a fost preluată cu succes şi în mai noul joc Assassin's Creed). Prinţesa Tamina, jucată de Gemma Arterton, e miştoacă, fiţoasă, dată naibii, dar nu-i chiar cea mai frumoasă femeie din lume, după cum e prezentată. Dar face cuplu simpatic cu prinţul (căruia îi şi aplică din când în când câte o zmetie peste ochi). Foarte simpatic şi personajul lui Alfred Molina, rebelul cu dinţi de aur care refuză insistent să plătească taxe, suflet sensibil iubitor de struţi, iar Ben Kinsley mi-a confirmat că el chiar nu ştie să joace roluri pozitive, pentru că a fost făcut pentru cele negative. Mi-ar fi plăcut să se dezvolte mai mult subiectul "personajului negativ-diabolic colectiv Hassassins", că ar fi avut de unde, dar poate în viitoarele poveşti.

În rest, flăcăi bunoci, bătăi, urlete, alergături, peisaje fabuloase (reale sau create pe calculator, dar nu s-a simţit diferenţa), costume faine, efecte speciale şi cascadorii de foarte mult bun simţ (cu o singură excepţie care m-a şi amuzat foarte tare - cade bietul nostru prinţ printre tonele de ruine ale unui templu, plus catralioane de tone de nisip, se tăvăleşte ca un buştean la vale, dar la final pică în picioare, toate şuviţele de păr sunt la locul lor, iar el nu are nici măcar un fir de praf pe el). Cu adrenalină, ceva momente tensionate (de vreo trei ori a suferit Ada lângă mine la apariţia şarpelui urât şi negru), ceva încercări de pupături care au dus la diferite catastrofe mai mari sau mai mici (în locul prinţului, eu aş fi luat asta ca un semn, dar el na, era orbit de îndrăgosteală), vine sfârşitul lumii, dar la final, dintr-o întorsătură de condei (sau mai bine zis de pumnal magic), nu se mai sfârşeşte lumea, ci rezolvă prinţul ce era de rezolvat, pupă şi gagica, se bucură şi lumea, nici nu mi-am dat seama cum au trecut 2 ore, mi-a plăcut la nebunie!!! O fi el film mai de băieţi aşa, dar gagicele băieţoase şi cu mai mult de 2 neuroni în cap îl vor găsi foarte tare pentru un film de aventuri (dacă v-au plăcut Giuvaerul Nilului, Indiana Jones, The Lord of the Rings, Piraţii din Caraibe, etc. o să vă placă şi acesta foarte mult). Ţinând cont că l-am văzut şi cu o săptămână înainte de lansarea lui oficială, mă declar extrem de mulţumită şi încântată şi norocoasă că am primit aşa invitaţie.