"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 28 septembrie 2010

Back in time

Deși nu prea sunt eu genul nostalgiilor și al trăitului din amintiri, mi se întâmplă uneori să mă întorc cu mare plăcere la câte un moment sau perioadă din trecut. Ieri a fost o astfel de ocazie și nu mi-am imaginat că va declanșa atâtea zâmbete, emoții și rememorări de nebunii frumoase.

Printre pregătirile mele, m-am gândit că n-ar fi rău să am la mine nu doar diplomele de studii, ci și foile matricole, că se pare că se cer. De la facultate aveam, dar de la liceu nu. Am sunat frumos și am fost invitată ieri să o iau. Femeie de succes, adultă responsabilă, om cu credit la bancă și cu carte de muncă, mă dau jos din mașină în fața liceului unde mi-am petrecut, hăt de mult, 4 ani de studii. Am făcut doi pași în curte și brusc, m-am întors în timp. În toamna lui 1992, acum 18 ani, când începeam clasa a 9-a la Liceul cu predare în limba engleză (devenit între timp Colegiul Național bilingv) George Coșbuc. În iulie, când aflasem că am intrat la liceu nu apucasem să mă bucur, pentru că prietena mea cea mai bună de atunci nu reușise acolo, ci la alt liceu și despărțirea asta mă întrista foarte tare.

La 14 ani jumate eram o băiețoasă aparent fără scăpare, rockeriță, cu pleată în ochi, îmbrăcată în jeanși și tricou sau cămăși, culori cât mai închise. Am intrat în clasa de la etajul 1, lângă scară, U2 (uman). M-am așezat în ultima bancă, cel mai îndepărtat colț al sălii de clasă, nu ca să mă izolez, ci ca să fiu sigură că voi fi auzită în veșnicele mele comentarii și cârcoteli. Cu colega de bancă nu am avut vreo relație deosebită, dar cu cea din față s-a creat o legătură specială, care a depășit cu brio și momentele mai dificile și e la fel de puternică și acum. De draga mea Iulia e vorba.

Dirigă ne-a fost rârâita, cea mai colorata, cea mai aspră dar severa, cea mai sufletista Magistra, profa de latină. Clasă de 29 de fete și 3 băieți, a avut ceva de luptă cu noi. Pe mine m-a lăsat corijentă în trimestrul doi din clasa a X-a, ca să nu zic că am făcut liceul și nu am avut o corijență. Nu i-am purtat pică niciodată, din contră, chiar am iubit-o. La engleză (7 ore pe săptămână) le am și acum în minte pe Cristiana Faur, pe Corina și pe Melinda, care ne teroriza că de câte ori spuneam "Can I go to the toilet?" ea ne răspundea "Yes you can, but you may not". Și pe cei doi profi de istorie, Mogoș și ah, îmi scapă numele, i-am iubit. Profesori în adevăratul sens al cuvântului, nu doar turuială de ani și bătălii, ci povești interesante, spuse cu har. Fiind clasă de uman, materiile de real nu mi-au lăsat decât două amintiri: un cretin de profesor (să mor de-mi mai aduc aminte numele) care m-a lăsat corijentă pentru că nu am vrut să-i cumpăr niște culegeri și am refuzat să fac pregătire cu el (eram în a XI-a și atunci vroiam să dau la ASE) și profa din clasa a XII-a care îmi spunea că voi pica BAC-ul din cauza matematicii pentru că nu veneam la pregătire (între timp renunțasem la ideea cu ASE-ul, dar îmi mergea capul la matematică). A fost plăcut surprinsă când i-am spus că am luat 10 la BAC la mate. La rusă am avut o doamnă tare blândă, păcat că era complexată că e profesoară de o limbă străină pe care nu o mai plăcea nimeni (eu făcusem din clasa a V-a, la franceză nu am putut să mă mut că profa era foarte dură și eu eram puturoasă) și ne-a lăsat de capul nostru (copilăros și prost la acea vârstă) și uite așa am ieșit după atâția ani de rusă fără să știu să leg două cuvinte. Păcat. Și îmi mai aduc aminte de profa de română din XI-XII. Doamna T., așa o poreclisem. O superbitate de femeie, elegantă, cultă, din altă lume parcă. Deși am avut cele mai mici note de la ea, am învățat enorm tocmai datorită ei.

Dar cei 4 ani de liceu au fost mult mai mult. Teme, lecții, note, drame și fericire, dar și prietenie, primele iubiri, primele suferințe și lacrimi, chiulitul în bar la Anita sau la merdenele, mai târziu la cafeneaua de la Cinematecă, dormitul pe la Iulia, cu junk-food de la Mac, bețiveli cu Martini și nopți pierdute cu jocuri de canastă, excursiile pliiine de nebunii la Predeal, Bușteni, Gura Diham. La 16 ani și ceva, imediat cum am început clasa a XI-a, m-a apucat nebunia și de la plete lungi m-am tuns periuță. Câteva zile nu m-a recunoscut nimeni. Eu m-am apucat de fumat abia în clasa a XII-a, dar până atunci îi țineam la mine țigările Iuliei, să nu o prindă ai ei. Kent lung. 4 ani superbi.

Când am intrat ieri pe ușa din față, a profesorilor, am avut senzația că fac așa, o mare nebunie și rebeliune. Parcă nu-mi venea să cred că nu țipă la mine nici un profesor și eu nu o zbughesc chicotind pe scări. Era liniște. Am bătut la ușa secretariatului, îmi bătea atât de tare inima! Am recunoscut-o pe una din cele 3 secretare. Acum cu părul alb, dar cu aceeași țigară în colțul gurii și aceeași voce răgușită ca acum 15 ani. Mi s-a părut așa ciudat că mi s-a spus "așteptați afară că vă chem eu". Nu "așteaptă, măi fată!". Am admirat cu mândrie panoplia de diplome și cupe căștigate pe la olimpiade și concursuri, pe vremea mea abia era la început. Cât eram pe hol s-a sunat și brusc totul a prins viață. Profi grăbiți spre cancelarie, pâlcuri de copii mai mari sau mai mici (școala are și clase 5-8). Doar alt stil de haine și frizuri, în rest, aceleași figuri ca acum 14-15 ani. Puștoaicele elegante, feminine, care vor să pară mai mature decât sunt. Nonconformiștii "neînțeleși" care fredonau melodii "necomerciale". Chiulangii care interogau pe toată lumea dacă a zis profu ceva de ei. Tocilăreii care discutau despre lecții. Disperații care fugeau să apuce să tragă un fum în spatele școlii. Am fost realmente impresionantă că din atâția puști nu am văzut nici măcar o figură care să-mi displacă, nu tu pițipoance în devenire, nu tu mutre și ifose. Copii frumoși, cu personalitate, zâmbitori. Copii ca noi.

N-am stat mai mult de 15 minute acolo, dar s-au simțit ca 4 ani minus vacanțe. Nu m-am simțit nicio secundă bătrână, din contră, chiar am avut senzația că aș fi putut intra într-o clasă de a XII-a, de exemplu, și ar fi urmat să fiu întrebată "cine e eleva nouă?". Am plecat zâmbind atât de larg, încât zâmbetul nu mi-a dispărut nici acum de pe mutră. O singură întrebare mai am: oare când o să ne pună teza la română?

29 de comentarii:

  1. Hai ca m-am emotionat toata :) Ah, ce clipe frumoase am trait in liceu... Imi place cum aratai la 16 ani, dar imi place si mai mult cu freza scurta :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Esti draguta in toate pozele dar prima e adevarata, vezi ca te-ai laudat ca ne vedem. :-0

    RăspundețiȘtergere
  3. A anuntat-o; cica marti, 13. Imagineaza-ti! Eu, unul, nimic n-am invatat. Si nici data nu ajuta :)

    RăspundețiȘtergere
  4. "Ani de liceu, cu emotii la romana,
    Scumpii ani de liceu, mi-i voi aminti mereu..."

    Sincer, pentru mine anii de liceu au fost mult mai frumosi decat cei de scoala generala sau decat cei de facultate. Amintirile tale m-au facut sa ma intorc si eu BACK IN TIME.

    Toate bune! Pupici dragi!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ia sa caut la naftalina. Frumos scris :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Hahaha, in prima as fi putut jura ca nu esti romanca, ci o adolescenta americanca ce-si face constiincios si pragmatic un summer job, Dirty Dancing style :))

    RăspundețiȘtergere
  7. Ha, ai inceput sa traiesti din amintiri! Welcome to rhe club!

    RăspundețiȘtergere
  8. waaa...ce tare:) eu n-am amintiri foarte plăcute cu liceul meu; adică, nu mi-a plăcut teribil. da' îmi place să aud amintiri plăcute ale altora din perioada cu pricina:P

    RăspundețiȘtergere
  9. foarte misto!!!! am ras, sa fiu sincera, de poza cu ochelãrei (tu erai??). cred ca fiecare dintre noi ar putea scrie o carte despre anii de liceu... mie mi-e dor!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ever, și eu m-am emoționat puțin ieri :) Și m-am bucurat că sunt atât de proaspete în cap amintirile, că am și acum, după atâția ani, bucăți vii și reale de atunci: Iulia e cea mai importantă, prietenie de 17 ani, ba chiar și prima mea iubire și suferință - Andrei - îmi e și acum bun prieten :) Eu nici nu-mi mai aduc aminte de părul lung, atât de "EU" mă simt cu el scurt :)

    Dane, poza aia e făcută în vacanța dintre clasa a 10-a și a 11-a, când am lucrat la mare în magazinul vărului mei. Aveam 16 ani, făceam plajă topless, nu văzusem sula nici în poze, dar flirtam instinctiv, două codițe, rochițe de vară, eram un fel de Nimphetă care nu a cedat 3 luni :)))

    Boghi, nici eu nu am învățat nimic, dar mă bazez pe colega din față :))) Și ea pe mine la matematică :D

    Iuliana, eu am avut noroc de perioade foarte frumoase, și în generală, și liceul și facultatea. De fapt, eu am în general numai amintiri frumoase :)

    Iulia, mulțumesc! Mai am o grămadă, dar sunt pe hârtie, nu am apucat să le scanez :)

    iYli, să te văd!

    Misaki, nu știu acum, dar la vremea aia (1994), ai mei erau priviți ca niște nebuni că ne-au lăsat pe mine și pe frate-meu să lucrăm peste vară (și nu acasă, ci la mare, 3 luni). Pentru mine a fost una din cele mai tari și bune experiențe din viața mea.

    Madam Vio, nu trăiesc dragă din amintiri! Dar na, uite că se mai întâmplă să dau peste ele și sunt așa frumoase că merită să-mi aduc aminte de ele :)

    Camelia, cred că nu nu ai chiulit cât trebuie, ori altfel nu se explică de ce nu ți-a plăcut așa tare liceul :)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Clarisa, faza cu ochelarii e o poveste în sine :D Mă plângeam de dureri de ochi și m-a dus maică-mea la nu mai puțin de 4 oftalmologi. Primul mi-a zis că am cataractă, de era să moară de inimă biata mama. Al doilea că nu am cataractă, dar am nevoie de ochelari (0,5 cu minus). După dureri și mai cumplite, al treilea a zis că nu am nevoie de ochelari. Abia al 4-lea m-a întrebat despre obiceiurile mele (citeam noaptea până târziu, la o lumină cam amărâtă) și a concluzionat că nu am nimic, doar ochii obosiți. Și așa mi-a luat mama o veioză bună. Dar daaaa, pentru 2 luni am avut ochelari!!! Și era moda cu ăștia rotunzi. Nici nu știu dacă semăn cu un castor sau cu o bufniță :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Cea mai frumoasa perioada a vietii mele este cea in care am fost liceana. As da ceva ani din viata sa ma retraiesc acele momente...!

    RăspundețiȘtergere
  13. fain blog.... daca vrei putem face un schimb de bannere...

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi pare rau ca nu ai fost la intalnirea de 10 ani. Cred ca emotiile ar fi fost si mai mari, mai ales ca ne-am revazut aproape toti colegii. dar tot e bine ca o parte din noi ne-am regasit in mediul virtual :)
    E adevarat ca nu am avut o relatie deosebita dar imi place sa cred ca nici chiar rau n-am dus-o 4 ani de zile in aceeasi banca. Cred ca ti-ai dorit mult sa o ai colega de banca pe Alexandra, dar...Imi aduc aminte de ea, in timpul examenului la matematetica, privirea ei disperata ca nu stie sa rezolve ultimele probleme, aproape plangea. In prima zi de scoala m-am uitat dupa ea si nu am vazut-o. Am fost un pic trista. Ar fi fost singura pe care as fi stiut-o "dinainte".
    Altfel, amintiri frumoase cu Mogos si Magistra si restul. Mai tii minte ca dupa prima excursie, Magistra ne-a chemat parintii la scoala sa ne reclame "comportamentul"? :)))))
    Colega ta de banca ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. Vai lio ce fatza aveai la 16 ani =)). super tare descrerea dumitale.
    La opshpeani juma erai deja coapta:D

    RăspundețiȘtergere
  16. am avut şi partea mea de chiuleală:P da' nu cred că asta a fost problema:)

    RăspundețiȘtergere
  17. Emotionanta poveste! Dar pozele m-au terminat! Mai ales in cea "Harry Potter"! Sa nu te recunosc! Abia in cea de la 18 ani jumate incepi sa semeni cu Vulpea! Io mi-aduc aminte ca am avut o perioada rock (Metallica la greu) prin a 9-a, cu scris pe spatele gecii de blugi care trebuia sa fie cat mai jerpelita si scris insemne de trupe rock si pe geanta de scoala care era d-aia de pompier!

    RăspundețiȘtergere
  18. in liceu esti suficient de batran ca sa iti asumi consecintele faptelor, prea tanar ca sa accepti intamplarile ca fiind fatalitati ireversibile.

    mi s-a facut dor de LMK-ul galatean!

    RăspundețiȘtergere
  19. In poza cu ochelari esti foarte, foarte tare.
    Eu rememorez zilnic generala. De cate ori ma duc sa iau copilele de la scoala. :)

    RăspundețiȘtergere
  20. haha... stiam eu ca e ceva special cu tine. noi, toate astea care am facut liceul la Cosbuc, avem un je ne sais quoi, un vino-ncoace :) eu am terminat cu muuuuult inaintea ta, prin '83, dar tare fain a fost!

    RăspundețiȘtergere
  21. da' tu ai cam ramas la varsta de 18 ani... sincer, nu prea vad pe chipul tau de-acum sa fi trecut anii de la fotografia de 18 ani... sigur n-ai trisat? :D

    RăspundețiȘtergere
  22. ''si uite asa cu un tutun ieftin nici nu stii cand ti-a trecut viata ''

    RăspundețiȘtergere
  23. Georgiana, daaa! Că eram deja destul de mature să știm una alta, dar încă eram pe banii alor noștri :D

    Tina, sinceră să fiu, cu cine mi-a făcut plăcere să mă văd și după terminarea liceului, am făcut-o și o fac, așa că nu m-a tentat prea tare întâlnirea de 10 ani, chiar erau persoane cu care nu aveam nici o încântare să mă văd. Nu-mi aduc aminte să îi fi chemat Magistra pe părinți, dar la câte nebunii am făcut ... :)))

    CD, eram ca un pepenaș, pârâiam :))

    Oana, daaa, Harry Potter :))) Adevărul e că mă uit la pozele cu păr lung (am câteva) și chiar nu mă recunosc. Am avut și eu exact perioada aia jerpelită, negru combinat cu negru, lanțuri, jeanși rupți, ace de siguranță pe post de cercei :D

    Virtualkid, momentele de fericire sunt mai pline, dramele sunt mai pasionale, eh :)

    Nina, ieri a început Mara grădinița (a fost răcită și nu au putu să o ducă de la început), așa că ai mei s-au întors și mai tare în timp :))) Îi place foarte tare, nu a plâns după mă-sa, deja e prietenă cu educatoarea și se joacă frumos, deci e bestială gagica! :D Pupă fetele!

    Zâna, să vezi ce drăguți sunt și acum copiii de acolo! Dar așa deosebite ca noi sigur nu sunt :D

    Juliana, ce mi-a plăcut! :D Abia de acum încolo o să învăț cu photoshop-ul, că până acum nu a fost nevoie :)))

    Cristiana, să trăiască nea Sorescu :) Dar eu mă las de fumat, așa că n-o să mai treacă așa repede viața, nu? :))

    RăspundețiȘtergere
  24. Am primit link la pagina asta de la un prieten de acum ...18 ani. Multzam pentru "filmul" asta vechi cu 29 de fete si 3 baieti. M-a lovit. Anu' viitor n-ai voie sa ratezi intalnirea de 15 ani :)

    Mult noroc, Lia!

    PS: Pe al doilea prof de istorie il chema Manea, nu?

    RăspundețiȘtergere
  25. Anonim, cine eeeești? :D Da, Manea! Între timp mi-a spus Iulia :D Haha, 15 ani! Ce nebunie! Mulțumesc de urări, acum aștept să te deconspiri :)

    RăspundețiȘtergere
  26. E, hai, ca nu e greu! erau 3 baieti intr-o clasa cu 29 de fete... ai trei incercari, nu poti rata!

    Intre timp ti-am citit parerea despre intalnirea de 10 ani. Da, poate ca si eu m-as fi putut gandi ca "acolo sunt persoane care...si care...si pe care..." . Am lasat gandurile astea la o parte, si m-am prezentat. A fost zguduitor, nu emotionant. partea cu catalogul...ca aia cu cheful de dupa aproape ca n-a mai contat desi a fost o bauta ok.

    PS: dupa ce am citit m-am gandit si la colegul care mi-a dat link-ul si m-am intrebat...18 ani??? cum , eu il cunosc pe omul acesta de ...18 ani???? nu, nu, stop joc! opriti! ieri am fost in excursie la Busteni, n-au cum sa fi trecut 18 ani!


    Indiciu: Tipu' cu caciula de blana neagra (daca mai tii minte detaliul asta)

    RăspundețiȘtergere
  27. ce e corect e corect! pe vremea mea (ouch, ce nasol suna chestia asta!), Cosbuc era liceu industrial si noi il absolveam cu diploma de ' prelucratori prin aschiere'. La subsol erau atelierele de practica in productie, pline de strunguri, freze si raboteze. Iar materiile de specialitate erau un vis: rezistenta materialelor, automatizari, desen tehnic, mecanica, etc. Am niste poze totale, in halat albastru si cu basma pe cap :)

    RăspundețiȘtergere
  28. tanara ai mai ramas, Lie! ce vremuri, ce amintiri!

    RăspundețiȘtergere