Am primit de la coana Cireașă o leapșă foarte drăguță, un fel de contabilizare a celor mai interesante (sau nu) momente ale vieții mele de Vulpe.
Până pe la 2 ani chiar nu am vreo amintire, dar mi-a povestit mama că la aniversarea
a 2 ani aveam frumoasa rochiță roșie croșetată (păcat că e alb negru poza) și că în timp ce ei conduceau musafirii la lift, eu am scurs paharele de băutură. Un început bun.
La 4-5 ani eram mare gagicăreasă. La grădiniță eram în gașcă cu Bogdan, Tudor și Radu. Eu stewardesă, ei piloți.
La 6 ani dădeam spectacole în fața mătușilor, cu un deodorant în loc de microfon. Repertoriul era compus exclusiv din Strada Speranței la parter. Tot atunci mă apucam de antrenamentele de tenis.
La 7 ani, ca să aducă ceva grație în viața mea, ai mei mă dădeau și la cursuri de balet. Vara aveam spectacol la Teatrul Național, așa că au fost 4 ani superbi.
La 11-12 ani eram o bătăușă și o băiețoaică, cu toate astea, eram foarte bună la școală și mergeam la olimpiade.
La 13 ani, la o petrecere unde ajunsesem că frate-meu e cu 5 ani mai mare, și pentru că aveam deja cele necesare pentru a părea adolescentă, m-a sărutat pentru prima dată un băiat. Eu am amețit, el a fugit ca împușcatul când a aflat câți ani am.
La 14 ani eram roackeriță. Cu plete, haine negre, șprițuri, rebelă fără cauză. M-a ținut vreo 3 ani.
La 14 ani jumate mă îndrăgosteam pentru prima dată.
La 15 ani sufeream pentru prima dată din dragoste. Și-mi intra în sânge U2.
La 16 ani, în vacanța de vară, lucram la mare, în magazinul de haine al vărului meu. Deși nu cred că am fost cea mai bună afacere pentru el, pentru mine a fost cea mai bună experiență de până atunci.
La 16 ani jumate mă tundeam scurt. My own personal revolution.
La 17 ani ieșeam prima dată din țară. În Suedia. Nu mi-am dat seama atunci cât de tare mi-a schimbat vacanța asta viața.
La 19 ani intram la facultate. Din cauza unui băiat, nu am vorbit 3 ani cu prietena mea cea mai bună, Iulia. Nu-mi pare rău de relația cu el, deși nu s-a terminat chiar cel mai frumos, dar tare îmi par erău că am pierdut 3 ani cu Iulia.
La 22 de ani eram a party queen. Și deși am mai avut relații serioase, nu am mai uitat de mine și de distracția cu mine, cu prietenii mei, niciodată.
Tot la 22 aveam casa mea (bine, a părinților, dar stăteam singură), câștigam din meditatii la engleză o grămadă de bani.
La 23 de ani am terminat facultatea și m-am angajat oficial, cu normă întreagă. Și viața n-a mai fost amuzantă de atuni. Ha!
La 25 nu mi s-a întâmplat nimic deosebit, deși mă așteptam. A, ba da. Dacă aș fi spus Da, aș fi fost măritată.
La 27 mi s-au întîmplat cele mai multe. Mai întâi am trecut printr-o perioadă odioasă, pe alocuri suicidală, urâtă. După aia, prin vară, am avut parte de multă nebunie, distracție, amor, fericire, concentrate în 4 săptămâni. În toamnă mi-am dorit să mă îndrăgostesc. Și mi s-a îndeplinit dorința. Și de atunci nu mi-am mai dorit niciodată nimic, de teamă.
La 29 am trecut iar prin ceva haos. Am rămas fără slujbă, fără bani, cu casa în renovări, dezamăgită de un el. Dar tot atunci m-am (re)descoperit ca om și femeie.
La 30 de ani m-am apucat de blog și uite așa am cunoscut, în timp, niște oameni foarte faini.
La 31 de ani începeam să adun hăinuțe pentru copii săraci. Și se năștea oameni darnici.
La 32 de ani am renunțat la jobul care nu îmi mai făcea decât rău, mi-am închiriat
casa, mi-am lăsat mașina părinților, mi-am împachetat o geantă mare și un rucsac și am plecat de nebună în Suedia. Am ajuns acum o lună. Încă nu s-a întâmplat mare lucru, dar nici să mă întorc nu-mi trece prin cap. E incitant, e interesant, e cu un pic de adrenalină. Cu siguranță e un capitol abia la început.
To be continued ...
Dau mai departe leapșa cronologică Petronelei, Iuliei Mihai, Cristinei, Marmotzelului, lui Salmi și cui mai dorește și mai poftește.
Până pe la 2 ani chiar nu am vreo amintire, dar mi-a povestit mama că la aniversarea
a 2 ani aveam frumoasa rochiță roșie croșetată (păcat că e alb negru poza) și că în timp ce ei conduceau musafirii la lift, eu am scurs paharele de băutură. Un început bun.La 4-5 ani eram mare gagicăreasă. La grădiniță eram în gașcă cu Bogdan, Tudor și Radu. Eu stewardesă, ei piloți.
La 6 ani dădeam spectacole în fața mătușilor, cu un deodorant în loc de microfon. Repertoriul era compus exclusiv din Strada Speranței la parter. Tot atunci mă apucam de antrenamentele de tenis.
La 7 ani, ca să aducă ceva grație în viața mea, ai mei mă dădeau și la cursuri de balet. Vara aveam spectacol la Teatrul Național, așa că au fost 4 ani superbi.
La 11-12 ani eram o bătăușă și o băiețoaică, cu toate astea, eram foarte bună la școală și mergeam la olimpiade.
La 13 ani, la o petrecere unde ajunsesem că frate-meu e cu 5 ani mai mare, și pentru că aveam deja cele necesare pentru a părea adolescentă, m-a sărutat pentru prima dată un băiat. Eu am amețit, el a fugit ca împușcatul când a aflat câți ani am.
La 14 ani eram roackeriță. Cu plete, haine negre, șprițuri, rebelă fără cauză. M-a ținut vreo 3 ani.
La 14 ani jumate mă îndrăgosteam pentru prima dată.
La 15 ani sufeream pentru prima dată din dragoste. Și-mi intra în sânge U2.
La 16 ani, în vacanța de vară, lucram la mare, în magazinul de haine al vărului meu. Deși nu cred că am fost cea mai bună afacere pentru el, pentru mine a fost cea mai bună experiență de până atunci.
La 16 ani jumate mă tundeam scurt. My own personal revolution.
La 17 ani ieșeam prima dată din țară. În Suedia. Nu mi-am dat seama atunci cât de tare mi-a schimbat vacanța asta viața.
La 19 ani intram la facultate. Din cauza unui băiat, nu am vorbit 3 ani cu prietena mea cea mai bună, Iulia. Nu-mi pare rău de relația cu el, deși nu s-a terminat chiar cel mai frumos, dar tare îmi par erău că am pierdut 3 ani cu Iulia.
La 22 de ani eram a party queen. Și deși am mai avut relații serioase, nu am mai uitat de mine și de distracția cu mine, cu prietenii mei, niciodată.
Tot la 22 aveam casa mea (bine, a părinților, dar stăteam singură), câștigam din meditatii la engleză o grămadă de bani.
La 23 de ani am terminat facultatea și m-am angajat oficial, cu normă întreagă. Și viața n-a mai fost amuzantă de atuni. Ha!
La 25 nu mi s-a întâmplat nimic deosebit, deși mă așteptam. A, ba da. Dacă aș fi spus Da, aș fi fost măritată.
La 27 mi s-au întîmplat cele mai multe. Mai întâi am trecut printr-o perioadă odioasă, pe alocuri suicidală, urâtă. După aia, prin vară, am avut parte de multă nebunie, distracție, amor, fericire, concentrate în 4 săptămâni. În toamnă mi-am dorit să mă îndrăgostesc. Și mi s-a îndeplinit dorința. Și de atunci nu mi-am mai dorit niciodată nimic, de teamă.
La 29 am trecut iar prin ceva haos. Am rămas fără slujbă, fără bani, cu casa în renovări, dezamăgită de un el. Dar tot atunci m-am (re)descoperit ca om și femeie.
La 30 de ani m-am apucat de blog și uite așa am cunoscut, în timp, niște oameni foarte faini.
La 31 de ani începeam să adun hăinuțe pentru copii săraci. Și se năștea oameni darnici.
La 32 de ani am renunțat la jobul care nu îmi mai făcea decât rău, mi-am închiriat
casa, mi-am lăsat mașina părinților, mi-am împachetat o geantă mare și un rucsac și am plecat de nebună în Suedia. Am ajuns acum o lună. Încă nu s-a întâmplat mare lucru, dar nici să mă întorc nu-mi trece prin cap. E incitant, e interesant, e cu un pic de adrenalină. Cu siguranță e un capitol abia la început.To be continued ...
Dau mai departe leapșa cronologică Petronelei, Iuliei Mihai, Cristinei, Marmotzelului, lui Salmi și cui mai dorește și mai poftește.
![](http://sstatic1.histats.com/0.gif?1155444&101" alt=)
Super-haios! Te pupez tare!
RăspundețiȘtergereHihi :) ce leapsa draguta! Te pup mai, sa stii ca mi-e dor de o palavra...
RăspundețiȘtergeresper ca sunteti bine!
Multzam fain, trebe sa ma concentrez sa imi amintesc de tot ce s-a intamplat in viata mea :)). O preiau ca e faina.
RăspundețiȘtergereO leapsa emotionanta... M-ai pus pe ganduri deja....
RăspundețiȘtergereAsta da leapsa interesanta. Maine am ce face :D
RăspundețiȘtergereDa! Faină de tot!!
RăspundețiȘtergereAi grijă, LIELIE!!!
Fain, vom urmari si elelalte bloguri pe unde ati mai pasat leapsa.
RăspundețiȘtergereHehe, multumesc :D de cand asteptam eu o ocazie de-asta :D
RăspundețiȘtergereLiooo, n-am mai comentat pa la tine ca sa nu te-njur, am citit pa ici pa colo, cred ca nu stii pa ce lume te afli.
RăspundețiȘtergereFatooo, aduna-te, concentreaza-te la chestiile de baza, lasa rahaturile, ma enervezi!
Neamțule, concentrarea e în viața reală, nu pă blog :) Da și io te iubesc!
RăspundețiȘtergereCe de momente, ce de amintiri! Şi ce-mi place cum priveşti în poza asta! Perfect, cu încredere, cu speranţă şi senină! :)
RăspundețiȘtergereLeapsa realizata. Nu am avut o viata atat de tumultoasa ca a ta dar mai am timp sa o schimb usor. :P
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu drag, vulpito!
Buna , sunt o blogarita noua si as dori sa facem link exchange intre blogurile noastre .
RăspundețiȘtergereAdresa blogului meu este http://bazdac.web-dex.net
Multumesc!
Contact: bazdac@gmail.com
PS: astept un raspuns de la tine .
Corina, îmi pare rău, dar nu fac link exchange. Pun în blog roll doar bloguri pe care le citesc în mod constant.
RăspundețiȘtergereinteresanta leapsa, n-am mai vazut pana acum cu subiectul asta:)
RăspundețiȘtergereBuna.
RăspundețiȘtergereStiam ca plecasi si as fi vrut, daca vrei, sa te rog sa treci pe la mine sa ne impartasesti cate ceva... Pentru ca sunt sigura ca voi avea parerile romanilor de aici, dar mai putin ale celor plecati. Multumesc anticipat.
Ma, voi ati pleca ori vreti/planuiti sa plecati din tara? Sau credeti ca daca e (si stii cum) sa-ti fie bine, iti poate fi bine si cu Baselu’ si Boc Poc? Sau astia de ati plecat, va e ok, muriti de dor si-l stingeti cu extinctorul, ori cum supravietuiti, umanilor?
Multumesc mult pentru raspunsul tau!
RăspundețiȘtergereMulta bafta!
Aventura este avatarul tineretii. Nu stiu cat este de greu sau de usor, insa stiu ca multi te invidiaza!
RăspundețiȘtergereBuna ! te citesc din intamplare, dar pot spune ca povestea ta m-a impresionat. Nu multi au acest curaj de a lasa totu' in spate.
RăspundețiȘtergereLio, ce memorie ai! eu m-am tot chinuit sa imi aduc una si alta aminte si nu prea mi-a iesit. trecutul recent e ok, ala mai indepartat vad ca-mi pune probleme :)). hai te pupez!
RăspundețiȘtergereDone :)
RăspundețiȘtergeretu la 16 ani te tundeai scurt, eu imi lasam parul lung. tot din motive 'revolutionare'. ce-om avea, soro, cu bietul parul asta, de il folosim ca statement personal? :)
RăspundețiȘtergerefrumos post, profund si sincer:)
RăspundețiȘtergereseara frumoasa:)
Faina leapsa asta si bafta in noua tara in care te-ai mutat.
RăspundețiȘtergereDraga mea esti putin retarda ... fati o familie si o viata !!!!
RăspundețiȘtergere