"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

luni, 8 noiembrie 2010

Printre picături

Aș vrea să văd mutrele ofuscaților de ce voi scrie mai jos. De fapt, nu aș vrea, că, sinceră să fiu, dacă înainte nu mă atingeau prea tare, acum nu mă mai ating deloc. Dar știu că vor fi mutre, că doar cunosc marfa ...

Am plecat din țară de 3 săptămâni. Am avut și concedii mai lungi de atât în afara țării. Dar ce chestie și creierul ăsta al nostru, cum știe el să se seteze mai bine ca un calculator super-performant. Că eu știu că nu sunt în vacanță acum. Și știu și că nu umblă căței cu covrigi de gât (în coadă îmi sună urăt) pe aici. Și că o să am de tras. Și o să-mi fie dor de mama și de tata și de Mara și de Iulia și prieteni. Dar mai știu și că de la graniță am simțit cum mă ușurez cumva, parcă era cumva mai liniște în urechile mele.

Printre picături de net am citit (deh, boala grea, trece greu) articole, statusuri de facebook, postări pe blog cu subiectul Adrian Păunescu. Ultimele clipe, moartea unui om. Poet, politician, controversat. Ai mei nu le prea aveau cu Cenaclul, dar am ascultat zeci de melodii superbe, versuri profunde. "Rugă pentru părinți" mă tulbură, e prea mult, e ca la înmormântările ortodoxe, unde ritualurile și obiceiurile nu fac altceva decât să adauge durere celor care au pierdut pe cineva drag. Dar versurile de la Nebunul de alb, atât de dragă mie melodie, sunt tot ale lui Păunescu. L-am văzut ca politician în zeci de discuții, i-am analizat discursurile, n-am fost de acord cu multe din părerile lui, dar am apreciat că era unul din puținii coerenți. Nu m-a afectat în niciun fel că i-a scris ode lui Ceaușescu. Dumnezeu să-l ierte!

TV-uri nu am avut cum să urmăresc și nici nu aș fi făcut-o, dar îmi pot închipui. Dar am văzut ceva articole, cum s-au trezit toți luptătorii împotriva comunismului să-l umple de rahat pe Păunescu acum, că e mort. Doamne, cu câtă ură! Cu câtă furie și vomă. Dar cel mai tare mi-au sărit în ochi istericalele de doi bani ale unor personaje îl acuză pe mort de pupat curu lu Ceaușescu și de "distrus vieți" (?!), când ei abia dacă se născuseră în anii 80!

Sâmbătă am fost la masă la "familia adoptivă", părinții Adrianei. Sunt plecați din țară de prin 88 parcă. Adriana era un copil. Și o văd acum, cu o anumită emoție și nostalgie pe față, cum pune un disc (vinil) cu Cenaclu Flacăra! "Asta înseamnă pentru mine România, copilăria mea acolo. Ai mei au venit cu discurile astea, pe care acolo le ascultau cu prieteni lor". Tatăl ei mi-a spus că au mers la Cenaclu în tinerețe, era ceva special. A făcut și multe urâte, dar nu i se pot anula cele bune și frumoase. În plus, cine are căderea de a-l judeca? Mda, așa gândește un român care a fugit de comunism și care a învățat de la străini decența și să-și vadă de viața lui și ale sale.

Tocmai am realizat că e greșit, profund greșit să-i doresc (așa cum am scris-o de atâtea ori) moartea lui Iliescu. Deși am atâtea argumente pentru ceea ce cred cu tărie, că e vinovat de atât de multe. Dar e greșit! Nu mă voi bucura, nu voi pune statusuri la facebook, să-l judece cine are căderea. Mi-am adus aminte când și de ce m-am decis să plec din țară. Câți m-or fi crezut atunci că o să și fac ce spun? Unii m-au certat cu drag că plec, când e nevoie de oameni ca mine în țară. Alții mi-au spus cu ură și spume la gură că mai mult de împins tăvi nu o să fiu capabilă să fac în altă țară, că și acasă eram o mediocră. După doar 3 săptămâni, mă simt din ce în ce mai ușoară. Și parcă e mai liniște în urechile mele.

17 comentarii:

  1. cică e mai uşor să vorbeşti de rău o persoană care nu se mai poate apăra:-??

    nu pricep de ce nu se poate să apreciezi pe cineva pentru partea pe care a făcut-o bine, bine de tot, şi trebuie să te legi de chestiile pe care ar fi putut să le facă altfel:-??

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca se vede si se simte linistea ta..sper sa fie molipsitoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. mie mi-a fost indiferent subiectul..insa macar a anulat tam-tam-ul facut de sinuciderea madalimbei...si probabil tot tambalaul de acum o sa fie sters de un alt mort celebru si tot asa...ca doar tv-ul si presa doar atat pot face...tam-tam...

    RăspundețiȘtergere
  4. si eu tot pentru liniste m-am decis sa plec. Am (doar) 26 de ani, dar am patit atate de multe si de grele incat as depasi pe multi la experienta de viata.
    Ma bucur ca ai pace, ce - desi nu e lapte si miere nici macar in Suedia mea iubita - esti, sunteti bine amandoi. Ma rog sa va fie si mai bine, pentru ca se simte pana aici. Te pupez, cum iti place tie sa spui, si-ti urez numai de bine, Lia!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am citit articole. Nici nu am zabovit prea mult la televizor pe acest subiect. Nici n-aveam nevoie. Pentru ca pentru mine Adrian Paunescu n-a fost doar un personaj de la tv. Adrian Paunescu mi-a fost profesor doi ani. Si desi materia se numea intr-un fel, iar el ne preda cu totul altceva, nu aveai cum sa contesti omul de cultura. Cred ca e singurul om pe care sa-l fi cunoscut vreodata care sa fie capabil ca la orice cuvant rostit de cineva sa poata sa iti recite o poezie potrivita (de care probabil nu ai auzit, dar care sa te miste profund).
    Parintii mei s-au alaturat multimilor de tineri care umpleau stadioanele la refuz, mai ceva ca la meciurile de fotbal, ca sa urmareasca in actiune Cenaclul Flacara,pana spre orele diminetii.
    Si eu (m-)am (cu)tremurat la cele cateva intalniri-incercari de-ale lui Paunescu de a reinvia cenaclul, de aceasta data "Totusi iubirea".
    Plus ca datorita lui am avut ocazia sa cant odata cu Tatiana Stepa si am avut sansa sa dau mana cu Grigore Vieru.
    Pentru toate astea, Adrian Paunescu a fost mai mult decat un profesor.
    Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace!

    Iar tu, draga mea, imbratiseaza ce iti aduc pasii pe noul drum si lasa-i pe cei ce vorbesc sa vorbeasca - trebuie sa isi umple si ei viata cu ceva.

    RăspundețiȘtergere
  6. tind sa cred tot mai mult ca romanul e tare extremist. ma rog, aici mai contribuie acum si presa, care vine cu paie peste foc. dar zic, ce-ar fi ca macar din cand in cand sa stam cu totii in banca noastra, mai ales cand chiar nu avem de-a face cu discutia respectiva. in rest, Lio, vezi-ti tu de ale tale, fa sa-ti fie bine acolo, ca stiu ca poti. hai pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu-ti mai bate capul cu prostiile prostilor! Nu le mai lasa sa te intristeze! Comment-urile pe internet au darul asta sa fie mai coltoase si mai nesimtite decat celelalte de natura diferita. Poate pentru ca le vezi scrise si nu le poti uita asa usor, stiu si eu...

    Tu ai grija de tine si sa-ti fie bine acolo unde esti! Sa ai si stropul de noroc necesar, ca in rest... ai tot ce iti trebuie ca "sa fie bine", am vazut eu :P

    Inka, din Paris

    PS: Nici eu nu am votat in 2009. Si am fost linsata. Mai mult pentru ca eram din Paris, decat ca nu am fost la vot... dar tot aia!

    RăspundețiȘtergere
  8. Superb cantec.

    Dumnezeu sa-l ierte, ca numai El ne judeca pe toti.

    RăspundețiȘtergere
  9. Doamne Lia, melodia asta ma infioara si a mia oara. Nu stiu cine este Paunescu omul politic, nu mi-a pasat niciodata. Nici nu l-am recunoscut ca poet contemporan, ca deh. Iar la cenaclu nu am ajuns ca nu existam pe atunci.

    Insa omul asta a simtit profund de a putut sa scrie asa. Si poate, dar poate, a facut un compromis suprem (care l-a frant) pentru arta sa. Habar nu am, dar cand ascult nebun de alb ma gandesc ca omul asta avea suflet, un idealist!

    >.<
    Sper ca e bine acolo... si eu am incredere maxima ca o sa reusesti si de nu-ti va fi pe plac, te astept acas' cu bratele deschise...

    RăspundețiȘtergere
  10. Si eu il tin minte pe poetul Paunescu si pe cel care mi-a incantat tineretea cu Cenaclul, cel datorita caruia iubesc muzica folk si poezia. Omul a fost asa cum a fost, cu bune si cu rele, nu suntem oare cu totii asa?
    Nebun de alb e una din preferatele mele...are niste versuri superbe, iar melodia nici ca se putea mai potrivita.

    Numai bine si bune Lia!

    RăspundețiȘtergere
  11. Da, ai dreptate, simti o usurare si o relaxare, desi practic o iei de la capat intr-o tara noua, cu o limba noua si reguli de urmat la ei acasa. Desi sunt reguli de civilizatie, bun-simt, toleranta, ordine, seriozitate in relatie cu semenii si mai ales fata de tine insuti.

    Si totusi stresul si incertitudinea unei eventuale reusite sau a vietii luate de la capat nu se compara cu stresul cotidian romanesc consolidat pe disperarea, ipocrizia si falsele valori ce-au cladit mentalitatea romaneasca. Suna dur si-mi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar adevarul doare intotdeauna.

    De reusit vei reusi cum reusim noi toti romanii care luptam si credem in reusita pe forte proprii intr-un perimetru unde valorile nu sunt rasturnate total.

    Cat despre impins tava, poate vei ajunge sa faci asta, poate nu, depinde de conjunctura si soarta fiecaruia. Si in caz ca da, conteaza ca e impinsa inainte cu speranta intr-un viitor mai bun, care va veni negresit.

    Multa bafta, curaj, speranta si ne mai auzim! Te-am descoperit de curand dar te citesc cu drag si interes!

    RăspundețiȘtergere
  12. pina a vedea mutrele "ofuscatzilor" ar fi mai corect ca intii sa te uitzi in oglinda... de ce?
    citeshte:
    "Avea un geniu însă, un geniu histrionic, malefic, de manipulator de mase, el a instituit cultul conducătorului, a insuflat acestui cult o mistică şi un delir naţionalist care a prins, a devenit o mistică-surogat într-o ţară în care totul era surogat", declara Andrei Cornea adăugând că Păunescu era "un om bolnav de putere".
    "Eu ştiu că se spune despre morţi numai de bine. Dar aşa cum politicienii şi persoanele publice nu au dreptul la intimitate, nu au dreptul nici la intimitatea morţii. Peste tot în lume, atunci când moare o persoană publică se creează o dezbatere legată de ce a reprezentat acest om. În România, nu a existat această dezbatere. Cei care l-au elogiat pe Păunescu au ocupat ecranele posturilor tv, iar ceilalţi au fost siliţi să tacă, pentru că despre morţi trebuie să vorbeşti doar de bine". De altfel, continuă el, presa internaţională a prezentat critic viaţa lui Adrian Păunescu, pe care l-a numit, după moarte, "poetul care l-a lăudat pe Ceauşescu" .
    Adrian Păunescu nu a fost patriot, şi-a iubit ţara, dar nu a fost patriot. A susţine un dictator crâncen şi a spăla pe creier o generaţie nu e un act de patriotism", a mai spus Andrei Cornea.

    daca vrei sa te desfashori pe acest subiect, be my guest.... dar eu in locul tau m-ash uita pe fereastra.... nebunia din romania a ramas in urma... cred ca e timpul sa te bucuri shi sa invetzi sa traieshti...
    pina de curind totul se reducea la "supravietzuire"...

    RăspundețiȘtergere
  13. Si totusi, intelepciunea populara care zice "despre morti numai de bine" are ratiunile ei.
    Nu l-am iubit pe Paunescu, n-am fost la Cenaclul Flacara, dar mai am inca o caseta cu inregistrari facute de altcineva in direct si stiu ca daca alegi neghina din ce se intampla acolo raman pietre pretioase.
    Va urez succes la indiferent ce veti face. Eu am rude care nu se sfiesc sa recunoasca faptul ca au trecut prin faza de spalat vase dar carora in final li s-a recunoscut valoarea si acum ocupa locul care li se cuvine in societate.
    Stii ce le spuneau celor care se plangeau ca fac o munca inferioara (lasa ca dupa parerea mea nici o munca nu e inferioara) "de ce n-ai stat taticu in tara unde ti se recunostea diploma?"

    RăspundețiȘtergere
  14. Văd că ești cu capul pe umeri și conștientă de situația în care te afli/vă aflați.Este cel mai folositor lucru să judeci lucrurile cu cap.Chiar de s-a ivit o problemă se pot rezolva toate fără panică și istericale.Dacă ai sănătate toate se aranjează.Toate au soluție.Capul sus,că va fi bine.Baftă multă!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Hej Lia,

    Mà numesc Lydia, am 33 ani si sint din Bucuresti. Dintr-o purà intimplare am descoperit bloggul tàu....si dupà putine rinduri citite, am descoperit cu plàcere cà te afli in Suedia unde eu am venit cind aveam 10 ani, la Malmö...sper sà-ti placà in continuare Stockholmul si sà reusesti cu tot ceea ce visezi sà faci acolo.

    A fost o plàcere sà-ti citesc bloggul....

    Hälsningar

    Lydia
    ly.trotter@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  16. eu sunt din cei contra Paunescu.
    Nu argumentez de ce.
    Cititi si pe Constanta Buzea, prima lui sotie. Am descoperit in ea o mare si magnifica poeta.

    RăspundețiȘtergere