"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 4 noiembrie 2010

A doua săptămână de Stockholm

Pentru prima dată în viața noastră avem un statut incert, dar din care încercăm să luam ce-i mai bun. Nu suntem nici chiar turiști, dar nici încă furnicuțe în sistem, nici emigranți disperați să găsim orice de muncă, dar și deschiși la orice oportunitate. Așa că putem să vedem lucrurile din mai multe perspective.

Din seria "la pomul lăudat", și la suedezi e ca la români. După multă publicitate, imagini în ziare, nebunie, am mers cu părinții Adrianei și fetițele ei să vizităm un târg al laponilor din Jokkmokk (ceva cu veche tradiție). Din articolele de ziar ar fi trebuit să fie spectacole, costume tradiționale, reni (măcar împăiați). Noi am găsit vreo 10 tarabe cu pâinica lor (un fel de lipie foarte gustoasă), niște chestii îngrozitoare, cel puțin după miros, din carne și sânge de ren, de care nu m-aș fi atins nici cu pistolul la tâmplă, câteva șosete împletite, câteva jucării de cârpă și ... gata. Am plecat după vreo jumătate de oră foarte dezamăgiți. Sper ca târgurile de Crăciun să mă dea pe spate.

Pe zi ce trece mai descoperim câte o bucată de Stockholm. Care e enorm, frate! 14 insule, tone de apă (și marea Baltică și lacul Mälaren, de nici nu știi care-i unu care-i altul), poduri, stâncă, tunele, copaci, pădure, natură peste tot. Încă nu am reușit să-i dăm de cap(ete), nici să înțelegem exact cum se întinde și extinde (Bucureștiul, Viena sunt cumva concentrice, Budapesta e pe o parte și pe alta a apei, Stockholm-ul e ... mare, frate!). Ieri dimineață, uitându-mă spre mare (imaginile cu primele dimineți de mai jos), era să cad peste balustrada foișorului pentru că la 2 metri de mine țopăiau 3 căprioare. Și e plin de păsări frumoase și obaznice care vin foarte aproape de tine. Nu e curățenie de să lingi pe jos, nu e fiecare fir de iarbă aliniat milimetric, dar e o anumită îmbinare superbă a civilizației cu natura. Oamenii fac jogging pe marginea străzii, pe lângă păduri, copiii se joacă în parcuri nu foarte amenajate, tocmai pentru a se păstra aerul natural. În două săptămâni am mers pe jos mai mult decât am făcut-o într-un an în București. Și nu are legătură cu faptul că nu avem mașină aici, ci că acolo te sufocai dacă mergeai pe marginea șoselelor.

Sâmbătă am fost la prima noastră petrecere aici. Ziua lui Clairton, soțul Adrianei (ca o paranteză, pe Adriana și părinții ei, români, i-am cunoscut în 1995 când am fost prima dată în Suedia, am păstrat o legătură frumoasă și firească, iar acum Adriana e îngerul nostru păzitor. Ca să ne recompensăm pentru cât ne ajută trebuie doar să reușim aici, așa ne-a zis. Oamenii fabuloși chiar există). Am avut ocazia să văd ce înseamnă diversitatea etnică și culturală în Suedia. Eram acolo noi doi, încă o pereche de români, Adriana româncă și Clairton care e brazilian, un cuplu de el suedez ea din Surinam, alții ea suedeză, el cu mamă suedeză și tată din Ghana, alții ea suedeză el cu sânge arab. Toți simpatici, deschiși, toți vorbitori de engleză, am discutat despre situația noastră (v-am spus, nu suntem nici emigranți încă, așteptăm număărul personal fără care nu putem să facem absolut nimic aici) cu atâta relaxare și firesc, fără priviri de sus, fără replici superioare. Oameni mișto, normali, veseli, tineri, maturi, copilăroși și părinți de 2-3 copii, cu joburi, dar și cu timp pentru ei, pentru trăit. Foarte serioși și sinceri ne-au spus cu toată convingerea că vom reuși. Ne-am îmbrățișat, am râs, ne-am mai întâlnit de atunci pe stradă și ne-am zâmbit și ne-am îmbrățișat iar.
Ținând cont că și la farmacie, și la magazine, și la sală și în stațiile de autobuz, oriunde am avut un contact cu cineva ni s-a răspuns foarte amabil și cu zâmbetul pe buze, nu sec și monosilabic, încep să mă întreb de unde au ieșit poveștile cu răceala străinilor și la ce se referă de fapt.

Legat de vreme și de faptul că toată lumea își închipuie că aici e un fel de iadul înghețat, trebe să fac niște clarificări. În primul rând, și eu și gagicu purtăm căciulițe pe cap și în august și în decembrie pentru că ne plac, nu doar când e foarte frig, așa că nu vă lăsați înșelați de fotografii. Umblăm cu un tricou sau un hanorac și o gecuță, jeanși și adidași. În două săptămâni au fost 2 zile reci, cu 0 – 2 grade, dar a fost ceva neașteptat și pentru ei. În rest, când la București erau 12-14 grade, aici erau 10-12. Dar da, pe lângă apă (unde am făcut pozele de mai jos) bate vântul tare, deci e normal să ne punem gluga pe cap.

După fix două săptămâni eu încep să mă simt parte din peisaj, deși încă mai avem de așteptat câteva zile (maxim încă 2 săptămâni) până aflăm dacă am primit sau nu personnummer, numărul personal fără care nu poți face absolut nimic aici. Ne-am aranjat (cu ajutorul Adrianei) cazare până în 15 decembrie, ne costă cam 100 de euro pe săptămână, o masă în doi la un bufet asiatic (unde poți să îți pui în farfurie de câte ori dorești) costă cam 9 euro de persoană, să ne luăm de mâncat acasă niște pulpe de pui, garnitură și mai fac eu o salată ne costă cam 10 euro cu totul, iar o "ședință" de cumpărături (700 g șvaițer, salam, iaurt, salată, roșii, castravete, pâine, paste, bacon, ciuperci, banane, conservă pește și conservă porumb, roșii în bulion, dressing salată) ne-a costat aici 30 de euro=120 lei, deci cel mult la fel ca acasă. Unele sunt mai scumpe, altele mai ieftine, una peste alta ne costă cam la fel ca acasă. Abonamentul pe toate mijloacele de transport, inclusiv bărcuța cu care ne putem da pe mare, costă 65 de euro și chiar cred că merită.
În rest, cât stăm și încă nu muncim (dar ne va prinde super bine și după), ne-am făcut abonament la o super sală (200 de euro pe un an întreg) unde am făcut deja spinning, sală cu greutăți și bandă, dar și clasă de box (da, Vulpea învață să dea cu pumnul după ce a plecat din țara unde avea nevoie să știe să dea cu pumnul, nu doar cu gura. Ha!). Oricum, ne încadrăm în trend, suedezii chiar au mare grijă de ei și de corpul lor.

Azi am fost și la o expoziție de fotografie, genială. Am putut vedea live fotografii-eveniment ale unor fotografi care au făcut istorie: Annie Leibovitz, Anton Corbijn, Michael Conte, Peter Lindbergh, Horst P. Horst, Helmut Newton. A meritat toți banii! Și am rămas impresionată să văd că joi la ora 1 ziua era plin la o sală de expoziție.

Cam atât pentru azi. A trecut și a doua săptămână la Stockholm. Vă spun sincer, fără să se supere cineva. Mi-e dor de anumite fețe, de anumite zâmbete, dar altfel, deocamdată nu mi-e dor de nimic încât să jelesc pe aici. O fi bine? O fi rău? Eu învăț că fericirea constă în chestii total diferite pentru fiecare. Vă pupez!



31 de comentarii:

  1. Okidoki, e bine așa. Au trecut două săptămâni și nu plânge nimeni... Guuuuuud!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Stii cum o sa fie dupa prima vacanta in Romania? La vreo 300 de km de Stockholm o sa-ti spui "Pfua...ajungem acasa!" :-)
    Succese!

    RăspundețiȘtergere
  3. ti pup, dragutza, mult noroc cu administrativele! noua ne e doooor, dar daca stim ca ti-e bine... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Este excelent că starea voastră de spirit e bună.E f.importat și chiar dacă ceva e greu veți trece cu bine peste asta.Succes!

    RăspundețiȘtergere
  5. bravo copii! stati cuminti, bucurati-va de vacanta si de vreme si de tot ce este acolo...

    RăspundețiȘtergere
  6. Bafta muuuuulta, ma bucur ca sunteti OK.
    Eu zic așa: nu are cum sa fie mai aiurea ca aici, dar cred ca asta știi deja :P

    :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Te pupic Lia si va dorim mult ,mult noroc si sanatate,ne este dor de tine,te pupic Nina

    RăspundețiȘtergere
  8. ai fata luminoasa, si nu..nu-i de la aparat.

    RăspundețiȘtergere
  9. mă bucur să aud despre tine, multă baftă în continuare, lia!!

    RăspundețiȘtergere
  10. vaaaaaaaaaaai ce caciulita bestiala ai...vaaaaaaaaaaaaaai ce culoare suprema

    RăspundețiȘtergere
  11. Lio caciulio,
    hai sa traiesti. am niste comentarii pentru ochisorii tai simpatici:
    nu m-am innebunit dupa statul ala incert de "intre turist si cetatean", mi-aduc aminte si rezonez la descrierea-i. perspectivele din care vedeti lucrurile acum sunt variate, de acord, dar nu seamana cu realitatea de fapt si drept. o sa vezi.
    hahahaha - cu tirgurile lor de occidentali cu tot! cunoastem si asta. da, astept impresii despre tirgurile de Craciun, alea par mai simpatice (again, cel putin din povestiri).
    acu' nu e frig, madam, ca e inca inceput de noiembrie. mai vorbim in ianuarie, pe vint, da. desi apa multa dimprejur poate ca o sa imbuneze frigul pe alocuri.
    raceala strainilor o s-o simti in ceafa (daca nu frontal) cind o sa incerci sa-ti iei un job mai ca lumea. la neutralitati, strainii sunt foarte deschisi si simpatici, "desigur ca o sa reusiti". stai sa vezi citi o sa te ajute concret sa-ti gasesti job.
    da' ma bucur ca va simtiti bine deocamdata. o sa-ti fie dor mai incolo si tot asa o sa-ti si treaca dupa prima escapada inapoi la origini (ceva si mai incolo de "mai incolo"). sfat: nu veniti prea repede inapoi in Ro in vizita, ca sa nu te apuce pendulatu' intre doua lumi (stiu cazuri, desi nu pari cladita dupa profilul asta).
    si pina aveti joburi, plimbati-va cu harta in mina ca sa inveti bine orasul, mai ales ca-i asa intins (daca vreti sa ramineti in Stockholm) - ajuta enorm cind e vorba sa pui in balanta timpul petrecut pe drum intre job si casa zilnic, apoi mai tirziu cind va hotariti unde o sa locuiti, care-s zonele si specificul lor etc.
    yep, si baga expozitii, petreceri (read: networking) si concerte cit poti. daca luati niste cursuri (vedeti voi de ce fel) si va faceti student card, sunt si mai ieftine toate distractiile astea (exista si abonamente, vezi bine).
    hai bafta, ca vad ca va pricepeti!

    RăspundețiȘtergere
  12. frumoasa tara, dupa doua saptamani, inca mai vrei, ca turist cel putin, iar oamenii ei nu sunt reci, ca multi au sange cald, cald, chiar si atunci cand afara sunt putine grade...

    RăspundețiȘtergere
  13. Fiti turisti pana va permite timpul! Apoi vin toate ca un tavalug si nu mai apucati sa vedeti atatea ca in primele saptamani/luni. Sigur ca veti gasi timp si pentru "timp liber" :) dar nu toata ziua. Tin pumnii mai departe. Pup!

    RăspundețiȘtergere
  14. Paul, când prind câte un pic de net mă bag pe skype cu ai mei și mă văd mai des decât o făceam acasă, așa că de ce să plângem? :)

    Păpădie, dacă totul merge cât de cât ok aici încât să nu fie nevoie să ne întoarcem, nu planific vreo vacanță în România prea curând. Și nu că aș avea ceva cu România, să nu fiu prost înțeleasă, dar îi prefer pe ai mei să vină aici, plus că trebe să merg în Spania la Paul și Anto :)

    VV, Ginuța, Se-cret, vor fi și momente foarte grele, știu asta, dar eu sunt mai senină ca niciodată, deși perspectivele înainte de a ști limba sunt făcut curățenie, spălat vase, ajutat în vreo cârciumă. Dar abia aștept! Că sunt convinsă că vor fi niște lecții foarte importante pentru mine. Oi fi eu nebună sau or pune ăștia prafuri de relaxare în apă :)))

    Dush, Bianca, Shmeny, Nina, Escu, Celine, sper să mă țină zâmbetul ăsta și starea asta actuală cât mai mult!

    Karma, eu am venit cu vreo 4 ale mele, mai are mama să-mi trimită vreo 2, dar câte mai am de cumpărat!!! :))) Aia albastră din poze e luată din București, un skate-shop. O să fac l aun moment dat un photo-shooting cu căciuli :)))

    IoanaT, nu cred că am părut vreo extaziată naivă până acum, nu? :) Știu că nu tot ce zboară se mănâncă, iar de ajutat cu un job chiar nu aștept de la alții. Așa cum acasă nici dacă ar fi știut vreunul de un job n-ar prea fi spus altora (am trecut prin asta, gagicu a trecut prin asta, așa că nu sunt doar vorbe răutăcioase la adresa țării sau a românilor). Întâmplător sau nu, oamenii întâlniți la acea petrecere chiar ne-au dat sfaturi, ne-au spus de anumite site-uri pt joburi, așa că deja eu zic că au făcut mult mai mult decât mă așteptam. Cred că o să prefer răceala din ceafă a străinilor bâtei peste picioare și rahatului mâncat pe la spatele meu de la joburile din România :) Cu harta în mână, din autobuz în autobuz, tocmai asta facem acum, ca să cunoaștem, să știm timpi, etc. Cât despre frig, ce să zic? Eu astă iarnă în București chiar nu aveam probleme că erau -20 de grade, ci că aveam zăpadă cu noroi până la genunchi și nimeni nu o curăța! :D Eu chiar sunt o călduroasă, încălțări bune și căciuliță pe cap și fac iarna fără probleme.

    Ionel, mulțumesc de vizită! Asta cred și eu, că oameni faini sunt și aici așa cum sunt și în țară, la fel și cei mai puțin mișto.

    Salmiiii, săru mâna de încurajări! De-aia și bănănăim toată ziua, sală, poze, plimbări, cafenele, ca să compensăm ce va veni :D Pupez!!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Începuturile sună bine şi cel puţin la fel de bine o să fie şi de-aici încolo :) Bine, n-ai nevoie de încurajări că stai bine la curaj şi optimism, ştiu eu ;), ţine-o tot aşa! :)
    Demenţială căciuliţa! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. pai, vesti bune! :) ma bucur! si va pupez si eu! (pe fesuri)

    RăspundețiȘtergere
  17. Of, of, draga mea draga :)
    Nu intra la banuieli, gagicule, imi exprim doar niste efuziuni sentimentale nereziduale, de pe vremea pe cand Lia era in tara "implantata" in oamenidarnici.ro (nu ca acum n-ar fi) si m-am impiedicat si eu in drumul ei.
    De-ai sti cu cat drag si durere asteptam exact noutati de genul asta...imi pare rau ca nu am apucat sa ma vulpizez mai mult cat ati fost in tara, dar nu-i bai. In 2 ani mi se va decide si mie destinul as in "where I should go" si :) ta-daaaa :) sper sa te vad mai des si eu :)
    Ma bucur ca pun aia praf de relaxat in apa - poti sa ne trimiti un pic, la analize, ceva? de ce tii doar pentru tine? :))
    Eeeeenihu ... ma bucur enorm pentru voi si sper din tot sufletul sa faci cat mai dese update-uri cu your swedish experience :) ca sa stim, noi astia din urma, ca sunteti more than OK :)
    Va pupez :*
    (eh, ce sa fac, I'm a copycat about that, with your own permission)

    RăspundețiȘtergere
  18. Grozav !!!
    O sa fie bineeeeeeeeeeeeeeee !!!

    RăspundețiȘtergere
  19. Se putea sa lipseasca caciulita ? :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Adaptarea ia cativa ani, si da, joburile bune sunt pentru ei, mai ales cand emigrezi la varsta asta. Dar nu cred ca va doriti nici unul dintre voi sa ajungeti Presedinte Director General:) In Barcelona am ajuns sa surad ingaduitor cand mi se spun povesti cu experienta locala, recomandari, adaptare CV, retea de contacte ca si cum ar fi filme de groaza...in Canada era la fel, nimic nou sub soare. Voi sa fiti sanatosi, sa va vina numarul si vant in panze.

    RăspundețiȘtergere
  21. a...nuuuuuu:-) acu bucurati-va de tot:)) vorbesc de vacanta aia nu e oras ca bucuresti, nu e mare ca marea neagra si nici paine ca (:D)cozonacu! vorbesc de vacanta aia in care veti merge in RO pentru ca asa vreti, nu pt. ca asa trebe:-)
    cat despre mersul in Spania abia dupa vacanta aia ai sa oftezi cel putin 6 luni!

    RăspundețiȘtergere
  22. Va fi cum nu se poate mai bine. Si de nu, ai trait o experienta pe care altii n-o "pupa"-n viata asta. :) Bafta!

    RăspundețiȘtergere
  23. caine cu covrig in coada nu am vazut nicaieri. si, oricum, inca o data zic, cine ar vrea un covrig pe care s-a partzait cainele?! asta e o mare dilema de-a mea. in rest, minte deschisa, inima vesele, pupaturi de la noi (mama included), i have faith in you, chestii d-astea. pupez tare, vestile suna bine/bune :)!

    RăspundețiȘtergere
  24. Te citesc in liniste de ceva vreme, si pentru ca am trecut si eu prin ce treci tu acum, anul trecut, pot sa spun ca lucrurile vor sta mai bine foarte curand, ai sa vezi. Noi suntem in Germania de un an si un pic, si pana acum am reusit sa facem mai mult decat in 9 ani impreuna in Ro. Si nu pentru ca am fi fost niste tampiti acolo si aici ne-am fi desteptat brusc :))
    Relaxarea aia vine de la aerul curat, de la faptul ca nu te agreseaza nimeni pe strada sau in mijloacele de transport, vecinii nu baga bormasina in priza la miezul noptii si nici nu asculta manele non-stop.

    RăspundețiȘtergere
  25. Buna, Lia! Si eu m-am relaxat complet la cateva saptamani dupa ce ajunsesem in Japonia, am inceput sa zambesc oamenilor pe strada (pana atunci nu as fi zambit ever de frica sa nu fiu hartuita), m-am trezit ca am incredere in mine, in ei, in viitor :) Eu iti urmaresc fiecare postare, ma bucur foarte, foarte mult ca mergeti in directia in care doriti cu adevarat sa mergeti si sunt convinsa ca veti invata atat de multe lucruri, dar lucruri pe care credeati ca le stiati deja :) Te pupez! :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Sunt sigura ca prietenii vostri va vor ajuta sa va adaptati mai repede decat daca ati fi singuri. Aveti avantajul ca sunteti tineri, inteligenti si inca nu aveti copii, deci puteti munci zi-lumina daca este nevoie. Va tin pumnii cu mult drag!

    RăspundețiȘtergere
  27. Vad ca v-ati instalat si acomodat :) Foarte bine!Abia astept sa ne povestesi de primul job,de prima casa, de toate alea :)
    Cum stati cu suedeza?
    Ma bucur mult ca sunteti bine. Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  28. Sunteti niste frumosi!!!! Io traiesc de aici cu tine :)))
    >.<

    RăspundețiȘtergere