Despre diverse suedisme 2

Mă dojenea cineva pe forumul ăla unde textul meu a pornit atâtea pasiuni, că bine că scriu de transport și de scuipat pe jos, dar că nu scriu că la suedezi trebuie să fii foarte grav bolnav ca să vină salvarea și că la urgență nu mai știu ce. Slavă Domnului, în 3 luni de când sunt aici nu am avut nevoie de servicii medicale și sper să fie așa și pentru următoarea cât mai lungă perioadă. Pe de altă parte, trebuie să vă spun că după nici două luni și jumătate mi-a venit acasă programarea pentru controlul și analizele de depistare precoce a cancerului de col uterin, analize gratuite și periodice. Deci, m-am simțit foarte bine că deja sunt în sistem. La 8:45 era programarea, la 8:48 intram în cabinet, totul foarte blând și delicat, o discuție civilizată cu doctorița, plecat acasă. Cu mare încântare am aflat azi că totul e în regulă.

Despre rapiditatea cu care se intervine în caz de pericol am aflat săptămâna trecută, când am văzut ieșind un pic de fum de la o fereastră din blocul de vizavi. În mai puțin de 2 minute strada era blocată (autobuzul a schimbat un pic traseul pe alta stradă, mașinile au întors frumos), mașină de pompieri, de poliție și două ambulanțe. În încă două minute era scoasă afară o bătrânică, focul stins și totul în ordine. Chiar m-am uitat dacă se aruncă pe geam suedezii să vadă ce se întâmplă, dacă se adună cască-gură. Doar câteva priviri, văzut că cine are de rezolvat e pe poziții, intrat în casă. Și câțiva trecători care s-au oprit un pic și și-au văzut de drum.

Din 12 ianuarie am început școala. Cursurile de SFI (Svenska for invandrare - suedeza pentru imigranți) sunt puse la dispoziție gratuit celor care vor să trăiască în Suedia, să știe limba, să se integreze în societate. Ai personnummer, aparții de kommuna X, cauți școala din kummună și te înscrii la cursuri. În funcție de nivelul educațional, de cunoașterea altor limbi de circulație internațională, ești înscris la nivelul A, B, C sau D. A-ul e pentru cei care nu știu încă să scrie și să citească și primesc și astfel de ajutor, B pentru cei care au ceva ani de studiu, dar nu sunt familiarizați cu alfabetul latin, C și D pentru cei cu studii care pe mai departe vor putea studia în Suedia, dacă doresc. În cadrul fiecărui nivel există grupe diferite de elevi, în funcție de cât de repede avansează în cunoștințe. La înscriere am zic să am 16 ani de școală, că vorbesc engleză și spaniolă, am intrat la nivelul C și trecută la ceva mai avansați după o săptămână jumate. Cursurile sunt foarte flexibile, depinde doar de cursanți să treacă mai departe sau să rămână cu anii la același nivel. Cum te simți în stare, dai un test și dacă faci ok, avansezi la alt nivel, nu faci ok, mai ai nevoie de ceva efort. De asemenea, poți merge dimineața, la prânz sau seara, dar doar cursurile de dimineață și prânz sunt zilnice (2 ore jumătate, mai puțin în weekend).

Primele 3 zile au fost liniștite, mai mult ne-am cunoscut între noi. Următoarea săptămână a fost haos. Pentru că s-au trezit cu mulți elevi și puțini profesori, ne-au pus la un loc pe toți cei din C, până vin profesori noi. 25-30 de oameni într-o clasă micuță, se vorbea engleză, spaniolă, chineză, frânturi de suedeză. Pentru mine vârful nebuniei a fost miercuri, când am fost împărțiți în grupuri de câte 5, să vorbim între noi. În stânga aveam o somaleză foarte timidă, care nu știa decât ceva cuvinte în suedeză, în dreapta o thailandeză hlizită care știa 3-4 cuvinte in inglisi hihihihi, dar care nu înțelegea ce trebuie să vorbim, în față românca din capitolul anterior care o ținea în română cum că ea nu înțelege, e greu și hai să vorbim de altele, lângă ea Nelson, un foarte de treabă columbian care mă ruga să-i traduc în spaniolă ce ne scrisese profesorul pe tablă, că el nu înțelegea despre ce trebuie să vorbim. Faptul că am turuit cu fiecare în câte o limbă nu m-a făcut să mă simt foarte deșteaptă, în schimb mi-a dat o durere de cap cumplită.

Dar de săptămâna trecută lucrurile s-au așezat, am fost împărțiți, ca la fotbal, pe grupe valorice. Suntem 12-14 oameni, cam la același nivel educațional, același nivel de suedeză, deși unii facem de 3 săptămâni și alții de 7 luni. Oricum, am înțeles că dacă unii evolează mai rapid, vor fi trecuți într-un alt grup.
Suntem din România, Maroc, Pakistan, Iran, Irak, Ethiopia, Thailanda, Bolivia, Rusia și Canada. Ca o mică paranteză, o completare la textul anterior: cea de-a doua româncă, nu agitata bârfitoare, e colegă cu mine acum, a citit (întâmplător) ce am scris pe blog și a realizat că e cazul să se rupă de femeia nebună care s-a lipit de ea ca o căpușă, pentru că a înțeles că e foarte ușor să fie pusă în aceeași categorie, deși e cu totul alt ceva. E o fată foarte ok, învaă, își vede de treaba ei și socializăm ca și colege, normal, firesc, nu pentru că suntem românce și trebuie. Închid paranteza.

Din prima m-am împrietenit cu doi marocani, un pakistanez și o canadiancă. S-au adăugat găștii o irakiancă și un alt pakistanez. Oameni super simpatici, inteligenți, cu care învăț foarte bine la ore, dar cu care pot discuta despre orice, de la filme și forbal, la politică externă și economie globală. Culturi diferite, dar extrem de interesante, în fiecare zi simt că sunt mai bogată cu ceva, după o simplă discuție cu ei. Sunt convinsă că cel puțin cu vreo doi dintre ei voi rămâne prietenă pentru multă vreme.

Profesorul nostru, Magnus, este un tip foarte haios, plăcut și un profesor foarte bun. Vorbește cu noi 99,9% în suedeză, doar întâmplător mai spune ceva în engleză, are foarte multă răbdare și simțul umorului dezvoltat. Mâine ne duce, după ore, la muzeul Stockholm-ului, așa, ca să ne cunoaștem mai bine și între noi, dar și cu orașul în care trăim.

Nu credeam că după atâta vreme o să-mi mai facă vreodată atâta plăcere să merg la școală. Doar fustița albastră și ciorapii albi în lipsesc! Ha! Puss och kram!