O sumă rotundă

Pe la 5-6 ani credeam că ăia din clasa a 8-a sunt adulți și că pe la 30 și ceva de ani ești cam cu un picior în groapă, că până atunci trebuia să rezolv cam tot ce trebuia rezolvat. Dar ce de timp aveam la dispoziție ...

Uite că azi fac 33 de ani, nu le-am rezolvat cu siguranță pe toate, dar nici cu piciorul în groapă nu mă simt. Din contră, am fentat un pic timpul și m-am apucat de viață aproape de la zero. Ador în continuare să mă joc, să râd, să mă bucur de tot și toate, ca un copil. Prea înțeleaptă încât să nu mă mai mire și uimească mai nimic nu am devenit. Dar am căpătat ceva încredere în mine încât să mă simt foarte împlinită la 33 de ani. Nimic nu m-a dezamăgit atât de tare încât să nu-mi mai doresc să iubesc, ba din contră.

M-am uitat pe net care e semnificația cifrei 33 (care pentru mine e așa, grăsuță și rotundă). La tarot zice că e numărul cultivării, al responsabilității, al datoriei, al orientării spre familie, al amabilității, stabilității, dedicării, este căutătorul armoniei, numărul celui la care nimeni nu se așteaptă să câștige (underdog).

Conform credințelor creștine, vârsta de 33 de ani e vârsta perfectă a omului, a dezvoltării totale.

Și mai e și cel mai înalt grad în masonerie, numărul atomic al arsenicului și numărul de vertebre pe care coloana unui om normal îl are, când oasele care formează coccisul sunt numărate individual.

Dragilor, am băut deja două pahare de vin roșu real cu prieteni reali discutând virtual, așa că nu râdeți de mine că am luat-o pe arătură. Am 33 de ani și mă simt extraordinar de bine, fericită, vie, tânără, bogată cu mulți oameni minunați, binecuvântată cu niște părinți fabuloși și o familie superbă. Mi-am luat singură primul cadou de ziua mea, e un tricou cu semnificație.

Mâine mă sărbătoresc cu colegii de școală, cărora le voi duce bomboane că doar nu degeaba merg la școală (haha, ce distracție era în generală!!!), pe seară trebuie să ajungă coletul de la ai mei și mor de curiozitate ce o să găsesc în el, sâmbătă voi face prima mea petrecere aici, cu noii mei prieteni și oameni faini din viața mea suedeză. Mi-e dor de mulți oameni, aș fi vrut să-i am alături, dar știu că se gândesc la mine și inimioara îmi bate mai tare de fericire. E pentru prima dată în viață când nu am familia și cei mai buni prieteni aproape, nu am un EL anume în viața mea, dar mă simt extraordinar de norocoasă și fericită pentru că mă simt iubită. Și asta e cel mai important. Vă pupez!