Să-mi fac rău înfuriindu-mă sau să-mi fac rău ignorând?

Aș fi vrut să nu scriu, să nu mă mai intereseze, să ignor, că doar nu mai stau acolo, printre acei oameni. Dar de 3 zile mă lovesc, fără să vreau neapărat, de o anumită atitudine. Românească. Și, la naiba, încă mă mai doare, mă mai înfurie și mă frustrează. Pentru că nu înțeleg de ce e așa!

Japonia, dezastru, morți, oameni fără case, fără mâncare, cu sabia dezastrului nuclear deasupra capului. Dar pentru că sunt o societate aparte, o rasă aparte și cu un spirit ieșit cu mult din comun, japonezii dau zi de zi lecții de decență, eroism, supraviețuire, solidaritate. Comunitatea internațională a reacționat prompt, cu ajutor de specialitate, medical, alimentar, social, uman, spiritual.

Am citit și în presa românească și pe bloguri multe păreri decente, gânduri bune (și da, eu cred foarte mult în puterea și energia gândurilor bune), apeluri de ajutorare prin Crucea Roșie. Dar din păcate, mult mai multe au fost comentariile de genul "eu nu cred ca japonezii au acum nevoie de banii stransi de la un popor ca al nostru", "toata treaba asta cu hai sa ajutam japonia mi se pare de o ipocrizie crunta", "stii ca esti in cacat cand ai nevoie de bani din Romania", "totusi japonia este A 3A ECONOMIE a lumii. Japonia este una dintre cele mai scumpe tari cu unul din cele mai ridicate niveluri de trai. Eu inteleg ca au murit poate si 10k de oameni si altii sunt pe drumuri. Dar oare chiar au nevoie de ajutorul romanilor, bulgarilor si sarbilor? Inteleg sa le doneze oameni “cu stare” de genul cetatenilor din benelux, elvetia si suedia, dar totusi sa mi se zica ca una dintre cele mai bogate tari din lume are nevoie de ajutorul unora dintre cele mai sarace tari", "e urat sa ne numesti rrrromani pentru ca punem punctul pe i si nu vrem sa parem altfel cat timp noi avem pantalonii rupti in fund.Si ca tot veni vorba vreau sa vad si eu cheta aia internationala in care romania este ajutata cu un cap de ata", "in romania guvernul isi pune palma in fund si nu face nimic indiferent ca este inundatie sau seceta. Insa japonia e din alt film".

Că românii nu au educația și spiritul voluntariatului, donării, să zicem că găsesc o scuză. Unii învață. Dintre aceștia, pe unii îi schimbă mult în bine această experiență, alții trec mai departe. Ce mă înfurie, și nu prima dată, este atitudinea din ce în ce mai puternică a multor români de a-și pune mâinile în șold și a mânca rahat. De ce noi??? Lasă, să ajute alții! Și de a se plânge veșnic de cât de săraci sunt! Deși merg prin cârciumi și cafenele măcar o dată de două ori pe săptămână, își umplu căruciorul la hipermarket măcar o dată la două săptămâni și aruncă din mâncare că s-a stricat în frigider, își cumpără mașini de 15-18.000 de euro deși ar putea să meargă liniștiți și cu una de 8-9.000, vacanțele sunt prin străinătate, hainele din magazine nici nu prea mai ajung la reducere. Și nu, nu-mi spuneți de clasa aia de îmbogățiți și îmbuibați și nici de cei care chiar nu au ce pune în fiecare zi pe masă copiilor, că primii nu au timp de stat pe net că au de combinat în bamboo, iar ceilalți (pe care eu chiar i-am întâlnit) nu comentează pe net, ci își fac o cruce mare "Doamne ferește!" și au uneori o decență extraordinară. Vorbesc de cei mai mulți, clasa de mijloc, din care am plecat și eu. Care au cât de cât un job, un salariu, o casă, o mașină, nu mor de foame, dar au uitat să mai și mulțumească pentru ceea ce au, au uitat să mai fie și decenți, că e mai ușor să cârcotești, înjuri, scuipi în fiecare zi.

Spune Nina o poveste, tot pe aceeași temă, cu bogatul căruia îi arde casa, ce faci, nu îl ajuți că e oricum mai bogat ca tine? Trăiesc acum printre "oameni cu stare", după cum zicea un comentator despre suedezi. Păi, să vă spun că bogații ăștia au mașini de 8-10 ani vechime? Că în 5 luni nu cred că am văzut mai mult de 10 suv-uri? Că ideea e să te ducă din punctul A în B, nu să arate că ai "statut". Și că în timpul săptămânii nu se întind în cârciumi, la șpriț nu pentru că e băutura scumpă, ci pentru că a doua zi merg la muncă și nu se pot duce obosiți și mahmuri. Ah, ăsta e un concept puțin cunoscut românilor: respectul pentru muncă! Că aici e rușine să stai mai mult de câteva luni pe șomaj, când există joburi prin cârciumi, firme de curățenie, iar aici nu e rușine să fi fost dat afară de la un job de birou și să te apuci de o muncă "de jos". Din contră! Și au pauze de cafea și de prânz suedezii, dar când se muncește se muncește, nu se stă la bârfe, cafele și țigări. Am întrebat un suedez de ce crede el că e Suedia așa cum e? Și nu mi-a răspuns că e spiritul viking și măreția înaintașilor, ci că suedezii au conștiința lucrului bine făcut. De respectul pentru alți oameni nici nu mai vorbesc. Și nici ei nu au politicieni perfecți, dar au învățat în timp să se implice, să fie parte din decizii, nu au stat să înjure la colț de stradă și atât. Și uite că deși nu au avut calamități și nevoie de ajutor, sunt a 5-a țară la donații pentru Crucea Roșie. Ei de ce n-ar zice să se ajute japonezii singuri că sunt bogați?

Pentru isteții care întreabă unde sunt ajutoarele din alte țări bogate pentru România, în primul rând, de ce are nevoie România de bani? Ca să-i fută politicienii, încrengăturile de neamuri și cunoștințe (hai să recunoaștem, toți avem măcar pe cineva în familie care e pe un loc călduț pe undeva), să își bată joc românii care nu știu să muncească cum trebuie, că e mai ușor să stai cu mâna întinsă, să aștepți peștele decât să înveți să pescuiești? A dat cineva bani moca Suediei sau Spaniei sau Poloniei, doar așa, că sunt simpatici (bine, nu atât de simpatici ca români)? În al doilea rând, în afară de situații punctuale (revoluție, inundații), poate ar trebui să știe românii că mare parte din banii Crucii roșii România, Salvați copiii, Vier Pfoten (ca să dau doar câteva exemple foarte cunoscute) vin de la organizația-mamă și de la alte filiale din alte țări. La o simplă căutare pe net am găsit informații despre Crucea Roșie suedeză, elvețiană și organizații evreiești, catolice și protestante care au adus ajutoare României lovite de foametea din 1947-48. Și pe atunci Suedia nu fusese atinsă prea tare de al doilea război mondial, dar nu era încă nici economia de azi. Și uite că am găsit și cum s-a implicat Crucea Roșie (cu filiala din România) în inundațiile din Banat, din 2005. Madam Leslie Hawke o fi vreo româncă neaoșă care cu bani exclusiv românești face ceva prin România. Și elvețienii ăia de care a tot povestit Varanus (dragule, nu mă lasă blogu tău să caut textele alea) că tot vin în România cu bani, cu ajutoare, de pe la 90 încoace și nu renunță, deși și-au luat la țepe de și sfinții s-ar fi săturat, ăia tot neinternaționali or fi. Eu mă gândeam să se facă o propunere frumos argumentată cum că românii sunt foarte triști că nu îi ajută nimeni (și nimeni nu îi vreaaaa!), scrisă de atâtea minți luminate care umblă pe net, către UE, Comisie, Consiliul Europei, NATO, ONU, etc. să se dea bani românilor la colț de stradă. Dar câte un euro de bucată, să ajungă la toată lumea.

Mă gândeam ce s-ar întâmpla în România dacă ar dispărea brusc politicienii? Pe cine ar mai da vina românii? Din cauza tiranului Băsescu am făcut un exercițiu de imaginație și m-am gândit cum ar fi fost dacă ar fi câștigat PSD-ul (plus Năstase) în 2004, un al doilea mandat. Hmmm, mi-a dat la fel! Nu știu cum a fost blestemată România asta doar cu dictatori, dar uite cum acum cu Băsescu îl regretă lumea pe Iliescu (deh, pe vremea lui se ieșea la pensie la 50 și un pic de ani, nu?) și PSD-ul (că pe vremea aia cam toată presa era cumpărată cu publicitate de stat, nu se scria mai nimic, deci ce nu știe românul, nu-l doare), pe Ceaușescu că pe vremea lui toată lumea avea de muncă și se făcea că muncește, ei făcându-se că plătesc. Legat de atitudini românești, tot aud scuza cu trecutul comunist. Hmm, păi, propagarea sistemului de șpăgi, o mână spală pe alta, cunosc-pe-cineva a ajuns la cote extreme DUPĂ căderea comunismului! Și în Suedia durează săptămâni, luni de zile să primești un document, un act, o chestie de la administrații, dar aici nu dă nimeni șpagă să iasă mai repede. Și aici să nu-ți plătești taxele și impozitele e o crimă aproape la fel de mare ca a omorî un om.

Ah, și asta cu "la noi administrația își pune palma în cur". Păi, militarii ăia care au scos nămolul din casele oamenilor? Și termopanele și scândurile și cărămizile și tonele de alimente, apă, pături, le-a adus o zână bună? Nu, a fost un efort comun al administrației, ong-urilor, oamenilor. Nu am fost fanul politicienilor niciodată, dar chiar să anulăm orice chestie normală (ca să nu zic pozitivă) mi se pare prea facil doar ca să putem spune vai, ce săraci suntem că ne-au falimentat politicienii, deși noi ne implicăm, facem, muncim, suntem eroi. Păi, din banii mei din taxe se fac astea! mi-ar putea spune mulți. Dar în Suedia sau orice altă țară, nu tot din taxele și impozitele oamenilor se fac lucruri? Care nu întotdeauna ajung înapoi, ci se duc în studii gratuite pentru emigranți, ajutoare sociale pentru emigranți care nu vor să muncească, etc. Dar asta nu-i face pe suedezi să nu își plătească mai departe datoriile! Pentru că da, pe lângă drepturi și beneficii, ăștia știu că au și obligații și datorii.

Și mai sunt buni românii la ceva. La miștouri și bătut joc. Nu umor sănătos, ci miștocăreală. Ia, uite-l pe cretinul ăsta care adună șosete pentru japonezi! Hăhăhă, se bagă cineva să adunăm tampoane? Hăhă! Nu contează că omul ăla are o campanie foarte bine pusă la punct, cu logistică, că e ACOLO, în Japonia și autoritățile locale chiar i-au cerut la un moment dat ajutorul, că da, or fi bogați ca țară, dar momentan oamenii au picioarele ude! Nu, frate, facem mișto! Ce handicapați și idioți ăia care dau like pe facebook pentru Japonia! Păi, da, că e greu să te informezi, deși te dai de mare cunoscător al online-ului, că pentru un anumit număr de clik-uri facebook chiar dă bani reali cauzelor umanitare! Ia, uite, și pe cretinii ăia care trimit cocori virtuali japonezilor! Ce dobitoci! De ce nu ciori? Se pișă japonezii pe cocorii lor! Ce dracu de animal e și cocoru ăsta? Iar e mai ușor să hăhăi prostește și ignorant decât să cauți ce semnificație are cocorul pentru japonezi sau să încerci măcar un pic să înțelegi că oamenii din neamul ăsta de extratereștrii în comparație cu orice alt neam, după ce-și vor fi îngropat morții, refăcut casele și autostrăzile, vor spune cât de mult au însemnat gândurile bune, cocorii virtuali sau hârtiuțele cu o vorbă frumoasă de la străni, găsite printre șosetele care le-au încălzit picioarele. Pentru că așa au făcut și după cutremurul din Kobe. Dar probabil e greu de înțeles că uneori, în momente cumplite, un gând bun sau o pereche de șosete înseamnă mai mult pentru un om decât milioanele de euro și dolari care se adună prin donații, de la guverne. Dar eu tot nu înțeleg de ce dracu nu tac din gură oamenii care oricum nu vor să facă nimic bun.

Da, Japonia și japonezii nu au nevoie de ajutorul românilor. Doar că drama lor, după așa o experiență, e floare la ureche față de rapiditatea cu care din ce în ce mai mulți români se scufundă în mocirla propriei ignoranțe, răutăți, egoism. Mi-am dat seama că Miorița nu prea mai e de actualitate, măcar ciobanul ăla își accepta soarta cu brațele încrucișate, dar senin, fără să cârcotească. În loc de concluzie, cer iertare oamenilor care încă mai luptă să fie decenți, buni, altruiști, știu că e greu să mai supraviețuiți ca excepții într-o societate în care indivizii spun din ce în ce mai des "Nu inteleg oricum de unde atata admiratie pentru o societate de turma unde binele colectiv este mult superior binelui individual".

P.S. Nu știu ce va fi mai rău pentru mine, să continui să mă întristez și înfurii de toate astea sau să mă desprind total și să nu mă mai intereseze? Pentru cei care îmi vor pune mâna în gât: da tu cu gura mare ce faci? și cum îți permiți să ne cerți pe noi, când tu ai plecat? am mai spus-o, trimit mailuri personale cu povestea despre cum am ales eu să fiu schimbarea pe care mi-am dorit să o văd. Mi-e teamă că tot nu veți înțelege, însă.