"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 11 octombrie 2012

In loc de introducere in ce va urma sa povestesc despre sistemul prescolar suedez

Cand eram mica, la gradinita, ma jucam cu trei baieti de-a pilotii de avion. Si de fiecare data eram indepartata de joc pentru ca "fetitele se joaca cu papusi, fac de mancare". Chestia cu "nu e bine ce faci, fetele nu fac/zic/se joaca asa" m-a bantuit multa vreme dupa, revenind obsesiv ba de la profesori, ba de la tot felul de tantici, ba chiar si de la mama. Tot din perioada gradinitei imi aduc aminte cat de rapid eram indepartati de topait prin baltoace, jucat in noroi, ca "nu sunteti animale si va murdariti". Treaba cu "nu te murdari!" este inca foarte actuala, am auzit-o la multi parinti si am incercat sa spun discret ca hainele se spala, nu e mai important cat de interesat e copilul sa descopere nu stiu ce frunza sau pietricica sau rama in noroiul respectiv, nu e mai important cat de bucuros e copilul care exploreaza o noua lume, desi noua ni se pare ca e doar noroi? Daca nu mi s-a taiat macaroana cu "tu sa vorbesti cand oi avea copii", mi s-au aruncat priviri de genul "esti nebuna, femeie!".

Asta vara s-au reintalnit in vacanta Mara, iubita mea nepoata, cu Malin, fetita mea suedeza. S-au balacit, s-au jucat in nisip, a fost superb. Dar mi-a ramas in memorie un anumit joc: pe rand, una era educatoarea de la gradi, cealalta copilul. Scena se juca la o terasa unde ne oprisem sa bem o cafea. Intai a fost Malin educatoare. A luat niste chestii de pe masa si le-a pus in geanta, a zis ca e mancare pentru plimbare, dupa care a organizat-o pe Mara si s-au dus "in padure", unde s-au jucat si au alergat si au invatat despre nu mai stiu ce. Cand a venit randul Marei sa fie profesoara, s-a asezat pe un scaun si a luat o cana de pe masa, dupa care i-a zis lui Malin sa se duca la joaca. Malin nu intelegea. Nici noi, asa ca am intrebat-o pe Mara ce face. "Pai, eu sunt acum educatoarea, beau cafea si stau pe scaun, copiii se joaca, nu?"

Mi-am dorit intotdeauna sa lucrez cu copiii, dar din cauza salariilor prea mici din Romania, am renuntat sa fac o cariera din asta, in schimb am lucrat 14 ani ca meditatoare, engleza si romana. Si am incercat sa ma comport cu ei cum simteam, instinctiv, ca vor sa fie tratati. Ii ascultam, nu doar auzeam, ii lasam sa isi aleaga ce fel de caiete, culori, creioane, mod de a scrie vroiau ei. Desenam, povesteam, radeam. Cand ii vedeam neatenti, obositi, fara chef, nu faceam lectii, ci stateam de vorba. Le luam foarte in serios povestile, nu le spuneam niciodata "prostii de copil", nu ignoram niciodata. Cand imi spuneau chestiuni foarte serioase si secrete, le discutam cu ei, dar nu ii param niciodata parintilor. Cand consideram ca e ceva intr-adevar grav, ii sfatuiam sa spuna ei singuri parintilor si explicam de ce e mai bine asa. Copiii aveau incredere in mine, se simteau in siguranta, se simteau respectati si ascultati, nu tratati de sus cu "superioritatea" adultului. Invatam impreuna. Am considerat ca am invatat intotdeauna mai multe si mai frumoase de la copii decat de la adulti.

Acum cativa ani m-a sunat Raluca, una din fetele cu care imi incepusem "cariera" de meditator. Raluca aia mica si vorbareata, vesela si care desena superb. Avea acum 22 de ani si ma sunase sa ma intrebe daca mai fac engleza, ca vroia sa ma recomande cuiva. Pentru ca nu uitase ce frumos povesteam si desenam si ce engleza stie acum stie de cand facusem noi, ca in rest avusese doar profesori care nu-i placusera. Ba mai avea si caietul si foile pe care scrisesem si desenasem. Mi-ar placea sa cred ca mai sunt cativa tineri care stiu cum se spune la mana, burta si buric in engleza pentru ca isi aduc aminte de desenele cu un omulet zambitor pe care le faceam cand invatam partile corpului.

Ajungand intamplator sa o inlocuiesc o perioada pe profesoara de romana a copiilor cu limba materna romana, am descoperit ca in Suedia copiii sunt respectati ca indivizi, sunt ascultati, parerile si jocul si descoperirile pe care le fac in nisip si noroi le sunt luate in serios, pentru ca de la 1 an jumate-2 ani ei invata despre lume, oameni, toleranta, rezolvarea conflictelor, responsabilitate, dar mai ales despre ei insisi. Baietii se joaca si cu papusi sau craticioare si aragaz, fetele cu lego si masinute si nu sunt "corijati". Parintii ii iau acasa murdari de noroi din cap pana in picioare, dar fericiti si incantati ca au fost in padure unde si-au construit casuta si au vazut pasari si au scormonit dupa viermisori si lumea lor a devenit mai mare si mai fascinanta. Iar parintii primesc si ei "tema" sa se uite, pe drum spre casa, la ce pasari vad prin copaci, pentru ca a doua zi copiii continua proiectul cu pasarile si le deseneaza, le discuta, le povestesc. Copilasii de 2-3 ani care toarna nisip din canute in sticle de plastic si iar in canute sau galetuse nu se joaca pur si simplu. Pentru ca daca te uiti mai atent, si profesorii de aici sunt invatati sa o faca, vezi ca de fapt ei fac matematica. Invata despre volum, masuri, spatiu.

Nu cred ca s-au facut in Romania cercetari si documentari despre impactul asupra copiilor al trecerii de la gradinita la 5 ore in banca, la scoala, cu nu stiu cate materii si teme si calificative. Pentru ca daca s-ar face, sunt convinsa ca ar fi un soc pentru toata lumea ce impact dezastruos are aceasta trecere brutala. Eram deja aici cand s-a introdus clasa 0 in Romania, dar am salutat-o ca pe o idee buna. Cu un inceput greoi, haos, lipsa de personal, lipsa de clase. Dar toate inceputurile sunt grele! Clasa 0 trebuie sa existe si trebuie facuta in scoli, nu in gradinite, pentru ca micutii fac trecerea spre scoala. Si stiu ca exista pedagogi (am o prietena foarte buna care si-a asumat rolul de a fi printre primii profesori de clasa 0 si e incantata de oportunitati, s-a implicat in decorarea clasei, se documenteaza si se inspira din ce si cum fac altii, si i-am povestit despre niste activitati pe care le fac copiii de 6 ani aici) care nu s-au blazat si care cred ca pot influenta in bine viitorul unor copii. Prietena mea, careia i-am zis de o activitate pe care am vazut-o aici (copiii duc acasa o mascota - un ursulet, o vacuta, o girafa de plush care are nume si o mica poveste - pe timpul weekendului, copiii au responsabilitatea jucariei cat e la ei, iar luni vin la scoala cu povestirea a ce au facut in weekend - aici intervin si parintii care, desi muncesc mult si sunt stresati si obositi, sunt foarte implicati si in partea scolara a copiiilor) mi-a scris ieri: "Ideea cu mascota plimbata acasa a fost suuuuuper. O sa.ti trimit poza cu prima scrisorica sa vezi ce frumoasa e. Multumesc mult mult si raman datoare pe viata :)"

M-am apucat sa studiez sa ma fac profesoara de prescolari, sa lucrez cu copiii full-time, cum mi-am dorit de cand eram copila. Sunt abia la inceput, e mult de citit si limbajul e greoi uneori, stau cu dictionarul romanesc in brate si cel de sinonime suedeze pe calculator. Sunt chiauna de cap si oboseala, dar sunt atat de incantata! Pentru ca inca din primele cursuri invatam despre procesul pedagogic care porneste de la ce stiu si pot copiii, ce ii intereseaza sa aprofundeze si ce invata atat copiii cat si profesorii unii de la altii. Teoria cu copiii care nu stiu si nu pot prea multe ca sunt mici si e datoria profesorilor sa ii invete ce cred ei ca i-ar interesa pe copii a ramas in istorie.

O sa adun ideile principale si o sa le pun "pe hartie", aici pe blog. Si nu din lipsa de modestie, ci pentru ca stiu ca la randul lor suedezii au prins in zbor de la altii, si-au pus intrebari si au facut schimbarile in timp, pornind de la oameni simpli, parinti interesati si pedagogi dedicati, nu direct de la nivel politic, mi-as dori sa inspir. Eu voi fi scribul, cel care pune pe hartie ideile si conceptele altfel de aici, nu am veleitati de scriitoare si nu scriu adevarurile mele, ci ce au spus, gandesc si fac altii si mie mi se pare bun. In ultima vreme am vazut ca e o moda in Romania cu scrisul si prezentatul noilor idei si descoperiri despre parenting, alaptarea pe termen lung, dormitul cu copilul in pat pana pleaca de acasa, etc. Sunt idei bune, unele ciudate, unele exagerate (din punctul meu de vedere). Dar ce ma face sa le rejectez din prima este agresivitatea si virulenta cu care cele care le promoveaza dau peste bot celor care isi permit sa nu fie de acord sau sa conteste. Sper din suflet sa nu se ajunga la asa ceva aici, din contra. Imi doresc dialoguri reale si constructive, chit ca in contradictoriu. Pentru ca ma pasioneaza ce invat acum si ce voi face in viitor si am de gand sa fac un serial pe termen lung din povestile despre pedagogie, invatatul prin joc, ingrijire, respect pentru copii.

Inchei (prea)lungul text cu o poezie pe care am citit-o la unul din primele seminarii:
"Un copil criticat invata sa aiba prejudecati
Un copil care mananca bataie invata sa loveasca
Un copil care e luaat in deradere invata sa se simta neinsemnat
Un copil ironizat invata sa aiba constiinta incarcata
Dar un copil care este incurajat invata sa aiba incredere
Un copil care intalneste toleranta invata sa fie rabdator
Un copil care experimenteaza fair play-ul invata sa fie echitabil
Un copil care simte prietenia invata sa fie bun si amabil
Un copil care se simte in siguranta invata sa aiba incredere
Un copil care este indragit si imbratisat invata sa simta iubirea din lume".

47 de comentarii:

  1. La noi nu stiu daca se va putea face macar un sfert din ceea ce spui ca e in Suedia. Pentru ca la noi sunt niste capete patrate care nu inteleg copii. Cred ca sunt din tagma frustratiilor care au fost obligati de parinti numai sa invete si altceva nu stiu. Am scris zilele trecute intr-un comentariu cate are in ghizdan copilul meu de clasa I intr-o zi.

    Dau un copy paste
    "Si pentru ca are vreo 20 de kg, sunt zile in care trebuie sa merg cu el la scoala si sa-l iau de la scoala pentru ca ghiozdanul e greu. Azi are 4 caiete (3 romana+1 matematica), 1 carte de abecedar, 2 carti matematica (una suplimentara) 2 carti cunosterea mediului (una suplimentara) si penarul care e burdusit cu creioane, carioci…, +mancare+bidonul cu apa. Pentru ce le trebuie carti speciale daca au manulalul de la stat?"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mihaela, aici copiii sunt dusi si adusi de la scoala de parinti, dar in ghiozdan au un caietel, un sandwich si sticla de apa. Chestia cu manualele suplimentare ma depaseste complet :(

      Ștergere
    2. Silvia are mereu in ghiozdan (pe langa sandwich...apa nu cara cu ea ca au la scoala de la robinet) o carte de citit si o jucarie. Cea cu care doarme si o insoteste peste tot. Are 9 ani :). Nu au manuale, decat o carte de lucru la matematica, care nu se aduce acasa. Ajunge cat muncesc in clasa. Iar marti aduce acasa caietul de teme (caiet tip) din care are de facut pana lunea urmatoare tema: 2 pagini, cu 4 activitati in total, foarte diferite intre ele si de la o saptamana la alta.

      In tot cazul, eu zambesc. de cand am ajuns aici si am trecut cu fetele prin 5 ani de gradi si scoala, la toate nivelurile (acum am ajuns si la liceu :)) mi-am schimbat total viziunea asupra a ceea ce inseamna educatia prescolara si scolara a unui copil. Si alte viziuni, in special in sanatate, ca asta e ceea ce fac si vad zi de zi...

      Ștergere
    3. MA-A-ARE (Biiip!) descrii aici!
      Eu INTELEG necesitatea mai multor "rechizite" (un "maculator" "de uz general" si - pt fiecare disciplina - cate un caiet "de curat" PLUS (bineinteles) manualul), dar ma depaseste complet ideea necesitatii IN CLASA INTAIA a 3 (TREI!) caiete de romana, precum si cea a necesitatii a cate doua manuale pt aceeasi disciplina (materie). In optica mea, invatatoarea respectiva poate fi rugata sa-si clarifice pozitia: doreste (pt fiecare materie in parte) "sa lucreze cu copiii" dupa manualul "oficial", SAU dupa vreo varianta alternativa la acesta? Nu de alta, da' ca sa stie si parintele / tutorele DIN CARE manual sa-si "asculte" "odorul" si ca sa stie SI - CARE dintre manuale sa i le "puna" pt la scoala; n-aveti decat sa va revoltati tacit voi, parintii, si - de comun acord fiind - sa REFUZATI sa puneti copilului mai mult decat un singur caiet de curat si un singur manual pt fiecare disciplina. (EU as inclina catre manualul "oficial"* - si nu numai pt ca este primit gratis, ci pt ca insasi alegerea sa drept manual oficial face ca exact continutul sau sa constituie programa scolara). Deasemenea, puteti sa REFUZATI sa ii faceti copilului mai mult decat un singur caiet "de curat" pt fiecare disciplina. (Nu-mi imaginez ca in clasa intaia invata la romana - ca discipline separate - (spre ex) literatura, gramatica - ortografie - ortoepie, vocabular, sintaxa si morfologie etc, pt a avea cu adevarat nevoie pt limba romana de mai multe caiete supra-specializate. Deasemenea, pt matematica nu cred ca invata - pe langa aritmetica - si geometrie, algebra, trigonometrie, analiza matematica etc, pt "stiintele naturii" nu cred ca invata in paralel si zoologie, si botanica, si biologie generala, si anatomia si fiziologia omului etc, pt geografie nu cred ca invata geografia fizica, politica si economica a Romaniei, a Europei si a lumii...
      Solutia ideala cred ca au gasit-o americanii: toate caietele si manualele elevului stau cuminti la scoala, in pupitrul incuiat al acestuia (sau in dulapul sau personal, TOT incuiat) si TOT la scoala (sub suprevegherea unor cadre de specialitate) se fac TOATE temele "de casa" (individuale) - mai putin eventualele "proiecte" care sunt duse acasa pt documentare, cercetare, executie, experimentare etc (indiferent IN CE consta "proiectul" in cauza: o lucrare scris, o povestire orala sau chiar realizarea practica a unei experiente care urmeaza sa fie demonstrata "in fata clasei"). In acest fel, elevii (teoretic, in principiu) se duc acasa (aproape) de fiecare data fara vreun "bagaj" (fizic, cantaribil) de cunostinte scolare, dar are mereu sursele de informare la indemana.
      *Precizare: as alege manualul oficial - CU EXCEPTIA cazului in care as constata eu insumi ca acesta este inept. (Eu deja - cu multi ani in urma - "m-am confruntat" cu "principiul" conform caruia elevilor (mai mari, ce-i drept, deja de liceu) le era explicata si exemplificata cate o notiune nou invatata pe baza altei notiuni - care insa urma sa fie studiata candva in viitor, elevilor nefiindu-le deci cunoscuta. (!!!)

      Ștergere
    4. eu am cunostinte direct implicate in invatamant.
      Informatii: inca se preda in 2-3 schimburi in scoli. Nu e posibil de lasat carti in banca.
      Exista probleme din ambele directii: profesori, dar si parinti. Adica parinti care cer lucru in plus, invatatori ce recomanda alte manuale, alte caiete in plus.

      Ștergere
    5. presiunea e cu atat mai mare, cu cat cadrele de invatamant nu stiu si nici nu le pasa, sa lucreze cu copiii sub medie. DIn pacate, acolo se vede talentul didactic: cand dintr-un copil ce nu stie nicio litera sa obtina un copil cu placere de citit, si nu reusitele unui copil ce stie sa citeasca.

      ba mai mult, acum se urmareste si vanzarea cu orice pret la copii/familii: caiete tip, caiete alt tip, caiete de teme, caiete de extra teme, cursuri extrascolare, ca diploma va fi recunoscuta in CV, etc etc etc

      Ștergere
    6. Voi reveni curand cu detalii despre sistem, inainte de a dezvolta despre tipuri de pedagogie. si aici profesorii sunt slab platiti fata de alte clase profesionale cu studii superioare, a fost baby-boom in ultimii ani, asa ca pe viitor exista probleme si gol de profesori. Dar uite ca aici se discuta treaba asta de pe acum, sindicatele din invatamant trag tare sa se mareasca salariile, se face reclama si articole cu explicatii pentru a prinde cat mai multi studenti/viitori profesori. nici aici nu sunt doar super profesori mega interesati si dedicati, dar sunt parinti si evaluari de la nivel de kommuna care ii cam elimina din sistem.
      In Romania se porneste de la un sistem defectuos, cu prea putine locuri in gradinite si scoli, profesori dezinteresati si prost platiti, apoi ajungem la parinti care cred ca stiu mai bine sau pe care nu ii intereseaza deloc - deci nu exista o comunicare reala, si in final elevi chiauni, obositi, care nu au cum sa invete linistiti sa citeasca si sa se bucure de cunostinte, pentru ca sunt bulversati de pretentiile enorme de la scoala (prea multe materii), dublate de asteptari aberante de la parinti (sa iei note mari, sa fii premiant, sa mai faci pe langa si un pian, si un sport si un cacat cu mot) sau de nicio asteptare de la parinti, deci nici incurajari. Si uite asa avem un cerc vicios care nu duce decat de la rau la mai rau.

      Ștergere
    7. arakelian
      24 octombrie 2012, 15:55 :
      "Nu e posibil de lasat carti in banca."
      Nici nu ma gandisem la aceasta modalitate (pt "la noi") - eventual doar in "fisete" personale (individuale) incuiate, dar SI ACELEA "tinute" intr-o incapere supravegheata / pazita permanent, ca altfel si din dulap incuiat "fug" lucruri (dupa spargere).
      "...parinti care cer lucru in plus..."
      Teoretic, parintii n-au decat sa ceara (direct cadrului didactic) "lucru in plus" (in cadrul activitatii oficiale, cea pt care "cadrul" isi incaseaza salariul) pana le vine acru: nu parintii fac programa, nici programul de lucru. (Daca au asemenea doleante, parintii n-au decat sa se adreseze (cu petitii) "forurilor competente" - SAU sa se asocieze intre ei si sa "cotizeze" pt adunarea sumei necesare platii unei asemenea activitati suplimentare (extra-scolare), fie tot profesorului de la clasa, fie altui cadru didactic de respectiva specialitate.)
      "...invatatori ce recomanda alte manuale..."
      Este in regula SI cu "alte manuale" (bineinteles, cu acordul acelorasi "foruri competente" - SI al parintilor carora li se solicita sa plateasca acele "alte manuale") - DACA acele manuale "acopera" minimum toate aspectele din programa scolara - dar nu PE LANGA manualul "oficial", ci IN LOCUL acestuia.

      24 octombrie 2012, 16:05 :
      "...cadrele de invatamant nu stiu si nici nu le pasa, sa lucreze cu copiii sub medie."
      - N-ai precizat (si pt mine este neclar, desi important) la CE anume te-ai referit (mai exact) cu acel "sub medie": ca nivel momentan de dezvoltare (a cunostintelor) la care respectivul copil a ajuns deja? Ca-a... (Hm!) "posibilitati intelectuale"? Ca nivel de "dotare materiala"? Ca sprijin (individual) (atat material cat si - mai cu seama - ca indrumare) din partea parintilor / tutorilor / restului familiei / altor eventuali binevoitori (gen vecini, sau prieteni mai dotati / mai avansati, sau parinti binevoitori ai vreunora dintre prieteni / colegi)?
      - In optica mea, prea "ai bagat la gramada" toate acele "cadre de invatamant": poate unii sunt intr-adevar asa cum i-ai descris, nepriceputi si lipsiti de bunavointa, da' poate altii stiu dar nu vor, altii or fi vrand dar nu se pricep, si mai exista si posibilitatea ca unii sa se si priceapa, sa si vrea - dar sa nu aiba posibilitatea, nefiind lasati (fie de catre vreunul dintre mentionatele "foruri competente", fie de catre cine-stie-CE "punct" obscur din legislatie / regulamente, fie de catre prea marea "incarcare" a cadrelor si/sau elevilor (astfel incat acestora nu le ramane indeajuns timp / energie / rabdare pt activitate suplimentara / "speciala"), fie de (sau eventual SI de) inegalitatea nivelului momentan de dezvoltare individuala al diferitilor copii din clasa si a "posibilitatilor" acestora... (Presupun ca parintii unui copil "sub medie" ca inteligenta s-ar bucura daca profesorul ar reduce ritmul predarii de cunostinte astfel incat si copilul sau sa poata "sa tina pasul", tot asa cum parintii unui copil supradotat s-ar bucura daca ritmul predarii cunostintelor ar fi accelerat pt ca respectivul copil pe de o parte sa nu se plictiseasca la scoala (fiind insuficient stimulat prin solicitari) si pe de alta parte sa se poata dezvolta cat mai rapid (devreme) / cat mai mult, folosindu-si cat mai deplin potentialul (daca este posibil - pana in zona limitelor proprii), dar daca nu se face dinainte o "sortare" a copiilor dupa posibilitati (de acest gen) este IMPOSIBIL pt un cadru didactic normal sa lucreze cu fiecare copil cu o alta "viteza", mai ales ca trebuie sa tina cont SI de pretentiile (indreptatite) ale parintilor copiilor "normali" ("aurea mediocritas") de a lucra in ritmul normal al celor care reprezinta majoritatea in respectiva clasa.

      Ștergere
    8. Victor, sa iti explic cum am vazut eu din contactul de 2 ani institutionalizati din Bucuresti. Parinti cu pretentii si asteptari f. mari! activitati cerute la copii prea mici, iar daca gradinita nu ofera, atunci e considerata ca prea slaba, etc.
      In contrast, parintii de copii mai mari (inca nu am ajuns sa fiu si eu parinte de copil mai mare in Romania, si sper ca nici sa nu fie cazul) devin mult mai relaxati, sunt constienti deja ca se poate si fara bani. Astfel la generala si la liceu nu le mai pasa ca nu au calculator, imprimanta in clasa, proiector, termopane si banci proaspat schimbate, optionale sau nu. Nu stiu daca devin mai indiferenti, sau deja vad ca banii se duc pe altele.

      Despre parerea mea de cadrele de invatamant, o spun pt ca nu le este predata asta in scoli. Nu sunt formati sa lucreze decat cu varfuri, asta este pedagogia actuala predata. Sunt cateva fundatii care incearca sa reeduce profesorii, sa le predea si conceptul de lucru in echipa, pe proiecte, si majoritatea nici ei nu stiu sa lucreze intre ei si sunt oameni maturi. Pedagogia predata si aplicata ramane aceeasi: dictare reproducere. F. putini au curajul sa rupa asta, sa nu respecte metodica ministerului si sa faca altceva. Nu se preda nici conceptul predat de pedagogie cu lucru pe mai multe nivele, nici clase concomitente (la tara sunt clasele comasate, iar pe cine stiu eu profesor de genul asta a gasit abia pe site-urile internationale ceva metodologii de predare).

      Eu consider ca in invatamant exista o alta plaga, mult mai rea, care uniformizeaza si triaza: inspectoratul. In provincie (nu cunosc situatia in Bucuresti, dar iti explic apoi cum am feed-back): ca sa aplici ca suplinitor dai spaga. Altfel te pierzi in hartogaraie si birocratie.
      Despre bucuresti, cunosc numai problema prietenei mele din Voluntari, mama de boboc clasa 1: a dat spaga ca sa mute copilul dintr-o clasa cu 50% de etnie si cu toaleta in curte.

      Evident ca sunt si cadre care isi dau interesul, care nu scriu cu greseli gramaticale, care nu ignora pe cei 3 copii de clasa 1 nu stiu sa scrie/citeasca, si reusesc sa motiveze pe majoritatea elevilor. Dar sunt f. putini. Pe cine stiu, au ales sa plece din invatamant - am intrebat pe amantrei de ce au plecat: ca nu mai suporta lupta cu MI-ATI NEDREPTATIT COPILUL / ministerul. Toti 3 au spus asta. Niciunul nu a zis de salariu, sau alte cele. Toti 3 lucreaza in continuare cu copii. Una din persoane cu bani mai putini.

      Prin copil sub medie, ma refer copil cu rezultate sub medie.

      Alt exemplu: cunosc 2 persoane care vor sa predea in Bucuresti. De ce? nu le pasa de bani, adora sa lucreze cu copii. Ca educator/suplinitor, trebuie sa faca facultate. Obligatoriu una de 2 mii lei pe an. Iar pretul creste - si nici nu isi pot echivala materiile din facultatea anterioara. Desi nu sunt de acord cu cele private, cred ca o universitate privata are metodica/progrrama mai dinamica si adaptata noului - dar uite ca nu sunt acceptate....

      Si multe multe multe alte exemple imi vin in minte...

      Ștergere
  2. servus Lia, as dori sa scrii in continuare, asa cum ai promis. Nu este neaparat necesar sa fii profesor, pentru mine, care sunt doar parinte fiecare articol este ca o bucata de piine calda. iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Voi scrie cu mare drag :) Apropo, tocmai am auzit ca deja vor sa anuleze clasa 0??? F tare ...

      Ștergere
  3. Asa e si in alte tari vestice.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsa ca asa e si in alte tari, mai ales ca din ce invat aici sunt teorii venite de la danezi, englezi, italieni, suedezi. Dar eu traind si studiind in Suedia, scriu despre ce vad aici. Ideea e ca cei care traim in alte tari putem contribui intr-un cat de mic fel la schimbari in Romania prin descrierea si promovarea unor idei functionabile din tarile unde traim acum.

      Ștergere
    2. Sincer, ma indoiesc ca se pot schimba prea multe, avand in vedere ca oameni simpli (nu cadre didactice, nu factori de decizie etc), dar parinti, continua sa imi spuna mie despre Robert (2 ani) ca "ce stie el? ca e copil? nu intelege", cand eu am exemple concrete ca intelege PERFECT si nu de acum, ci de cand avea 1 an... dar aud mereu despre copii ca sunt "smecheri". Nu. Doar ca inteleg TOTUL. Atata timp cat nici macar parintii (si vorbesc chiar si de cei de varsta noastra) nu vad sau nu vor sa vada ce bagaj urias are un copil, chiar si de numai 2 ani. Daca un copil nu vorbeste inca exact cum vorbim noi adultii, nu inseamna ca nu intelege ce spunem noi.

      Ștergere
  4. Lia, deocamdata sunt prea obosit (si prea preocupat de "altele") pt a comenta "din plin", dar prevad ca te vor astepta "zile grele" cu mine: DEJA am in minte "draft"-uri ale unor comentarii asuopra carora urmeaza sa ma concentez mai bine (mai intens / mai bine focalizat) cu mai mult timp si mai multa intelegere, dupa care sa le formulez si astfel definitivate sa le supun judecatii colective.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa fiu capabila sa raspund cat mai detaliat si la obiect. Iti multumesc pt raspunsul de mai sus, cam la asta Ma refer cand zic de reactii ale parintilor, de implicare. A nu se lasa lucrurile aiurea si fara reactie ca "asa zice doamna". Lia

      Ștergere
    2. eu am incercat sa-mi dau copiii la waldorf, dupa ce am vazut ca cei mai tari oameni politici si artisti din berlin au fost toti aici..in romania insa surpriza..waldorful s-a transformat intr-o scoala unde parintii isi aduc copiii retardati ceea ce nu e normal, pntru ca ei au nevoie de scoli speciale , iar copiii normali sint impiedicati in procesul de invatamint...ca de obicei nimic nu e ok

      Ștergere
    3. Karma, Waldorf si Montessori, ca si sistemul clasic suedez sunt deja vazute aici ca depasite in unele puncte de vedete. Abordarea lor nu e flexibila, s-a stabilit clar care este imaginea copilului, care e imaginea pedagogului, ce sunt si pot fi copiii, ce sunt si pot fi pedagogii. Mai noile abordari didactice de aici se inspira din modelul italian Reggio Emilia (cauta pe net ca gasesti tone de info, prea putine in romana), unde principiul de baza e ca totul se transforma si se schimba si ca toti (copii, pedagogi, parinti) sunt parte din toate aceste transformari.

      Ștergere
    4. karma, eu sunt (din pacate) prea putin informat... "oficial" (din sursa teoretic de incredere) referitor la sistemul waldorf: nu era (cum intelesesem eu, nu mai stiu de pe unde) un sistem de predare-verificare a cunostintelor adaptat posibilitatilor si intentiilor elevului? Daca da, atunci nu este nejustificata NICI educarea aici a copiilor mai inceti la minte (eventual chiar retardati). Da, si eu - cand ma refer la waldorf - fac mai degraba asociere cu supradotarea, dar SI subdotarea necesita TOT sistem personalizat de predare.
      (Daca am eu dreptate, atunci de fapt si sistemul waldorf face ca o scoala sa fie "speciala", si - pe de alta parte - "scolile speciale" erau TOT un fel de scoli waldorf "avant la lettre" - este adevarat, unele care se adresau in mod specializat exclusiv copiilor subdotati, din pacate nu si celor supradotati.)

      Ștergere
  5. Acum citeva saptamini sotia mergea cu unul din baieti de mina si trecind pe linga o balta, cel mic a calcat cu un picior in ea. O tanti care era din intimplare linga ei ii zice : "nu asa se face. iti arat eu!" si a sarit cu ambele picioare in balta si apoi a inceput sa tropaie acolo. S-au distrat de minune, si eu cind mi- povestit. :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Da, Lia, SI dupa parerea mea este foarte placuta si amuzanta o asemenea comportare (atat s-o vezi la altii cat si s-o... practici tu insuti)... daca nu cumva esti (impreuna cu "odorul") in drum catre vreun "eveniment" unde trebuie sa ajungeti punctual si ambii "in buna stare", or eu n-am remarcat ca acea "tanti" sa fi facut vreo tentativa de a afla daca nu cumva "gestul" ei "pica prost".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Victor, de data asta nu sunt chiar de acord cu ultima parte. Nu cred ca doamna se baga sa ii arate cum se tzopaie in balta daca mama s-ar fi apucat sa ii spuna ca nu e cazul sa sara acum, cand sunt imbracati frumos si pe drum spre o petrecere. Si mai cred ca unele intamplari de genul asta isi au farmecul tocmai in spontan, nu in gandit si analizat prea mult.

      Ștergere
    2. Hai sa spun si eu ca dumneata, Lia, desi - cand ma gandesc eu (acum) cata minte aveam (TOT eu) (atunci)... (Sa nu-ti imaginezi cumva ca "atunci" eu "as fi avut mai multa minte decat" doamna din istorisirea lui K3loo - si decat demonstrezi dumneata acum ca ai - da' acum, gandind retroactiv... Pana sa fi apucat mamica respectiva sa-mi explice cat de curati tre' s-ajunga ei nu-stiu-unde, ar fi fost deja totuna de noroi de sus si pana jos amandoi - atat ea cat si copilul - iar dupa aceea n-ar fi avut doamna decat "sa se spele pe cap cu" scuzele mele...)

      Ștergere
  7. poezia ta poarta amprente,efectul Pygmalion se numeste teoria asta a profetiilor (cam) implinite

    interesanta puericultura scandinava, axata pe '' autodescoperire'', dar acolo omul a ramas contopit cu natura, insulele au sarmul lor...


    tu esti mic,nu stii nimic- este pana la urma tot o discriminare, care intimideaza, prin natura ei
    da, in vest copiii au voie sa fie responsabili. ca parca ai nostri cu cheia de gat n-ar putea fi..

    recunosc, nu stiu nici un pedagog precursor scandinav,

    bye bye

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimate anonim, poezia nu e a mea, ci am aflat intre timp ca e a doamnei Dorothy Law Nolte, consilier in probleme de familie, care a scris poezia prin anii 50. Aici e poezia intreaga: http://www.blinn.edu/socialscience/LDThomas/Feldman/Handouts/0801hand.htm
      Efectul Pygmalion e mai mult un experiment, ideile din poezie sunt mai mult "de bun simt", dar pana la un punct pot fi de acord cu teoria ta :)
      Nu inteleg partea a doua, autodescoperirea si pedagogia plecand de la ce stiu si ii intereseaza pe copii, nu de la ce cred pedagogii ca i-ar interesa functioneaza aici pentru ca exista inca ceea ce numesti tu contopirea cu natura? Sa inteleg ca nu ar functiona in Romania, Spania sau Italia? Mie mi se pare fascinant ca cel mai nou model de pedagogie in Suedia are ca inspiratie un model italian :) Nu m-as fi asteptat.

      Eu sunt parte din generatia cu cheia de gat, dar nu modelul asta de responsabilitate l-as oferi copiilor mei, sincera sa fiu. Si nici palmele peste gura ca "eu sunt mama ta, eu trebuie sa am ultimul cuvant" pe care le-am primit in copilarie nu le-as da mai departe, pentru ca nu am invatat nimic bun din astea. In plus, eu ma refer la copii mici si foarte mici, cu cheia de gat m-am trezit pe la 5-6 ani eu si 10-11 frate-meu, la 3-4 ani nu stateam cu cheia de gat. Si mai vorbesc si de copiii de acum, nu de acum 30 de ani. In Suedia si acasa si la scoala (prescoala sau gradinita, in termeni romanesti) de la 2 ani copiii se imbraca si incalta-descalta singurei, mananca singuri, sterg masuta (la scoala) dupa ce au mancat. In Romania am vazut multi copii hraniti cu lingurita, indemnati de 100 de ori "hai, mananca, inca putin, inca putin!" sau care asteapta sa ii incalte mami sau buni si la 5-6 ani. despre responsabilitati de acest tip vorbesc eu.

      Nu am inca asa cunostinte vaste despre "pedagogi precursori scandinavi", nici nu ma apuc sa caut pe net (mai ales ca am google.se care imi cauta in principal in suedeza hihi!), dar din ce observ pana acum, din cele vreo 12 carti pe care le-am studiat si pe studiez, nordicii tind sa aprofundeze cate o chestiune in gashca. Specialisti in pedagogie, psihologie, sociologie se pun pe cate un studiu care dureaza cu anii, apoi publica rezultate care sunt aplicate apoi la scala mai mare. Unii au plecat de la teoria puterii, perspectiva controlului si discursurile lui Foucault, de ex. pentru a studia modul in care adultii/pedagogii controleaza/ghideaza jocul copiilor pentru a-i duce spre "jocul bun", idealul din normele societatii, etc. Mai e o doamna, Hillevi Lenz Taguchi, care aprofundeaza tipul de pedagogie (care ia amploare aici) Reggio Emilia si altele.

      O sa incerc sa adun idei, teorii, perspective, comparatii cu mai vechile si traditionalele abordari si cele mai noi. Daca ai idei si opinii care ma pot ajuta si imbogati, discutii care pot fi in contradictoriu, dar constructive, te astept cu interes sa revii.

      Ștergere
    2. Pentru doritorii din Romania: http://www.humanitas.ro/humanitas/copiii-%C3%AEnva%C5%A3%C4%83-ceea-ce-tr%C4%83iesc-educa%C5%A3ia-care-insufl%C4%83-valori - cartea scrisa de Dorothy Law Nolte, explicand toate acele "profetii".

      Ștergere
  8. "...functioneaza aici pentru ca exista inca ceea ce numesti tu contopirea cu natura? Sa inteleg ca nu ar functiona in Romania, Spania sau Italia?"
    EU interpretasem respectiva afirmatie in sensul nu ca acea comuniune cu natura ar fi o conditie pt practicarea acelui tip de pedagogie, ci ca ea ofera baza de pornire, o sursa de inspiratie pt ideea adoptarii unui asemenea tip de pedagogie.

    "Si nici palmele peste gura ca "eu sunt mama ta, eu trebuie sa am ultimul cuvant" pe care le-am primit in copilarie nu le-as da mai departe, pentru ca nu am invatat nimic bun din astea."
    1. Saraca mama dumitale... (Ce-o fi in sufletul dansei citind asta...) (Si culmea este ca dupa asemenea comportare atat de sever condamnata de catre dumneata, TOT o iubesti - lucru care reiese clar din alte articole de pe acest blog; sau am inteles eu gresit?)
    2. Cu "palmele peste gura" (la propriu) nu sunt nici eu de acord (daca chiar este cazul de administrat o corectie fizica*, natura a inzestrat corpul nostru cu un loc parca anume facut pt administrarea acesteia, loc unde riscul producerii de deteriorari permanente este minim), chiar daca eu sunt de parere ca in prima etapa a vietii (inainte de a incepe sa inteleaga si sa accepte o argumentatie logica) puiul de om trebuie - pt insasi siguranta lui - sa fie "dresat": TREBUIE sa accepte (chiar daca nu intelege) - si sa se conformeze neconditionat - faptul ca anumite lucruri sunt CATEGORIC interzise (off-limits)(prizele / firele electrice, focul, pungile de nailon, obiectele periculoase prin temperatura, compozitie chimica, forma, dimensiune / greutate (corelate cu o eventuala pozitie instabila), locurile inalte lipsite de balustrada etc) SI ca ordinele (comenzile, poruncile) date pe un anume ton (mereu acelasi!) trebuiesc urmate / executate IMEDIAT (in principiu "Stai!" (oprire imediata din deplasare), "Repede!" (dimpotriva - accelerarea imediata a deplasarii), "Lasa!" (lasarea din mana (sau din gura, sau de sub brat, sau dintre brate, sau dintre picioare etc) - sa cada - a orice ar fi tinut), "Nu!" (intreruperea imediata a oricarei actiuni ar fi fost in curs si "intepenirea" in pozitia in care se gaseste) etc.)
    * Fara a fi adeptul zicalei "bataia e rupta din rai" (sau a preceptului biblic similar ca "cel care cruta toiagul / nuiaua nu-si iubeste indeajuns copilul / n-are mila de copilul sau"), eu nu sunt totusi complet refractar la administrarea de corectii fizice (moderate SI corect corelate cu gravitatea / amploarea / periculozitatea culpei pe care este menita sa o corecteze si/sau cu eventuala recidivare).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu astept explicatia afirmatiei in ceea ce priveste natura.
      Mama mea cunoaste parerea mea in ceea ce priveste palmele primite, pentru ca am discutat, adulta fiind si eu, cele intamplate in copilarie. Eu o iubesc pe mama pentru ca am iertat-o, nu in ciuda faptului ca m-a pocnit cand eram copil. Iar iertarea a venit in timp. Faptul ca nu am devenit o frustrata, cu probleme de socializare sau mai rau, nu inseamna ca nu m-au afectat corectiile fizice. Nu sunt de acord cu niciun fel de corectie fizica punct. Cunosc multi copii, adolescenti, adulti care sunt f ok, responsabili fara sa fi primit nici macar o palma la fund. "Dresajul" de care vorbesti, cu Nu! Arde! Lasa! e necesar si firesc. Dar educatia poate fi facuta si fara palme.

      Ștergere
    2. "Eu o iubesc pe mama pentru ca am iertat-o, nu in ciuda faptului ca m-a pocnit cand eram copil."
      Nu inteleg. (As intelege FARA acel "nu".)

      "Dar educatia poate fi facuta si fara palme."
      Poate. Uneori. Daca "merge". (Si acesta este si in opinia mea cazul ideal.) Si in majoritatea cazurilor "merge" (macar in general, necesitatea corectiilor fiind rara.)
      Dar uneori NU "merge".
      (Dealtfel, dresura IN GENERAL se face cu "biciul" si cu "bucatica de zahar" - amandoua putand sa fie doar... sublimari figurative ale realitatii concrete. TREBUIE sa existe - macar "in rezerva", daca nu si puse (practic) in aplicare - o posibilitate de rasplata mai concreta decat o lauda verbala (care se poate sa nu mai impresioneze) precum si o metoda de... coercitie mai... "apasata" decat simpla observatie verbala (pe care se poate sa n-o (mai) bage in seama)...)

      La varsta frageda (si chiar pana spre adolescenta) eu primeam (uneori - rar) de la taica-meu o usoara "scatoalca" dupa ceafa, si stiam ca "am luat bataie". Fiica-mii, la varsta similara, eu "ii aplicam" uneori, la nevoie (atunci cand gresea "mai grav" si/sau cand nu parea sa bage in seama observatia verbala) cate una la fund (cu varful a doua-trei degete), cu acelasi rezultat: ea stia ca a primit bataie.
      Si a functionat (atat la mine cat si la fiica-mea): eram amarati de parca CHIAR am fi "luat bataie" - si nu mai uitam PT CE am luat bataie.
      Da' am avut (din pacate ) "ocazia" sa cunosc si copii recalcitranti la maximum, atat la "vorba buna" cat si la corectie fizica - chiar severa. Sa FEREASCA Dumnezeu pe oricine de asa ceva... (PLANGEAM eu (mai mult "pe dinauntru") langa respectiva familie, imaginandu-ma pe mine in ipostaza parintilor respectivilor copii - intr-un caz un singur copil, in celalalt - doi gemeni, toti prescolari...) (As povesti, da' mi-e ca n-ajunge blogul. Si n-ajung nici nervii mei ca sa rememorez totul, desi de atunci au trecut mai mult de trei decenii...)

      Ștergere
    3. "In ciuda faptului ca m-a batut cand eram mica, o iubesc pe mama". Asta ar fi afirmatia gresita. A gresit, a durut, nu am inteles, m-a umilit, si-a impus forta fizica asupra mea cand era nervoasa din alte motive, etc. etc. Nu am cum sa iubesc acea parte din ea. Ani de zile, toata adolescenta am avut probleme vizavi de ea, aveam o relatie defectuoasa, refuzam sa am un contact frumos, normal cu ea. Ar fi putut ramane la acest nivel. Dar pe la 20 si ceva de ani am simtit nevoia sa zgarman rani care aveau coaja, dar era inca puroi sub, sa le curat desi a fost cumplit de dureros. Am discutat, ne-am ciondanit, am ridicat glasul, dar nu am plecat din incaperea aia pana nu i-am explicat cum am simtit eu, ce se intampla cu mine cand primeam corectii fizice, cum ar fi putut face altfel. Am inteles de ce a facut ea asta, vroia sa aiba controlul si nu a gasit alta metoda. Ce nu am inteles, de ce vroia sa aiba controlul, in conditiile in care nu a existat niciodata o competitie.
      Din exemplul personal eu iti spun ca palmele si tipatul nu mai aveau niciun efect asupra mea, doar ma faceau sa vreau si mai mult sa fac o prostie. In schimb tata spunea o vorba, urmata de explicatie: "M-ai dezamagit, taticutule". Durea si atingea real mult mai eficient. L-am intrebat si pe el daca a simtit vreodata impuslul de a lovi sau ar fi vrut sa spuna de mai multe ori "m-ai dezamagit". Mi-a raspuns nu. Pentru ca in viziunea lui sunt un copil minunat, ale carui prostioare erau si parte din creativitate si personalitate puternica, am invatat din cele mai multe prostii ca nu e cazul sa le mai repet, in niciun caz un copil dificil care trebuie "corijat". Ba chiar mi-a zis ca ii pare rau ca nu m-a incurajat mai tare si nu s-a opus mai des mamei care aplica corectii fizice.
      Nu mai detaliez, ca deja presupun ca ti-ai facut idee despre ce vorbesc. Repet, o iubesc pe mama in ciuda faptului ca m-a batut e o afirmatie gresita, nu o folosesc, ar fi o minciuna. O iubesc dupa ce am trecut printr-un proces lung si dureros, dar extrem de benefic la final. Am iertat. Si iertare aduce pace in suflet si iubire.

      Ștergere
    4. P.S. Stii de cate ori mi-a spus tata "m-ai dezamagit"? De doua ori.

      Ștergere
    5. Oare un copil de 1 an ar avea vreo reactie la "m-ai dezamagit"? Cu ce ar asocia el dezamagirea, ca sa reactioneze la ea?

      Ștergere
    6. La un an merg mai degraba concepte de genul NU, STAI, ASA, BRAVO, insotite de gesturi o mana pe umar, tras usor de mana ca sa fie oprit, zambit si imbratisat la bravo. Dezamagirea vine cu timpul :)

      Ștergere
  9. TOT n-am inteles: dumneaei ti-a facut ceva (orice) care te-a... suparat (lucru recunoscut); asctualmente o iubesti (fapt recunoscut)(bine, am inteles - dupa un lung proces de vindecare prin analizare si dezbatere, proces care a culminat cu iertarea ei - da' acu' NU ACEST aspect vreu sa-l iau in discutie, ci forma de exprimare); atunci CE este gresit la afirmatia ca o iubesti in pofida a ceea ce a facut? (Sau - invers - CUM este adevarata afirmatia ca o iubesti NU in pofida a ceea ce ti-a facut? Ca o iubesti PT CA ti-a facut ceea ce ti-a facut? Ca o iubesti INDIFERENT DE ceea ce ti-a facut?)

    E posibil ca doar sa fi avut dumneata parinti nepotriviti unul cu altul (in privinta opiniilor referitoare la puericultura si educatia juvenila), dar mie mi se pare mai probabila ipoteza ca ai fost inca de atunci o fiinta de exceptie, deosebit de creativa in urma existentei unei imaginatii debordante (ceea ce a condus nu numai la accentuate tendinte de independenta ci si la manifestarea acestora inclusiv prin insubordonare), fapt inteles si acceptat de tatal dumitale dar neinteles (sau macar neacceptat) de catre mama dumitale. Deosebirea este posibil sa fi fost ocazionata de faptul ca mama dumitale era (sau macar se simtea) mult mai raspunzatoare decat tatal dumitale pt bunastarea dumitale fizica (pt pastrarea dumitale "teafara") si vedea poate pericole chiar si acolo unde (poate) nu era neaparat cazul (inca) - eventual pt ca proiecta mental spre viitor extensia, evolutia preconizata a modului dumitale de comportare). (Sau poate ca si tatal dumitale se simtea la fel de responsabil pt siguranta dumitale, dar avea un ALT fel de a proiecta in viitor, de a vedea evolutia dumitale viitoare - sau/si avea incredere (pe buna deptate sau nu) ca aceeasi imaginatie care te putea baga in bucluc te putea ajuta sa si iesi din el...)

    "...nu am inteles, de ce vroia sa aiba controlul, in conditiile in care nu a existat niciodata o competitie."
    Poate tocmai pt a te putea conduce (in pofida intentiilor dumitale contrare) pe un "drum" care i se parea dumneaei mai sigur, mai lipsit de primejdii (atat la momentul respectiv cat si in perspectiva evolutiei dumitale in timp in acea directie). (Prin similitudine: de ce sa vrea parintele sa controleze traseul pe care se deplaseaza copilul mic, nelasandu-l pe acesta sa coboare de pe trotuar, in pofida intentiilor copilului de a traversa fiindca vazuse ceva interesant (un catel, o minge...) pe trotuarul de pe cealalta parte a strazii cu trafic intens?)

    Spusele tatalui aveau mult mai mare eficienta asupra dumitale decat corectiile fizice ale mamei (in opinia mea) nu prin forma diferita de manifestare, ci prin raritatea lor (prin contrast cu banalizarea - prin prea deasa repetare - a corectiilor mamei).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar nu inteleg ce e asa dificil de inteles in exprimarea mea. "In ciuda faptului ca" include intr-un fel ceva-ul. Eu nu o iubesc in ciuda faptului ca m-a batut, chiar daca m-a batut, ci dupa ce am trecut peste acele incidente, am inchis respectivul capitol. Eu am inceput sa o iubesc de-adevaratelea pe mama ca adult, deci capitolul batai nu mai exista, nu mai aveam de ce sa il includ, "in ciuda faptului".
      Am realizat ca nu am spus un detaliu esential. Cele mai dese corectii nu erau din cauza unor "prostii" de tip fugit, batut cu alti copii, spart ceva prin casa, ci pentru gura. Pentru ca intrebam dar de ce TREBUIE sa fac asta? Nu vreau sa fac asta pt ca spui tu ca trebuie, ci as vrea sa stiu de ce.
      A nu explica unui copil de ce asa, de ce ar trebui facut ceva anume, mi se pare a nu respecta acel copil. Cea mai de rahat expresie "parinteasca" mi se pare "pt ca asa zic eu, eu sunt ma-ta". La asemenea argumente am ripostat de copil.
      Cred ca mai facem o greseala noi doi. Tu vorbesti exclusiv de copii mici si foarte mici, eu vorbesc de experienta mea de copil mai mare de 5-6 ani. Controlul nu se referea la traversat strada, ci la "argumentul" eu sunt mama ta si trebuie sa am ultimul cuvant. Mama mea este o persoana f descurcareata, leader, care conduce, planifica si pt altii dupa cum crede ea ca ar vrea sau ar avea nevoie altii. Ceva de genul my way or the highway. Eu am avut opinii si personalitate si am ales singura de foarte mica. Tata a vazut in asta ceva extraordinar, mama ca pe ceva negativ, neavand ea controlul. Cam la asta se rezuma diferenta. Tata mi-a spus doar de doua ori ca a fost dezamagit pt ca doar de 2 ori a simtit asta. In rest au fost chestiuni deranjante, dar nu grave, s-au rezolvat prin discutii.
      Tu ai vb primul de banalizarea vorbelor, de aici fiind necesara o usoara corectie fizica. Eu ti-am dat exemplul contrar. Repet faptul ca si cea mai mica palma poate fi mai eficienta pozitiv prin discutii si explicatii. Si inchei aici subiectul, cu voia ta, nu ii mai vad rostul momentan.

      Ștergere
  10. Inchei si eu aici, dupa ce precizez ca (in optica mea) "pt ca asa zic eu" (eventual doar "indulcit" la forma "pt ca asa te rog eu") poate fi (rar) un raspuns valid (si eu personal il mai folosesc uneori pana si astazi, chiar si fata de oameni cu parul alb), atunci cand este cazul ca "ceva" sa fie facut (eventual in vreun anume fel) REPEDE (pt a evita vreun pericol, pt a nu rata vreo ocazie etc), si nu este vreme pt explicatii care pot sa fie lungi si/sau complicate (sau atunci cand cel care roaga este - spre ex - prea preocupat cu altceva si momentan nu se simte in stare sa explice inteligibil), dar asta NU presupune LIPSA oricarei explicatii, ci doar amanarea acesteia pt vreo ocazie ulterioara cand imprejurarile sunt mai favorabile.

    Iar ne-explicarea mecanismului logic prin care se ajunge la concluzia necesitatii vreunui anumit mod de actiune este dovada nu numai de lipsa de respect pt copil, ci si de prostie crasa: DE CE sa privezi pe cineva (copil sau nu) de "instrumentul" prin care sa poata si singur (fara indemnul altcuiva) sa constate / determine CARE este modalitatea corecta / utila de conduita / actiune?

    In opinia mea, SINGURELE imprejurari in care este justificata o solicitare de acest gen neinsotita de vreo explicatie (fie si ulterioara) este cea in care nici macar cel care roaga / cere nu reuseste sa-si dea seama nici macar pt sine insusi DE CE anume "simte nevoia" unui anume mod de actiune, aceasta "nevoie" fiind exclusiv urmarea vreunei "inspiratii" de tipul intuitiei (capacitatea cuiva de a ajunge la o concluzie corecta chiar daca in acele imprejurari informatiile de care dispune sunt insuficiente pt dezvoltarea normala a unui rationament logic care sa conduca la acea concluzie) - SAU cea in care explicatiile ar presupune incalcarea vreunui secret (profesional, de stat etc).

    RăspundețiȘtergere
  11. si eu sunt contra agresiunilor.

    Lia, o sa te rog sa ne mai dai exemple didactice din cele invatate. Fetita mea are 4 ani, deci este targetul pt ceea ce studiezi tu.

    Voiam sa te mai intreb ceva, ca tot ai atras atentia,de cazurile atat de comune romanesti: copil la 5-6 ani hranit cu lingurita pana se goleste farfuria, la 10 ani facut ghiozdan, etc . Cunosc cateva cazuri asa, dar mie mi se par fericiti. Unde ar fi problema in faptul ca copilul se maturizeaza mai greu? In afara faptului ca nu vor sa se mute de la mama ca le e bine si la 25-30 ani, nu vazui nicio problema de neadaptare(si asta e doar pt mine o problema,nu stiu daca e reala sau nu). Adica si fiica mea se descurca singura(2 ani mananca singura,i mbraca singura), ce caut la cele 2 abordari: indepdenta cat mai timpurie versus independenta cat mai tarzie, avantaje si dezavantaje in fiecare caz.

    RăspundețiȘtergere
  12. Cu mare placere. Sa iti traiasca sanatoasa si fericita fetita! :) Voi incerca sa scriu cat de cat periodic, dupa ce termin cate un curs (dureaza cam 4-6 saptamani fiecare). Termin pe 2 noiembrie cursul pe care il am acum, dupa care voi incepe unul ceva mai lung care include si 2 saptamani de practica, deci voi avea ce scrie :)
    Eu am vazut copil plangand ca pur si simplu nu ii era foame, nu ii trebuia atunci mancare, dar mama insista si tipa si o obliga sa manance ca "trebuie sa mananci, uite la ceilalti copii cum mananca", eu nu am mancat morcovi si sfecla rosie pana pe la 20 de ani ca ma fortase mama sa mananc. Chiar azi mi-a povestit o prietena romanca de nepoata ei din Romania care a ajuns sa refuze mancarea, sa vomite, sa urasca mancarea, pentru ca mereu mama si bunica au indopat-o si fortat-o si hai, mananca, inca o lingurita! Si fetita are 5 ani. Copiii au propriul sistem de "protectie" si conservare chiar daca noua ni se pare ca "nu mananca nimic". Vorbim dupa o anumita varsta, cam 3 ani. Eu consider ca sa ii lasi sa isi aleaga hainele, sa ii lasi sa se imbrace si incalte singuri, sa invete usor usor sa isi puna in farfurie cat le trebuie si isi mai pun daca le e foame, sa nu ii indopi, ca nu mor de foame, le formeaza personalitatea si ii invata sa aiba responsabilitati, se simt respectati ca persoane. Eu i-am spus fiica-mii "bonus" (asa se cheama aici, si eu ii sunt mama bonus :p) ca daca isi duce hainele in cosul de rufe, le spal, le arunca pe dusumea, le gaseste acolo saptamana viitoare (o avem de luni pana miercuri la noi). Dupa 3 saptamani, cand a vrut tricoul X si blugii Y si nu i-a gasit la curate, a descoperit muntele cu haine murdare, lasat de mine pe dusumea (aproape in mijlocul sufrageriei, dar m-am luptat cu mine insami sa nu le misc hahaha!). A inteles, la 7 ani, ca daca vrea haine curate, trebuie sa le duca la cos, ca dupa masa isi duce farfuria la masina de spalat vase. Si asta nu o maturizeaza prea repede, ci o face sa inteleaga ca doar pt faptul ca e copil, nu inseamna ca ceilalti sunt aici doar ca sa o serveasca, ca si munca si obligatiile se impart, exact ca mancarea, joaca, bomboanele. Cu ea discutam deschis si fara minciuni, stie cand suntem mai stramtorati cu banii ca ne gasim de joaca acasa, in loc sa mergem la vreun loc de joaca unde se plateste, ca nu i se vor cumpara jucarii noi cand are deja o gramada care se prafuiesc acasa. Asa a fost invatata de cand s-a nascut, asa cum i s-a spus clar si sincer, desi avea doar 4 ani, ca mama si tata o iubesc, vor fi alaturi de ea tot timpul, dar nu se vor mai impaca niciodata. Asta in loc sa fie mintita ca poate, mama si tata inca se mai iubesc, dar au nevoie de timp, bla bla chestii care i-ar fi dat doar sperante desarte.

    RăspundețiȘtergere
  13. Lia, cred ca am inteles ce ai spus. Respectul pt ceilalti se incepe si cu respectul pt munca celorlalti, si cel mai bun exemplu e din familie, facand singur ceea ce fac si ceilalti.

    Off topic: invatatoare in Bucuresti: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=b9eHD2aJ-AQ#! (am primit pe meil, nu imi vine sa cred ca exista asa ceva)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate, nu pot deschide video-ul
      This video has been removed as a violation of YouTube's policy prohibiting content designed to harass, bully or threaten.
      Daca e ceva negativ, nici nu vreau sa vad de fapt, am vazut deja prea multe aberatii.

      Ștergere
    2. atunci e bine ca nu poti deschide. Da, e o clasa 1 in Bucuresti cu o invatatoare care sper sa isi piarda dreptul de catedra.

      Ștergere
  14. modelul pedagogic italian aplicat in Suedia.. nu te-ai fi asteptat
    sistemele de invatamant sunt o perpetua incercare de ajustare a stiintei in directia stimularii personalitatii omului,pana la urma, si nu doar a copilului ( vezi long life learning), iei de unde poti si cat poti,aplici, masori ,ajustezi, iei decizii

    eu intrebam de precursorii suedezi ca sa-mi formez o idee despre valori ,directia si viziunea lor pedagogica pe care n-o stiu, n-o vad dar o simt . .si in contopirea asta cu natura, ca libertate inafara clasei si in experienta directa , nu indirecta care implicit conduce la autodescoperire; ca metoda pedagogica este optimala, perfecta, observatie directa si experiment/ investigare se numeste si conduce spre succes educational garantat.
    nu , Romania nu a avut inclusa contopirea cu natura in educatie, a avut zeci de ani de comunism cu scoli standard cu gratii, clopotel si uniforme. insectare si clasoare.
    Spania si Italia au avut un trecut politic tumultos, nu cred ca au scos copilu la aer,dar nu stiu exact.dar cu siguranta in antichitatea lor au existat atatea genii, ca au ramas cu ceva si despre ''paideia''.
    nu, ideea ca copilul este mobila in clasa si ca el trebuie sa vada doar ceafa celui din fata e invechita, chiar si in Romania. creator, asta e linia , dar nu se reuseste la noi.


    intrebarea pedagogului nu e ''ce l-ar interesa pe copil? ci ''prin ce fel pot sa-i stimulez cat mai bine potentialul, fara sa-l extenuez prea mult, dar in functie de interesele mele''

    era clar ca poezia vine de la ei, ma rog, toate popoarele au poezii morale. conteaza alegerea, nu neaparat folclorul
    efectul pygmalion vine in completarea definitiei abuzului in care abuzatul este minorul;
    abuzurile au multe forme , de la emotional pana la fizic e o gama intreaga, intimidare, injosire, neglijenta,manipulare etc,..bataia e forma cea mai ''cunoscuta'' si ele marcheaza individul pentru intreaga viata. model copiat prin imitare din generatii,bataia rupta din iad

    cheia de gat te-a ajutat sa-ti revendici acum drepturile intr-o tara straina intr-o limba care nu-i a ta. poate ma-nsel eu.

    bye

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Modelul Reggio Emilia este cunoscut si preluat in toata lumea, dar nu caracterizeaza tot sistemul educational italian. Dar uite ca si Montessori tot italianca era si a pus bazele unui sistem pedagogic care exista si azi.
      Long life learning e conceptul pe care se bazeaza sistemul de edcuatie suedez, oricare ar fi metodele pedagogice abordate. Am inceput sa scriu (intr-un text mai sus in blog) despre teoriile de la baza pedagogiei suedeze, pas cu pas, pe masura ce invat si eu la scoala. Dupa cum iti spuneam, nu exista (din ce vad pana acum) un mare greucean suedez sau danez care sa fi pus o mega teorie pe masa, ci tot pe teorii moderniste si postmoderniste, Piaget, Vygotski, psihologia dezvoltarii, etc etc s-au dezvoltat si modificat si imbunatatit modalitatile de lucru, oameni multi (pedagogi, psihologi, oameni de stiinta) care nu au luat de bun o teorie si gata, ci au intors-o pe 100 de parti, au pus intrebari, au venit cu raspunsuri.

      Spui tu: intrebarea pedagogului nu e ''ce l-ar interesa pe copil? ci ''prin ce fel pot sa-i stimulez cat mai bine potentialul, fara sa-l extenuez prea mult, dar in functie de interesele mele''. Aici iti spun eu ca este diferenta intre pedagogia clasica, traditionala, extrem de bine intrata in creier si mentalitati si noua abordare (vezi Reggio Emilia, postmodernism, Michael Foucault): in metoda traditionala se pune problema ce materiale cred eu ca l-ar interesa pe copil ca sa ajunga la rezultatele pe care eu le astept, in cea noua este da-i copilului posibilitatea sa aleaga material, sa interactioneze in proprii termeni si dupa propriile interese, intrebari, si ce iese ca rezultat (mod de interactionare cu materialul, cu ceilalti, cu "materia" - matematica, fizica, limba, etc - ) discutam si analizam nu doar un pedagog, ci mai multi, observam, cautam raspunsuri pentru ce si cum sa facem ca acesti copii sa isi continue cercetarea si invatarea. Se pune f mult accept pe ce invata pedagogii de la copii, ceea ce in mod traditional nu prea exista. Diferenta esentiala intre cele doua teorii este ca cea traditionala vede copilul ca ce ESTE, VA FI si POATE FI (cuminte, neatent, obraznic, interesat, dezinteresat, activ, pasiv, e normal ca face asa ca e baiat/fetita, are 4 ani e normal sa poata X si anormal sa nu poata Y, psihologia dezvoltarii, trepte, norme prestabilite) si teoria postmodernista unde copilul DEVINE cumva si ceva in functie de context, situatie, activitate. Prima pune focul pe ce este sau poate un copil, se evalueaza copilul, activitatea pedagogica si mediul, contextul sunt prea putin bagate in seama, sunt luate ca adevaruri si realitati general valabile. Cea de-a doua pune accent pe ce se poate schimba si imbunatati in activitate si metoda pedagogica pentru a-i crea copilului un context care sa il ajute sa descopere, sa invete, sa puna intrebari.

      Cheia de gat au avut-o foarte multi, unii au ajuns maturi acriti de viata, altii iresponsabili, altii deprimati, altii mari manageri si oameni de succes, altii si-au luat traista in bat si au inceput alta viata in strainatate. Nu cred ca e cheia elementul definitoriu, mai e si ce am devenit in diferite contexte, situatii, cum ne-am folosit creierul si sansele.

      Numai bine!

      Ștergere
  15. Mie invatamantul suedez si mi se pare ca-si trage sevele din cultura "protestanta" de oameni harnici, gospodari, care fac lucrul cu rost si cap, nu risipesc, etc (imi urasc tastatura)

    Despre precursori, de ce n-ar fi tot Comenius, Rousseau si Pestalozzi? Cat e mult conteaza plasarea in spatiu? In istoria pedagogiei sunt uriasi. Noi i-am studiat la liceu (pedagogic). Poate am avut si o profa foarte inspirata la materia asta...
    Iar valenta "protestanta" chiar e de luat in seama. Vezi chiar si protestantii romani (greco-catolicii, maghiarii reformati, sasii luterani)si atitudinea lor fata e comunitate, gospodarie si dezvoltare personala.
    As scrie muuult, dar mi-am stricat tastatura si dureaza o vesnicie si mi-e greu sa-mi tin ideile pe langa mine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paradigma modernista (Comenius, Rousseau) ne domina gandirea si abordarea si viziunea asupra vietii si a tot de vreo 400 de ani. In cadrul modernismului avem psihologia dezvoltarii lui Piaget, pedagogia Montessori, pedagogia traditionala in Suedia, Germania, Anglia, cam toata Europa si SUA. De vreo 30 de ani a aparut o alta paradigma, posstmodernista, care nu vrea sa anuleze modernismul, ci pune sub semnul intrebarii anumite chestiuni (am scris la alte comentarii, nu mai intru acum in detalii, dar printre chestiuni e si ce am scris mai sus, abordarea modernista spune ca suntem intr-un anumit fel, postmodernismul spune ca devenim cumva sau altcumva in functie de mediu, context, situatii.

      Ștergere
  16. Si n-am studiat literatura suedeza sau istoria pedagogiei, dar selma lagerlöf mi se pare genul de personalitate "inspiranta" . si a si trait in perioada potrivita
    zic si eu. ce pofta mi-e sa ma intorc la scoala!

    RăspundețiȘtergere