Cotidiene

Inca o saptamana. Inca un weekend. A venit si toamna. Si ploile. S-au tampit si mai tare cretinii in trafic. Dar daca saptamanile trecute am avut parte doar de incidente periculoase care m-au facut sa realizez ca pot sta linisita la stop si ma poate face un imbecil cu un Audi praf, zilele trecute am avut parte si de ceva momente amuzante. Joi am vazut o scena geniala :D De la Podul Marashesti spre Budapesta, strada cu o singura banda paralela cu linia de tramvai. In general, jmecherii merg pe linie. De data asta, in fatza mea, o printzesa cu o mashinuta superba (imi scapa marca, dar arata spectaculos), mergea ca toata lumea cu 2km/h, dar in stilul ei, cu cativa centimetri pe linia de tramvai, desi avea loc o gramada in dreapta. Apare si tramvaiul. Claxon. Inca unul. Inca unul. Printzesa impasibila isi continua mersul de melc fara sa schitzeze macar ca ar vrea sa elibereze linia sau ca, macar, ar interesa-o ca sta tramvaiul dupa ea, ca asteapta oamenii. Ea vorbea la telefon si se dadea cu gloss. Momentul de senzatia s-a petrecut cand vatmanul si-a luat avant si i-a zburat gratzios oglinda laterala! Ea, shocata, mai da si sa-si deschida portiera si o infige in tramvai. Incepe sa tzipe, sa-si intinda capul pe geam ca o lebada. "Nenorocitule! Te dau in judecata! Tu stii, ma, cat costa mashina asta?" Vatmanul deschide si el usha lui si ii spune cu o voce ireal de calma: "Papushe, cauta-ma tu la depou, intreaba acolo de Nea Vasile. Si daca nu iti dau io banii pe oglinda, poate iti da baietzii o muie, sa mai mergi si altadata pe linie, la mishto". Blocaj total.
Vineri dupa-amiaza, spre Baneasa. Bagam a I-a, ne mishcam juma de metru. Oprim. Si tot asa. Cat pe ce sa leshin de ras cand, in dreptul meu pe banda 3, ce vad? Un Ferrari roshu! Care, desi incerca sa-si umfle mushchii, tot niste bashini obosite dadea, ca noi toti, cu 2 km la ora :) Toata lumea se amuza copios, in timp ce din Ferrari iesea un fum gros. Din nasul zmeului de la volan.
Duminica ne-a mancat la hemoroizi sa mergem in carfur baneasa. In ideea ca de la Razvan de acasa pana acolo sunt cateva sute de metri de mers si ca aveam una alta de cumparat. La ducere am facut 10 minute si am estimat, vazand cate mashini sunt pe partea cealalta, ca la intoarcere am face cam juma de ora. In Feeria se adunase tot poporul. Si-a pus marlanca hainele bune, s-a impopotzonat cu tot aurul, si-a luat burtosul si plozii si au iesit "in orash". Plin. Carutzuri care mi-au venit direct in picioare, ca purtatorul se uita aiurea. Plozii isterici tzipau si alergau si trageau. Parintii lor ii ignorau. Toate astea pe nervii mei slabiti de ploaie si de ideea ca mai sunt cateva ore si incepe IAR o saptamana sinistra de munca si de isterizat in trafic. Am reusit sa dau un branci unui plod, sa ma uit urat la ta-su si sa-i spun sa-l tzina in lesa. Daca zicea ceva matracuca materna, aplecata cu cur-i imens intr-un raft, jur ca o mushcam de beregata. Noroc ca nu a spus nimic, ca eram cu o bluza frumoasa si nu vroiam sa o patez de sange. Am incercat si la mall-ul ala mare sa mancam ceva. Ghinion. Ori era plin de alti disperati "iesiti in orash", ori unde ne-am asezat sa mancam niste paste ni s-a spus dupa 10 minute de asteptat: "nu avem nici bolognese, nici lasagna". Nu am intrat in nici un magazin. Dupa ce mi-am luat cu 10 euro niste blugi superbi de la Viena, super reducerea de la Kenvelo "doua perechi de blugi la 3 milioane" m-a lasat mai mult decat rece. Ca si restul "super-ofertelor".
Din parcarea de la Bricostore am facut exact 6 minute pana la iesirea spre strada care te duce inspre iesirea in DN. Adica, aproximativ 4 metri pe minut. Imaginea apocaliptica a sute de mashini blocate spre Bucuresti (deci, si spre blocul lui Razvan de la cateva sute de metri distanta) m-a facut sa virez brusc spre stanga. Si am luat-o spre Otopeni. Si pe sub pod, pe centura. Am trecut pe langa poarta alor mei, le-am trimis un pupic din buze si am mers mai departe. Si pe langa Doi Cocoshi. In total vreo 4 kilometri. Pe care i-am facut zburand in 12 minute. Super tare lungitura! Acasa am construit niste paste absolut fabuloase si ne-am felicitat ca n-am avut rabdarea si prostia sa stam dupa aia pe la carciumi.
Azi dimineata, in drum spre birou, Frieda mi-a aratat cum stie ea cu ABS-ul. Asta pentru ca istetzul din fatza mea, cu o duba fara stopuri, la 60 la ora, a pus brusc frana si a virat dreapta. Prin fatza altui Opel. Care si-a testat si el ABS-ul. Si pe buzele shoferului am sesizat aceleasi vorbe dulci pe care le spuneam si eu. Bip biiip biiiiiip! 'tu-tzi gura ma-tii! A mai trecut o saptamana. A inceput una noua. A venit toamna. Doamne ajuta!