Mâncătorii de căcat

Am ales să scriu acest text cu diacritice, în ideea că azi nu sunt amuzantă, nu fac glumiţe, vreau să fiu bine înţeleasă, iar cuvântul CĂCAT scris kkt sau cacat îşi pierde din valenţele la care mă voi referi azi.
Am mai multe grupuri de, să le spunem oameni, pe care îi detest, în mai mare sau mai mică măsură. Sunt mitocanii din trafic, vecinii care îşi bagă nasul în toate, imbecilii care îmi spărgeau Ticutzul în faţa blocului şi care acum îmi fura grilajele de protecţie din bara Friedei. Dar în vârful topului, un fel de moţul de la căcat, sunt mâncătorii de căcat. De ce ei? În primul rând, pentru că pe ceilalţi nu îi cunoşti, te enervezi 2 minute, înjuri, mergi mai departe şi îi uiţi. Mâncătorii de căcat, în schimb, sunt persoane pe care le cunoşti, ba chiar pe unii (cei mai mulţi) i-ai considerat prieteni, ţi-au intrat în casă, au mâncat la masa ta, i-ai împrumutat cu bani, le-ai împărtăşit bune şi rele.
Fac un mic ocol aici, să ne înţelegem mai bine. Când cineva te vorbeşte cu alţii, fără tine de faţă, că ai curu cam mare, că te îmbraci cam aiurea, că iubitul/iubita ta e cam naşpa, asta se cheamă bârfă. Nici asta nu-mi prea place, dar măcar se bazează pe nişte opinii personale, bârfa are o motivaţie: invidie, timp de pierdut, descărcare nervoasă, etc. Când te lauzi fără bază reală că eşti frumos, deştept, cult în cap şi mare profesionist, când tu abia vorbeşti limba română, ai dinţii stricaţi şi îţi pute gura, te faci singur de căcat. Când ţi se spune "eşti cam rea de gură", "nu-mi place cum te îmbraci", "eşti egocentrist", se cheamă că ţi se spune verde în faţa. Chit că nu îţi pică bine, încerci să afli ce a determinat-o pe cealaltă persoană să îţi spună aşa ceva, încerci să schimbi ce poate fi schimbat. Şi aici există o motivaţie: ai deranjat persoana aceea cu atitudinea ta, persoanei chiar îi pasă de tine şi nu vrea să greşesti. Eu, sinceră să fiu, apreciez această atitudine. DAR, dar, când afli că cineva spune bazaconii sinistre despre tine, lucruri aberante, fără nicio bază în realitate, doar aşa ca să se afle vorbind, atunci vorbim despre mâncat căcat. Gratuit, cu un polonic mare. Oamenii proşti, mediocrii, fără valoare, nu sunt capabili să înveţe ceva de la cei cu 2-3 paşi înaintea lor, ci mănâncă şi împroaşcă cu căcat, pentru a se pune pe ei într-o lumină mai bună. De cele mai multe ori, în afară de faptul că nu reuşesc să facă altceva decât să se mânjească ei de căcat, se mai întâmplă şi ca damful respiraţiei mirosinde a căcat să ajungă la persoana vizată iniţial. Asta pentru că circuitul în natură al mirosului de căcat din gura unui mâncător de căcat e mult mai scurt decât cel al mirosului de bomboană de ciocolată cu vişină din gura cuiva care spune o vorbă bună din suflet.
Când, după plecarea ta dintr-un loc de muncă, după 2 ani fără reproşuri, afli că se mănâncă mult căcat pe tema: nenorocitul/a, cât am făcut eu pentru el/ea, l-am luat din stradă, i-am dat o pâine, dacă nu era ta-su/mă-sa/pisica ... doare? Nu, doar te înfurie că cineva îşi permite să-ţi bage familia într-o ţigăneală de joasă speţă. Şi te mai miră că cineva pe care ai considerat o persoană inteligentă, matură, cu care în afară de o prietenie la un moment dat, ai avut un contract rece, negru pe alb, poate să-şi pună poalele în cap şi să-şi arate chiloţii peticiţi. Dacă n-ar fi trist, ar fi amuzant.
Şi mai amuzant mi se pare când afli că se mănâncă căcat şi pe seama parcursului tău profesional. "Nu e nimic de capul ei, pe unde a fost doar s-a culcat cu şefii ei". Mai nasol e că tu ştii că ai avut întotdeauna şefe, care dacă nu au fost bătrâne şi urâte, sigur au fost nebune şi doar că nu te-ai scuipat cu ele. Dar, oricum, căcatul ăsta e cel mai uşor de mâncat, se poartă la toate nivelurile. Nici când se mănâncă căcat cum că ai ajuns într-un post datorită mamei/tatălui/unchiului sau pisicii nu deranjează atât de tare. Că, oricum, tu ştii cel mai bine cum s-a întâmplat, pe de altă parte, şi asta se poartă, cu tine în plus sau în minus la capitolul nepotisme, nu mai contează.
Că eşti disperată că îmbătrâneşti şi vrei să te măriţi, că îl ţii pe prost legat de piciorul patului, de asemenea, e un căcat moale şi slăbuţ, doar o femeie frustrată şi ofticoasă se poate mozoli pe la gură cu el.
Dar ce te faci când se mănâncă căcat pe seama tu cum că ai fi avut o relaţie erotică cu o altă femeie??? Aici singura reacţie trebuie să fie: dacă aş face-o vreodată cu o altă femeie, aceasta ar trebui să fie frumoasă, cărnoasă, senzuală, inteligentă şi citită, pentru că mie după sex îmi place şi să fac conversaţie! Mâncătorul de căcat tocmai aici ia o lingură prea mare pentru gura sa, pentru că nu acceptă că nu va fi niciodată acea femeie.
Când mâncătorul de căcat nu mai are nicio treabă, teoretic, cu tine, când nu mai socializaţi, nu mai comunicaţi, e una. Gura lumii slobodă, e plin de căcat şi e gratis. Dar ce faci în cazul în care mâncătorul de căcat e "de-al casei", se dă de prieten, în faţă îţi râde, ba te şi pupă la despărţire. Îl zdrobeşti cu tocul pantofului, ca pe o insectă scârboasă, urât mirositoare? Prea mult efort, nu merită consumul de energie. Mai bine te relaxezi, te detaşezi şi priveşti amuzat cum se scufundă şi se îneacă în propriile dejecţii. Ceea ce se va întâmpla sigur, mai devreme sau puţin mai târziu. Că ăsta e mersul lucrurilor, iar Dumnezeu nu dă cu parul.
Menţiune: Articolul de faţă se bazează pe fapte reale, neinventate, nebrodate, iar personajele în cauză sunt, din fericire, FOSTE persoane existente în viaţa mea. Nu regret că le-am permis prezenţa în viaţa mea, nici că am investit sentimente şi suflet. Acestea din urmă se regenerează. Micimea, răutatea, prostia, urâţenia sufletească, ipocrizia şi lipsa spiritualităţii reale vă vor sufoca, poate chiar mai devreme decât căcatul îngurgitat.