"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

marți, 5 mai 2009

Dar din dar se face Raiul!

Dragii mei dragi, când vă rugam acum o lună să mă ajutaţi să adun una alta pentru nişte copii sărmani, nu mă aşteptam nici în cele mai frumoase vise să se întâmple ce s-a întâmplat. De-aia a durat atât. Pentru că zi de zi mai primeam un mail, un telefon. S-au adunat zeci de pungi şi saci cu haine, jucării, cărţi. M-am întâlnit cu voi, oameni care nu mă cunoşteaţi. Nici nu ştiţi cu ce emoţie ajungeam la întâlnire, cât mă bucura să vă văd ochii. Când am tras linie, se adunaseră de două ori mai multe lucruri decât ce se vede în poză. Nu exagerez. Balconul şi jumătate de sufragerie. Şi tot frigiderul plin de dulciuri. După ce am pus totul pe căprării, pe vârste şi nevoi, am decis că sunt destule încât să merg în trei locuri. Plus la o familie cu mulţi copii, oameni foarte săraci.

Miercurea trecută am ajuns la primul loc. Vă spun sincer, dacă ştiam ce voi vedea, probabil aş fi lăsat totul la uşă. Am fost copleşită, dezarmată de umor, nu era loc de zâmbete drăgălaşe, deşi aş fi vrut. Tremuram şi plângeam. Un loc curat, ţinut de câteva femei românce şi 7 călugăriţe (indience, o poloneză şi o englezoaică) din Ordinul Misionarelor Carităţii, al Maicii Tereza. Ştiţi de cine au grijă ele, peste tot în lume, cu toată dragostea şi dedicaţia? De cei de care nu mai vrea nimeni să aibă grijă. Deja adulţi ca vârstă, 19, 20, 21 de ani, cei de care au grijă sfintele acestea de femei, cu greu pot fi numiţi oameni, deşi pentru ele sunt "copii". Cocoşaţi, cu nişte cioturi de picioare unii, surdo-muţi şi orbi alţii, feţe diforme, urlete animalice, handicap mental grav. Nu credeam că mai există aşa ceva în România. Şi aflu ceva şocant: 10 din cei 22 erau supravieţuitori ai iadurilor de orfelinate despre care erau reportaje în anii '90-'91. Copii cu malformaţii, lăsaţi să moară de foame, legaţi în lanţuri şi sârme. Eram copil atunci, dar nu voi uita vreodată imaginile acelea. Acum, cei câţiva care se puteau mişca, au venit curioşi la mine şi prietena mea Anne, ne trăgeau de mâini şi de genţi. Călugăriţa cu care am stat de vorbă ne-a scos afară, ne-a dus să ne arate capela şi locul unde stau ele, ne-a povestit despre locul acela, înfiinţat în '91. De atunci aveau grijă de ei. Fără ajutorul statului, care mai mult le-ar fi încurcat, după cum ne-a spus, dar cu ajutor de la oamenii din Chitila. Oameni sărmani, dar cu suflet mare. Ortodocşi, pocăiţi, se adună la slujbele preotului catolic pentru a se ruga împreună. O singură inimă. O rugă pentru un Unic Dumnezeu. Ne-a spus că nu au nevoie de nimic, dar că orice ajutor e bine-venit. Am promis că la toamnă o să duc pături, prosoape, săpun, detergent. La plecare, ne-a dat o fotografie a Maicii Tereza, cu o bucăţică din veşmântul ei, şi 3 medalioane mici. Ne-a mulţumit cu cel mai cald zâmbet pe toată faţa şi ne-a spus ceva, de o smerenie nemaipomenită. Nu "ne vom ruga pentru voi", ci "să vă rugaţi pentru noi".

În cel de-al doilea loc, Casa Soarelui, a fost la fel de emoţionant, dar nu aşa de dur. 26 de copii între 12 şi 18 ani, cu handicap fizic şi mental uşor şi mediu. Un loc foarte curat şi luminos, chiar vesel, copii curioşi, care m-au întrebat cum mă cheamă. Atât de bucuroasă a fost una din fete când i-am dat un tricou verde, că m-au podidit lacrimile de emoţie. M-au pupat, mi-au zâmbit. Le-am cunoscut pe două dintre persoanele care au grijă de copii. Două fete de vârsta mea, asistent social. Ştiţi cu cât dispreţ se vorbeşte de bugetari? Care iau bani fără să facă nimic? E, bine, aceste două fete, care lucrează cu copiii bolnavi, cu blândeţe şi zâmbet şi înţelegere şi iubire, sunt bugetare! Şi "nu fac nimic" pe 10 milioane. Nu s-au plâns nicio secundă. Mi-au spus doar că nu-i uşor. Şi că doar cine e foarte tare şi îşi iubeşte cu pasiunea meseria poate face ce fac ele. M-am simţit mică în faţa lor. Le-am promis şi lor că voi reveni, cu dulciuri, cu jocuri, cu cărţi de colorat.

Ieri am fost şi la cel de-al treilea loc. 32 de copii abandonaţi sau din familii destrămate. Copii sănătoşi, plini de energie, jucăuşi şi veseli, între 10 şi 16 ani. Care stau în 4 clădiri colorate şi frumoase, cu bucătării unde învaţă să gătească, loc de studiu, unde stau şi citesc sau îşi fac temele, loc de joacă unde ascultă muzică şi dansează. În curs de amenajare este o clădire unde cei mai mari vor putea învăţa o meserie. Pentru a învăţa să se descurce singuri, să fie responsabili, să aibă un viitor. Cine are grijă de ei? Ordinul Fraţilor Marist, călugări catolici. Primesc ceva ajutor de la stat şi de la primărie, dar cea mai mare parte a banilor vine din sponsorizări pe care se chinuie ei să le aducă. Fra Antolin, un spaniol mai în vârstă, dar plin de energie şi zâmbete, mi-a făcut cunoştinţă cu copiii, care mi-au arătat camerele lor şi mi-au spus să le mulţumesc celor care le-au trimis lucruşoare. La plecare m-au pupat, iar eu le-am promis să mă întorc cu dulciuri şi cărţi.

În weekend trimit şi familiei cu mulţi copii câteva hăinuţe, jucării şi dulciuri.

Final de primă "campanie". La rece, ce m-a costat? Ceva ore în trafic, un plin de motorină, ceva oboseală. Şi cam atât. Infim. Am primit înapoi enorm.

Dragii mei oameni, nu am cuvinte să vă exprim emoţia trăită. Cât de tare mi-a bătut inima. Câte lacrimi mi-au spălat obrajii. Cât de mult am zâmbit. Şi cât de fericită am fost şi sunt. Pot să vă spun că aţi făcut un lucru mare. Şi că aţi bucurat nişte suflete. Lucruri mici cu efecte mari. Monica, Jane, Răzvan, Mariana şi Dan, Maria, Irina, Corina şi Adi, Alexandra, Leyla, Cati şi Mara, Iuliana, Antoaneta, Anne şi tuturor celor care mi-aţi fost alături cu gânduri bune şi care nu aţi putut să-mi daţi lucruşoare pentru că le-aţi dat deja, vă mulţumesc din suflet! Mai mult decât haine şi dulciuri, mi-aţi oferit încrederea voastră fără reţineri. Şi asta înseamnă enorm. Sper să fiţi alături de mine şi prin toamnă, când vreau să o iau de la capăt. Până atunci, încă o dată mulţumesc. Mă înclin!


P.S. Pentru că primesc mai departe ajutor şi ajung să citească povestea mea mulţi oameni, care ar vrea să ajute, chiar de departe, am o întrebare, poate riscantă. Dacă după ce aţi citit aici şi aţi văzut poze, v-aş ruga să donaţi 1 leu, 5 lei într-un cont (al meu, la ING), urmând ca în septembrie să adun toţi banii ca să cumpăr prosoape, săpun, pastă şi periuţe de dinţi, ce aţi spune? "mda, credeam că e ceva de suflet, da' uite că şi asta cere bani"? Sau "mă duc zilele astea să donez, măcar 5 lei"? E doar o întrebare. Poate aveţi timp să răspundeţi. Vă între asta pentru că eu personal îmi doresc enorm să reînviu în mine noţiunea de ÎNCREDERE. Vă mulţumesc!

52 de comentarii:

  1. Stiu ca nu sunt pe lista ta dra poate data viitoare ma strecor si eu pe acolo :) E frumos ce faci :) Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos ceea ce ai făcut tu! Nu am cuvinte...

    RăspundețiȘtergere
  3. Lia...bine lucrat; ma gandesc la mama ta cat e de mandra de tine, bravo (-:

    RăspundețiȘtergere
  4. Asa cum spuneam, eu iti multumesc.
    Recunosc ca obiceiul asta cu datul si impartitul lucrurilor il am de la parintii mei. Ei m-au invatat prin puterea exemplului sa nu tin lucruri de amorul stivelor in casa, sa nu le stric si nici sa le arunc, ci sa ma gandesc ca poate exista cineva care s-ar bucura de ele. Si nu ma refer doar la haine, pentru ca parintii mei au donat de-a lungul timpului de toate, inclusiv frigider, chiuveta, sifonier, pat etc. (Uneori glumesc cu ei si le spun ca ar mai trebui patru pereti si ar putea spune ca au donat o casa.)
    Asa ca, in fiecare an, de cel putin doua ori pe an, primavara si toamna, fac curatenie prin lucruri si duc parintilor mei sa le dea mai departe oamenilor pe care ii cunoastem si care stim ca s-ar bucura cu adevarat de ele.
    De-acum o sa pastrez cateva si pentru planurile tale. :)
    Succes! Felicitari! Si MULTUMIM!

    RăspundețiȘtergere
  5. am bocit de mi-a venit rau la aia cu maica tereza..o sa-l pun pe blog si promit ca data viitoare sa ma implic si eu.te pup lialia

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumim,Lia, ca ne-ai implicat si pe noi! O sa postez si eu ceva, la mine, pentru a le multumi pritenilor mei care au raspuns instant :)
    ne vedem la toamna, cu o noua actiune! Dar pana atunci ne vedem prin cartier, la cafele ;)
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Iupiiiiii!!! Misiune indeplinita!!! Multumim de initiativa! Doamne ajuta, fiecare "campanie" sa aiba asa rezultate! Pupicei!

    RăspundețiȘtergere
  8. P.S.unde se afla misionarele caritatii in romania?

    RăspundețiȘtergere
  9. Lia, as putea spune ca sunt mândra de tine, dar cine sunt eu sa spun asta? As vrea ca tu sa poti fii mândra de mine.

    RăspundețiȘtergere
  10. De cite ori imi aduc aminte ma rog din tot sufletul la Dumnezeu sa nu mai existe boli, mi se par o mare nedreptate, adusa de om sau de natura. Iar pina cind stiintza si tehnologia ne vor ajuta sa scapam de ele sper sa existe omul bun, care sa aiba grija de semenii lui, mai putin norocosi:( mi-e o mila nesfirsita de oamenii astia sarmani sau bolnavi!

    RăspundețiȘtergere
  11. Noi trebuie sa-ti multumim pentru ceea ce faci! Ma bucur mult ca ne-am cunoscut!

    RăspundețiȘtergere
  12. Rhodi, draga mea, de data asta m-am limitat la Bucureşti, dar la câte ore am petrecut în trafic, aş fi putut veni lejer la Sibiu :)) Data viitoare o să anunţ din timp şi o să fac câte drumuri e nevoie cu mare drag :)

    Cristian, îţi mulţumesc :)

    Jane, da, e lucrătură de PR-istă :))) Şi eu sper ca într-o zi să fie mama mândră de mine.

    Juliana, important e să realizăm cât e de uşor să dăm mai departe, când sunt atâţia oameni care au nevoie. Mă bucur enorm pentru tine că ai crescut cu aşa lecţii.

    Karma, a fost o lecţie senzaţională. Şi o experienţă extrem de profundă. Eu am fost la centrul din Chitila şi ştiu sigur că mai au unul pentru fete la Bacău. Dar au multe probleme, au fost deja gonite din vreo două locuri pentru că nu se conformează legilor instituţionale ale românaşilor. Uite un art din 2005 http://www.hotnews.ro/stiri-arhiva-1229378-legile-romanesti-alunga-maicile-caritabile.htm

    Mariana, Irina, vă pup cu drag şi vă mulţumesc şi mă bazez pe voi şi la toamnă. Şi până atunci, sigur cafele :)

    Anto, draga mea, mă onorezi cu aşa cuvinte. Şi crede-mă pe cuvânt, sunt mândră şi fericită că am ocazia să cunosc aşa oameni minunaţi ca tine şi ca toţi ceilalţi pe care cu mândrie îi numesc PRIETENI!

    Diana, e f trist ce se întâmplă încă. Eu mă bucur că am ieşit puţin din viaţa mea comodă şi frumoasă şi am cunoscut măcar de departe ce înseamnă durerea. Şi sunt fericită că măcar un pic s-au bucurat de ce le-am dus.

    RăspundețiȘtergere
  13. Monica, te pup! Am vorbit cu fra Antolini şi s-ar bucura f tare dacă le-am duce calculatoarele mai vechi de care am vorbit. Aşa că poate până la toamnă reuşesc să-mi iau şi eu unul nou şi cu cel de la tine, să le facem o bucurie :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Eu ma inclin in fata ta, ca esti inimoasa si faci lucruri excelente! M-ai emotionat...

    RăspundețiȘtergere
  15. respectele mele pentru ce faceti!!! un gand bun pentru voi!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Eshti o fata si jumatate!
    Pana data viitoare, sper sa ma alatur si eu, de aici. Nu ca la Piteshi n-ar exista oameni necajitzi, dar gestul tau este special.
    Sa zic- felicitari! ar fi prea putzin!

    RăspundețiȘtergere
  17. Fetele, fără false modestii, am avut energie de consumat şi bucurie care să mă stârnească pe mai departe. În rest, a fost tare simplu :)

    RăspundețiȘtergere
  18. Lia, sa fie intr-un ceas bun. N-o zic pentru tine, o zic pentru cocititori. Daca vei vrea sa iesi din Bucuresti, mergem intr-un vichend la Albesti-Paleologu, la Manastirea Jercalai. Parintele de acolo, si maicutele, tot de un asemenea asezamant au grija.
    Dumnezeu sa-i tina, ca mult bine fac.

    RăspundețiȘtergere
  19. Super!!! Pana atunci o sa trag si niste CD-uri cu jocuri educative :) Ne sfatuim cand ne vedem la salata / cafea

    RăspundețiȘtergere
  20. imi pare nespus de rau ca nu am putut sa te si insotesc.Nici nu vreau sa ma gandesc cata fericire a fost in sufletul acelor copilasi... totusi sunt bucuroasa ca inca mai exista oameni ca tine.Asta imi da speranta ca inca nu suntem pierduti in totalitate.

    RăspundețiȘtergere
  21. fata mea, un simplu: BRAVO! ;)

    RăspundețiȘtergere
  22. O imbratisare enorma de la distanta, bravo... Nu stiu ce sa mai spun Lia, nu mai am cuvinte... Bravo...

    RăspundețiȘtergere
  23. Lia, ai un suflet cum rar ne e dat sa intalnim. Ma bucur ca te-am cunoscut, chiar si asa doar virtual. Sper insa ca intr-o zi sa ne cunostem si in realitate. Imi pare insa rau ca nu ne-am cunoscut la momentul la care tu ai inceput actiunea asta si imi pare si mai rau ca nu am putut sa particip cu ceva la ea. Mi-ar fi placut sa te insotesc in calatoria ta de binefacere, desi recunosc ca as fi fost speriata.
    Nu e usor sa faci ce ai facut tu, si totusi se mai gasesc oameni ca tine care sa o faca.

    Bravo, ma inclin. :)

    RăspundețiȘtergere
  24. Lia
    felicitari! Nu esti numai frumoasa si desteapta, ci ai si un suflet de aur. Asa ceva, mai rar in vremurile sub care traim. Data viitoare sper sa ma invrednicesc si eu sa ajut cu ceva.
    Din nefericire, aceste fiinte exista. De la jumatatea anilor '90 am lucrat ptr televiziunea ABC-News, SUA si am facut undele din reportajele de care vorbesti,prin camine-spital. Ele au sensibilizat America, mai putin pe romanasi. Imaginile pe care le-am vazut atunci(in cateva locuri din tara: Videle, Suceava, Macin) ma vor urmari toata viata!!! Oameni cu aspect de copii, nu vorbeau, nu mancau, nu puteau sa stea in fund decat legati, faceau pipi si kk pe ei etc. Parca mai am in nari si acum mirosul de fecale. Acele fiinte erau asezate cu spatele la perete, rezemat, de jur in prejurul camerei, cu mainile legate in camasi de forta(ca sa nu se automutileze, spuneau infirmierele). Erau hranite cu o pasta laptoasa(gris, piure etc.)spalate cu furtunul. Pe unii ii tineai in palma, chiar daca aveau peste 20 de ani. Cel mai in varsta avea 27 de ani si arata ca un copil de 6 ani. Parca si acum le vad ochii...

    RăspundețiȘtergere
  25. Sunt fericita Lia,si nu pentru necazul acelor copii,nici pentru indiferenta,aroganta sau ignoranta autoritatilor,ci pentru minunatele suflete"carora le pasa"...printre ele te numeri si tu,la toamna voi fi alaturi de tine...si pana atunci vom fi impreuna: "in Rugaciune...pentru ei si pentru toti cei de care nu isi aduce aminte nimeni"...Dumnezeu sa te binecuvanteze...

    RăspundețiȘtergere
  26. Lupule, sunt convinsă că sunt multe locuri unde e nevoie de multe. Voi veni cu drag cu tine, deşi am zis să mă concentrez pe 2-3 locuri, ca să se simtă de-adevăratelea.

    Sufleţica, poate vii cu mine la toamnă :) Deşi, trebuie să recunosc că la unul din drumuri nu prea aveam loc în Frieda de încă un pasager :))

    Paul, uneori puţine cuvinte spun exact esenţialul :) Mulţumesc!

    Tomata, unele lecţii în viaţă sunt mai dure, dar cu atât mai profunde. În plus, bucuria de a ajuta cât de puţin e enormă :) Ţinem clar legătura! Te pup

    Alexandru, numai când mă gândesc la ce ai spus mă înfior :( Dar ştii, au trecut 20 de ani, şi în continuare tot imbecilii siniştri de români din diverse administraţii şi kkturi le hărţuiesc pe călugăriţele carităţii, că n-au nu ştiu ce frigider, că sunt "dubioase" (probabil că sunt dubioase că au grijă de nişte suflete de care nu vrea nimeni să audă sau să ştie că există). Oamenii care mi-au fost şi îmi sunt aproape sunt dovada clară că nu suntem morţi cu toţii, că ne mai mişcă ceva în lumea asta.

    Mmary, mulţumesc de vizită şi de cuvintele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  27. Dane, parcă e o campanie de teasing :))) Ce-mi pregăteşti? :D Apropo, că tot sunt eu pe dinafară cu topuri şi unici şi feed-uri şi din astea, tocmai am vazut că sunt în zelist.ro în topul Ze bestest pe bloguri :D Eu, o umilă anonimă, în compania Ciutacului, a lui Morar, a lui Nuţi Udrea, Zoso, Adrian Năstase :D Tema mea, cea mai desuetă din listă ...

    RăspundețiȘtergere
  28. Lia, nu m-am alaturat tie si campaniei de primavara/vara din simplul motiv ca tot ce am avut de dat le-am dat unor familii sarace lipite de la valenii de munte, de la homoriciu si de la slanic prahova. In toamna, ca si tine, impreuna cu tata ne vom apuca din nou de sortat carti, in primul rind, de la noi si de la altii pentru bibiotecile din diferite sate de pe valea teleajanului. Ma voi alatura cu drag tie si tuturor celorlalti in campania din toamna. Loli popi acum este bolnav, dar il voi duce dimineata la doctor, dar este obisnuit cu drumuri multe si grele...asa ca poti conta pe mine la drumuri, la adunat lucruri. Si sa nu te gandesti ca eu cu programul meu de om nebun nu voi avea cum...voi avea timp asa cum am si avut pina acuma...sanatosi sa fim.

    RăspundețiȘtergere
  29. Off topic: Mircea Tudor si alti 3 membri ai gastii Roboscan M1-inventia premiata la salonul de inventii de la Geneva vor fi invitatii mei la emisiunea "Ora Verde" de vineri seara, de la 20.00, la Money Channel. Multumesc pentru deschiderea drumului catre ei. Pornisem cu ideea de a face o emisiune cu inventii, dar am decis in final sa le dedic emisiunea, in totalitate lor si "masinii lor zburatoare". Mircea va fi si premiat la Cotroceni pentru roboscan, chiar inainte de a veni la mine. I-am zis sa-l lase repede repejor pe dl. presedinte ca trebuie sa ajunga la emisiune ca tu vei sta cu ochii lipiti de ecran sa-i vezi. Asa ca, draga mea, pe vineri...am si emotii cind stiu ca te vei uita cu ochi critic, stiindu-l pe Mircea direct si pe mine virtual...te astept cu comentarii. Voie buna.

    RăspundețiȘtergere
  30. Bine te-am gasit, Lia. Ma alatur si eu puhoiului de lume pentru a te felicita pentru actiunea de suflet pe care ai organizat-o si dus-o la bun sfarsit cu succes. Avem nevoie de multi astfel de oameni, de multe astfel de actiuni, printre toate lucrurile ce lasa de dorit.
    Am mai citit blogul tau, iar de curand ai fost propusa de Sufletica pentru a deveni membra Ligii noastre (probabil ti-a facut deja cunoscute detaliile). Daca nu te deranjeaza, putem face schimb de linkuri pentru a continua indeaproape urmarirea noutatilor in ambele parti.
    Inca o data, felicitari pentru initiativa ta! Voi reveni :)

    RăspundețiȘtergere
  31. Toata stima stimata doamna pentru demersul dumneavoastra.Este o initiativa plina de suflet, caldura si dragoste.

    RăspundețiȘtergere
  32. Felicitarile mele pentru curajul ce il ai! Mult succes in continuare

    RăspundețiȘtergere
  33. Hello Lia,
    Tocmai te-am descoperit (de pe linkul lui Dan Selaru), si dimineata mi-a fost mai luminoasa :)
    Mi se pare un lucru foarte nobil ce faci. Sa creezi bunatate in lume, pur si simplu, fara sa astepti recompensa, e ceva dumnezeiesc.
    As fi vrut sa stiu mai din timp de campania ta, dar mai apoi, Timisoara e cam departe sa-ti trimit pungi cu haine..
    Asa ca astept sa zici contul.
    Te imbratisez, si-mi pare bine de cunostinta :)
    Flo

    RăspundețiȘtergere
  34. Turnofglory, deşi nu mă consider prea doamnă, ci doar un om pur şi simplu, îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi încurajări. Înseamnă enorm!

    Flo, bine ai venit! Felicitări pt nuntă, dar mai ales pentru Opel :))) Şi Frieda a mea, cu care am făcut atâtea drumuri, tot din familie e :) Curulina Opel Corsa :D Eu m-am decis ca în loc să mai aştept să facă politicienii, autorităţile, bla bla, să văd ce pot face eu de capul meu. Că energie am, chef şi poftă la fel, oameni de ajutat şi care să mă ajute există, aşa că am toate ingredientele :) Îţi mulţumesc din suflet pt votul de ÎNCREDERE! Voi spune curând contul, asta în cazul în care se mai arată oferitori de încredere. Nu vreau să abuzez :) Te mai aştept!

    RăspundețiȘtergere
  35. Te admir si felicit pentru ceea ce gandesti si simti dar mai ales pentru ca ai curajul sa materializezi totul. Esti un exemplu pentru toti cei ce simt si gandesc la fel dar ....atat.
    Poate exemplul tau va reusi sa contracareze comoditatea inertiei noastre. Pentru aceasta, daca timpul iti permite, ai putea crea, pe acest blog poate, o lista de mail-uri la care lumea sa se poata inscrie pentru ca ulterior sa afle de astfel de 'campanii'.
    Mult succes.

    RăspundețiȘtergere
  36. Nu exista vreun ONG? As dori sa va donez clasicul 2% din impozitul pe salariu (asta vine pe la 10 lei/luna).

    RăspundețiȘtergere
  37. Bravo Lia. Am sa te felicit si pentru initiativa ta, si pentru determinarea de a te ocupa si in continuare de asta!
    Anul trecut am fost si eu initiatoarea unui astfel de proiect: am strins ajutoare pentru victimele inundatiilor din Moldova. Eu nu am blog, insa am propus prietenilor din lista mea de YM, nu multi, sa contribuie cu ceva. Surpriza mea a fost ca mesajul meu a circulat din lista in lista, si am strins haine, paturi, incaltaminte si chiar alimente de la oameni cu suflet mare pe care nu ii mai vazusem in viata mea. Am incarcat o masina de transport de 3.5 T si am plecat in lunca Prutului. Nu am sa intru in detalii despre cum desi era Duminica, pe toate usile bisericilor Ortodoxe era lacatul pus, Birourile de Permanenta din primariile pe linga care treceam refuzau sa ne dea relatii despre satele afectate... In fine, tirziu si cu totul din intimplare am ajuns la Rachiteni, unde preotul (catolic!)ne-a multumit pentru efort, si ne-a spus cu enorma marinimie ca satul Buruienesti e mai afectat decit Rachiteni, si ca probabil au mai multa nevoie de ajutor decit ei. Am descarcat masina la Ordinul Franciscan "Fiicele milostivirii si ale crucii". Desi trecusera citeva saptamini de la distrugerile produse de inundatii, nu primisera ajutor de la nimeni. Aveau insa promisiuni. Multe!
    Am fost dezamagita...nu de modul de colectare, din contra, aici nu am decit cuvinte de lauda pentru marinimia tuturor! Surpriza a fost la fata locului, ca ma plimbam cu camionul incarcat si nu aveam unde sa il duc si unde sa il las. Ma si vedeam intorcindu-ma inapoi la Bucuresti cu ajutoarele....
    De aici admiratia mea fata de tine penru determinarea de a merge mai departe! Eu te sustin! Si te felicit!

    RăspundețiȘtergere
  38. lia, fata, adica doamna lia, pana sa facem noi planul pe hartie, asa cum am vorbit la telefon, pune tu contul, ca ma suna lumea sa ma intrebe unde depune banuti si eu nu stiu ce sa zic...
    ideea e urmatoarea: daca afisam din vreme contul pe blogurile noastre (ca in cazul gruia) si tinem lumea la curent cu ce se intampla, o sa fie mai usor sa facem un plan coerent despre ce, unde si cum... pana in septembrie e vreme lunga si cu cat strangem mai multi banuti, cu atat o sa fie mai bine!

    adunarea vacii te pupa!!

    RăspundețiȘtergere
  39. Am venit sa zic ce mandra sunt sa am drept prietena o vulpe asa de fenomenala. Impreuna o sa salvam lumea, daca nu am si salvat-o deja:).

    RăspundețiȘtergere
  40. Bravo Lia,

    ma alatur celorlati care au apreciat actiunea ta.
    Imi pare rau ca nu am participat si io cu ceva. Am fost bine pregatit cind am fost in Romania si am vorbit la telefon cu tine, da am avut cumva impresia ca nu sunt f. bine venit. Poate a fost doar o impresie, mi-a fost un pic penibil sa joc rolu "neamtului" plin de bani care se da mare.

    Offf doamne cind oare vom reusi sa fim normali fara fitze!

    RăspundețiȘtergere
  41. Salutare Lia, salutare oameni care citesc acest blog...

    Sa ma prezint...sunt Kitty, unul dintre oamenii care a avut parte de gestul minunat pe care l-a facut Lia, si nu numai eu ci in special copiii pentru care lucrez...doresc sa ii multumesc in primul rand Liei pentru initiativa pe care a avut-o si sunt tare mandra ca sub aceasta forma de comunicare (blogul) se pot "naste" niste gesturi frumoase de care se poate bucura si un copil care, de exemplu, nu poate citi, nu poate sa isi exprime o parere dar care are nevoie din partea adultilor din jurul lui de cat mai multe gesturi si lucruri "simple","marunte", dar care pentru el pot insemna foarte mult...
    Doresc sa le multumesc si oamenilor, care au ajutat-o pe Lia sa isi puna in practica initiativa...nu e greu sau imposibil ceea ce a facut Lia...fiecare dintre noi putem sa facem lucrul acesta...important e sa acordam putin timp si putina atentie si unor persoane care daca nu sunt vizibile asta nu inseamna ca nu exista...

    Va multumeste inca o data si va saluta un om, de acolo, de pe "baricade",care inca mai spera ca noi "oamenii mari" vom intelege o data pentru totdeauna ca "salvarea" noastra nu se numeste Uniune Europeana, fonduri structurale, programe, proiecte, campanii, brand de tara, etc-ur etc-uri fancy fancy...ci inseamna simplu, doar atat - DA MAI DEPARTE!!!

    RăspundețiȘtergere
  42. Gasesc ideea vacii verzi f. buna. In ceea ce ma priveste mi-ar place sa ajut pa cei nevoiasi ANONIM, nu simt nevoia sa mi se publice nici nicku nici numele.

    Nasu mare a daruit masa cu 1000 de lei si o stamba de matase, dom Vasile, a daruit masa cu 2000 de lei, o trusa de dormit si 200 pt. lautari, traiasca, ba ram baram..

    RăspundețiȘtergere
  43. Cred că ceea ce faci tu este foarte frumos. În primul rând ai nevoie de dispoziție, iar apoi ai nevoie de încrederea oamenilor. Uneori, aruncăm lucruri la gunoi doar pentru că nu mai sunt bune, sau nu ne mai plac, negândindu-ne că sunt persoane care chiar ar avea nevoie de ele. Este de apreciat inițiativa ta, și țin să te felicit! Poate la următoarea campanie mă voi alătura și eu, ca anonim, bineînțeles.

    RăspundețiȘtergere
  44. Desi cam tardiv, vreau sa spun din suflet MULTUMESC tuturor celor care s-au alaturat minunatei initiative a Liei, care are cu adevarat un suflet mare si plin de dorinta de a darui, din totdeauna a fost asa. Este minunat ca oamenii isi gasesc timp in aceasta nebunie sa faca bine celor care au mai mare nevoie de putina atentie si de multa afectiune.
    Felicitari si fie ca mereu sa alegeti sa traiti vocatia de OM si de crestin cat mai curat.

    RăspundețiȘtergere
  45. Am gasit linkul acesta intamplator, in urma "gugalitului". Remarcabil gest, intr-adevar. In opinia mea ar fi util sa anuntati din timp o noua vizita in locatiile respective, in felul acesta ati putea beneficia si de oarece sprijin logistic si s-ar putea aduna din timp obiecte de care este nevoie (eventual faceti o lista).
    Exista numeroase super-magazine, tarabe, etc care au cateodata in oferte produse la preturi foarte mici. De exemplu pentru prosoape, sapun, pasta de dinti si periute, in cazul in care cineva le vede, le poate cumpara direct si eventual mai poate gasi in cercul de cunostinte si pe altii dispusi. Daca as cere colegilor mei cate 10 ron cu o destinatie clara ("ia dati fiecare cate o suta de mii sa luam sapun si prosoape la niste copii") sunt convins ca s-ar aduna ceva. Mai ales ca unele bunuri nu se strica. E mai simplu, lumea cand aude de banci, maraie printre dinti cate o zicala stramoseasca. Eu am stat ieri mai mult de jumatate de ora la o banca numai ca sa platesc o proforma.

    RăspundețiȘtergere
  46. Dragă Laurenţiu, bine ai venit! Mă bucură f tare mesajul tău. Dacă acum m-am descurcat cum am putut singură, pentru următoarea "misiune" am primit deja ajutor de la doi oameni f drăguţi, cu care facem planuri, ca să fim eficienţi. În câteva zile va fi activ şi un site, unde să ofer toate detaliile. Cine e în Bucureşti sau poate să se întâlnească cu mine prin zona Bucureştiului ar fi chiar aiurea să facă drumuri la bancă. Nu adunatul de bani e scopul, ci doar cei care vor să ajute şi sunt departe mi-au dat semnale că vor să ajute cu bani, să cumpăr eu cele necesare. Dar fiecare ajută cun poate şi cum doreşte. Orice fel de ajutor e binevenit. Şi ca idee, următoarea campanie de dus lucruri va fi prin 15+20 septembrie. Să fie timp să se adune tot ce trebuie. M-ar bucura să te mai interesezi de mersul lucrurilor :)

    RăspundețiȘtergere
  47. Aştept să devină activ site-ul şi o să vedem atunci cam ce e de făcut şi în ce măsură pot să ajut. Şi să mai trag şi pe alţii după mine. Si cum putem sa identificăm şi pe alţii în nevoie. Mă refer la oameni (printre care din păcate şi copii) care aproape că nu au ce mânca.

    RăspundețiȘtergere
  48. numele meu este Ramona. am doua fetite de 8luni respectiv 2ani si 5luni.noi 3 suntem o familie fericita desi tati a ales alt drum acum mai bine de un an de zile, si cu toate ca sunt foarte multe neajunsuri. am trecut in ultimul an de zile prin foarte multe incercari.am "schimbat" 3 chirii iar acum locuim in iasi.ne am mutat aici in speranta oportunitatilor pe care le ofera un oras mare.locuim cu chirie la o grasoniera in pacurari.am fost evacuate acum 2luni(inainte de venirea in iasi) pt ca acumulasem f multe datorii, aprox 18mil chirie si facturi pe 2luni.a trebuit sa o luam aproape de la zero. am avut noroc ca am apucat si am dus calculatorul si cateva lucruri la o vecina. acum rugamintea mea este..daca ne poate ajuta cineva(preferabil din iasi pt a evita orice suspiciune) cu lucruri atat pt fetite(hainute, incaltaminte, pampersi, sau lapte-ii dau si de vaca asa ca nu conteaza de care lapte) cat si pt casa(de la vesela la lenjerii, chiar si consumabile) si un premergator(asa as putea sa mai scap de griji cu cea mica). o alta rugaminte pe care o am este daca stie cineva o fundatie care sa mi poata primi fetele in regim de cresa/gradinita astfel incat sa ma pot angaja. am apelat la cateva asociatii insa la care am reusit sa merg pana acum nu ma pot ajuta.am o lista cu mai multe adrse insa cum nu cunosc iasi ul caut destul de mult pana sa ajung la adresa respectiva. ce mi-ar fi si de mai mare folos ar fi o masina de spalat(nu neaparat automata) pt ca spal la mana si mi-e destul de greu sau un cuptor daca are cineva sa pot face painita(noi avem un aragaz cu 2 ochiuri fara cuptor-din dotarea garsonierei). un pat mai vechi poate are cineva(cel de aici este groaznic, eu dorm la margine si aproape cad, este tip canapea extensibil si nu are picioare deci e ff lasat la margine). stiu ca sunt cam multe cerinte dar le-am scris nu in speranta de a le "rezolva " pe toate insa in speranta ca macar cateva din ele. as vrea sa rog pe cineva din iasi sa vina la mine acasa ca sa poata confirma situatia in care suntem, pt ca nu vreau sa formez o parere gresita. va multumesc si sper sa ma puteti ajuta cu ceva. in masura in care voi putea voi ajuta si eu la randul meu, pt ca am mai fost ajutata si am mai ajutat si stiu ce inseamna. multumesc

    RăspundețiȘtergere
  49. Draga mea Lia...
    ce sa-ti zic, mi-ai mers la suflet cu blogul tau, cu "Oameni darnici", cu ideea, cu dedicarea... ce mai, cu totul!

    Fac voluntariat de ani buni de zile, de cand locuiam la Cluj, din 2004. Dar parca citind despre actiunea initiata de tine... ma simt mica si, in umbra. BRAVO pentru initiativa, pentru ca bati tara asta in lung si-n lat pentru oameni pe care nu-i cunosti (... inca) dar care sunt pretiosi numai pentur ca au un nume, sunt in viata inca, sunt OAMENI.

    Vreau s ama alatur initiativei voastre.. Locuiesc acum in Sibiu, de 1 an, nu sunt inca "de-aici" dar ma voi stradui sa diseminez in comunitate mesajul vostru si sa facem Sibiu sa vuiasca de ... OAMENI DARNICI.

    Ana Gogan
    0745 395 822

    RăspundețiȘtergere