"My life isn't theories and formulas. It's part instinct, part common sense". Audrey Hepburn

joi, 21 mai 2009

Lepşe lungi şi amuzante

Azi prestez două lepşe mai jucăuşe şi mai amuzante sper eu. După care poate mă lăsaţi în pace cu dixtracţia, că io mai am şi treabă, da? Eeeee...

Prima leapşă vine de la Tiza Lia sau Arţag, după cum o ştiu prietenii. Ce îmi cere leapşa asta să fac? Să scriu despre o năzbâtie din copilărie.
Pentru că eu am fost un copilaş "ca un îngeraş", mi-a fost foarte greu să aleg cea mai cea năzbâtie, aşa că o să scriu de mai multe. Prima chestie de care îmi aduc aminte vag, a fost de pe la 3 ani. Când m-am dat jos din pat, noaptea, şi l-am muşcat pe fratele meu mai mare cu 5 ani de nas. Până la sânge. După care m-am ascuns sub pat. Motivaţia mea a fost foarte serioasă: nu îmi dăduse nu ştiu e jucărie, deci era necesară o mică răzbunare. Ceva mai mare, mă dădeam în spectacol în faţa rudelor făcând pe Corina Chiriac. Şi într-o zi, singură acasă, m-am gândit să îmi dezvolt coregrafia. M-am îmbrăcat corespunzător cu rochia aia de mătase verde a mamei, am pus în picioare cei mai buni pantofi (cu toc subţire de 10, dintr-o mătase neagră extrem de fină, aduşi cu mari eforturi de pe afară) şi m-am pus pe dansuri şi cântări. La un moment dat, fac o piruetă, mă dezechilibrez, dau cu mâna peste o vază care cade şi sparge fix pe mijloc cristalul de pe măsuţa din sufragerie. În cădere, rup şi tocul unuia din pantofi. Jelanie! Dar m-am remontat rapid. Am înghesuit pantofii printre mulţi alţi pantofi (şi mama când i-a găsit s-a supărat că nu are destul loc şi uite cum s-au rupt!). Spărtura în diagonală a cristalului de pe măsuţă am camuflat-o cu nişte foi, aruncate teoretic aiurea. În seara aia, a fost nu ştiu ce meci care s-a dat şi la tv. Şi bietul taică-meu, de supărare, a dat o palmă mesei. Am ţâşnit ca o panteră pârâcioasă: "aaaa, ai spart cristalul!!!". Replica mamei a fost balsam pentru mine: "Bine, măi, omule, nu sparg copiii şi spargi tu?".
Despre următoarea aventură v-am mai povestit, dar rămâne favorita mea. Îmi plăcea crema făcută din ness şi zahăr. Frecam până se făcea spumă. După care lingeam nebunia aia. Şi într-o zi, mi-am făcut de mai multe ori cremă. În total, cu vreo 6-7 linguriţe de ness. Mai mult decât normal, mi-a luat-o inima razna. Simţeam că îmi bate în gât, în nas, în tâmple. Vedeam cercuri negre. Nu aveam aer. Şi m-am panicat, m-am întins pe covor şi mi-am spus: "dacă mor, mă omoară mămica!". De murit n-am murit, dar nici somn n-am mai consumat vreo 2 nopţi.
Cu frate-meu am făcut de-asemenea o mulţime de prostii. Aruncam de la 4 pungi cu apă în faţa bieţilor oameni care treceau prin gangul din spatele în faţa blocului. Noroc că eram mulţi copii în bloc, de la 2 la 10, şi nu ştiau niciodată cine le-a făcut-o. Mama a leşinat odată, când a venit acasă şi ne-a găsit călare pe geam, de unde lansam în eter prezervative (cu greu achiziţionate) umflate. Iar eu mai aveam şi la gât un şirag cu anticoncepţionalele ei care aveau formă ce cerculeţ. Tot cu frate-meu jucam fotbal pe hol, cu o minge de tenis. El avea poarta la uşa sufrageriei, eu la baie. Şi am dat un gol spectaculos, după care mingea a luat o traiectorie nefericită şi s-a înfipt în lustra de cristal, spărgând unul din abajururi. Am lipit noi cum am putut, dar tot se vedea. Dar a fost şi maa mai deşteaptă ca noi. Sunt convinsă că a ştiut. Dar pentru că noi, de frică să nu descopere, săream la fiecare curăţenie generală "lasă, că spăl eu abajururile!!!", se făcea că nu ştie nimic.

Cu maaaare drag şi curizitate, dau mai departe leapşa asta Ciupercuţei, domnişoarei bătăioase Dush, domnului Casteless, lui Cristian Lisandru, Saturnianului şi cui îi mai face plăcere să-şi amintească de năzbâtiile copilăriei.

Ca să vă tăiaţi venele şi să vă testaţi răbdarea citind până la capăt, am şi a 4-a leapşă. De la Angela Ribus şi Cuburile ei deosebite.

Daca aş fi fost...

o lună a anului eram mai (pt că vine căldura, dar nu e caniculă, pt că se fac cireşele şi căpşunile, pentru că înnebunesc toate florile cu hainele lor superbe)
o zi a săptămânii eram sâmbătă
o parte a zilei eram răsăritul vara
un animal marin eram delfin
o direcţie eram drept înainte, cu capul sus şi pasul mare
o virtute eram loialitatea
o personalitate istorică eram Regina Elizabeth I a Angliei
o planetă eram Steaua Polară
un lichid eram Caipiroska
o piatră eram smarald
o pasăre eram ciocănitoare
o plantă eram un magnolie
un tip de vreme eram briza la mare
un instrument muzical eram vioară
o emoţie eram entuziasmul
un sunet eram ciripitul păsărelilor
un element eram focul
un cântec eram Rebel Yell :)
un film eram Zorba
un serial eram Arabella
o carte eram De veghe în lanul de secară
un personaj de ficţiune eram Cat-woman
un fel de mâncare eram pastramă de berbecuţ
un oraş eram Londra
un gust eram dulce-acrişor
o aromă eram cea de mentă
o culoare eram verde
un material eram bumbac
un cuvânt eram "bucurie"
o parte a corpului eram ochii
o expresie a feţei eram zâmbet larg
o materie de şcoală eram engleza
un personaj de desene animate eram Woody Woodpecker
o formă eram spirală
un număr eram 3
o maşină eram una din aia normală, dar cu roţi imense (monster-truck)
o haină eram mănuşi.

Dau mai departe leapşa Antoanetei, lui Aimme, Ginuţei, lui About2run, Dianei, lui Rhodos şi cui îi mai face plăcere.

P.S. Dacă aţi ajuns până aici, vă felicit şi vă mulţumesc, sunteţi nişt eprieteni adevăraţi :)))

16 comentarii:

  1. primit cu maaare placere, rezolvat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fata draga!
    M-ai distrat de minune; ai facut cam multe nazbatii. Nici cu baietzii mei nu mi-e rushine. Chestia este ca ei au facut mai multe, cand erau ceva mai mari. Nici cu mine nu mi-e rushine- n-am fost prea cuminte, dar , e mult de atunci.
    Multzumesc pentru leapsha , o preaiu, ca sunt fata buna!

    RăspundețiȘtergere
  3. haha si eu m-am distrat si chiar am citit tot, na! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Carevasăzică e mingea în terenul meu. Păi cred că duminică ar fi cel mai bine, nu? Că dacă promitem, atunci e musai să ne ţinem şi de cuvânt. Partea mai tristă este că eu copilăresc şi acum, aşa că îmi vin în minte năzbâtii masculine de ultimă generaţie. Am să-mi scormonesc memoria şi - dacă nu dau doar de căptuşeală - sper să ofer curioşilor vreo întâmplare... LiaLia, mulţumesc că te-ai gândit la mine (şi asta nu se vrea o ironie). O noapte cât mai liniştită să ai, că de leapşă a, văzut că te-ai achitat cu brio!

    RăspundețiȘtergere
  5. "Am văzut", fiindcă a ieşit cu totul altceva pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mno, că mi-o făcuşi Vulpiţo Arţăgoasă! Dar înainte să văd că mi-ai pasat-o, în sinea mea cam voiam să o iau :D

    RăspundețiȘtergere
  7. multumesc lialia..sa ai un weekend plin de amor

    RăspundețiȘtergere
  8. Tizo, instinctele mele de arţăgosă nu m-au inselat, ai facut boroboate de boroboate :)))
    Cel mai mult mi-a placut aia cu siragul "special de mărjele" :)))
    Cea mai tare replica de copil zapacit: "daca mor, ma omoara mamica" :)))

    RăspundețiȘtergere
  9. La a doua leapsa, nah, vezi, tu vii cu pastrama, io cu salata :))))

    RăspundețiȘtergere
  10. Leapsa ta nu seamana cu a mea la cerinte. :P Dar seamana cu celalalt post care semana cu leapsa mea. :))

    Imi place forma de spirala... nu m-as fi gandit la ea.

    RăspundețiȘtergere
  11. Cristian, eu îţi aştept cu mare nerăbdare răspunsurile :)

    Saturniene, am avut eu un feeling că ţi s-ar potrivi de minune :D

    Arţag, m-am şi cenzurat :))) Eu te-aş fi văzut cârnăciori picanţi, pui dulce-acru, sos iute, dar salată??? :)))

    Tomata, eşti cârcotaşă :))) E doar treabă de gramatică :p Oricum, a ta e mai frumoasă cu poze :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Mda.Se confirma. Daca-ar stii copii de azi ce traznai adanci faceau parintii lor....Mai bine ca nu stiu. Ce probleme am avea....!

    RăspundețiȘtergere
  13. mersi ca mi-ai adus aminte de copilaria mea frumoasa si pliina de peripetii, chiar periculoase! nici nu ti-ar veni sa crezi, daca le-ai auzi...pe scurt asa: pe la 3 ani ieseam pe rostul gistelor in batatura sa-mi iau inghetata de vanilie la cornet cu nuci pralinate spunind numai ca sunt a lui nicusor cu capul gol si mie sa-mi dea inghetata.... pe la 8 ani am plecat cu o caruta care trecea pe drum si pe ai carei "vizitii " nu-i cunosteam intr-un sat vecin la vreo 7-8 km distanta. am tirit-o si pe vara-mea dupa mine ca ceva ceva aveam eu in cap..bunicii ei locuiau acolo, iar eu aveam chef clar de o plimbare cu caruta. ne-am intors a doua zi cu o singura bicicleta pegas cu sa lunga, una calare pe sa, cealalta alergind pe linga. inainte sa intru in curte m-am furisat printr-un santier cu blocuri comuniste si avind pe mine strampi grosi tot comunisti am intrat intr-o albie mare cu ciment moale (pe care il credeam intarit, bineinteles) si uite asa cu inca un strat atasat bine reprezentat de culoarea cimentului m-am prezentat in fata, mai bine zis in spatele lui mamaie care cosea la masina de cusut si care doar m-a auzit si mi-a adresat urmatoarele: bine fa! fiti-ar ziua dracu! unde fusasi ca te omoara tacto mare!
    alta data mi-a venit alta idee, vazind tigancile din bucuresti care vindeau flori la tarabe si observind ca in scornicesti(ca acolo mi-am petrecut mare parte din copilari)nu exista niciuna, m-am gindit sa fac eu afacerea asta in sat ca probabil o sa ma umplu de bani (cam totpe 9-10 anisori). zis si facut! i-am taiat lui mamaie toate daliile din fata casei si vazind ca nu sunt de ajuns, mi-a mai venit o idee geniala (uite,sa zici si tu daca nu e asa) am plecat spre..??? CIMITIR, care nici nu era f ascuns, era in centrul satului, mindria... cu sacose, foarfeci, etc si am taiat la flori de am devastat frumusete de cimitir, apoi cu ele pe o bucata de tabla, ca taraba nu am mai avut timp sa ne confectionam, ne-am asezat la colt de strada eu, sora-mea si vara-mea si mergeam noi la oameni ca ei saracii nu erau initiati in acesta afacere de mare anvergura si ziceam: nene, cumperi o floare? a cui esti ma? A LUI NICUSOR! unii dadeau cite 5 lei, altii mai mult dar unii ziceau: bai, sa-i spui lui tactu-mare ca azi nu am avut bani! pina pe la prinz strinsesem vreo 100 si ceva de lei, dar tocmai cind ne bucuram mai abitir apare dupa colt dacia verde a lui unchi-miu care venea in pauza de masa de la fabrica...ne-am luat si o chelfaneala, ne-a confiscat si banii si l-am facut de ris si pe tataie nicusor!

    RăspundețiȘtergere
  14. intr-o zi am venit cu o sleahta de verisori mai apropiati si mai indepartati acasa, stiind ca lumea e plecata la munca, cu gindul clar sa facem ceva mincarica pt aprovizionarea cazematei noastre din deal! iarasi zis si facut! i-am organizat rapid... de la mine care imi facusem rost de un fund mare, un cutit si o oala asezate pe banca inalta din curte si pina la podul bucatariei de vara se facuse un sir indian, inclusiv pe scara si in pod. prin intermediul acestui sir se dadea din mina in mina toata agoniseala bunicilor mei de multa vreme adica: toti cirnatii pusi la uscat, toate ouale, faina, malai, bulion, etc. eu cu minecile suflecate, pusa pe treaba, am taiat toti cirnatii bucatele, apoi am batut ouale spuma peste ei, apoi i-am presarat cu faina si i-am amestecat cu bulion...a iesit dupa parerea mea ceva tzeis, sa te lingi pe degete si alta nu! la un moment dat omul de sase a strigat: 6, vine tactu-mare! fugiti! m-am vazut eu si cu mincarea singure una in fata celeilalte! nici nu-mi venea sa o arunc , ca eu pusesem suflet acolo si nu prea ma lasa nici mindria, dar pina la urma m-am indurat sa i-o arunc lui mures, ciinele nostru. da sa vezi beleaua dracului ca nici ciinele nu a mincat-o, asa ca in scurt timp a fost prins si faptasul!
    altadata m-am suit in pauza de masa a muncitorilor de pe santier pina la cabina macaralei di spatele casei (de curiozitate) si sa vezi: cheile erau in contact si tot de curiozitate le-am invirtit in contact sa vad daca merge (stiam sa sofez si eu doar cu volanul IMS ul lui tataie cu care mergeam seara sa luam oameni la ocazie pina la jitaru si eu ii intretineam, adica le cintam la vioara si din gura toate cintecele cu tigani pe care le stiam) si unde ramasesem... macaraua a pornit. stii ca are sine care se termina, eu am fugit repede jos si noroc ca a vazut-o unchiu fara sofer,si noroc ca macaraua se misca incet special ca sa ajunga unchiu sus, ca altfel ne cadea exact peste casa! acum imi vin buluc in cap, dar ma opresc aici pt ca la 6 dimi imi dau astia mici scularea...te pup
    sper ca ti-au placut unele dintre povestile mele!

    RăspundețiȘtergere
  15. altceva, in mijlocul padurii, cind mergeam cu caprele la pascut, ne dadeam in leagane agatate de cracile tufanilor (stejarilor) pina la cer!
    erau lanturi agatate de cracile copacilor cu cite un bat pe care il bagai intre picioare. nu ajungeai sa te sui in ele, decit daca erai in capul altuia. ne faceam scene, dind frunzele la o parte (iti intra mirosul pamintului de padure pina in creier, amestecat cu miros de muschi si de ciuperci numite pe buna dreptate "pula calului", pe care noi le foloseam pe post de microfoane si cintam de mama focului, de rasunau codrii! altii mai curajosi si mai obraznicaturi (sau mai liberi sau lipsiti de prejudecati) se suiau in copaci la f mare inaltime si de acolo se usurau de toate... aveam libertate maxima si la propriu si la figurat! a fost incintator! mersi frumos

    RăspundețiȘtergere
  16. Hahahahahaha, Gabi, m-ai spart :))))) Eşti câştigătoarea la puncte, de departe :))) te-ai gândit vreodată că cei mici îţi vor semăna la apucături? :D Mama cu asta mă tot ameninţa: lasă, o să ai şi tu copiii tăi, să dea Dumnezeu să fie frumoşi şi sănătoşi, să-ţi semene la astea bune, dar şi la astea rele :D

    RăspundețiȘtergere